Sunteți pe pagina 1din 153

APROB

Decan facultate administrație publică


locotenent-colonel Pavel CROITORU

„______”___________________________ 2020

PROIECT DIDACTIC

la disciplina: BAZELE MANAGEMENTULUI MILITAR

TEMA 1. Rolul şi locul lucrului educativ în Forţele Armate ale Republicii Moldova
LECŢA 1. Obiectul şi problematica Managementul militar în subunităţi

Discutat şi aprobat la şedinţa facultăţii


Proces verbal nr. 179 din 22.08.2019

Chişinău
2020
P LA N U L
de educaţie a militarilor în timpul desfăşurării lecţiei

I. PARTEA INTRODUCTIVĂ:
- se va aminti studenţilor prezenţi unele prevederi ale Regulamentului serviciului interior;
- se va aminti şi se va insista asupra respectării regulilor comportamentale ale militarilor şi
menţinerea disciplinei militare în cadrul lecţiilor.

II. PE PARCURSUL ŞEDINŢEI:


- se va supraveghea asupra respectării regulilor comportamentale şi de disciplină militară;
- se va supraveghea asupra păstrării integrităţii bunurilor materiale din aula de studii.

III. PARTEA FINALĂ:


- se va aprecia respectarea disciplinei militare în timpul desfăşurării lecţiei.

I. SECVENŢA INTRODUCTIVĂ
(5 MIN – PLUTON; 10 MIN – LA TORENT)
1. Se va lua cunoştinţă de raportul militarului de serviciu cu salutarea ulterioară a pluton
2. Se va indica militarului de serviciu în vederea pregătirii bazei material-instructive
3. Se va verifica prezenţa militarilor conform registrului şi aspectul lor exterior
4. Se vor da indicaţii în vederea eliminării deficienţelor depistate
5. Se va verifica asimilarea materialului expus şi analizat în lecţiile anterioare (4-5 întrebări de
control)
6. Se va aduce la cunoştinţă tema, scopul lecţiei şi subiectele de studiu
7. Se va trece la expunerea şi analiza materialului propus spre studiere.

TEMA nr. 1 Rolul şi locul lucrului educativ în Forţele Armate ale Republicii Moldova.
Lecţia 1 Obiectul şi problematica Managementului militar în subunităţi.

SUBIECTELE DE STUDIU:
1. Esenţa şi importanţa muncii educative în Forţele Armate ale Republicii Moldova.
2. Obiectivele, conţinutul şi ordinea studierii disciplinei: „Managementul militar”.

OBIECTIVELE DE REFERINŢĂ:
1. Să determine rolul şi esenţa managementului militar.
2. Să cunoască obiectivele şi principiile managementului militar.
3. Să însuşească formele şi metodele în baza cărora se organizează desfăşurarea. managementul
militar în Armata Naţională.

SCOPURILE:
1. Să formuleze esenţa şi importanţa desfăşurării managementului militar în armată;
2. Să interpreteze conceptele: muncă menegerial-militară, educaţie morală, educaţie militară,
educaţie estetică, educaţie fizică, educaţie de drept;
3. Să determine obiectivele disciplinei, obiectivele specifice fiecărei componente (direcţii) a
educaţiei;
4. Să denumească principiile de bază ale educaţiei, formele şi metodele de educaţie;
5. Să formuleze rolul ofiţerului în realizarea managementului militar;
6. Să descrie modalitatea desfăşurării disciplinei Managementul militar;
7. Să se angajeze în studierea individuală a izvoarelor directe ale Managementului militar.

DURATA: 2 ore.
FORMA DE DESFĂŞURARE: prelegere (lecţie de transmitere a cunoştinţelor)
METODE DIDACTICE: povestirea, asaltul de idei, expunerea, problematizarea
MODUL DE ORGANIZARE A LUCRULUI: frontal, în grupuri
LOCUL DESFĂŞURĂRII: auditoriul 122.

LITERATURA RECOMANDATĂ:

ASIGURAREA MATERIALĂ: planşe, cretă, proector, caiete, stilouri/colorate.

REPARTIZAREA TIMPULUI:
1. Secvenţa introductivă: 5 min.
2. Secvenţa de bază: 70 min.
- subiectul nr. 1 (__ min.) ___ slide
- subiectul nr. 2 (__ min.) ___ slide
Secvenţa finală: 5 min

II. SECVENŢA DE BAZĂ


1. Esenţa şi importanţa muncii educative în Forţele Armate ale Republicii Moldova.
CAPTAREA ATENŢIEI
Munca educativă „Managementul militar” înseamnă în primul rînd munca organizatorică a comandantului.
În toamna anului 2004 am fost numit în calitate de locţiitor comandant companie asigurarea procesului de producere lucrul
educativ, Baza reparaţie şi recondiţionare independentă din comuna Băcioi mun. Chişinău. La momentul respectiv unitatea
respectivă avea undeva 75 de militari, dintre care: 19 ofiţeri, 39 subofiţeri şi sergenţi prin contract şi doar 17 militari în termen.
Din prima zi de activitate în unitatea respectivă m-am străduit să mă arăt din parte pozitivă, să servesc drept exemplu
pentru subalterni, să fiu principial, în relaţii cu subalternii să îmbin exigenţa cu grija faţă de subalterni. În urma studierii stării de
lucruri am observat că atmosfera morală din colectiv este cam încordată şi de la un asemenea colectiv te poţi aştepta la orice.
Astfel, unii şefi înjoseau demnitatea subalternilor, îi înjurau stăteau cu mîinile în buzunare, fumau şi mîncau seminţe în locuri
nesancţionate.
În prima zi am ţinut o cuvîntare în faţa militarilor prin contract despre noile cerinţe, caracterizate prin disciplină; şi că se
cuvine să dăm uitării trecutul, că trebuie să privim doar înainte. Militarii î-mi ascultau discursul,unii se şuşoteau, priveau
răutăcios şi cu dispreţ ....

Lucrul educativ înseamnă în primul rînd organizarea vieţii şi activităţii militarilor avînd ca scop formarea şi dezvoltarea la
militari a calităţilor de cetăţean-patriot, apărător al ţării, specialist militar-profesional şi personalitate cu un înalt moral. Mai exact
managementul militar constituie un ansamblu de măsuri aplicate sistematic de către comandanţi cu scopul asigurării ordinii şi
disciplinei militare, pregătirii permanente de luptă a trupelor.
Destinaţia muncii educative – educarea efectivului în spiritul patriotismului, în scopul îndeplinirii exemplare a cerinţelor
Constituţiei şi legilor Republicii Moldova, Jurământului militar şi regulamentelor militare, ordinelor şi dispoziţiilor Ministrului
apărării al Republicii Moldova şi Şefului Marelui Stat Major, Comandant al Armatei Naţionale, ordinelor şi dispoziţiilor
comandanţilor.
Esenţa muncii educative este determinată de însăşi caracterul şi obiectivul Armatei Naţionale de apărare a integrităţii şi
suveranităţii Republicii Moldova.
Viaţa şi activitatea Armatei Naţionale se bazează pe îndeplinirea conştientă de către militari a datoriei militare faţă de Patrie.
Războaiele, conflictele armate cer de la militari o bună pregătire fizică şi psihică. De aceea este foarte importantă dezvoltarea la ei
a înaltelor calităţi morale şi de luptă.
La baza organizării muncii educative în Armata Naţională stau unele principii. Principiile sunt norme sau teze generale care
imprimă un sens funcţional muncii educative, asigurându-i astfel premisele necesare îndeplinirii în condiţii de eficienţă a
obiectivelor şi sarcinilor pe care le urmăreşte în desfăşurarea sa.
Principiul de bază al managementului militar constă în legătura strânsă a muncii educative cu viaţa ţării, cu sarcinile ce
stau în faţa trupelor Armatei Naţionale. Conştientizarea de către militari a obligaţiilor lor constituţionale, a responsabilităţii
personale pentru apărarea Patriei este o condiţie necesară pentru obţinerea indicilor înalţi la consolidarea disciplinei, ridicarea
vigilenţei şi pregătirii de luptă a subunităţii, unităţii militare.
Alt principiu constă în scopul bine determinat şi caracterul concret al muncii educative. Organizarea conform unui scop
bine determinat şi concret a activităţii reiese din misiunile esenţiale ce revin Armatei Naţionale şi din particularităţile etapei
actuale de dezvoltare a Armatei Naţionale, starea de lucruri din trupe, structura organizatorică a subunităţilor, unităţilor militare,
gradul de completare a lor, componenţa militarilor după vârstă şi naţionalităţi, nivelului de studii şi alţi factori.
Următorul principiu al muncii educative este continuitatea, operativitatea (eficacitatea), spiritul activ. Cu cât mai
complicată şi încordată este situaţia, cu atât mai puternică trebuie să fie influenţa educativă a comandanţilor asupra efectivului.
Aceasta se obţine prin punerea la timp a misiunilor în domeniul muncii educative, utilizarea creativă a celor mai eficiente forme şi
metode ale muncii educative.
De asemenea, pot fi enumerate şi următoarele principii:
Educaţia în cadrul activităţii militare, muncii ostăşeşti. Este necesar ca ofiţerul să obţină de la ostaşi, cu ajutorul
metodelor educative, înţelegerea scopului şi importanţei muncii, sarcinilor ce li se încredinţează. Eficacitatea educativă a muncii
creşte, dacă sunt respectate regulile de organizare ştiinţifică a ei: sunt stabilite concret sarcinile, volumul, calitatea şi durata reală a
îndeplinirii sarcinilor, se realizează asigurarea lor materială, se stabileşte responsabilitatea pentru îndeplinirea sarcinilor. Rolul
educativ al muncii creşte, dacă ofiţerul îi stabileşte şi stimulează la timp pe ostaşii care s-au evidenţiat, îi susţine pe cei activi, cu
iniţiativă şi îi pedepseşte pe cei neglijenţi.
Educaţia în colectiv şi prin colectiv. Colectivul ostăşesc dispune de o mare forţă de educaţie, care este determinată de
gradul lui de maturitate: coeziunea, organizarea, exigenţa reciprocă. Aceste calităţi apar numai în cazul unei munci cu un scop bine
determinat a ofiţerului cu colectivul.
Modul individual şi diferenţiat de lucru cu ostaşii. Efectuând munca educativă cu militarii, ofiţerii trebuie să ţină minte, că
fiecare ostaş are trăsăturile proprii, unice de caracter, temperament, interese, necesităţi, aptitudini, alte calităţi personale. Pentru
realizarea unei tratări individuale juste, ofiţerul este dator să cunoască despre subaltern un anumit volum de informaţii.
Eficienţa Managementului militar este asigurată cu eforturile comune ale tuturor categoriilor de comandanţi. Comandantul
– conducător unic, instruieşte şi educă subalternii, menţine disciplina militară în unitate.
El trebuie să fie:
- pătruns de simţul datoriei;
- să simtă demnitatea de ofiţer;
- să se mîndrească că este ofiţer;
- să ştie a se supune şi a ordona;
- să fie amabil şi sever, bun şi necruţător în dependenţă de situaţia creată;
- să fie perseverent şi călit;
- să aibă stăpînire de sine;
- să fie vesel, vioi, ordonat.

Succesele în instruire, educaţie militară şi morală a efectivului, nivelul capacităţii de luptă a subunităţii, unitaţii militare
depind de ofiţeri. Ofiţerul este întruchiparea celor mai bune calităţi ale poporului nostru şi ale armatei sale. Statul le-a oferit
ofiţerilor mari drepturi şi a pus în seama fiecăruia dintre ei obligaţii deosebit de importante – apărarea Patriei. Datoria ofiţerului
este de a îndreptăţi această înaltă încredere, insistent să contribuie la ridicarea capacităţii de luptă a trupelor, să fie buni învăţători,
educatori şi organizatori ai ostaşilor. Calităţi de importanţă vitală necesare ofiţerului - Anexa nr. 1
Statul acordă o atenţie permanentă la pregătirea ofiţerilor – patrioţi înflăcăraţi, cunoscători ai artei militare, capabili să
organizeze şi să desfăşoare chibzuit instruirea şi educarea subalternilor, conducându-se în instruirea şi educarea acestora de noile
descoperiri în ştiinţă, pedagogie şi psihologie militară, să se bazeze în activitatea lor pe experienţa colectivului, să ia în
consideraţie cererile şi necesităţile subalternilor, să descopere neajunsurile şi greşelile comise, operativ să le corecteze.
Înarmarea viitorului ofiţer cu arta de a educa ostaşii, cu iscusinţa organizării instrucţiei militare a acestora, serviciului şi vieţii
cotidiene este misiunea Academia Militară a Forţelor Armate „Alexandru cel Bun”.
La rezolvarea acestui obiectiv important contribuie şi cursul „Managementul militar”.

