Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Tifosul Exantematic
Tifosul Exantematic
Tifosul exantematic – este o boala infectioasa acuta, care se manifesta prin atacarea
preponderenta a sistemului vascular si nervos, eruptii cutanate, curba termica tipica.
In 1910-1913 Richets si Provacec au descoperit agentul patogen al tifosului
exantematic. In cinstea lor agentul patogen a fost numit „rickettsia Provacec„. Ulterior
savantul francez Charles Nicolle a dovedit definitiv rolul paduchilor in transmiterea
tifosului exantematic.
Etiologie:
Agentii patogeni ai tifosului exantematic sint rickettsiile Provacec, care se gasesc
permanent in celulele endoteliale ale vaselor la bolnavii de tifos. Ei pot fi cultivati in
tesutul pulmonar al soarecilor albi si pe membrana-alantoida a embrionului de gaina in
dezvoltare.
Epidemiologie:
Unica sursa de infectie este omul bolnav de tifos exantematic. El este contagios de la
sfirsitul perioadei de incubatie, in toata perioada febrila si inca timp de 2 zile dupa
normalizarea temperaturii. Tifosul exantematic nu se transmite direct de la omul bolnav
la cel sanatos. Transmiterea bolii este conditionata de prezenta vectorilor- paduchilor
( in special a paduchilor de corp ).
Patogenia :
Dupa ce a supt singe de la bolnav, paduchele devine capabil sa transmita infectia nu mai
devreme decit peste 4-5 zile. In acest timp are loc inmultirea ricketssiilor in celulele
epiteliale ale intestinului paduchelui, unde ele se gasesc in numar mare. Durata maxima
de viata a paduchelui infectat este de 40-45 zile, prin urmare timp de 35-40 zile el poate
transmite boala. Celulele epiteliale ale intestinului paduchelui infectat se supraincarca
peste 5 zile cu ricketssii Provacec, ca urmare celulele se distrug si agentii patogeni
impreuna cu fecalele se elimina in afara, murdarind pielea si lengeria bolnavului. Pielea
isi pierde integritatea in locul intepaturii paduchelui si leziunilor de scarpinare, la
scarpinarea locului intepat are loc introducerea ricketssiilor in piele, care ca urmare
nimeresc in circuitul sanguin. Ricketssiile nimerind in circuitul sanguin se raspindesc in
tot organismul. Fiind paraziti intracelulari ei patrund in endoteliul arterelor si
capilarelor, provocind in ele modificari specifice. Celulele endoteliale ale vaselor lezate
se tumefiaza considerabil, ceea ce duce la ingustarea sau obturarea lor completa. Aceste
leziuni provoaca tulburari grave din partea sistemului cardiovascular si nervos, tulburari
care impreuna cu actiunea toxica a agentului patogen determina tabloul clinic al bolii.
Tabloul clinic:
Perioada de incubatie dureaza 6-25 zile. Boala incepe acut, fiind insotita de febra, dureri
de cap, frisoane, dureri in tot corpul, sete si pierderea poftei de mincare. Durerea se
intensifica si devine chinuitoare, apare insomnie si excitabilitate. Agravarea tuturor
simptomelor, mai ales a slabiciunii si temperaturii corpului, il face pe bolnav de acum in
ziua a 2-3-a de boala sa respecte regimul la pat.
In primele zile se observa congestia si edemul fetei, hiperemia conjunctivei, vasele
sclerelor sunt dilatate, injectate („ochi de iepure„). Este hiperemiata pielea gitului si a
partii superioare a corpului. Limba uscata este scoasa cu greu. Tegumentele sunt uscate,
fierbinti la palpatie. Se observa dispnee, tahicardie moderata, hipotonie. In ziua a 3-a de
boala pot fi depistate mici hemoragii punctiforme pe conjunctive, hemoragii
punctiforme pe brat sau coapsa mai jos de locul garoului. In ziua a 4-5-a de boala apare
exantemul caracteristic si cu aceasta se termina perioada initiala a bolii, survine
perioada de stare a bolii. La inceput exantemul are un caracter rozeolic, apoi rozeolo-
petesial. Eruptia apare pe partile laterale ale corpului, piept, spinare si acopera intregul
corp. Ea este abundenta, avind elemente de forme si marime diverse de la saminta de
mac pina la bobul de linte. In formele de gravitate medie ale bolii exantemul persista
pina in ziua a 12-14-a de boala. Aparitia lui este insotita de cresterea si mai mult a
temperaturii corpului, ea capatind un caracter permanent sau remitent si mentinindu-se
astfel in decurs de 6-8 zile.
