XI. Tinerii cu dizabilitati si gasirea unui loc de munca.

Training si supervizare

Procesul identificarii unui loc de munca de catre tinerii cu dizabilitati este un demers complex.
Inainte de punerea efectiva in practica a acestui proces, se impune cu necesitate, pregatirea
actorilor implicati prin: 1) culegerea de informatii despre posibile ocupatii si locuri de munca
disponibile pe piata muncii intr-un interval specific de timp; 2) abilitati specifice de construire a
unei relatii profesionale cu un potential angajator; 3) competente de potrivire a profilului socio-
profesional al tanarului cu dizabilitati cu cel mai adecvat loc de munca.

XI.1. Colectarea informatiilor cu privire la locurile de munca disponibile

Este foarte important sa fim constienti de multitudinea ocupatiilor, profesiilor cerute de societate
la un moment dat, precum si de disponibilitatea locurilor de munca din piata muncii. Este
esential, a putea determina care dintre aceste locuri de munca care sunt disponibile, detin cel mai
mare potential pentru angajarea tinerilor cu dizabilitati. Aceasta informatie va fi de folos in toate
fazele tranzitiei, de la nivelul scolii ce pregateste elevi cu dizabilitati in vederea dobandirii unei
profesii, pana la experientele profesionale specifice activarii intr-un loc de munca. Informatiile
cu privire la dinamica pietii muncii sunt culese din surse variate, iar acestea trebuie sa fie
potrivite, puse in legatura cu calitatile socio-profesionale ale elevului, cu interesele, preferintele,
nevoile, dar si punctele slabe ale elevului. Toate datele legate de elevi sunt rezultatul unor
procese de evaluare vocationala complexa realizata in cadrul demersului de orientare scolara si
profesionala a elevilor cu dizabilitati. A sti unde sa mergi pentru a obtine informatiile legate de
cerintele de pe piata muncii este util, atat pentru tinerii cu dizabilitati, cat si pentru familiile
acestora.

Mai intai, elevii cu dizabilitati si familiile acestora vor fi asistati in explorarea unor grupuri largi
de locuri de munca sau ocupatii specifice disponibile la un moment dat. Elevii cu dizabilitati vor
fi invatati sa utilizeze aceste resurse de informare independent.

In pofida nivelului de functionare afectat al persoanelor cu dizabilitati, cunoasterea varietatii

locurilor de munca disponibile in comunitate, precum si tipologia profesiilor solicitate pe piata
muncii va deschide porti catre o intreaga lume in ceea ce priveste explorarea si obtinerea unui loc
de munca.

In cel de-al doilea rand, informatiile despre dinamica pietii muncii conduc la identificarea
domeniilor ocupationale care ofera cel mai mare potential pentru angajare. Desi este important
sa incurajam elevii sa se pregateasca pentru profesii pentru care sunt interesati si pentru care
demonstreaza anumite abilitati, este esential sa adaugam elemente de realism in momentul
alegerii unei profesii sau loc de munca. Identificarea acestor domenii ocupationale ne va permite

1
sa ghidam elevii cu dizabilitati catre locuri de munca si profesii care promit, anticipeaza, un grad
mai ridicat de cautare de catre angajatori.

In al treilea rand, utilizarea acestor surse de informatii duce la securizarea informatiilor despre
locuri de munca si ocupatii specifice. Aceste informatii vor permite elevilor cu dizabilitati sa-si
imbunatateasca si sa isi clarifice optiunile si alegerile in ceea ce priveste profesiile sau
ocupatiile, sa constientizeze necesitatea si obligativitatea implicarii in vedea pregatirii
profesionale pentru dobandirea cunostintelor si abilitatilor necesare exercitarii acelor profesii
sau ocupatii.

Un numar de surse cu informatii despre dinamica, cerintele pietii muncii sunt disponibile la nivel
national si local. In Statele Unite ale Americii, cele mai utile surse la nivel national, care ofera
informatii referitoare la locuri de munca disponibile, precum si ocupatii, profesii solicitate de
angajatori sunt organizate in The Occupational Information Network ( O*NET; doleta.gov/
programs/onet) si Occupational Outlook Handbook. Aceste doua instrumente furnizeaza o
extinsa baza de date, un sistem de culegere, organizare, descriere si diseminare a datelor legate
de caracteristicile unui loc de munca, precum si abilitatile si cunostintele pe care angajatul
trebuie sa le demonstreze atunci cand va activa la acel loc de munca.

Sursele locale cu informatii ce fac referire la dinamica profesiilor si a locurilor de munca

disponibile intr-o anumita perioada de timp se regasesc centrele de dezvoltare a fortei de munca,
centrele de reabilitare vocationala, institutii de invatamant ce ofera programe de profesionalizare
si de training vocational pentru elevii absolventi cu sau fara dizabilitati, organizatii non-profit
interesate in cooptarea persoanelor cu dizabilitati in programe vocationale.

XI.2. Abilitati specifice de construire a unei relatii profesionale cu un potential angajator

Angajatorii doresc, in general, sa angajeze persoane cu dizabilitati, dar uneori pot sa persiste
credinte stereotipe despre etichete pe care dizabilitatea le poate induce, din punct de vedere
social si profesional. Acei angajatori care au experiente anterioare in ceea ce priveste colaborarea
cu persoane cu dizabilitati, de cele mai multe ori isi exprima satisfactia legata de perfomantele
acestora si dorinta de a angaja si alte persoane cu dizabilitati (Luecking, 2003).

Luecking (2003) afirma ca atitudinile angajatorilor in ceea ce priveste dizabilitatea este mai putin
semnificanta decat identificarea sursei de suport la locul de munca, a acomodarilor si a cursurilor
de formare ce pot contribui la o eficienta organizare si functionare a companiilor.

In literatura de specialitate ( Luecking, 2004) sunt precizate o serie de strategii pentru a sublinia
punctele forte in promovarea imaginii profesionale a unei persoane cu dizabilitati atunci cand se
afla in plin demers de identificare a unui loc de munca:

2
 - Conduita si imagine “in control” in timpul interviului sau discutiilor cu potentiali
angajatori. Controlul limbajului, a comportamentului general si a modului adecvat si
pertinent in care materialele sunt prezentate de-a lungul interviului sunt esentiale.