REALIZAREA FEEDBACKULUI
- Formulaţi esenţa şi importanţa desfăşurării muncii educative în armată?
- Care sînt principiile de bază a muncii educative în Armata Naţională ?
- Care este rolul ofiţerului în realizarea muncii educative?

INTENSIFICAREA RETENŢIEI
Managementul militar – un mijloc de asigurare a măiestriei militare înalte, ordinii şi disciplinei militare, pregătirii
permanente de luptă a trupelor.
Destinaţia lucrului educativ – educarea efectivului în spiritul patriotismului, în scopul îndeplinirii exemplare a cerinţelor
Constituţiei şi legilor Republicii Moldova, Jurământului militar şi regulamentelor militare, ordinelor şi dispoziţiilor Ministrului
apărării al Republicii Moldova şi Şefului Marelui Stat Major, Comandant al Armatei Naţionale, ordinelor şi dispoziţiilor
comandanţilor.
În lucrările lui A. S. Macarenco este dezvăluită profound tehnologia muncii educative. În acest scop vă propun să citiţi
“Poiem pedagogic” autorul căreia este Macarenco.
ASIGURAREA TRANSFERULUI
De principiile studiate vă veţi conduce în timpul stagiunii la planificarea şi organizarea muncii educative cu militarii în
termen.

2. Obiectivele, conţinutul şi ordinea studierii disciplinei: „Managementul militar”.


Cursul ,,Managementul militar” este o disciplină fundamentală şi constă din şase teme de bază:
- rolul şi locul managementul militar în Forţele Armate ale Republicii Moldova;
- bazele teoretice şi metodologice ale procesului educaţional în Forţele Armate ale Republicii Moldova;
- pregătirea social-statală şi informarea trupelor;
- rolul şi locul managementului militar în rezolvarea sarcinilor pregătirii de luptă şi ridicarea capacităţii de luptă;
- rolul şi locul managementului militar în consolidarea disciplinei militare;
- rolul şi locul managementului militar în condiţii de luptă.
In cadrul cursului respectiv, studenţii sunt familiarizaţi cu activitatea desfăşurată în unităţi în vederea educării efectivului,
însuşesc teoria şi practica educării efectivului subunităţii, unităţii militare.
Izvoarele importante ale Managementului militar, sunt regulamentele militare şi instrucţiunile în vigoare, hotărârile
Consiliului Suprem de Securitate al Republicii Moldova şi Colegiilor militare ale Ministerului Apărării al Republicii Moldova şi
alte documente. Cursul se desfăşoară în corespundere cu cerinţele organizării instruirii şi educaţiei efectivului. În cadrul cursului
sunt utilizate pe larg noţiuni din pedagogia şi psihologia militară, sociologie şi alte ştiinţe, de asemenea se ia în consideraţie şi
experienţa comandanţilor.
Studierea disciplinei „ Managementului militar” în Academia Militară a Forţelor Armate are următoarele obiective de bază:
- orientarea spre studierea mai minuţioasă a bazelor teoretico-metodologice generale ale managementului militar,
- asigurarea conştientă de către viitorii ofiţeri a cerinţelor Concepţiei educaţiei efectivului Armatei Naţionale;
- înţelegerea de către studenţi a obiectivelor şi problemelor managementului militar contemporan în corelaţie cu practica
pedagogică;
- studierea mecanismelor de desfăşurare a muncii educative;
- cunoaşterea principiilor managementului militar;
- formarea şi dezvoltarea aptitudinilor şi deprinderilor militare;
- formarea comandanţilor capabili să conducă la un nivel profesional înalt cu colectivele militare subordonate;
- obţinerea cunoştinţelor teoretice şi deprinderilor practice de planificare, organizare şi desfăşurare a managementului militar
şi de consolidare a disciplinei militare.
În rezultatul studierii cursului studenţii trebuie:
SĂ FIE:
- personalitate cu un caracter puternic, pozitiv, ataşat eticii şi deontologiei militare;
- un etalon de comportament;
- pregătit pentru planificarea şi desfăşurarea managementului militar în subunitate.
SĂ ŞTIE:
- obiectul de studiu al cursului;
- principiile de bază ale managementului militar;
- documentele de directivă, în baza cărora se desfăşoară munca educativă în Armata Naţională;
- rolul şi esenţa managementului militar;
- metodele de cunoaştere a subalternilor;
- formele şi metodele de lucru cu subalternii;
- principiile desfăşurării managementului militar;
- rolul pregătirii social-statale în subunitate;
- modul de planificare şi desfăşurare a managementului militar în subunitate.
SĂ FACĂ:
- instruirea subordonaţilor;
- întocmirea proiectelor didactice pentru diferite tipuri de lecţii;
- aprecierea nivelului de coeziune în plutonul subordonat;
- să poată desfăşura pregătirea social-statală;
- să analizeze cauzele izbucnirii situaţiilor de conflict în colectivele militare;
- să aprecieze rolul militarilor prin contract în educarea militarilor în termen;
- să stabilească interdependenţa dintre nivelul spiritului moral-psihologic şi disciplinei militare în subunitate;
- să aplice metode de cunoaştere a personalităţii militarilor;
- să-şi formeze opinia proprie asupra rolului spiritului moral-psihologic.
Studierea cursului nu se limitează doar la însuşirea unor cunoştinţe, forme şi metode de educaţie. Pentru fiecare caz concret,
întâlnit în practică, nu sunt recete gata. De aceea obiectivul principal al fiecărui student constă în însuşirea şi înţelegerea
aprofundată a formelor, metodelor şi mijloacelor de desfăşurare a managementului militar, formarea priceperii de rezolvare de sine
stătător şi creativ a problemelor ce ţin de educaţia ostaşilor.
Studierea cursului respectiv oferă posibilităţi viitorilor studenţi de a dobândi nu doar cunoştinţe teoretice, ci şi deprinderi
practice în domeniul managementului militar. Cu acest scop, de rând cu lecţii şi seminare, se organizează şi stagiunea
studenţilor în unităţile militare. În cadrul stagiunii, de rând cu alte misiuni studenţii desfăşoară şedinţe la pregătirea social-
umanitară, informarea efectivului, convorbiri etc. La lărgirea deprinderilor studenţilor contribuie şi participarea lor activă la
activitatea educativă desfăşurată în Academia Militară a Forţelor Armate „Alexandru cel Bun”.
Pentru însuşirea aprofundată a esenţei muncii educative, studenţii trebuie să acorde o atenţie deosebită studierii individuale
a izvoarelor directe recomandate de planul tematic al cursului respectiv, Constituţia şi legile Republicii Moldova, regulamentele
militare, precum şi materialele cu caracter educativ publicate în reviste şi ziare militare, lectura sistematică a literaturii militaro-
istorice şi literaturii artistice.
Studierea cursului „Managementul militar” şi pregătirea pentru activitatea practică de conducere cu subunităţile, instruirea şi
educarea efectivului, cer studenţilor perfecţionarea calităţilor lor personale, trăsăturilor pozitive de caracter şi deprinderilor
organizatorice. Educatorul influenţează asupra educaţilor nu numai prin faptul că le transmite un anumit volum de informaţii, dar
şi prin comportamentul său, modul de viaţă, atitudinea sa faţa de faptele cotidiene (obişnuite sau banale). Convingerea fermă,
principialitatea, onestitatea, devotamentul faţă de datoria militară, tradiţiile militare, perseverenţa în atingerea obiectivelor,
sârguinţa, iniţiativa, spiritul autocritic, simţul noului, sensibilitatea şi grija de oameni, călirea fizică, rezistenţa, curajul şi bărbăţia,
modestia în viaţa obştească şi personală – toate aceste calităţi de importanţă vitală sunt necesare ofiţerului.
Învăţând în Academia Militară a Forţelor Armate, studenţii au toate condiţiile necesare pentru a deveni ofiţeri multilateral
dezvoltaţi, patrioţi înflăcăraţi, comandanţi şi educatori adevăraţi, apărători disciplinaţi şi curajoşi ai statului. La atingerea acestui
obiectiv, de rând cu celelalte obiecte, contribuie şi disciplina „Managementul militar”.

OBŢINEREA PERFORMANŢEI
Sînteţi numit comandant la un pluton de tineri ostaşi. Din prima zi aţi observat că starea sănătăţii, gradul de dezvoltare
fizică a tinerilor este diferită, tinerii au diferite convingeri, valori morale, caractere, interese, comportament. La fel tinerii se
deosebesc prin calităţile individuale (fricoşi, timizi, curajoşi, activi, liniştiţi, turbulenţi etc.). Ţinînd cont de componentele,
principiile, formele şi metodele de educaţie cum aţi proceda dvs. pentru formarea unui colectiv sănătos?

REALIZAREA FEEDBACKULUI
Răspunsul studenţilor: Succesul formării unui colectiv sănătos este condiţionat de alegerea şi folosirea cu pricepere a
formelor şi metodelor de educaţie, ţinându-se cont de toate componentele educaţiei, îndreptate la atingerea obiectivului final al
educaţiei.

INTENSIFICAREA RETENŢIEI
Managementul militar – un mijloc de asigurare a măiestriei militare înalte, ordinii şi disciplinei militare, pregătirii
permanente de luptă a trupelor.

ASIGURAREA TRANSFERULUI
Cunoştinţele învăţate la lecţia de astăzi vă vor fi necesare la înţelegerea de mai departe a metodicii de organizare a
Managementului militar.

1. Ce temă am studiat noi astăzi la lecţie?


2. Care au fost obiectivele lecţiei?
3. Care este destinaţia lucrului educativ?
4. Care sînt componentele (direcţiile) educaţiei?
5. Care sînt obiectivele disciplinei?
6. Care sînt principiile de bază ale educaţiei?
7. Enumeraţi formele de educaţie?
8. Enumeraţi metodele de educaţie?

Sarcini de muncă independentă în scris în caietul de lucru:


1. Observaţi cum se înfăptuieşte în practică legătura reciprocă a metodelor educaţiei.
2. Analizaţi componentele (direcţiile) educaţiei şi relevaţi interacţiunea dintre ele.
3. Analizaţi contribuţia specifică a diferitelor discipline de învăţîmînt la educaţia patriotică, militară, juridică, modului
sănătos de viaţă, ecologică, estetică şi morală a studenţilor.
4. Numiţi principiile de bază ale muncii educative în Armata Naţională şi pe baza experienţii proprii arătaţi cum se
realizează ele.
5. Elaboraţi un studiu de caz în care să indicaţi rolul respectării princiipiilor de bază ale muncii educative şi analizaţi
implicaţiile posibile în cazul nerespectării lor.
6. Elaboraţi un set de principii care, după opinia dumneavoastră, ar trebui să stea la baza muncii educative, în present şi în
viitor.
7. Studiaţi capitolul V (Tehnologiile pedagogice ale lucrului educativ folosite de către diferite categorii de militari) din
Concepţia educaţiei efectivului Armatei Naţionale şi formulaţi un punct de vedere personal şi legătura cu această problemă.

III. SECVENŢA FINALĂ


1. Se va reitera tema şi obiectivele lecţiei.
2. Se va verifica nivelul de realizare a obiectivelor propuse pentru lecţia în cauză.
3. Se for formula concluziile generale vizavi de problematica studiată.
4. Se vor clarifica întrebările survenite.
5. Se vor formula 2-3 întrebări de control în vederea determinării nivelului de asimilare a
materialului.
6. Se vor repartiza însărcinări pentru realizarea în cadrul şedinţei ce va urma, se va indica
literatura.
7. Se vor anunţa calificativele atribuite cu argumentările de rigoare.
8. Se vor da indicaţii privind ordinea în aulă.
9. Se va anunţa sfârşitul lecţiei.