In toiul perioadei de febra in singe se atesta leucocitoza neutrofila moderata,
trombocitopenie si aneozinofilie, VSH e marit pina la 18-25 mm/ora.
Cu aparitia exantemului se intensifica semnele din perioada initiala a bolii si apar altele
noi. Devin mai pronuntate schimbarile patologice din sistemul nervos. Cunostinta este
obnubilata, sunt posibile halucinatii si delirul, bolnavul devine nelinistit, uneori agitat,
incearca sa se scoale si sa fuga undeva. Aceste stari pe fonul temperaturii inalte a
corpului sunt cunoscute sub denumirea de stare tifoida. Apar simptome de
meningoencefalita: rigiditatea muschilor cefei putin pronuntata si semnele Kerning si
Brudzinski, cresterea reflexelor tendinoase, tremurul membrelor, ilaritate, inecare,
dificultati de inghitire. Se constata surditatea zgomotelor cardiace, tahicardie, scaderea
TA, posibil colaps. Ficatul si splina sunt marite. Se atesta retentia scaunului. La bolnavii
gravi poate avea loc defecarea si mictiunea involuntara sau eliminarea urinei in portii
mici in cazul cind vezica urinara este supraincarcata.
Odata cu scaderea temperaturii corpului, care se produce in ziua a 12-14-a de boala,
incepe perioada de insanatosire. Temperatura corpului scade in decurs de 2-3 zile, mai
rar critic. Ca urmare a scaderii intoxicatiei dispar treptat toate manifestarile bolii, si mai
intii de toate starea tifoida. Dispare exantemul, bolnavul devine constient, ii apare
interesul pentru lumea inconjuratoare, se amelioreaza somnul, creste pofta de mincare,
se normalizeaza secretia urinei, Ps si TA. Dar cu toata ameliorarea starii generale,
reconvalescentii acuza timp indelungat si frecvent slabiciune si dureri de picioare, de-a
lungul fibrelor nervoase. Sistemul nervos central ramine usor exitabil.
Sub aspectul evolutiei distingem forma usoara, de gravitate medie si forma grava a
tifosului exantematic.
Formele usoare ale tifosului exantematic
In cazul lor simptomele caracteristice ale bolii, febra, eruptia, simptoamele de
intoxicatie, leziunile nervoase si vasculare sunt putin manifeste. Temperatura corpului,
in limitele a 38-39°C, se mentine 7-9 zile. Exantemul consta de obicei numai din
rozeole. Durerea de cap si insomnia sunt pronuntate, in schimb alte semne de afectare a
sistemului nervos lipsesc sau sunt atenuate. Starea tifoida nu se observa de obicei.