- Acordarea unei atentii sporite unor detalii aparent nesemnificative (be on the lookout for
“coffee stains”). Concentrarea pe lucruri aparent neimportante precum tinuta adecvata,
prezentarea la interviu la ora fixata, alegerea de mesaje profesionale de intampinare la
telefon, etc. , sunt amanunte nesemnificative, dar care pot face diferenta la angajarea unui
tanar cu sau fara dizabilitati.

- Dezvoltarea si utilizarea materialelor profesionale de marketing. Utilizarea unui limbaj

profesional adecvat, simplu care sa atraga angajatorul prin seriozitate si eficienta.

- Elaborarea unui mic discurs de introducere care sa defineasca persoana (to develop an
“elevator speech”). Concentrarea pe explicarea serviciilor si a competentelor pe care
persoana le poseda in mod concis si clar, astfel incat mesajul sa fie perceput cu acuratete
de intervievator, in timp scurt (comparabil unui minidiscurs rostit in timpul mersului cu
ascensorul pentru cateva etaje).

- Valorificarea referintelor si a scrisorilor de recomandare ale angajatilor anteriori.

- Utilizarea adecvata a unor instrumente de marketing, precum curriculum vitae, scrisori

de intentie, etc. Aceste instrumente trebuie sa fie elaborate conform unor cerinte specifice
(organizare si prezentare eficienta a ideilor si a datelor, elaborare bine argumentata,
acuratete in redactare, fara erori gramaticale, etc.)

- Mentinerea legaturii cu potentialii angajatori. Contactarea persoanelor care au organizat

interviul de angajare la intervale regulate de timp pentru a afla daca nevoile lor de
angajare s-au schimbat, au aparut ale pozitii vacante, etc.

XI.3. Profilul socio-profesional al tanarului cu dizabilitati si identificarea celui mai adecvat

loc de munca

O abordare sistemica a procesului de potrivire a unui tanar cu dizabilitati cu un potential loc de

munca trebuie sa ia in consideratie o serie de proceduri, precum 1) analizarea locului de munca
(job analysis), 2) modificari si acomodari ale locului de munca, 3) adaptarea locului de munca
prin acomodari si modificari ale sarcinilor de lucru (job carving) si impartirea sarcinilor
adiacente unui loc de munca intre doua sau mai multe persoane cu dizabilitati (job sharing).

3
1. Analizarea locului de munca (job analysis)

Acest concept a fost mentionat in capitolul referitor la evaluarea vocationala. Poate fi definit in
termeni de realizare a unei potriviri, a unei adecvari (making the match) intre punctele forte,
nevoile socio-profesionale, preferintele si interesele tanarului cu dizabilitati si cerintele unui loc
de munca in contextul exercitarii unei ocupatii sau profesii specifice. Procesul de analiza a unui
loc de munca corelat cu informatiile rezultate in urma evaluarii psihopedagogice si vocationale a
elevului cu CES va conduce la determinarea tipului de suport profesional si a acomodarilor si
modificarilor necesare unei optime adaptari profesionale si sociale a tanarului. Procesul de
analiza a locului de munca implica strangerea informatiilor despre proceduri specifice ale
locului de munca, sarcini specifice ca trebuie sa fie duse la indeplinire pentru ca munca sa fie
considerata a fi finalizata, in ce conditii se desfasoara demersul de munca. Poate include si
analiza unor domenii adiacente, precum cerinte legate de supervizarea tinerilor cu CES si detalii
legate de productivitatea muncii depuse de acestia.

Un exemplu de analiza a locului de munca cuprinde urmatoarele aspecte: descrierea sarcinilor de

munca de baza impuse de acel loc de munca, abilitati specifice de citire, scriere, comunicare
orala, realizare de operatii matematice, competente interpersonale, precum si obiceiuri de munca
si atitudini specifice profesiei si locului de munca pe care tanarul trebuie sa le stapaneasca pentru
a indeplini cu succes cerintele acelui loc de munca.

In descrierea locului de munca se vor descrie cu acuratete competentele pe care trebuie sa le aiba
tanarul in bagajul aptitudinal si de cunostinte. De exemplu, sunt de preferat operationalizari de
tipul “tanarul cu dizabilitati trebuie sa fie capabil sa citeasca etichetele de pe cutii” versus
“tanarul cu dizabilitati trebuie sa aiba achizitionat un nivel al citirii corespunzator clasei aVa”.
De asemenea, sunt preferate operationalizari conceptuale, precum, “tanarul cu dizabilitati poate
initia si mentine conversatii profesionale cu clientii” versus “tanarul cu dizabilitati poseda bune
abilitati de comunicare”.

2. Modificari si acomodari ale locului de munca. Locuri de munca protejate

Modificarile realizate la nivelul locului de munca, intr-o forma sau alta se impun, atat pentru
integrarea profesionala a persoanelor cu dizabilitati, cat si pentru alte categorii profesionale de
persoane cu scopul cresterii eficientei si productivitatii muncii. In SUA, angajatorii, firmele si
companiile, care realizeaza astfel de modificari si adaptari in ceea ce priveste eficientizarea
muncii si implicarea persoanelor cu dizabilitati in procesul muncii, beneficiaza de anumite
relaxari fiscale, dar si de sustinere financiara guvernamentala (Reabilitation Act, section 504).

De altfel, in legislatia Americans with Disabilities Act se solictita angajatorilor ce detin firme cu
mai mult de 15 angajati sa realizeze “acomodari rezonabile” pentru persoanele cu dizabilitati, in
4
conditiile in care aceste modificari, adaptari si adecvari permit unei persoane cu dizabilitati sa
desfasoare sarcini de baza ale unei ocupatii, profesii la un loc de munca specific.

Modificarile si acomodarile simple ce se pot realiza la nivelul locurilor de munca sunt:

acomodari orare – program de lucru scurt, orare de lucru flexibile, lucrul efectuat acasa,
schimbarea procedurilor de lucru, schimbarea locatiei de lucru. Acestea sunt usor de realizat si
implica costuri foarte scazute.

Modificarile si acomodarile complexe sunt mai costisitoare si implica achizitionarea de

echipamente si tehnologie specializate, precum si realizarea de adaptari locative ale cladirilor
unde isi desfasoara activitatea persoanele cu dizabilitati. Locurile de munca protejate
beneficiaza de astfel de acomodari si modificari ce sunt recomandate de consilieri de de
reabilitare vocationala. Job Accomodation Network (www.jan.wvu.edu) este o resursa excelenta
pentru idei in ceea ce priveste operarea optima de modificari si acomodari ale locurilor de
munca.