Întocmit:
Șef catedra ştiinţe umanistice şi limbi moderne
locotenent-colonel Valeriu BULAT

„______”_________________________ 2019

Studierea cursului „Managementul militar” şi pregătirea pentru activitatea practică de conducere cu subunităţile, instruirea şi
educarea efectivului, cer studenţilor perfecţionarea calităţilor lor personale, trăsăturilor pozitive de caracter şi deprinderilor
organizatorice.
Educatorul influenţează asupra educaţilor nu numai prin faptul că le transmite un anumit volum de informaţii, dar şi prin
comportamentul său, modul de viaţă, atitudinea sa faţa de faptele cotidiene (obişnuite sau banale).

1. Managementului militar are următoarele obiective de bază:


- orientarea spre studierea mai minuţioasă a bazelor teoretico-metodologice generale ale muncii educative, ceea ce asigură
acumularea conştientă de către viitorii ofiţeri a cerinţelor Concepţiei educaţiei efectivului Armatei Naţionale. Înţelegerea de către
studenţi a obiectivelor şi problemelor muncii educative contemporane în corelaţie cu practica pedagogică;
- studierea mecanismelor de desfăşurare a muncii educative. Cunoaşterea principiilor muncii educative;
- formarea şi dezvoltarea aptitudinilor şi deprinderilor militare;
- formarea comandanţilor capabili să conducă la un nivel profesional înalt cu colectivele militare subordonate;
- obţinerea cunoştinţelor teoretice şi deprinderilor practice de planificare, organizare şi desfăşurare a muncii educative şi de
consolidare a disciplinei militare.

2. Principiile de bază ale muncii educative sunt norme sau teze generale care imprimă un sens funcţional muncii educative,
asigurându-i astfel premisele necesare îndeplinirii în condiţii de eficienţă a obiectivelor şi sarcinilor pe care le urmăreşte în
desfăşurarea sa.
Ele sunt:
1. Legătura strânsă a muncii educative cu viaţa ţării, cu sarcinile ce stau în faţa trupelor Armatei Naţionale.
2. Scopul bine determinat şi caracterul concret al muncii educative.
3. Continuitatea, operativitatea (eficacitatea), spiritul activ.
4. Educaţia în cadrul activităţii militare, muncii ostăşeşti.
5. Educaţia în colectiv şi prin colectiv.
6. Modul individual şi diferenţiat de lucru cu ostaşii.

Anexa nr. 1
CALITĂŢI DE IMPORTANŢĂ VITALĂ NECESARE OFIŢERULUI:

1. Convingerea fermă;
2. Principialitatea;
3. Onestitatea;
4. Devotamentul faţă de datoria militară, tradiţiile militare;
5. Perseverenţa în atingerea obiectivelor;
6. Sârguinţa;
7. Iniţiativa,
8. Spiritul autocritic;
9. Simţul noului;
10. Sensibilitatea şi grija de oameni;
11. Călirea fizică;
12. Rezistenţa;
13. Curajul şi bărbăţia;
14. Modestia în viaţa obştească şi personală.
APROB
Decan facultate administrație publică
locotenent-colonel Pavel CROITORU

„______”___________________________ 2020

PROIECT DIDACTIC

la disciplina: BAZELE MANAGEMENTULUI MILITAR

TEMA 1. Rolul şi locul lucrului educativ în Forţele Armate ale Republicii Moldova.
LECŢA 2. Organizarea lucrului educativ.

Discutat şi aprobat la şedinţa facultăţii


Proces verbal nr. 179 din 22.08.2019
Chişinău
2020
P LA N U L
de educaţie a militarilor în timpul desfăşurării lecţiei

IV. PARTEA INTRODUCTIVĂ:


- se va aminti studenţilor prezenţi unele prevederi ale Regulamentului serviciului interior;
- se va aminti şi se va insista asupra respectării regulilor comportamentale ale militarilor şi
menţinerea disciplinei militare în cadrul lecţiilor.

V. PE PARCURSUL ŞEDINŢEI:
- se va supraveghea asupra respectării regulilor comportamentale şi de disciplină militară;
- se va supraveghea asupra păstrării integrităţii bunurilor materiale din aula de studii.

VI. PARTEA FINALĂ:


- se va aprecia respectarea disciplinei militare în timpul desfăşurării lecţiei.

I. SECVENŢA INTRODUCTIVĂ
(5 MIN – PLUTON; 10 MIN – LA TORENT)
1. Se va lua cunoştinţă de raportul militarului de serviciu cu salutarea ulterioară a pluton
2. Se va indica militarului de serviciu în vederea pregătirii bazei material-instructive
3. Se va verifica prezenţa militarilor conform registrului şi aspectul lor exterior
4. Se vor da indicaţii în vederea eliminării deficienţelor depistate
5. Se va verifica asimilarea materialului expus şi analizat în lecţiile anterioare (4-5 întrebări de
control)
6. Se va aduce la cunoştinţă tema, scopul lecţiei şi subiectele de studiu
7. Se va trece la expunerea şi analiza materialului propus spre studiere.

TEMA 1 Rolul şi locul lucrului educativ în Forţele Armate ale Republicii Moldova.
Lecţa 2 Organizarea lucrului educativ.

SUBIECTELE DE STUDIU:
1. Esenţa lucrului individual-educativ.
2. Etapele lucrului individual-educativ.
3. Metodele şi formele de organizare a lucrului individual-educativ.
4. Particularităţile lucrului individual-educativ cu diferite grupe de militari.

OBIECTIVELE DE REFERINŢĂ:
1. Să se angajeze în sistemul lucrului individual-educativ în subunitate;
2. Să utilizeze în practică principiile şi metodele lucrului individual-educativ;
3. Să respecte particularităţile principale ale lucrului individual-educativ;
4. Să aplice procedeele psiho-pedagogice de influenţare individuală a personalităţii;
5. Să descrie legităţile psihologice ale percepţiei omului de către om.

SCOPURILE:
1. Să formuleze esenţa şi importanţa desfăşurării managementului militar în armată;
2. Să interpreteze conceptele: muncă menegerial-militară, educaţie morală, educaţie militară,
educaţie estetică, educaţie fizică, educaţie de drept;
3. Să determine obiectivele disciplinei, obiectivele specifice fiecărei componente (direcţii) a
educaţiei;
4. Să denumească principiile de bază ale educaţiei, formele şi metodele de educaţie;
5. Să formuleze rolul ofiţerului în realizarea managementului militar;
6. Să descrie modalitatea desfăşurării disciplinei Managementul militar;
7. Să se angajeze în studierea individuală a izvoarelor directe ale Managementului militar.

DURATA: 2 ore.
FORMA DE DESFĂŞURARE: seminar (lecţie de adîncire a cunoştinţelor predate la curs cu
executarea la necesitate a lucrărilor practice sub conducerea cadrului didactic)
METODE DIDACTICE: povestirea, asaltul de idei, expunerea, problematizarea
MODUL DE ORGANIZARE A LUCRULUI: frontal, în grupuri
LOCUL DESFĂŞURĂRII: auditoriul 125.

LITERATURA RECOMANDATĂ:

ASIGURAREA MATERIALĂ: planşe, cretă, proector, caiete, stilouri/colorate.

REPARTIZAREA TIMPULUI:
1. Secvenţa introductivă: 5 min.
2. Secvenţa de bază: 70 min.
- subiectul nr. 1 (__ min.) ___ slide
- subiectul nr. 2 (__ min.) ___ slide
- subiectul nr. 3 (__ min.) ___ slide
- subiectul nr. 4 (__ min.) ___ slide
Secvenţa finală: 5 min

II. SECVENŢA DE BAZĂ

Reactualizarea cunoştinţelor primite şi analizate la lecţia anterioară: T1/1 – Rolul şi locul lucrului educativ în
Forţele Armate ale Republicii Moldova.
1. Care este rolul ofiţerului în realizarea muncii educative?
2. Ce trăsături de caracter trebuie să posede un ofiţer?
3. Care este scopul final al educaţiei în Armata Naţională ?
4. Care sînt componentele (direcţiile) educaţiei?
5. Enumeraţi formele de educaţie?
6. Enumeraţi metodele de educaţie?

1. Esenţa lucrului individual-educativ.


Cine şi cum înţelege lucrul individual-educativ?
O condiţie importanţă în formarea şi cultivarea la militarii Armatei Naţionale a:
- devotamentului faţă de idealurile, istoria şi tradiţiile poporului Republicii Moldova;
- înţelegerii corecte a importanţei sociale de îndeplinire a datoriei constituţionale;
- înaltei responsabilităţi personale pentru pregătirea sa morală şi psihologică
şi în sfîrşit formarea militarului ca:
- patriot;
- apărător al ţării;
- specialist militar în domeniu;
- personalitate cu un înalt moral.
Lucrul individual-educativ nu înlocuieşte, dar completează formele şi metodele de educaţie.
Esenţa lucrului individual-educativ se bazează pe cunoaşterea multilaterală a subalternilor şi înregistrarea trăsăturilor
individuale de caracter pentru:
- a influenţa asupra conştiinţei militarului;
- a forma la militari calităţi morale şi de luptă;
- a acorda ajutor comandanţilor, şefilor în înlăturarea momentelor negative şi neajunsurilor ce au loc în comportamentul
militarilor şi îndeplinirea obligaţiunilor funcţionale.

Lucrul individual-educativ dă posibilitatea:


- de a avea sub influenţă permanentă toţi militarii;
- de a cunoaşte şi ţine cont în organizarea lucrului educativ de particularităţile psihologice ale militarilor, de nivelul lor de
dezvoltare şi pregătire;
- de a studia şi cunoaşte caracterul, deprinderile, necesităţile şi cerinţele fiecărui militar, fără evidenţa cărora este imposibil de
a influenţa eficient asupra procesului de educaţie;
- de a determina corect formele, metodele şi procedeele de influenţă cu subalternii;
- de a preveni şi nu de a fixa greşelile de comportament şi încălcările de disciplină;
- de a analiza rezultatele influenţei pedagogice la formarea militarului ca personalitate.
A organiza lucrul individual-educativ înseamnă:
- reieşind din cerinţele Regulamentelor militare de a determina cine şi cu cine desfăşoară activitatea individuală, care este cea
mai raţională periodicitate şi planificare;
- permanent de a antrena comandanţii, şefii, activul în practica de desfăşurare a lucrului individual-educativ, în folosirea cu
iscusinţă a formelor, metodelor şi procedeelor de educaţie;
- a ţine controlul asupra desfăşurării şi rezultatelor lucrului individual-educativ.

2. Etapele lucrului individual-educativ.


Etapele lucrului individual-educativ:
- studierea particularităţilor militarului;
- determinarea scopului, direcţiei şi sarcinilor de educare a militarului;
- alegerea şi folosirea formelor concrete de desfăşurare a lucrului individual-educativ, ţinînd cont de particularităţile
militarului;
- analiza rezultatelor influenţei pedagogice asupra subalternului.
Principiile de organizare a lucrului individual-educativ:
- fiecare şef instruieşte şi educă subalternii săi;
- lucrul individual se desfăşoară regulat, cu toţi militarii;
- sistematic, scop bine determinat, continuitate;
- evidenţa obligatorie a particularităţilor individuale;
- luarea în consideraţie a locului de dislocare şi specificului unităţii, subunităţii, condiţiilor de serviciu şi caracterului
misiunilor puse;
- iscusinţa de a vedea în activitatea militarului, în îndeplinirea datoriei militare un procedeu de formare a personalităţii;
- controlul permanent al organizării, mersului şi rezultatelor lucrului individual;
- instruirea şi antrenarea practică a persoanelor cu funcţii de răspundere în lucrul individual-educativ.