Complicatii:
In timpul de fata se observa rar. Ele pot fi divizate in 4 grupe:
1) Leziuni ale vaselor si inimii- colas, tromboze, tromboembolii, ruperea vaselor
cerebrale insotita de fenomene de hemipareza sau chiar paralizii, miocardite, etc;
2) Leziuni ale sistemului nervos central si periferic- psihoze, poliradiculite, nevrite;
3) Legate de asociarea unor infectii secundare- pneumonii, otite, parotite,
furunculoze, abcese;
4) Mixte- leziuni vasculare si ale sistemului nervos central in prezenta unei infectii
secundare, escare, gangrena lobului auricular, degetelor de la miini si picioare, virfului
nasului, tromboflebita, nefrita, nefrozonefrita;
Diagnosticul:
E bazat pe datele clinice, epidemiologice si de laborator. Rolul principal in depistarea
bolii le apartine metodelor serologice de analiza. In acest scop se expediaza
laboratorului o cantitate de 3-5 ml singe recoltat incepind cu ziua a 5-7-a de boala. Cele
mai sensibile sunt RAR, RFC, RHAI, RIF si probele alergice. RAR cu antigen
corpuscular al ricketssiilor se considera pozitiva avind titrul de 1/160 si mai mult. Dar
aplicarea reactiilor serologice e limitata, deoarece ele nu intotdeauna dau rezultate
precise si nu sunt bune pentru diagnosticul retrospectiv. RFC se realizeaza cu antigenul
corpuscular sau solubil al ricketssiilor. Titru cu importanta diagnostica se considera
diluarea serului 1/160 si mai mult. Nivelul maximal de anticorpi e depistat la a 12-20-a
zi de boala, el constituind 1/640-1/1280. Deosebit de eficienta pentru diagnosticarea
tifosului este RHAI, care se face intre ziua a 3-5-a de boala si se considera pozitiva in
titrul de 1/250 si mai mult. Nivelul maxim de anticorpi se apreciaza la a 14-20-a zi de
boala avind titrul de 1/1000 si mai mult.
Tratament:
Tratamentul efectuat la timp contribuie la scaderea rapida a temperaturii corpului,
lichidarea intoxicatiei, micsorarea eruptiei.
In functie de gravitatea evolutiei, in perioadele incepatoare si in perioada de stare a
manifestarilor cliniceale bolii se folosesc urmatoareleantibiotice din seria tetraciclinei:
tetraciclina, clortetraciclina, terramicina, oleotetrina intern cite 0,3 g. de 4 ori pe zi pina
in a 3-a zi de la normalizarea temperaturii corpului. Levomicetina are un efect mai redus
fata de preparatele seriei tetraciclinei, dar in caz de necesitate ea poate fi administrata
intern cite 0,5 g. de 4 ori pe zi in aceeasi perioada.
Pentru dezintoxicare se administreaza i/v solutie 5% de glucoza sau solutie izotonica de
clorura de sodiu cite 800-900ml. In tulburari de hemodinamica de administreaza solutie
10% de glucoza, solutie Ringer, mezaton (1ml solutie de 1%), strofantina (0,3-0,5ml de
solutie 0,5% cu glucoza) i/v lent si alte substante. In caz de exitatie nervoasa se prescriu
barbiturati, bromide, aminazina. Pentru prevenirea trombozelor se prescriu
anticuagulanti (heparina, fenilina, palentan).
O importanta mare are ingrijirea corecta a bolnavilor. Un pericol frecvent sunt escarele,
de aceea e necesar ca bolnavul sa fie intors in pat, de pe o parte pe alta, sau spinare,
cearsaful sa nu aiba cute. Pentru bolnavii gravi trebuie sa existe in loc de saltele cercuri
de cauciuc. Regiunea sacrala, a feselor si omoplatilor se sterg cu alcool, o actiune
calmanta au frictiunile cu apa calda (37-38°C), baile calde.
Se vor lua masuri ca bolnavii sa aiba scaun si mictiuni regulate. Ei trebuie sa-si
clateasca gura, sa-si spele dintii, iar daca nu sunt in stare ii va ajuta personalul medical,
stergindu-le cavitatea bucala, de 2-3 ori pe zi, cu un tampon de vata si tifon, inmuiat in
sol.2% de acid boric cu glicerina.
Hrana trebuie sa fie crutatoare, de valoare completa si bogata in vitamine. Alimentarea
bolnavilor se face des, cu portii mici. Data fiind setea permanenta, nu li se va limita
bautura. La a 7-8-a zi de la normalizarea temperaturii corpului, bolnavilor li se permite
sa paraseasca patul.