3. Adaptarea locului de munca pentru persoanele cu dizabilitati

Acomodarile si modificarile sarcinilor de lucru (job carving) si impartirea sarcinilor de munca

adiacente unui loc de munca intre doua sau mai multe persoane cu dizabilitati (job sharing) sunt
doua abordari particulare prin care persoanele cu dizabilitati moderate pot desfasura activitati
specifice de munca. Ambele abordari necesita realizarea unei analize generale a mediului de
munca, precum si analize specifice a locurilor de munca pe niveluri de complexitate si
responsabilitate. De asemenea, in ambele abordari se impune o buna cunoastere a persoanelor cu
dizabilitati sub aspectul nivelului de achizitie a competentelor profesionale, interpersonale si de
relationare.

In cadrul acomodarilor si modificarilor sarcinilor de lucru – job carving – sarcinile particulare

ale unui loc de munca in contextul realizarii unei profesii sau ocupatii sunt simplificate,
modelate, adaptate, astfel incat acestea sa poata fi realizate cu succes de tinerii cu dizabilitati. De
exemplu, un tanar cu o dizabilitate moderata poate lucra intr-un magazin, in regim part-time, in
indeplinirea unor sarcini de lucru usoare, rutiniere, cu un algoritm de lucru simplu. Acest demers
permite decongestionarea de sarcini de lucru a altor angajati ce se vor concentra pe activitati
complexe, precum servirea clientilor.

Impartirea sarcinilor de munca adiacente unui loc de munca intre doua sau mai multe persoane
cu dizabilitati - job sharing – sunt corelate punctele forte a doua persoane cu dizabilitati pentru a
satisface cerintele unui loc de munca specific. Un exemplu de job sharing ar putea sa il
reprezinte combinarea eforturilor unui tanar cu o deficienta fizica semnificativa cu ale unui
tanar cu dificultati de invatare ce prezinta un foarte scazut nivel al capacitatilor lexico-grafice.
5
Impreuna cei doi tineri ar putea duce la indeplinire cerintele unui loc de munca, in conditiile
unui mediu de munca modificat si adaptat.

XI.4. Obtinerea unui loc de munca. Programe de formare si supervizare

In procesul de plasare si supervizare a tinerilor cu dizabilitati se impune cu necesitate

parcurgerea unor etape. Aceste etape sunt initiate inca de cand elevii cu cerinte educationale
speciale urmeaza programele vocationale din cadrul institutiilor de invatamant de tip
vocational sau tehnologic/ tehnologic special si fac referire la urmatoarele aspecte:

1. Evaluarea initiala a elevilor cu cerinte educationale speciale

2. Convorbiri cu elevii cu cerinte educationale speciale in ceea ce priveste alegerea unui

program de formare vocationala

3. Intalnirea cu sponsori ai unor programe de formare vocationala

4. Analiza locurilor si mediilor de munca propuse

5. Intalnirea pentru obtinerea programului de formare vocationala

6. Interviurile elevilor cu CES cu sponsorii programelor de formare vocationala

7. Intalniri pentru explicarea rolului coordonatorului si a sponsorului programului de

formare. Discutii in ceea ce priveste incheierea contractul de formare

8. Discutii relevante despre implementarea planului programului de formare vocationala

9. Desfasurarea propriu-zisa a programului de formare vocationala a tanarului cu dizabilitati

10.Evaluarea vocationala continua a tanarului cu dizabilitati

11. Modificarea programului de formare in functie de evaluarea vocationala

• Evaluarea initiala a elevilor cu cerinte educationale speciale

In lucrul cu elevi cu dizabilitati este crucial demersul de colectare a informatiilor legate de

interesele, preferintele si nevoile socio-profesionale ale acestora, prin implicarea activa a elevilor
si a familiilor acestora in vederea celei mai bune alegeri a unui potential loc de munca. Procesul
de evaluare are un caracter continuu si formativ, iar plasarea efectiva a elevilor in locuri de

6
munca reale in vederea explorarii unor potentiale, viitoare profesii si ocupatii, a dobandirii
experientei de munca sau a formarii profesionale pot aduce informatii relevante despre
potentialul de cunostinte si aptitudinal al elevului, precum si despre nevoile, preferintele si
interesele profesionale.

• Convorbiri cu elevii cu cerinte educationale speciale in ceea ce priveste alegerea

unui program de formare vocationala

Implicarea constienta elevului in evaluarea vocationala si in procesul de plasare, gasire a unui loc
de munca potrivit este esentiala. Odata ce procesul de plasare a tanarului cu dizabilitati la locul
de munca cel mai adecvat nevoilor sale socioprofesionale a fost initiat, se impun intalniri cu
elevul pentru a reliefa rezultatele evaluarii vocationale, discutarea importantei implicarii in
programe de formare vocationala desfasurate la locul de munca ales de comun acord –
necesitatea dobandirii experientei de munca, a dobandirii unor competente profesionale si de
munca specifice, prin intermediul programelor de formare profesionala propuse.

• Intalnirea cu sponsori ai unor programe de formare vocationala

Inainte de initierea demersului de analiza a locului de munca este necesara programarea unei
intalniri intre sponsorul programului de formare vocationala si tanarul ce a optat pentru
parcurgerea acelui program. In cadrul acestei intalniri sunt discutate etapele programului de
formare si conditiile de participare.

• Analiza locurilor si mediilor de munca propuse

Procesul analizei mediului de munca, a exercitarii unei meserii implica analiza sarcinilor si
resposabilitatilor pe care un loc de munca, profesia respectiva le implica. Procesul de analiza
consta in strangerea de informatii cu privire la ceea ce face un angajat, cum isi duce munca la
indeplinire si in ce conditii, modalitatile si standardele prin care munca este considerata
indeplinita.