3. Metodele şi formele de organizare a lucrului individual-educativ.


Pedagogia militară recomandă anumite metode de studiere a militarului:
- studierea documentelor subalternului;
- supravegherea comportării, reacţiei, faptelor subalternului, cu scopul de a analiza activitatea de serviciu şi obştească;
- analiza condiţiilor în care s-a format militarul ca personalitate pînă la armată;
- convorbirea individuală, desfăşurată într-o situaţie liberă, cu elemente de discuţie şi schimb de opinii;
- analiza caracteristicilor date de diferite categorii de militari (comandanţi, activ, colegi, părinţi, organele locale);
- experimentul, cînd comandantul planificat introduce în activitatea militarului unele condiţii adăugătoare pentru a analiza
reacţia subalternului;
- legătura cu părinţii, instituţiile unde a lucrat şi învăţat militarul pînă la armată;
- acordarea ajutorului şi controlul comportării militarului;
- buna organizare a sistemei de informare de jos, ascultarea regulată a rapoartelor comandanţilor despre starea moral-
psihologică a subalternilor, dispoziţia, necesităţile şi cerinţele lor.
Ţineţi minte, că studiind subalternul nu înseamnă că trebuie să intraţi în sufletul lui fără voinţa lui personală. Dacă
subalternul va observa că el este studiat, poate să se închidă sau să vă comunice informaţie greşită. El va fi neîncrezut în
conducătorul său şi atunci va apărea o barieră psihologică, care va încurca la organizarea lucrului educativ cu militarul dat.
Despre programa de studiere a militarului – am vorbit, manualul – programa
Ce se referă la metodele de lucru individual-educativ, aş vrea să atrag atenţia la următorul moment.
În practică se folosesc mai multe metode ale lucrului individual-educativ cu militarii, cum ar fi cele tradiţionale:
- convingerea;
- exerciţiul;
- stimularea;
- constrîngerea;
- exemplul personal.
Metodele lucrului individual-educativ se folosesc prin forme precise de activitate a şefului în diferite situaţii pedagogice.
Folosirea lor eficientă depinde de experienţa de activitate a şefului.
Cele mai răspîndite forme ale lucrului individual-educativ sînt:
- convorbirea individuală;
- ajutorul individual;
- sarcina sau misiunea individuală;
- controlul individual asupra instruirii, îndeplinirii obligaţiunilor şi comportamentului;
- sfatul şi acordarea ajutorului în minutele grele;
- lauda pentru succesele obţinute;
- critica la adunare, consfătuire, în convorbire personală;
- stimularea şi pedepsirea;
- ascultarea dării de seamă la adunare, consfătuire;
- publicarea articolelor în gazeta de perete, foile volante, de luptă, etc;
- caracterizarea şi atestarea militarilor;
- schimbul de scrisori cu părinţii şi locurile de lucru.
Examinăm unele din ele mai detaliat:

Ajutorul individual este un mijloc de educaţie care se foloseşte foarte des şi eficient în colectivele militare.
Forma de ajutor poate fi diferită:
- ajutorul militarului cu o perioadă de serviciu mai mare celui mai tînăr;
- ajutorul din partea comandantului, sau şefului superior ş.a.
Dar folosind ajutorul individual trebuie de avut în vedere, dacă el va primi acest ajutor. Cel ce ajută prezintă o autoritate
pentru el?
Cel mai important ajutor pentru subaltern este, de al ajuta în determinarea sarcinilor şi perspectivei în timpul serviciului şi
chiar în viaţă, care se bazează pe cunoaşterea detaliată a particularităţilor şi comportamentului militarului.
În fiecare caz concret acest ajutor poate avea formă de sfat, lămurire, convingere, ajutor în însuşirea artei militare, tehnicii,
limbii de stat, etc., învingerea greutăţilor în dezvoltarea fizică, a avea grijă de sănătate şi alte întrebări.
În ajutorul acordat din partea comandantului subalternul trebuie să vadă sensibilitate, o grijă sinceră, dorinţa de ai ajuta –
aceasta va contribui la o încredere adîncă a subalternului în comandant şi va duce la un rezultat pozitiv.

Sarcina sau misiunea individuală


Eficacitatea sarcinii, misiunii individuale depinde de iscusinţa comandantului, colectivului de a vedea şi a folosi corect
calităţile pozitive ale militarului, de a avea încredere în puterile şi posibilităţile lui.
Sarcina sau misiunea individuală poate fi de instruire, de serviciu, colectivă, ce ţine de problemele gospodăreşti etc.
După timp pot fi permanente, de lungă durată, de scurtă durată, periodice.
După conţinut: complicată sau simplă.
Practica demonstrează, că orice sarcină sau misiune individuală dă rezultate bune atunci cînd sînt respectate următoarele
cerinţe:
- evidenţa strictă a particularităţilor militarului;
- a avea încredere şi a se baza pe totul pozitiv;
- corespunderea sarcinii scopului educaţiei;
- legătura strînsă dintre misiunea pusă şi cerinţele serviciului;
- stimularea regulată pentru îndeplinirea conştiincioasă a sarcinilor şi misiunilor puse.
Necesitatea acestei forme este determinată de mai multe cauze. Sarcina sau misiunea poate fi pusă cu scopul de a spori
activitatea unor militari, de a-i atrage în lucrul obştesc, de a înlătura unele neajunsuri în comportare, de a forma un caracter, o
voinţă şi calităţi morale şi de luptă etc.

Controlul individual
Baza controlului individual este pusă în regulamentele militare. Controlului sînt supuşi toţi militarii de către persoanele cu
funcţii de răspundere. Aşa dar, fiecare şef cunoscînd particularităţile personale ale subalternilor organizează controlul respectiv.
Controlul despre îndeplinirea cerinţelor Jurăţîntului şi Regulamentelor militare, ordinelor şi dispoziţiilor comandanţilor poate
fi individual. În asemenea caz trebuie folosită regula: cu cît se acordă mai mare încredere, cu atît mai mare trebuie să fie exigenţa,
controlul. Experienţa demonstrează, că lipsa controlului individual poate duce la consecinţe grave.

Critica pentru neglijenţă în serviciu


Trebuie să fie supuse criticii neajunsurile în comportamentul, îndeplinirea obligaţiubnilor de serviciu şi instruirea militarului,
tot odată şi manifestarea unor trăsături de caracter negative. Critica trebuie să fie concretă. Nici într-un caz nu folosiţi fapte vechi
şi cu atît mai mult fapte ce nu se referă la persoana respectivă.
Critica duce la rezultate pozitive în cazul cînd militarul este criticat de o persoană care are autoritate pozitivă în colectiv, cum
ar fi ofiţerul, subofiţerul, sergentul, colegul de serviciu care este stimat în colectiv.

Stimularea şi pedepsirea
Stimularea la timp dă posibilitate ca militarul să-şi schimbe părerea despre încrederea în puterile şi posibilităţile sale, să-şi
schimbe atitudinea faţă de pregătirea de luptă, faţă de îndeplinirea obligaţiunilor. Determinînd recompensa comandantul ţine cont
de particularităţile individuale ale militarului şi foloseşte acea recompensă care va avea mai mare efect (regulamentele – este
stabilit pentru ce se aplică).
Tot aşa trebuie de procedat şi în caz de pedepsire a militarului.
Nu trebuie de grăbit să anunţi pedeapsa. Orice pedeapsă trebuie să fie aplicată pînă la expirarea a 10 zile de la data la care
comandantul a aflat despre comiterea încălcării, dar nu mai tîrziu de o lună de la data comiterii. Acest timp este prevăzut pentru a
desfăşura cercetare, pentru a desfăşura lucrul educativ (amintit în fiecare zi).
Foarte atent trebuie de procedat în caz de încălcare din partea militarilor nou-încorporaţi.

Comunicare la baştină.
Este o forme foarte eficientă de influenţă asupra subalternului, dar trebuie folosită foarte atent.
Scrisorile ajută pentru a folosi autoritatea părinţilor şi rudelor, colegilor de lucru şi învăţătură în educaţia subalternilor.
De obicei se folosesc 2 feluri de scrisori:
- de stimulare;
- de a aduce la cunoştinţă.
După cum demonstrează practica, scrisoarea de mulţumire – este o formă eficientă de stimulare nu numai a militarului, ci şi o
mulţumire părinţilor, membrilor familiei, colectivului şi dau un rezultat real.
Nu se recomandă de a folosi scrisoarea ca formă de pedeapsă. Pentru aceasta sînt prevăzute drepturi în Regulamentul
disciplinei militare.
Scrisorile pot fi folosite pentru a desfăşura diferite activităţi educative:
- citite la adunare, disput etc.;
- matinee tematice „Porunca părintească”.

Convorbirea individuală (din manual, pag. 101, slaid)


Ca ofiţerul să obţină succes trebuie să însuşească metodica de desfăşurare, care include 4 reguli principale:
1. Pregătirea minuţioasă către convorbire.
Această regulă cere din timp:
- de a determina scopul convorbirii;
- de pregătit întrebările care vor fi folosite în convorbire;
- de ales locul şi timpul desfăşurării convorbirii.
Înainte de convorbire ofiţerul face cunoştinţă cu toate actele, care au parvenit în subunitate. Din prima convorbire se face
cunoştinţă cu personalitatea militarului, orientarea lui, caracterul, înclinaţiile şi interesele, cum a crescut şi s-a educat ş.a.
Just procedează acei comandanţi, care încep convorbirea cu subalternii făcîndu-i cunoscuţi cu biografia sa, iar apoi le
comunică, că cu fiecare va face cunoştinţă aparte. Aşa cale îl pregăteşte pe subaltern psihologic la o convorbire sinceră cu ofiţerul.
2. Purtarea liberă în timpul convorbirii.
Pentru a forma o atmosferă liberă pentru convorbire ofiţerul trebuie să trezească o încredere a militarului în convorbirea dată,
a stabili un contact. Convorbirea de început cu întrebările despre familie şi rude, despre corespondenţa cu ei. Aceasta apropie
ofiţerul de subaltern, doar fiecărui îi este plăcut să-şi aducă aminte despre cei apropiaţi.
Întrebările trebuie formulate într-un mod simplu, ca ele să fie înţelese şi binevoitoare. Să fie bine gîndite, ca să contribuie la o
povestire deschisă despre sine, despre viaţa de pînă la armată.
3. Convorbirea trebuie să poarte un caracter creator.
Întrebările pregătite pentru desfăşurarea convorbirii prezintă numai baza lucrului individual-educativ. În timpul convorbirii
port apărea unele momente, care cer lămurire, precizare şi completare. Nu se permite, ca convorbirea să se transforme în
interogare. Cel mai bine este cînd convorbirea are un caracter bilateral. De avut în vedere, că cele mai bune calităţi ale militarului
se deschid în expunerea părerii despre alţi oameni, despre evenimentele şi fenomenele ce au loc, despre chipurile literare şi cărţile
citite.
Creaţia ofiţerului în cazul dat constă în iscusinţa de a da întrebări şi obţine răspunsuri, care dau noi date pentru analiza
personalităţii.
4. Convorbirea trebuie să poarte caracter educativ. Ne-cătînd că în timpul convorbirii ofiţerul formează o atmosferă de
încredere, totodată el respectă şi o principialitate. El tactic îndreaptă aprecierea greşită a subalternului despre colegi şi
evenimentele discutate şi nu permite expunerea părerilor cu dispreţ despre comandanţii săi.
Aşa dar, fără o convorbire ce are scop de a face cunoştinţă, studierea subalternilor este imposibilă. Ea este primul pas în
cunoaşterea subalternului. Mai mult ca atît, practica lucrului educativ demonstrează, că prima părere despre subalterni nu
întotdeauna este corectă. De aceia, concluziile făcute din primele convorbiri trebuiesc verificate prin alte metode, cum ar fi metoda
de supraveghere.

4. Particularităţile lucrului individual-educativ cu diferite grupe de militari.


Cine cu cine desfăşoară lucrul individual-educativ.
Comandantul de brigadă – locţiitorii, şefii de serviciu, comandanţii de batalion şi companii independente.
Este obligat să cunoască calităţile profesionale şi moral-psihologice.
Comandantul de batalion (divizion) - locţiitorii, comandanţii de companii (baterii) şi plutoane independente.
Este obligat să cunoască calităţile profesionale şi moral-psihologice ale ofiţerilor, subofiţerilor şi sergenţilor. Desfăşoară cu ei
educaţia militară şi pregătirea profesională. Permanent este în relaţii de comunicare cu ofiţerii, subofiţerii, sergenţii şi activul. O
atenţie deosebită acordă ofiţerilor tineri şi celor nou-numiţi la funcţii.

Ajutorul şefului S1 – responsabil de educaţie - comandanţii de companii (baterii) şi plutoane independente, plutonierii
de companii, comandanţii de plutoane şi grupe, activul.
Este obligat să cunoască opinia publică şi dispoziţia efectivului, întreprinde măsuri practice de formare a colectivului şi
prevenirea fenomenelor negative ce au loc în subunităţi. Organizează selectarea, repartizarea, instruirea şi educarea activului.
Sistematic organizează lucrul cu ofiţerii ce desfăşoară pregătirea social-umanitară. Diferenţiat desfăşoară lucrul cu militarii de
diferite perioade de serviciu, cu candidaţii la funcţie de sergent, cu membrii familiilor.

Comandantul de companie (baterie) – ofiţerii, subofiţerii, sergenţii şi activul.


Este obligat să cunoască particularităţile individuale ale militarilor, calităţile moral-psihologice şi profesionale ale militarilor
companiei. Permanent este în relaţii de comunicare cu ofiţerii, subofiţerii, sergenţii. Lucrează cu diferite categorii de militari. O
atenţie deosebită acordă activului, militarilor de specialitate şi celor predispuşi la încălcarea disciplinei militare. Sistematic
organizează lucrul cu ofiţerii ce desfăşoară pregătirea social-umanitară. Diferenţiat desfăşoară lucrul practic cu fiecare militar şi cu
membrii familiilor.

Comandantul de pluton – locţiitorul comandantului de pluton, comandanţii de grupe, membrii activului.


Practic desfăşoară lucrul cu fiecare militar, evidenţiind sergenţii. Este obligat să cunoască gradul militar, familia, numele şi
prenumele, data, luna şi anul naşterii, cu ce sa ocupat pînă la armată, starea familiară, succesele şi neajunsurile fiecărui în
pregătirea de luptă, calităţile moral-psihologice şi profesionale.
Plutonierul de companie – sergenţii.
Diferenţiat desfăşoară lucrul cu militarii în termen, acordînd o atenţie deosebită celor predispuşi la încălcarea disciplinei
militare.
Locţiitorul comandantului de pluton – comandanţii de grupe.
Acordă ajutor zilnic sergenţilor în instruirea şi educarea subalternilor.

Comandantul de grupă – fiecare soldat.


Determinînd unele obligaţiuni a persoanelor cu funcţii de răspundere, aş vrea să subliniez 3 momente importante:
1. Comandantul, şeful care se află în fruntea colectivului, are în centrul atenţiei militarul concret, subordonat nemijlocit lui.
2. Educaţia individuală a militarului nu va da rezultat pozitiv dacă în unitate:
- nu se respectă orarul zilnic;
- nu se îndeplinesc cerinţele regulamentelor;
- nu se respectă onoarea şi demnitatea militarului.
3. Lucrul individual este necesar pentru fiecare militar, în dependenţă de grad, funcţie, comportament.

Lucrul individual-educativ va da rezultate majore atunci cînd va avea loc legătura între şef–subaltern şi subaltern-şef.
Pentru a uşura menţinerea acestei legături vă propun cîteva sfaturi:
- manifestaţi un interes sincer, cînd discutaţi cu subalternii;
- ţineţi minte, că pentru ori-şi ce persoană adresarea după nume este o stimă faţă de el şi îl va face să simtă o atenţie
deosebită din partea comandantului, dar nu neglijaţi cerinţele regulamentare;
- stimulaţi dorinţa subalternului de a comunica despre sine;
- alegeţi tema de discuţie ce ţine de interesele subalternului;
- daţi-i posibilitate subalternului ca să simte importanţa lui în cole- ctiv.

Sfaturile enumerate va ajuta cît de cît să cîştigaţi bunăvoinţa subalternului. Dar acesta este puţin. Trebuie de încercat
ca el să aibă dorinţa de a fi ajutorul DVS.
Şi la acest nivel vă propun iară-şi cîteva sfaturi:
- la început demonstraţii subalternului relaţiile prieteneşti din partea DVS;
- manifestaţi stimă faţă de părerile lui, nu spuneţi din prima convorbire că el nu este corect, mai bine ajutaţi-l să ajungă la
această concluzie singur;
- stăruiţi-vă ca interlocutorul DVS să vorbească mai mult;
- manifestaţi interes faţă de ideile şi cererile lui;
- apelaţi la iniţiativa nobilă, ideilor personale daţi-le un caracter concret.
Dacă nu va fi respectată una din aceste condiţii legătura între şef –subaltern şi subaltern-şef se va întrerupe. Nici odată nu
ofensaţi persoana, nu-l aduceţi la revoltă.

Regulă. Încercaţi să procedaţi în felul următor:


- începeţi cu recunoaşterea meritelor, lăudaţi-l pentru fiecare succes, chiar dacă este modest;
- daţi întrebările în aşa mod, ca subalternul să poată să se apere;
- creaţii o situaţie bună în jurul lui, ca el să poată activa în situaţia dată;
- faceţi într-aşa mod, ca neajunsul care doriţi să-l corectaţi la el, să arăt-e că poate fi uşor corectat, iar lucrul la care vreţi să-l
implicaţi – simplu de tot.

Particularităţile principale ale lucrului individual-educativ cu diferite grupe de militari.


1. Cu ofiţerii, subofiţerii
Fără o atmosferă de încredere şi stimă reciprocă, fără cunoaşterea necesităţilor şi intereselor, stării familiare, puţin ce este
posibil de a cointeresa ofiţerul la o atitudine conştiincioasă faţă de serviciul militar.
Folosirea principiilor democratice în comunicarea cu ofiţerii dă posibilitate comandantului de a crea în o atmosferă de
interese reciproce în rezolvarea multor probleme sociale şi de trai.

Unele recomandări pentru comandanţi


1. Nu arătaţi că cunoaşteţi mai mult decît subalternul, necătînd că în realitate poate şi aşa şi este.
2. Informaţi subalternii despre hotărîrile luate, căutaţi metode de a corecta greşelile comise mai înainte.
3. Fiţi întotdeauna încrezuţi în sine, calm şi nu ridicaţi vocea la subalterni.
4. Fiţi întotdeauna exigent şi sever. Nici o încălcare de disciplină nu trebuie să rămînă neobservată, necătînd că nu pentru
fiecare încălcare subalternul trebuie pedepsit.
5. Criticaţi subalternii, dar folosiţi critica pozitivă. Observaţi cum momentele pozitive aşa şi cele negative.
6. Apreciaţi timpul subalternilor. Vorbiţi scurt, clar şi cuprinzător.
7. Fiţi gata să ascultaţi subalternul fără al întrerupe. Ţineţi minte, subalternul nu va ierta dacă nu i-aţi dat posibilitate să-şi
expună durerea.
8. Fiţi întotdeauna amabil, prietenos şi grijuliu. Nu vă răfuiţi cu subalternii pentru dispoziţia proastă.
9. Posedaţi simţul umorului şi nu vă supăraţi pentru glumă, chiar dacă este o glumă proastă.
10.Pedepsiţi şi stimulaţi subalternii. Nu mustraţi subalternul în prezenţa persoanelor străine.
11.Studiaţi trăsăturile de caracter, pasiunile, interesele subalternului. Cu cît mai multe veţi cunoaşte despre el cu atît mai uşor
va fi să conduceţi cu activitatea lui.

2. Cu sergenţii
Cea mai mare problemă în activitatea sergenţilor constă în acea, că trebuie să înveţe şi educe persoanele de aceeaşi vîrstă.
În desfăşurarea lucrului individual-educativ cu această categorie de militari ofiţerul trebuie să determine care este autoritatea
sergentului între subalterni, care este tendinţa lui de a conduce cu subalternii.
Lucrul individual-educativ cu sergenţii trebuie să fie îndreptat la:
- creşterea autorităţii şi prestigiului între subalterni;
- asigurarea exemplului personal al comandantului inferior în îndeplinirea serviciului militar (însuşirea specialităţii militare,
îndeplinirea normativelor, respectarea ţinutei militare, cerinţelor disciplinei militare, îndeplinirea orarului zilnic, etc.);
- folosirea stimulentelor morale şi materiale în stimularea comandanţilor inferiori, propaganda experienţei de serviciu.
Comandantul trebuie permanent să asculte darea de seamă a sergenţilor despre îndeplinirea de către ei a obligaţiunilor
funcţionale.

3. Cu liderii neformali
O particularitate a lucrului individual-educativ cu această categorie de militari este, că comandantul nu poate să lese fără
influenţă acţiunile şi scopul liderului neformal, mai ales cînd aceste acţiuni, scopuri sînt îndreptate împotriva conducerii de a
menţine o ordine regulamentară în subunitate.
În lucrul individual-educativ cu ei trebuie de bazat pe comandanţii inferiori care au autoritate în faţa neformalilor.
Menţionez cîteva poziţii:
1. A orienta liderul neformal la însuşirea specialităţii sale şi altor specialităţi înrudite, la susţinerea comandanţilor inferiori în
consolidarea colectivului militar, la acordarea ajutorului tinerilor soldaţi şi poate chiar de luat şefie asupra lor, la cucerirea
rezultatelor sportive, etc.
2. A convinge liderul neformal în orientarea lui greşită. Pentru ce, trebuie de lămurit cerinţele Jurămîntului şi Regulamentelor
militare, de implicat în rezolvarea practică a sarcinilor subunităţii – de încredinţat obligaţiuni adăugătoare.
3. Dacă na-ţi izbutit să schimbaţi orientarea negativă a activităţii liderului neformal, atunci încercaţi să-l discreditaţi, să
demascaţi autoritatea lui în faţa colegilor de serviciu.
4. Dacă aţi folosit toate formele şi procedeele de influenţă individuală şi colectivă trebuie să-l izolaţi. Iar în colectiv
organizaţi efectivul la o discuţie aprigă a acţiunilor şi faptelor liderului neformal.
În caz cînd liderul are o orientare pozitivă, comandantul trebuie să folosească autoritatea lui în interesul serviciului militar,
înaintînd candidatura lui la funcţie de comandant inferior.

4. Cu militarii-credincioşi
Schimbarea regimului de stat a făcut posibil ca militarul să aibă dreptul deschis de a profesa orice religie şi de a practica
ritualuri religioase.
Militarilor credincioşi permiteţi-le să poarte simbolica religioasă, să frecventeze biserica. Biblioteca asiguraţi-o cu literatură
religioasă, organizaţi întîlniri cu reprezentanţii bisericii, cu persoane credincioase.
Vă recomand următoarele poziţii:
1. Determinaţi nivelul de credinţă a fiecărui militar, care se consideră credincios, după aşa criterii: credinţa în Dumnezeu, cît
de des frecventează biserica, purtarea şi folosirea atributelor religioase, citirea literaturii religioase, realizarea celor 7 taine
(botezul, ungerea cu sfîntul mir, pocăinţa, împărtăşania, cununia, preoţia, maslul), săvîrşirea regulată a molitvelor, participarea în
sărbătorile religioase, etc.
2. Lucrul individual-educativ de îndreptat la prevenirea conflictelor bazate pe apartenenţa religioasă. Dacă este posibilitate,
în ziua sărbătorilor religioase militarilor credincioşi acordaţi-le pe cîteva ore învoire pentru a frecventa biserica şi întîlnirea cu alţi
credincioşi, sau eliberaţi-l pe un timp oarecare din serviciu, de la diferite lucrări. Realizarea acestei poziţii va preveni orice
conflict care poate apărea în această bază.
3. Comandantul nu poate permite critica sau lauda exagerată a unei sau altei religii, nu permite ca militarii să recurgă la
violenţă asupra credincioşilor, prin insulta celor credincioşi sau interzicerea ritualurilor religioase, dacă ele nu încurcă serviciului
militar.
Concluzie: La baza lucrului individual-educativ cu militarii credincioşi stă tactul deosebit. Numai aşa comandantul poate
cîştiga bunăvoinţa militarului credincios.
Lucrul individual-educativ aduce rezultate pozitive numai în cazul cînd educaţia militarului este organizată în colectiv şi prin
colectiv. Numai în colectiv omul capătă aşa calităţi:
- de a-şi supune interesele personale celor colective;
- de a avea grijă de rezultatele unităţii, subunităţii;
- de a simţi camaraderia ostăşească.
Activitatea de serviciu îl pune pe militar în aşa condiţie, că el mai mult timp se află în colectiv, care are o mare influenţă
asupra fiecărui membru, orişiunde nu s-ar afla el: la şedinţă, la orice activitate, în timpul liber, discutînd cu cineva, etc.
Ca colectivul să devină un educator adevărat, dar să nu fie pasiv şi indiferent de soarta membrilor săi, comandantul trebuie
permanent să organizeze formarea lui, să ridice nivelul de conştiinţă a subalternilor, să cultive sentimentul înaltei exigenţe.