Rogan, Grossi, Gajewski (2002), identifica patru coordonate pentru elaborarea unui inventar al
analizei unui loc de munca:

1. Mediul fizic ( accesibilitate)

2. Activitati specifice si sarcini de munca

3. Resursa umana reprezentata de oamenii din mediul de munca - varsta, gen,

pregatire profesionala, caracteristici ale supervizorilor si a colegilor de munca,
natura interactiunilor interumane

7
 4. Climat si cultura organizationala (obiceiuri, traditii, ritualuri, rutini, reguli,
asteptari)

In functie de aceste coordonate, sunt elaborate programele de training vocational. Prin

raportare la aceste coordonate, sunt selectati in vederea formarii vocationale, tinerii cu
dizabilitati al caror profil psiho-educational si socio-profesional se potrivesc in mare masura cu
criteriile rezultate in urma procesului de analiza a locului de munca.

• Intalnirea pentru obtinerea programului de formare vocationala

In cadrul acestei intalniri, se vor aduce in discutie urmatoarele aspecte:

1) Informatii despre tanarul cu dizabilitate ce doreste accesarea programului de formare:

- interese si preferinte socio-profesionale;

- puncte forte si puncte slabe desprinse din evaluarile psihopedagogice si vocationale;

- experiente de munca anterioare ale elevului cu CES;

- noi experiente si competente specifice ce vor fi dobandite in cadrul programului de

formare profesionala.

2) Informatii despre programul de formare profesionala

3) Rolul sponsorului programului de formare

• Interviurile elevilor cu CES cu sponsorii programelor de formare vocationala

Odata ce angajatorul este de acord sa sponsorizeze un program de formare profesionala pentru

tineri cu dizabilitati, urmatorul pas este stabilirea unui interviu intre elevi si supervizorii relevanti
din compania respectiva ce vor coordona activitatea de formare a elevilor cu cerinte
educationale speciale. Unele firme prefera sa includa in cadrul interviurilor pentru programe de
formare mai multi tineri cu dizabilitati, in acest fel stimulandu-se implicarea afectiva si
motivationala a tinerilor pentru obtinerea unui loc de munca si a unei pozitii in programul de
formare profesionala. De asemenea, participarea la interviu a persoanei cu dizabilititati ii va
permite acesteia sa exerseze o serie de abilitati, precum, sustinerea de interviuri pentru
obtinerea unui loc de munca, completarea unei aplicatii pentru cursul de formare, realizarea unei
aplicatii in vederea obtinerii unui loc de munca.

8
 • Intalniri pentru explicarea rolului coordonatorului si a sponsorului programului de
formare. Discutii in ceea ce priveste incheierea contractul de formare

Daca interviul decurge in parametrii asteptati si se ajunge la alegerea unui program de formare
profesionala de catre tinerii cu dizabilitati, se trece la urmatorul pas, acela in care sponsorul
programului de formare explica rolul sau in cadrul demersului de formare vocationala. In aceasta
etapa se discuta termenii contractuali ai intelegerii dintre angajator, in calitatea sa de sposor al
programului de formare profesionala, si tanarul cu dizabilitati ce a optat pentru implicarea in
programul de formare, precum si reprezentatii legali ai tanarului cu dizabilitati, daca este necesar.
Orice contract incheiat in vederea formarii profesionale trebuie sa includa urmatoarele sectiuni:

- Informatii introductive (numele elevului, a firmei, numele supervizorului programului de

formare, profesia pentru care se pregateste tanarul, perioada in care se desfasoara cursul
de formare profesionala, etc.)

- Responsabilitatile elevului

- Resposabilitatile parintilor si altor membri ai familiei

- Resposabilitatile sponsorului programului de formare profesionala

- Responsabilitatile supervizorului programului de formare profesionala

- Clauza de nondiscriminare care sa ateste faptul ca pe parcursul implicarii in programul de

formare, elevul nu va fi discriminat in ceea ce priveste rasa, culoarea, nationalitatea,
religia, genul si disabilitatea.

• Discutii relevante despre implementarea planului programului de formare

vocationala

Urmatoarea etapa in procesul de orientare profesionala a tinerilor cu dizabilitati este acela de a

discuta si a dezvolta impreuna un plan al programului de formare. Acest plan va include o lista a
obiceiurilor de munca, a cunostintelor si a abilitatilor specifice unei ocupatii sau profesii, pe
care elevii le vor dobandi in cadrul programului de formare profesionala. In primul rand, elevul
va fi ajutat sa identifice abilitati generale si specifice pe care intentioneaza sa le achizitioneze. In
al doilea rand, parintii si alti membri ai familiei vor fi consultati in aceste sens.

In termeni de cunostinte si abilitati specifice necesare exercitarii unei ocupatii sau profesii in
cadrul socio-profesional a unui loc de munca, programele de formare in domeniul educatiei
tehnologice listeaza ce competente specifice sunt necesare a fi achizitionate de tanarul cu
dizabilitati pentru a activa intr-un domeniu de activitate sau munca. Planul cursului de formare
profesionala este unul dintre cele mai importante documente care evidentiaza competentele si
9
experientele de munca pe care le va dobandi elevul in cadrul activitatilor de invatare a unei
profesii bazate de munca propriu-zisa.

• Desfasurarea propriu-zisa a programului de formare vocationala a tanarului cu

dizabilitati

In aceasta etapa, planul programului de formare profesionala este realizat pas cu pas, elevul va
achizitiona in aceasta perioada de timp cunostinte si abilitati specifice necesare exercitarii unei
meserii, in contextul socio-profesional al locului de munca. Elevul cu CES va dobandi acele
competente, ca urmare a experientelor profesionale, precum si a activitatilor de invatare prin
experiente de munca propriu-zisa.

• Evaluarea vocationala continua a tanarului cu dizabilitati

Este foarte importanta monitorizarea permanenta a evolutiei elevului cu CES in activitatile de

invatare prin experiente profesionala si de munca. Se recomanda utilizarea scalelor si a
instrumentelor de tip checklist in vederea monitorizarii progresului elevului. Daca acesta
intampina dificultati sau inregistreaza esecuri in activitatile de invatare, se va insista pe
schimbarea strategiilor si metodelor de invatare. Procesul de invatare prin experiente de munca
va fi reluat imediat ce abilitatile si cunostintele propuse in planul programului de formare au fost
achizitionate.

• Modificarea programului de formare in functie de evaluarea vocationala

Unul din motivele pentru care evaluarea vocationala are un caracter continuu este acela de a
determina daca programul de formare profesionala este functional sau daca este nevoie de a
realiza modificari ale acestuia.