- Descrieţi sistemul lucrului individual-educativ în subunitatea dumneavoastră?


- Care sînt principiile şi metodele lucrului individual-educativ folosite de conducerea subunităţii dvs?
- Care sînt particularităţile principale ale lucrului individual-educativ?
- Ce s-ar întîmpla în colectiv dacă nu s-ar desfăşura lucrul individual-educativ?
- evidenţieri pozitive şi negative

IV. SECVENŢA FINALĂ


1. Se va reitera tema şi obiectivele lecţiei.
2. Se va verifica nivelul de realizare a obiectivelor propuse pentru lecţia în cauză.
3. Se for formula concluziile generale vizavi de problematica studiată.
4. Se vor clarifica întrebările survenite.
5. Se vor formula 2-3 întrebări de control în vederea determinării nivelului de asimilare a
materialului.
6. Se vor repartiza însărcinări pentru realizarea în cadrul şedinţei ce va urma, se va indica
literatura.
7. Se vor anunţa calificativele atribuite cu argumentările de rigoare.
Pe parcursul lecţiei au demonstrat:
- stăruinţă şi cunoştinţe următorii studenţi:
- au fost mai pasivi următorii studenţi:
8. Se vor da indicaţii privind ordinea în aulă.
9. Se va anunţa sfârşitul lecţiei.
Starea generală a disciplinei militare pe parcursul lecţiei o pot aprecia: din partea pozitivă... din
partea negativă...

Întocmit:
Șef catedra ştiinţe umanistice şi limbi moderne
locotenent-colonel Valeriu BULAT

„______”_________________________ 2019
APROB
Decan facultate administrație publică
locotenent-colonel Pavel CROITORU

„______”___________________________ 2020

PROIECT DIDACTIC

la disciplina: BAZELE MANAGEMENTULUI MILITAR

TEMA 2. Bazele teoretice şi metodologice ale procesului educaţional în Forţele


Armate ale Republicii Moldova
Lecţa 1 Cerinţele conducerii Forţelor Armate ale Republicii Moldova cu privire la
consolidarea disciplinei militare.

Discutat şi aprobat la şedinţa facultăţii


Proces verbal nr. 179 din 22.08.2019

Chişinău
2020
P LA N U L
de educaţie a militarilor în timpul desfăşurării lecţiei

I. PARTEA INTRODUCTIVĂ:
- se va aminti studenţilor prezenţi unele prevederi ale Regulamentului serviciului interior;
- se va aminti şi se va insista asupra respectării regulilor comportamentale ale militarilor şi
menţinerea disciplinei militare în cadrul lecţiilor.

II. PE PARCURSUL ŞEDINŢEI:


- se va supraveghea asupra respectării regulilor comportamentale şi de disciplină militară;
- se va supraveghea asupra păstrării integrităţii bunurilor materiale din aula de studii.

III. PARTEA FINALĂ:


- se va aprecia respectarea disciplinei militare în timpul desfăşurării lecţiei.

I. SECVENŢA INTRODUCTIVĂ
(5 MIN – PLUTON; 10 MIN – LA TORENT)
1. Se va lua cunoştinţă de raportul militarului de serviciu cu salutarea ulterioară a pluton
2. Se va indica militarului de serviciu în vederea pregătirii bazei material-instructive
3. Se va verifica prezenţa militarilor conform registrului şi aspectul lor exterior
4. Se vor da indicaţii în vederea eliminării deficienţelor depistate
5. Se va verifica asimilarea materialului expus şi analizat în lecţiile anterioare (4-5 întrebări de
control)
6. Se va aduce la cunoştinţă tema, scopul lecţiei şi subiectele de studiu
7. Se va trece la expunerea şi analiza materialului propus spre studiere.

TEMA 2 Bazele teoretice şi metodologice ale procesului educaţional în Forţele Armate ale
Republicii Moldova
Lecţa 1 Cerinţele conducerii Forţelor Armate ale Republicii Moldova cu privire la consolidarea
disciplinei militare.

SUBIECTELE DE STUDIU:
1. Noţiuni generale despre despre disciplina militară.
2. Cerinţele documentelor de directivă privind disciplina militară.

OBIECTIVELE DE REFERINŢĂ:
1. Să deducă care sunt elementele de bază privind cultivarea înaltei responsabilităţi faţă de
menţinerea disciplinei militare;
2. Să cunoască care sunt calităţile morale strict necesare militarilor;
3. Să înţeleagă chintesenţa documentelor de directivă faţă de menţinerea disciplinei militare.

DURATA: 2 ore.
FORMA DE DESFĂŞURARE: prelegere (lecţie de transmitere a cunoştinţelor)
METODE DIDACTICE: expunerea, conversaţia, demonstrarea, învăţarea prin descoperire.
MODUL DE ORGANIZARE A LUCRULUI: frontal, în grupuri.
LOCUL DESFĂŞURĂRII: auditoriul 121.
LITERATURA RECOMANDATĂ:
1. Regulamentul serviciului interior al Forţelor Armate ale Republicii Moldova.
2. Regulamentul disciplinei militare al Forţelor Armate ale Republicii Moldova.
3. Ordinul Ministrului apărării nr. 267 din 29 septembrie 2004, Cu privire la punerea în aplicare a
Concepţiei educaţiei efectivului Armatei Naţionale.
4. Ordinul Ministrului apărării nr. 230 din 28 septembrie 2006 Cu privire la sporirea eficienţei
activităţii privind consolidarea disciplinei militare şi legalităţii în Armata Naţională.
5. Ordinul Ministrului apărării nr.125 din 7 iunie 2002 Regulamentul pregătirii psihologice a
militarilor Armatei Naţionale.
6. Metodica organizării activităţilor culturale în Armata Naţională, Centrul Editorial al MA,
Chişinău, 2002.
7. Buzgan Dionisie, Lucrul educativ în unităţile (subunităţile) militare ale Armatei Naţionale:
organizare, metodologie, experienţă, Centrul Editorial, Chişinău, 2006.
8. Buzgan Dionisie, Rolul şi locul lucrului educativ în organizarea procesului de activitate
psihologică în unitate, subunitate, Centrul Editorial, Chişinău, 2007.

ASIGURAREA MATERIALĂ: planşe, cretă, proector, caiete, stilouri/colorate.

REPARTIZAREA TIMPULUI:
1. Secvenţa introductivă: 5 min.
2. Secvenţa de bază: 70 min.
- subiectul nr. 1 (__ min.) ___ slide
- subiectul nr. 2 (__ min.) ___ slide
Secvenţa finală: 5 min.

II. SECVENŢA DE BAZĂ

reactualizarea cunoştinţelor primite şi analizate la lecţia anterioară T1/1 – Rolul şi locul lucrului educativ în Forţele Armate ale
Republicii Moldova.
1. Care este rolul ofiţerului în realizarea muncii educative?
2. Ce trăsături de caracter trebuie să posede un ofiţer?
3. Care este scopul final al educaţiei în Armata Naţională ?
4. Care sînt componentele (direcţiile) educaţiei?
5. Enumeraţi formele de educaţie?
6. Enumeraţi metodele de educaţie?

CAPTAREA ATENŢIEI:
Problema disciplinei militare, instaurării ordinii regulamentare este una din activităţile prioritare a tuturor comandanţilor din
Armata Naţională.
REACTUALIZAREA CUNOŞTINŢELOR:
- care act normativ determină esenţa disciplinei militare?
- ce se subînţelege prin disciplina militară ?
- care sunt tipurile de stimulări şi de sancţiuni disciplinare care pot fi aplicate efectivului de sergenţi şi soldaţi?
- care sunt drepturile comandanţilor de plutoane de a le aplica stimulări şi sancţiuni soldaţilor şi sergenţilor ?
TRANSMITEREA NOULUI CONŢINUT:

1. Noţiuni generale despre disciplina militară.


Nici un domeniu al activităţii umane nu poate exista şi nu se poate dezvolta fără disciplină.
Fără o disciplină strictă începînd de la cea mai importantă figură din conducere şi terminînd cu ultimul militar în termen nu
va fi posibil nici un succes în procesul de instruire şi nici o victorie în luptă. Pentru a obţine un succes sau o victorie la baza
fiecărei unităţi, subunităţi trebuie să stea o disciplină conştientizată, o corectă şi înaltă organizare. Condiţiile actuale de organizare
şi ducere a luptei, studierea, deservirea şi exploatarea diverselor sisteme de armament şi tehnică de luptă moderne, utilaje
complicate, pun în faţa militarilor anumite cerinţe ce ţin de înalta organizare, mare atenţie, tărie de caracter, stare echilibrată şi
rezistenţă dură. Odată cu aceasta au crescut considerabil şi cerinţele faţă de fiecare militar, indiferent de funcţia pe care o deţine
cu mare stricteţe şi necesitate se pune problema despre căile de menţinere şi întărire a disciplinei. Este destul de clar că fără o
disciplină înaltă aceste cerinţe nu pot fi îndeplinite cu succes de către militari. Starea reală de lucruri din unităţile militare arată că
formarea înaltei discipline depinde în mare măsură de putinţa pedagogică a comandanţilor de a transforma cerinţele Jurămîntului
Militar, regulamentele militare, normele şi regulile serviciului militar, în convingeri personale şi deprinderi la subalterni, ca aceste
cerinţe şi reguli să devină pentru ei o necesitate.
Fiecărui om sînt caracteristice diverse necesităţi. Unele necesităţi pot fi numite materiale, altele – spirituale. În baza acestora
apar dorinţele, tendinţele care trezesc în om motivarea de a-şi pune scopuri şi de a le atinge. Pentru necesităţi este caracteristic
faptul că ele cer de a fi satisfăcute şi-l impun pe om ca să caute posibilităţile şi căile necesare pentru satisfacerea acestora, să
înfrunte careva greutăţi.
În scimb atingerea scopului este însoţită de obicei cu emoţii pozitive, aduc bucurii, alimentează cu optimism şi încredere în
sine.
Disciplina este de primă necesitate şi ea ocupă un rol foarte important în viaţa militară. Exprimată prin acţiuni şi fapte
concrete, ea stă la baza succesului pe timp de pace şi în condiţii de luptă. Nu degeaba se spune în popor: fără disciplină soldatul nu
e soldat.
Necesitatea disciplinei poate fi satisfăcută prin îndeplinirea conştiincioasă de către militar a tuturor cerinţelor serviciului
militar, fie în cazarmă, la şedinţe sau în învoire. Manifestarea ei doar în exterior nu totdeauna ne vorbeşte despre existenţa ei
reală în interior.