In acest caz, programul de formare profesionala are o componenta educationala ce se desfasoara

in cadrul institutiei de invatamant si o componenta fundamentata pe invatarea prin experiente
profesionale si de munca. Daca elevul are probleme la un moment dat, este posibil ca acea
dificultate sa fie depasita cu suport adecvat, atat in activitati de invatare ce se desfasoara in clasa,
dar care sunt corelate si cu activitati de invatare prin experiente de munca. Suportul suplimentar
dat elevului cu dizabilitate este furnizat de profesori (in sala de clasa), dar si de persoane
specializate din programul de formare, mentor, supervizor, colegi (de la locul de munca).

10
11
XII. Tinerii cu dizabilitati si tranzitia catre educatia postsecundara

Pentru tinerii absolventi, cu sau fara dizabilitati, inrolarea intr-un program de educatie formala
dupa terminarea studiilor liceale reprezinta o parte esentiala a urmatoarei etape de tranzitie catre
viata independenta de adult. Educatia postsecundara si formarile profesionale realizate in aceasta
etapa, cea consecutiva absolvirii liceului, se concretizeaza prin urmarea uneia dintre urmatoarele
forme de invatamant: inscrierea la colegii sau universitati din comunitate, urmarea unor scoli
vocationale private ce ofera certificate de absolvire care vor permite, la randul lor, execitarea
unei profesii intr-un domeniu particular de munca, programe de ucenicie (apprenticeship
programs), programe de formare profesionala la locul de munca, programe de educatie a
adultilor (Sitlington, Patton & Clark, 2007).

XII.1. Abilitati non-academice necesare tinerilor cu dizabilitati in vederea accesarii

programelor de educatie universitare

Numerosi autori au facut referiri la abilitatile pe care tinerii cu dizabilitati trebuie sa le aiba
achizitionate pentru finaliza cu succes studii postliceale sau universitare (Brinckerhoff, Mc
Guire&Shaw, 2002; Gajar, 1998; Stodden, Briel, 2001).

Este accentuata ideea ca pentru orice tanar cu sau fara dizabilitati procesul selectiei, admiterii la
colegiu sau la universitate implica o decizie cu mare incarcatura emotionala si academica. Este,
de asemenea, aceptata ideea, ca educatia formala dobandita de-a lungul celor patru ani de liceu ar
trebui sa pregateasca elevul, cu sau fara dizabilitati, pentru procesul de trecere de la o stare de
dependenta la o stare de indpendenta. Totusi, au fost identificate un numar competente non-
academice care sunt deseori problematice pentru toti elevii atunci cand sunt in plin proces de
tranzitie de la educatia secundara (studii liceale) la educatia universitara si care pot deveni
coplesitoare pentru elevii cu dizabilitati: rezolvarea de probleme, organizarea, prioritizarea
actiunilor in cadrul sarcinilor multiple, studiul, automonitorizarea, managementul timpului si
interactiunile sociale intr-o varietate de situatii noi ( DuChossois, Michaels, 1994).
In plus, se arata ca studentii cu dizabilitati trebuie sa fie atentionati despre faptul ca, in colegiu si
universitate, grupurile de studiu includ un numar de studenti mai mare decat la liceu,
interactiunile cu profesorii sunt mai putin frecvente, iar oportunitatile pentru obtinerea ajutorului
suplimentar sunt semnificativ limitate. Au fost identificate abilitati ce ajung de multe ori la un
“punct critic”, atunci cand se pune in discutie etapa tranzitiei la educatia universitara:
organizarea, managementul timpului si abilitatile de comunicare (Brinckerhoff, 1994).

Abilitatile de auto-determinare pe care un numar mare de cercetatori le coreleaza cu succesul

elevilor in etapa tranzitiei catre studiile universitare, includ elemente, precum:
(1)constientizarea punctelor forte si a punctelor slabe din punct de vedere academic si social,

12
dar si a strategiilor compensatorii; (2)constientizarea acomodarilor ce trebuie sa fie realizate
pentru o corecta integrare in noul mediu educational; (3)abilitatea de a solicita informatii,
asistenta si acomodari atunci cand este necesar (Durlak, Rose, 1994).

Se considera ca trei domenii ale planificarii si pregatirii ale elevilor cu dizabilitati sunt esentiale
pentru optima tranzitie catre studiile universitare: a)pregatirea academica – include cursurile de
tip “preparation college”, precum si identificarea strategiilor de invatare adecvate, b)cariera –
include identificarea oportunitatilor unui job, c)dezvoltare personala si sociala – include
dezvoltarea abilitatilor de auto-determinare si implicarea in activitati extracurriculare (Webb,
2000).

In studii realizate recent, in vederea identificarii abilitatilor de auto-determinare a studentilor cu

dizabilitati pe care le exerseaza in timpul studiilor universitare, s-au evidentiat umatoarele
abilitati ca fiind esentiale obtinerii succesului: abilitatea de rezolvare de probleme, abilitatea de
a invata si a se descoperi pe sine (si de intelegere a dizabilitatii), abilitatea de a fixa scopuri si
obiective in concordanta cu interesele si nevoile academice si auto-managementul.

In consecinta, studentii cu dizabilitati trebuie sa identifice patru grupuri majore de actiuni

necesare continuarii cu succes a studiilor universitare: 1)identificarea serviciilor de suport din
campusul universitatii (acestea ofera servicii de sprijin pentru toti studentii, cu sau fara
dizabilitati), 2)initierea si mentinerea unei relatii adecvate cu profesorii si alte cadre didactice
din mediul universitar, 3)dezvoltarea sistemelor de suport din campusurile universitare (prieteni,
colegi, grupuri de suport, persoane specializate) si a oficiilor serviciilor pentru studentii cu
dizabilitati, 4)dezvoltarea constientizarii de sine si a intelegerii de sine (Getzel and Thoma,
2008).

XII.2. Rolul utilizarii tehnologiei de suport in cadrul programelor educationale

universitare

Utilizarea tehnologiei asistative sau de suport in cadrul activitatilor de studiu implica stapanirea
unor abilitati-cheie necesare tuturor studentilor, dar in mod deosebit, studentilor cu dizabilitati.
Aceasta abordare, de integrare a tehnologiei de suport in activitatile educationale, poate asista
studentii cu dizabilitati in vederea compensarii dificultatilor pe care acestia le intampina in
timpul activitatilor complexe de invatare si de studiu in domenii, precum, matematica, activitati
lexico-grafice, organizare, memorie, limbaj scris, si ascultare.

Studiile arata ca exista cateva principii care sunt respectate atunci cand se ia in considerare
integrarea tehnologiei asistative in programele educationale universitare, si anume: 1) procesul
tranzitiei catre studiile universitare include identificarea si gasirea surselor si a modalitatilor
specifice tehnologiei asistative necesare studentilor cu dizabilitati; 2) in selectarea abordarilor
13
educationale ce se axeaza pe utilizarea tehnologiei asistative specifice ar trebui sa se ia in
considerare rezultatele evaluarii cerintelor educationale ale studentului in cauza, precum si
cerintele mediului educational universitar in care acesta evolueaza; 3) studentii cu dizabilitati
trebuie sa fie instruiti in ceea ce priveste utilizarea corecta si adecvata a instrumentelor si
dispozitivelor specifice tehnologiei asistative (Mull, Sitlington, 2003).

Intr-o cercetare care a valorificat rezultatele obtinute in urma folosirii unui chestionar elaborat de
catre Association for Higher Education and Disabilities (AHEAD) cu privire la modalitatile,
instrumentele si dispozitivele specifice tehnologiei asistative cele mai frecvent utilizate de
studentii cu dizabilitati, au fost evidentiate: scanere, dispozitive de comunicare, dispozitive care
citesc textul de pe ecran, dispozitive care maresc scrisul de pe ecran, dispozitive care
inregistreaza vocea persoanei ce sustine o prelegere sau o activitate de invatare, statii de lucru/
studiu adaptate, dispozitive de ascultare asistativa, dispozitive cu casti, optiuni adaptate de
utilizare a mouse-ului si a butoanelor unui dispozitiv, carti redate in inregistrari audio, tastaturi
adaptate, laptop-uri si computere adaptate, programe speciale de editare si de realizare a scrierii
unor texte (Michaels, Prezant, Morabito, Jackson, 2002).

XII.3. Acomodari si suport acordate studentilor cu dizabilitati

Cazul din justitie Guckenberger v. Boston University (1997) a adus in fata opiniei publice
cerintele legale pentru realizarea de acomodari modificari in mediul universitar, atat la nivelul
institutiilor cat si la nivelul programelor de studiu, in vederea admiterii studentilor cu dizabilitati
in institutiile de invatamant superior. Ca o consecinta a discutiilor controversate declansate de
acest caz, s-a ajuns la luarea in consideratie a urmatoarelor aspecte:

- acomodarile pot fi facute la nivelul intervalelor orare destinate participarii la cursuri,

activitati de invatare si studiului, cea mai comuna acomodare in acest sens fiind orarul
part-time sau perioada de timp mai mare acordata in vederea parcurgerii unui program
educational.

- acomodarile sunt in corelatie si cu procesul de invatare propriu-zisa, mai exact cu

procesul evaluarii, cele mai comune acomodari fiind facute la nivelul procedurilor de
testare si evaluare, precum si introducerea in actul de invatare a tehnologiei asistative:
utilizarea in invatare a cartilor redate audio, suport acordat de o persoana specializata care
sa citeasca cerintele din situatia de testare si evaluare, utilizarea in invatare a lecturilor si
prelegerilor inregistrate, modificari in luarea notitelor (Sitlington, Alper, 2003).

14
XIII. Procesul tranzitiei catre integrarea in comunitate a persoanelor cu dizabilitati

Tranzitia catre viata independenta de adult este o etapa provocatoare pentru tinerii cu dizabilitati
si familiile acestora. In special, familiile tinerilor cu dizabilitati, trebuie sa planifice cu grija
aceasta etapa de tranzitie prin documentare si selectivitate in ceea ce priveste alegerea
informatiilor si a suportului oferit de serviciile pentru adultii cu dizabilitati.

• Tinerii cu dizabilitati si integrarea in comunitate – rezultate si asteptari

Studiile longitudinale realizate pe mai multe decade arata ca multi elevi cu dizabilitati nu
experimenteaza viata independenta dupa ce parasesc scoala, deoarece multi dintre ei nu
realizeaza venituri suficiente care sa ii sustina sa traiasca independent. Se stie ca tinerii cu
dizabilitati isi doresc sa locuiasca si sa traiasca singuri, sa fie independenti de influentele
parintilor, dar, de fapt, ei tind sa formuleze asteptari prea inalte in ceea ce priveste viitorul in
comparatie cu parintii lor. In alt studiu se arata ca tineri cu dizabilitati usoare cu varste cuprinse
intre 15 si 19 ani isi exprimau asteptari de a nu mai locui in casa parintilor si de a gasi locuri de
munca platite, dar nu aveau certitudinea ca salariile lor vor fi suficiente, astfel incat sa le asigure
siguranta unei vieti independente (Wagner, Newman, Cameto, Levine, Marder, 2007).

In consecinta, indeplinirea obiectivului de formare a abilitatilor pentru viata independenta din

planurile tranzitie catre viata independenta a elevilor cu dizabilitati poate deveni uneori dificil de
atins. Pentru a trai independent in comunitate, un tanar adult trebuie sa se regaseasca in cel putin
una din urmatoarele situatii:

- gasirea unui loc de munca si obtinerea unui salariu suficient pentru a putea trai
independent in comunitatea din care face parte;

- acceptarea intr-un un program de studii postsecundare (studii postliceale sau program de

educatie universitara);

- obtinerea de finantari sau beneficii financiare de la organizatii sau servicii publice

destinate ajutorarii persoanelor cu dizabilitati.

• Familiile persoanelor cu dizabilitati – asteptari si roluri

Studiile arata ca asteptarile parintilor tinerilor cu dizabilitati cu privire gasirea unui loc de munca
sunt umbrite sunt incertitudini legate de remunerarea financiara, astfel incat sa permita viata
independenta a tinerilor cu dizabilitati in limite decente.