Practica de prevenire şi cercetare a cazurilor de încălcare a disciplinii militare


În subunităţi se întîlnesc militari, care ştiu, cum trebuie să îndeplinească o sarcină sau alta, cum să procedeze în anumite
situaţii, dar procedează cu totul altfel, încălcînd disciplina.
Ca exemplu soldatul Căpăţînă la instruire înainte de învoire arăta brav: în formaţie arăta bine aranjat şi disciplinat. Dar
numai ieşind de pe teritoriul taberei militare s-a descheiat gulerul, a pus mînile în buzunar şi-a desfăşat mersul. Nu e de mirare că
peste puţin timp a fost reţinut de patrula militară pentru încălcarea ţinutei îar comandantul l-a lipsit de eliberarea în învoire.
Sau un alt caz : soldat Secară la şedinţele de pregătire social-umanitară vorbea corect despre faptul că tradiţiile militare
constau în îndeplinirea exemplară a obligaţiunilor personale, depăşirea cu mîndrie a greutăţilor serviciului militar. Peste o zi
unitatea a ieşit în cîmp la aplicaţii. Acest militar în timpul săvîrşirii marşului a început să vorbească despre greutăţile la marş,
acţiona încet cu istovială. Deci cuvintele lui rostite la şedinţe au rămas a fi false şi contravin faptelor. Cu adevărat este disciplinat
acel, care cum se zice se supune nu din frică, dar din adîncul conştiinţei sale, se străduie cît mai bine să-şi îndeplineasă
obligaţiunile legate de serviciul militar şi datoria constituţională.
Orice caz de încălcare de disciplină comis de către militarii în termen trebuie să fie cercetat de comandanţii acestora. Un rol
important revine comandanţilor de plutoane şi plutonierilor de companie. Deoarece de regulă ei depistează primii încălcările şi
cunosc calităţile personale a subalternilor
Nu poate fi pus la îndoială faptul, că numai adînca conştientizare a datoriei militare poate conduce la o bună organizare,
ordine exemplară, executivitate.
De obicei exemplul în respectarea disciplinei pentru subalterni sînt comandanţii şi subofiţerii. La ei mai bine se manifestă
necesitatea în disciplină. Înalta disciplină – este baza activităţii, sensul vieţii lor. Un bun comandant totdeauna se străduie ca
subunitatea, unitatea pe care o conduce să fie fruntaşă, să fie pentru subalterni exemplu de punctualitate, de executivitate, gata în
orice moment pentru executarea ordinului. Aceşti comandanţi nu numai sînt convinşi de necesitatea strictei discsiplini dar î-i educă
şi pe subalternii săi astfel.
Respectarea strictă a disciplinei pentru un militar conştiincios nu este o povară.
Cu atît mai mult, o mică abatere î-i impune la remuşcări de conştiinţă pentru repararea situaţiei, obţinerea succesului,
acceptul comandanţilor şi camarazilor săi. Însuşirea, acceptarea din interior şi transformarea în deprinderi, cerinţele disciplinei î-l
trezesc pe militar la studierea mai activă a profesiei militare, satisfacerea cu cinste a serviciului militar.
Dacă la unul sau alt militar nu s-a trezit această necesitate de a fi disciplinat, el nu va putea fi un bun executant, nu va putea
respecta ordinea militară. Aşa militari pot manifesta lipsă de rezistenţă, iar interesele personale vor fi opuse intereselor
colectivului.
De acest fapt ne putem convinge încă odată dacă analizăm acele cazuri de încălcări de disciplină pe care le avem. Catalizator
al acestora adeseori pot fi lenea, agresivitatea, încăpăţinarea e.t.c. Dacă comandantul, subofiţerul nu va putea prin convingere şi
constrîngere să influenţeze aceste neajunsuri, el nu poate miza pe suces în procesul educativ.
Formarea militarului disciplinat temporar se stopează în cazul cînd soldatul nu se discurcă în problemele de serviciu, slab a
însuşit specialitatea sau ea nu-i este pe plac. În acest caz este necesar ca forţele în procesul educativ să fie orientate spre formarea
la efectiv a calităţilor morale stabile în pregătirea de luptă. Orice calitate a militarului nu trebuie văzută ca o forţă oarbă. Ea este
bazată pe un sistem de cunoştinţe, care îndeosebi sînt necesare soldaţilor. Cu cît mai aprofundat şi multilateral li se va explica
scopul şi importanţa serviciului militar, faptele de eroism a celor care au căzut în luptele pentru integritatea teritorială a ţării, cu
atît mai eficient se va dezvolta la ei atîrnarea conştiincioasă faţă de serviciu, vor fi cuceriţi de sentimentul patriotismului, mîndriei
de serviciul militar, cu atît vor deveni mai disciplinaţi.
Cunoştinţele se transformă în convingeri dacă ele coincid cu sentimentele şi voinţa militarului. Comandanţii cu experienţă
vor avea grijă ca subalternii să aibă o gîndire bazată nu numai pe cerinţele regulamentelor, dar vor atrage o atenţie sporită ca
şedinţele de instruire să se desfăşoare interesant pentru a trezi la ei sentimente pozitive.
Este justă şi actuală permanent expresia: munca este principalul educator.
Numai în procesul intensiv de instruire, încadrării active în domeniul artei militare cunoştinţele militarilor se vor contopi cu
calităţile lor volitive (voinţa), se vor transorma în convingeri şi deprinderi. În acest moment apare principiul psihologic al
educaţiei: munca care nu este însoţită de o gîndire creativă, de o satisfacţie din interior, de o bucurie slab influenţează
personalitatea. Iată de ce grija comandantului faţă de succesul fiecărui militar, de a menţine buna dispoziţie în colectiv
(subunitate), de a dezvolta la militari dragostea faţă de serviciu influenţează considerabil starea disciplinei militare şi aici rolul
principal revine din nou comandantului. Prin cerinţele mari faţă de sine el î-şi asigură dreptul moral la conducere şi autoritate
stabilă.
Fiecare cuvînt rostit de el capătă o impotanţă deosebită şi o putere majoră. Exemplul personal al comandantului, tactul său
pedagogic, capacitatea de a repartiza efectivul reieşind din înclinaţiile, interesele şi posibilităţile lor, de a organiza o activitate
productivă şi bine coordonată este factorul important al succesului. Nimic nu poate dăuna mai mult tendinţei militarului de a fi
disciplinat decît ignorarea de către comandant a calităţilor lui individuale, brutalitatea, adresarea neregulamentară din partea
acestuia.
În acest caz este necesar de a pune accentul pe corectitudinea relaţiilor interpersonale. Prost va merge treaba în echipajul,
subunitatea în cazul cînd comandantul va poseda loialitate faţă de o persoană apropiată (cumătrism, băştinaşi e.t.c.).
Este cunoscut faptul cînd printre subalterni sînt aşa persoane şi atunci sentimentele de prietenie, rudenie e.t.c încurcă
comandantului de a fi obiectiv: sau peste măsură î-l laudă, sau î-i uşurează condiţiile serviciului, avansează în grade militare
înainte de termen fără merite e.t.c. Consecinţele acestor neobiectivităţi din partea comandantului se exprimă imediat prin diverse
confruntări în colectiv şi duc spre dispariţia climatului moral-psihologic sănătos atît de necesar pentru închegarea colectivului,
întărirea disciplinei.
Disciplina fiecărui militar se întăreşte odată cu dezvoltarea la el a abilităţilor şi deprinderilor de punctualitate, precizie
executivă, subordonare. A-şi vrea să accentuez la o mică deosebire între abilităţi şi deprinderi. Încălcarea regimului zilei, abaterile
de la regulile regulamentare au loc din motivul că unele norme şi acţiuni necătînd că devin abilităţi nu se transformă în deprinderi.
Drept exemplu poate servi cazul cînd militarul exercită excelent darea onorului, cunoaşte că darea onorului este exemplu al
disciplinei personale, politeţei militare, dar el ignorează aceste cerinţe regulamentare. În cest caz el posedă abilitate care nu sînt
urmate de deprinderi.
Formarea deprinderilor este în dependenţă de atîrnarea militarului faţă de serviciu. Cînd soldatul conştientizează necesitatea
de a fi disciplinat în toate activităţile şi acţiunile sale, cînd acestea nu vin în contradicţie cu ceea ce şi-ar dori din interior şi cu ceia
ce el execută, la acest militar în scurt timp se dezvoltă deprinderile şi necesitatea de a respecta ordinea stabilită. Este important ca
comandantul permanent să ceară de la subalterni să-şi îndeplinească obligaţiunile în strictă conformitate cu cerinţele
regulamentelor, să dezvolte şi să întărească la ei aceste deprinderi.
Totodată subalternii nu pot rămîne pasivi: este vorba despre cultivarea multilaterală a calităţilor necesare nu numai serviciului
militar dar la general în viaţa de toate zilele. Dar ce înseamnă a fi activ în procesul educativ, ce trebuie de făcut pentru a ajuta
comandantul? Aceste întrebări cu atribuţii directe faţă de disciplină î-şi dau des militarii tineri imediat după încorporare. Răspunsul
cred că ar fi următorul: a fi activ – înseamnă permanent să te autoeduci, a cultiva în sine voinţa, rezistenţa, dîrzenia,
responsabilitatea personală pentru porunca încredinţată. Deseori unii comandanţi văd eşecul succesului în neputinţa subalternilor
de a executa la timp şi cu precizie ordinele înaintate spre executare, dar cu regret nu văd aceasta în neputinţa sa de a conduce.
Iată o situaţie cu care ne puten întîlni în orice unitate militară - Anexa nr.2

2. Cerinţele documentelor de directivă privind disciplina militară.


Legea Republicii Moldova nr. 52 din 02.03.2007 „Cu privire la aprobarea Regulamentului disciplinei militare”
Ordinul Ministrului apărării nr. 230 din 28.09.06 „Cu privire la sporirea eficienţei activităţii privind consolidarea disciplinei
militare şi legalităţii în Armata Naţională”

OBŢINEREA PERFORMANŢEI:
SITUAŢIE-PROBLEMĂ NR.1
SITUAŢIE-PROBLEMĂ NR.2
REALIZAREA FEED-BACK-ULUI:
INTENSIFICAREA RETENŢIEI:
Este imposibil fără a stabili pricina de a repara o unitate de tehnică, această regulă se atîrnă şi la fiecare om. De a califica o
încălcare de disciplină după gravitatea ei, de adus sub articolul regulamentului şi de a stabili măsura disciplinară este mult mai
uşor decît a găsi acea măsură de influienţă care ar exclude definitiv asemenea fapte. Pentru aceasta este necesar de a cunoaşte în
profund psihologia subalternilor săi „mişcarea lor sufletească” şi în baza acestora nu numai să vedeţi dar şi să prevedeţi. Un
adevărat educator trebuie să fie şi un bun psiholog. Numai cunoscînd toate laturile negative si pozitive, apreciind la justa lor
valoare subalternii, prin obiectivitate şi exemplu personal veţi putea obţine succesul în procesul de educaţie şi în pregătirea de
luptă, veţi obţine stima şi autoritatea subalternilor.

III. SECVENŢA FINALĂ

1. Se va reitera tema şi obiectivele lecţiei.


2. Se va verifica nivelul de realizare a obiectivelor propuse pentru lecţia în cauză.
3. Se for formula concluziile generale vizavi de problematica studiată.
4. Se vor clarifica întrebările survenite.
5. Se vor formula 2-3 întrebări de control în vederea determinării nivelului de asimilare a
materialului.
6. Se vor repartiza însărcinări pentru realizarea în cadrul şedinţei ce va urma, se va indica
literatura.
7. Se vor anunţa calificativele atribuite cu argumentările de rigoare.
8. Se vor da indicaţii privind ordinea în aulă.
9. Se va anunţa sfârşitul lecţiei.