Se considera ca numai 46% dintre parintii tinerilor cu dizabilitati se asteapta ca copii lor sa aiba
venituri suficiente pentru a trai independent, fara suportul familiei sau a serviciilor sociale pentru
tinerii cu dizabilitati (Blackorby, 2007).
15
Tranzitia catre integrarea in comunitate a tinerilor cu dizabilitati are de cele mai multe ori un
impact semnificativ asupra familiei si a membrilor acestora, care de multe ori isi asuma roluri de
persoane ce acorda ingrijiri, de manageri de caz, de dezvoltatori de servicii sociale sau de
sustinatori si militanti pentru drepturile persoanelor cu dizabilitati (advocacy). Foarte multi
parinti joaca un rol central in negocieri si in procesul birocratic de tranzitie, ei trebuie sa invete
sa negocieze independent obtinerea suportului serviciilor sociale pentru tinerii cu dizabilitati sau
sa stabileasca contacte si relatii cu agentii si organizatii nonguvernamentale de profil.
Constientizarea si luarea in consideratie a expectantelor si ingrijorarilor familiilor tinerilor cu
dizabilitati vor conduce la rezultate din ce in ce mai bune in ceea ce priveste demersul de
integrare in comunitate a acestor tineri.

• Abilitatile pentru viata independenta si integrarea tinerilor cu dizabilitati in

comunitate

Nevoia de a integra in continuturi de invatare formarea abilitatilor pentru viata este evidenta si
este reflectata in programele si curriculum-ul functional de care beneficiaza elevii cu cerinte
educationale speciale pe durata de timp in care sunt inscrisi in sistemul public de invatamant. Pe
masura ce elevii se apropie de momentul absolvirii scolii, abilitatile vocationale, precum si cele
necesare stabilirii unor relatii interpersonale adecvate sunt incorporate in invatare, mai ales in
invatarea prin experiente profesionale si de munca. Abilitatile vocationale si abilitatile pentru
viata coreleaza cu consolidarea unor sisteme de atitudini, valori, relatii interumane necesare unei
optime integrari in societate ale persoanelor cu dizabilitati.

Studiile realizate pana acum in domeniul abilitatilor pentru viata necesare integrarii adecvate in
comunitate a tinerilor cu dizabilitati reliefeaza noua tipuri de abilitati si competente ce sunt
corelate cu domenii ale activitatii umane (Brolin, Loyd, 2004):

1. Administrarea veniturilor si a bugetului personal/al familiei

2. Selectarea, administrarea si mentinerea unei locuinte/apartament/gospodarii

3. Ingrijirea in ceea ce priveste nevoile personale

4. Familie - cresterea si educarea copiilor

5. Cumpararea si prepararea hranei

6. Cumpararea si ingrijirea vestimentatiei

7. Implicarea in activitati civice

8. Implicarea in activitati de recreere si sportive

16
 9. Mobilitate si utilizarea mijloacelor de transport

• Exersarea abilitatilor pentru viata independenta in medii autentice din comunitate

In perioada in care elevii cu CES fac trecerea catre indeplinirea obiectivelor specifice tranzitiei
catre integrarea in comunitate, activitatile de predare-invatare si exersare a abilitatilor
vocationale si pentru viata independenta, de auto-determinare si stabilire de relatii interpersonale
optime, trebuie sa fie realizate, atat la scoala, dar mai ales, in cadrul grupurilor sociale si
comunitare in care tinerii evolueaza.

Elevii cu varste cuprinse intre 18 si 21 de ani pot invata abilitati pentru viata independenta prin
petrecerea a unei parti din programul scolar sau a unor zile din week-end intr-un apartament sau
o casa sociala din comunitate sub directa supervizare si monitorizare a serviciilor sociale pentru
adultii cu dizabilitati; se creeaza un scenariu real de viata cotidiana in care tinerii cu dizabilitati
exerseaza abilitati de viata independenta (Gaumer, Morningstar, Clark, 2004).

Un alt exemplu in care abilitatile pentru viata independenta sunt exersate intr-un mediu natural,
autentic este proiectul LifeLink, un parteneriat intre Pennsylvania State University (2000) si o
institutie publica de invatamant. Acest parteneriat si-a propus consolidarea abilitatilor de viata
independenta la un numar de elevi cu dizabilitati usoare din anii terminali de liceu. Astfel, elevii
erau incurajati sa isi petreaca timpul, in maniera progresiva (o noapte, un weekend, o
saptamana), intr-o casa sociala din comunitate, sub indrumarea unei echipe de specialisti care
monitorizau si supervizau modul in care tinerii exerseaza abilitati de viata specifice unei vieti
independente si autonome – autogospodarire, autoingrijire, autoservire, rezolvare de probleme,
stabilirea de relatii interpersonale si abilitati de comunicare (Sitlington, Neubert, Clark, 2005).

Beneficiul parintilor elevilor cu cerinte educationale speciale, in acest caz, este acela de a-si
vedea copiii participand independent la situatii de viata cotidiene, fara a se mai recurge la
ghidarea lor. Beneficiul elevilor participanti la experiment a fost acela de a castiga experiente
sociale noi si de a avea sansa de a exersa abilitati specifice pentru viata independenta intr-un
mediu natural de viata.

• Tinerii cu dizabilitati si utilizarea mijloacelor de transport

Planificarea tranzitiei catre viata independenta solicita concentrarea instruirii si practicii pe

utilizarea, in conditii de siguranta, a mijloacelor de transport de catre tinerii cu dizabilitati.

17
Din punct de vedere simbolic, utilizarea autonoma a mijloacelor de transport de catre tinerii cu
dizabilitati sustine filosofia unui mod de viata independent, mai precis, ideea de a prelua
controlul asupra propriei vieti si de a accesa resursele disponibile din comunitate.

Se asteapta, astfel, ca tinerii cu dizabilitati sa invete abilitati specifice necesare deplasarii cu

mijloacele de transport sau pentru a se merge independent de la o locatie la alta. In lucrari
practice de specialitate, se gasesc informatii si resurse pentru a sprijini profesorii si familiile
copiilor cu dizabilitati in predarea-invatarea abilitatilor de utilizare a mijloacelor de transport, de
la mersul pe bicicleta pana la calatoria cu autobuzul. Elevii cu dizabilitati ar trebui sa
achizitioneze abilitatile specifice de utilizare autonoma a mijloacelor de transport inainte de
absolvirea liceului sau de terminarea scolii.

• Tinerii cu dizabilitati si viata impreuna cu ceilati membri ai familiei

Un numar semnificativ de tineri cu dizabilitati vor continua sa locuiasca in casa familiei de

origine si dupa terminarea scolii. Pentru unii dintre tinerii cu dizabilitati aceasta este o optiune
formulata in termeni ce tin de cultura, preferintele si deciziile familiei. Specialistii in servicii de
tranzitie pentru tinerii cu dizabilitati trebuie sa discute cu ceilalti membri ai familiei despre
abilitatile necesare unei vieti semi/independente si, eventual, sa ii pregateasca pentru aceasta faza
a tranzitiei.

Ca tineri adulti ce invata sa isi afirme identitatea, odata ce parasesc sistemul public de
invatamant, se impune ca o serie de abilitati pentru viata independenta sa fie puse in practica in
vederea asigurarii unui grad cat mai mare de autonomie personala si sociala: organizarea
timpului propriu, a obiectelor personale si a spatiului, efectuarea de munci gospodaresti
(curatenie, gatit, etc.), adminintrarea bugetului propriu, administrarea medicatiei (daca este
necesar), utilizarea semi/autonoma a mijloacelor de transport.

• Tinerii cu dizabilitati si integrarea in comunitate (cu suport minim)

Pentru elevii cu dizabilitati ce intentioneaza sa se inscrie la colegii sau scoli vocationale/

profesionale, este important de evidentiat care sunt competentele necesare in ceea ce priveste
autonomia personala si sociala. Aceste abilitati de viata ar trebui sa faca referire la:

- a sti cum sa-si organizeze timpul, utilizarea calendarelor, telefoanelor;

- a sti cum sa procedeze in cazul confruntarii cu situatii de urgenta;

- a sti cum sa isi ceara drepturile, sa solicite acomodari si modificari corelate cu

dizabilitatea;

- a sti cum sa utilizeze mijloacele de transport;

18
 - a sti cum sa isi administreze bugetul;

- a sti cum sa utilizeze tehnologia si tehnologia de suport;

- a sti cum sa isi administreze medicatia (daca se impune acest lucru).

In plus, abilitatile interpersonale, cum ar fi respectul pentru viata privata si proprietate,

constientizarea problemelor sociale si modul in care s-ar putea rezolva acestea, cunoasterea
modalitatilor de participare la activitatile grupurilor ce iau decizii sunt, de asemenea, importante.
Cunostinte despre sexualitate, intanirea cu un potential partener, precum si implicarea in
activitati de recreere sunt aspecte ce trebuie aduse in discutie (Hare, 2006; Sweeny, 2007).

• Tinerii cu dizabilitati si viata independenta in comunitate

Pentru tinerii cu dizabilitati care isi programeaza sa locuiasca independent, intr-un apartament
sau o casa din comunitate, discutiile despre venituri, buget si situatia financiara sunt prioritare.

Urmatorul aspect care trebuie luat in considerare, in designul programului de tranzitie, face
referire la persoana care va insoti/ajuta tanarul cu dizabilitati: coleg, persoana semnificativa, o
persoana angajata de familie pentru oferirea de suport si ingrijire. Alte aspecte ce se regasesc in
programul de tranzitie fac trimiteri la abilitatile pentru viata ce sunt necesare tanarului cu
dizabilitati si care fac procesul tranzitiei catre integrarea in comunitate sa fie viabil si real.

De exemplu, pentru obiectivul de gasire a unui loc potrivit pentru a locui, in planul de tranzitie a
unui tanar cu dizabilitati se vor identifica abilitatile pentru viata care conduc la atingerea acestui
obiectiv, astfel:

- abilitatea de identifica o locuinta adecvata;

- abilitatea de a realiza comparatii in ceea ce priveste pretul, locatia, accesibilitatea;

- abilitatea de a negocia cumpararea sau inchirierea unei locuinte;

- abilitati de auto-gospodarire si administrare a locuintei;

- identificarea in comunitate surselor de recreere, in functie de interesele si preferintele

proprii.

Pentru tinerii cu dizabilitati interesati de aceasta optiune de integrare independenta in

comunitate, serviciile pentru adultii cu dizabilitati din comunitate ofera suport si servicii de
consiliere, precum si asistenta si sprijin financiar.

19
De asemenea, adultii tineri cu dizabilitati ce au ales sa traiasca independent in comunitate,
beneficiaza, in cazul situatiilor de urgenta, de sprijinul si suportul membrilor familiei, prietenilor,
vecinilor, personalului de ingrijire, supervizorilor si a colegilor de la locul de munca. Membrii
echipei de suport se regasesc si in echipa planului de interventii in situatii de urgenta (acestia
trebuie sa aiba o copie a cheilor casei in care locuieste tanarul, precum si o copie a documentelor
medicale). Familia tanarului cu dizabilitati trebuie sa aiba si cunoasca planul de interventie in caz
de urgenta, precum si accesul la un sistem de comunicare sigur prin care sa tina permanent
legatura cu acesta.
Astazi, multi tineri adulti cu dizabilitati beneficiaza de ajutor specializat, rapid si eficient prin
intermediul dispozitivelor inteligente de comunicare si a internetului.

Tinerii cu dizabilitati care doresc sa locuiasca independent, dar care au in continuare nevoie de
servicii de suport, trebuie sa aplice pentru obtinerea acestora la agentiile si institutiile de servicii
pentru adulti cu dizabilitati din comunitate.

Serviciile pentru adultii tineri cu dizabilitati ofera suport in obtinerea de servicii comunitare
integrate. Serviciile de suport furnizate de aceste institutii ofera asistenta si beneficii financiare
in desfasurarea activitatilor cotidiene, precum ajutor si sprijin in autoservire, autoingrijire,
planificarea serviciilor medicale, suport si consiliere psihologica pentru construirea de relatii
interpersonale adecvate cu ceilalti membri ai comunitatii, precum si participarea la activitati
initiate in cadrul comunitatii (P. Sitlington, D. Neubert, G. Clark, 2010).

Succesul integrarii in comunitate a tinerilor cu dizabilitati este un rezultat al convergentei mai

multor factori si interventii corelate, prin care scoala, familia si mediul socio-cultural faciliteaza
adecvarea, potrivirea potentialului, intereselor si preferintelor tanarului cu optiuni socio-
profesionale optime oferite de comunitate. Aceste demers va avea drept finalitate, participarea in
egala masura a tanarului cu dizabilitati alaturi de ceilalti, intr-o societate deschisa si toleranta.

20