Întocmit:
Șef catedra ştiinţe umanistice şi limbi moderne
locotenent-colonel Valeriu BULAT

„______”_________________________ 2019
Anexa nr.2

În ultimul timp comandantul de pluton a observat că soldatul Ion Căpăţină a devenit un militar „greoi”. Este pasiv şi fără iniţiativă. Din spusele
comandantului de pluton – ordinele le execută, dar aşa, de parcă ar face o îndatorare.
Totodată, el nu totdeauna era aşa. Iată scurta lui istorioară.
Din primele zile soldatul a sesizat că militarul fruntaş poate beneficia de un concediu de stimulare. Soldatul Căpăţînă fără careva greutăţi însuşea
programul pregătirii de luptă.
Fizic era dezvoltat bine, absolvise 12 clase, destul pentru a însuşi orice obiect, care se studiază în compania infanterie motorizată. Era activist şi
sportiv. Unicul lucru în care nu avea rezultate stabile erau tragerile din arma de foc. Sergentul Căldare care era un bun ochitor a depistat din ce cauză soldatul
Căpăţină nu reuşea la trageri. Cauza fiind apăsarea bruscă a trăgaciului de către Căpăţină. Au fost depus un efort de către sergentul Căldare pentru a-l învăţa pe
soldatul Căpăţină să apese lin trăgaciul. Îndeosebi acest neajuns persistă la majoritatea soldaţilor tineri. La baza lui stă starea psihologică, cînd militarul ştie că
pentru a ochi în centrul ţintei trebuie să prinzi un anumit moment. Starea de aştepatare a acestuia trezeşte sentimentul neliniştii, care în cele de pe urmă impune
militarul să grăbească pentru a-l depăşi. Drept rezultat în acest moment se produce abaterea nedorită a armei de la ţintă pînă la producerea înpuşcăturii.
Militarului fără experienţă nu-i este înţeles acest fenomen. Ordinul „lin trăgaciul” de obicei nu-l ajută pe ochitor. El trebue ajutat să conştientizeze acest fenomen.
Soldatul Căpăţină cu ajutorul sergentului Căldare a reuşit să depăşească această barieră obţinînd la trageri rezultate bune şi foarte bune. Şi iată în ajunul
inspectării şedinţei practice la pregătirea de foc, din partea Direcţiei pregătire de luptă, comandantul companiei i-a zis: Ei ce Domnu-le Căpăţină! Dacă obţii
calificativul „foarte bine” la trageri eşti primul candidat la concediu, dacă nu bagă de seamă! Lui Căpăţină i-a stat bine la suflet că în perspectivă va putea
merge acasă. Însă replica comandantului de pe urmă şi apropierea în curînd a tragerilor î-l făceau să se neliniştească din ce în ce mai mult, „de nu m-ar da de
gol o careva întîmplare în momentul cînd atît de aproape pare a fi visul de demult”, - gîndea soldatul stăruindu-se să se liniştească, dar deopotrivă şi mai mult î-l
cucerea neliniştea. Era atît de nelinistit, încît aproape că nici n-a auzit comanda „La linia de foc marş” abia a auzit-o. După prima împuşcătură Căpăţină a simţit
că a grăbit să apese trăgaciul, mai departe gîndurile s-au abătut de la trageri spre faptul că un an de muncă s-a dus de rîpă, că este pierdută şansa de a merge în
concediu. După finisarea tragerii nici n-a atras atenţia la ţintă, ştia că mai mult decît insuficient nu poate fi. Pentru un moment i s-a părut că totul pentru el şi-a
pierdut sensul după ce s-a adresat sergentului Căldare:
- Domnu-le sergent, î-mi permiteţi în învoire în oraş? Vreau să mă plimb prin parc să-mi revin puţin.
- Sergentul a făcut demers către ofiţer, iar comandantul companiei i-a reproşat:
- A dat de gol compania şi încă vrea învoire! Să stea în cazarmă.
În acea seară soldatul Căpăţină a mers pentru prima dată în părăsire samovolnică. După acest caz timp de jumătate de an soldatul Căpăţină n-a mai încălcat
disciplina militară, are însuşită foarte bună, trage pe „Foarte bine”.
- Şi necătînd la aceasta spune soldatul, - prelungesc să-mi îngîne familia mea.
- Întreb: „Cît se poate?” Iar mie î-mi răspund „Evenimentul doar a avut loc!”.
Dar să avem în vedere că acest eveniment în cazul de faţă este un lucru recalcitrant şi el este doar un fenomen, esenţa însă este undeva mai adînc.
După suprafaţă, exterior, după fenomen să vezi în profunzime interiorul şi esenţa – iată sarcina de bază a educatorului. În cazul Căpăţină doar totul a
început de la nereuşita la trageri şi aici trebuie să ne punem întrebarea: de ce un ochitor bun n-a reuşit să execute acest simplu exerciţiu? Asemenea cazuri au loc
des în cadrul şedinţelor practice de bilanţ cînd un specialist bun de care depinde nota subunităţii obţine insuficient.
Să vedem ce se întîmplă? În psihologie este aşa noţiune ca stres. Stresul – este reacţia încordării, o stare deosebită a psihicii. Asemenea stare psihică se
poate manifesta nu numai în condiţii extremale, ci şi în condiţii obişnuite. S-a dovedit experimental, că în cazul cînd comandantul accentuează la îndeplinirea fără
greşeli a unei sarcini, această sarcină poate fi îndeplinită de către subaltern mai prost ca de obicei. Retrăirile faţă de responsabilitate, provoacă excitarea altor
centre a creerului, în dependenţă de cele care necesită a fi concentrate în conformitate cu sarcina pusă. Drept rezultat are loc frînarea centrelor, care anume
trebuie să dirijeze activitatea ce ţine de această sarcină.
Ca catalizator a acestor excitări pot servi diferite situaţii cum ar fi: dorinţa de a obţine concediu, cum a fost în cazul descris mai sus, retrăirile peste
măsură a responsabilităţii pentru executarea ordinului e.t.c.
Dacă să analizăm cazul soldatului Căpăţînă, putem face concluzia că din punct de vedere psihologic comandantul nu trebuia să accentueze că de
rezultatele tragerii va depinde dacă va merge Căpăţînă în concediu sau nu. Cu atît mai mult el trebuia să-şi calmeze subalterni prin manifestarea încrederii faţă
de ei şi să le dea de înţeles că temei pentru retrăiri nu sînt.
Şi totuşi din care a fost motivul, după care Căpăţînă a început să se atîrne mai prost faţă de serviciu? Unii s-ar fi gîndit că acest militar se stăruia
numai pentru a obţine concediu, iar acum a înţeles că nu mai are sens pentru a depune stăruinţă. Aici nu este atît de simplu cum s-ar părea. Căpăţînă a fost
permanent un bun soldat. Pricina eşuării la trageri nu este de fapt vina lui, ci pur şi simplu o nenorocire. De aceea în cazul dat trebuia de stabilit pricina. Şi
pricina atîrnării negative a acestui soldat faţă de serviciu constă în aceea, că comandanţii au concentrat toată atenţia la faptul părăsirii samovolnice a lui
Căpăţînă amintindu-i de aceasta la toate şedinţele de bilanţ şi la toate adunările fără a descoperi pricinile reale şi fără a întra în esenţa retrăirilor lui sufleteşti.
Cazul parasirii samovolnice, într-adevăr caracterizează într-un fel starea disciplinei şi el trebuia discutat, dar discutat cu scopul de a clarifica pricina
acestui fenomen negativ. Aceasta însă nu înseamnă că acel unic caz de fiecare dată să i se amintească, cu atît mai mult în faţa camarazilor.
PLUTONUL 31
1. Ofiţerul – organizatorul lucrului educativ.
2. Organizarea seratei de odihnă.
3. Principiile de bază în desfăşurarea activităţilor cultural-educative
4. Unul din criteriile de apreciere a rezultatelor procesului educaţional este activitatea de
consolidare a efectivului. Activitatea de consolidare a efectivului include ?
5. Ce reprezintă educaţia ca sistem pedagogic?
6. Care este scopul principal al Concepţiei educaţiei efectivului Armatei Naţionale?
7. Care sînt pincipalele sarcini ale procesului educaţional cu soldaţii şi sergenţii prin contract?
8. Care este scopul final al procesului educaţional ?
9. Asigurarea sociologică şi psihologică.
10. Organizarea colectivului (grupului) de artişti amatori.
11. Principalele metode ale educaţiei cultural-artistice utilizate frecvent în activitatea cultural-
educativă din armată.
12. Care sînt elementele ce includ scopul procesului educaţional?
13. Care sînt pincipalele sarcini ale procesului educaţional cu ofiţerii ?
14. Care sînt pincipalele sarcini ale procesului educaţional cu subofiţerii ?
15. Ce se subînţelege prin lucrul educativ?
16. Enumeraţi căile principale de educaţie patriotică şi de stat a militarilor ?
17. Formele şi metodele de protecţie socială şi juridică.
18. Organizarea ieşirii în grup (excursiei) în oraş.
Locţiitor commandant de pluton
PLUTONUL 32
19. Principalele forme ale activităţii culturale.
20. Care sînt pincipalele sarcini ale procesului educaţional cu cadrele militare femei?
21. Ce se ia în consideraţie la determinarea conţinutului procesului de educaţie al electivului?
22. Ce direcţii include conţinutul procesului de educaţie al electivului?
23. Spre ce este orientată educaţia patriotică şi de stat a militarilor?
24. Unul din criteriile de apreciere a rezultatelor procesului educaţional este relaţiile între
obiectele şi obiectivele sistemului educaţional.
25. Elementele procesului de studiere a efectivului.
26. Lucrul cu literatura în subunitate.
27. Forme ale activităţii muzicale.
28. În ce constă educaţia militară?
29. Care sînt căile principale ale educaţiei militare ?
30. În ce constă educaţia morală?

Locţiitor commandant de pluton


PLUTONUL 33
31. În ce constă educaţia spiritului de economie ?
32. Ce reprezintă educaţia de drept ?
33. Metodele de studiere a personalităţii subalternilor
34. Organizarea activităţii muzeului, camerei gloriei militare.
35. Forme specifice ale educaţiei artistice complexe.
36. Care sînt căile principale ale educaţiei de drept ?
37. Care este necesitatea educării modului sănătos de viaţă ?
38. Care sînt căile principale ale educaţiei modului sănătos de viaţă ?
39. Care sînt căile principale ale educaţiei morale ?
40. Care sînt căile principale ale educaţiei spiritului de economie ?
41. Etapele de studiere a efectivului.
42. Organizarea „Zilei gloriei militare”.
43. Pregătirea unui spectacol literar-muzical (montaj)
44. Enumeraţi grupele de metode folosite în educarea militarilor ?
45. Care sînt căile principale ale educaţiei estetice ?
46. Spre ce este orientată educaţia ecologică?
47. Care sînt căile principale ale educaţiei ecologice ?
48. Care sînt elementele centrale ale sistemului educaţional în Forţele Armate ale Republicii
Moldova?
49. Particularităţile lucrului individual-educativ cu diferite categorii de militari.
50. Organizarea controlului cu privire la respectarea drepturilor şi înlesnirilor militarilor
prevăzute de lege.
Locţiitor commandant de pluton

PLUTONUL 34
51. Enumeraţi obiectele sistemului educaţional în Armata Naţională?
52. Enumeraţi obiectivele sistemului educaţional în Armata Naţională?
53. Ce se subînţelege prin tehnologiile pedagogice ?
54. Enumeraţi legităţile principale ale sistemului educaţional al militarilor ?
55. Enumeraţi principiile de bază ale educaţiei ?
56. Ce se subînţelege prin procedeul psiho-pedagogice de influenţare individuală - avansarea
personalităţii?
57. Formele şi metodele lucrului individual-educativ.
58. Serata de întrebări şi răspunsuri privind problemele sociale şi juridice.
59. Care sînt căile principale ale educaţiei de drept ?
60. Enumeraţi metodele de studiere a obiectelor şi obiectivelor educative?
61. Enumeraţi metodele de activitate şi interactivitate educativă?
62. Enumeraţi metodele de profilaxie şi reeducare a militarilor?
63. Enumeraţi mijloacele educative ale sistemului educaţional al Armatei Naţionale?
64. Ce se subînţelege prin procedeul psiho-pedagogice de influenţare individuală -
încuviinţarea, lauda?
65. Formele de organizare a lucrului cultural-educativ în subunitatea, unitatea militară.
66. Modul de lucru cu reclamaţiile şi cererile militarilor.
67. Enumeraţi formele de desfăşurare a lucrului educativ?
68. Unul din criteriile de apreciere a rezultatelor procesului educaţional este pregătirea
personală a ofiţerilor-comandanţi.
69. Sistemului educaţional în Armata Naţională include...
70. Enumeraţi metodele de activitate şi interactivitate educativă?
71. Enumeraţi căile prin care se realizează conducerea eficientă cu sistemul educaţional?
Locţiitor commandant de pluton
PLUTONUL 35
72. Ce se subînţelege prin procedeul psiho-pedagogice de influenţare individuală – stimularea?
73. Rolul camerei de informare şi odihnă la organizarea lucrului cultural-educative în
subunitate.
74. Informarea juridică a efectivului.
75. Conform Concepţiei educaţiei efectivului Armatei Naţionale la aprecierea rezultatelor
procesului educaţional principiile se pronunţă în calitate de criterii. Enumeraţi criteriile
respective ?
76. Unul din criteriile de apreciere a rezultatelor procesului educaţional este scopul orientării
educaţiei. Scopul orientării educaţiei include?
77. Unul din criteriile de apreciere a rezultatelor procesului educaţional este atribuirea instruirii
unui caracter educativ.
Atribuirea instruirii unui caracter educativ include ?
78. Unul din criteriile de apreciere a rezultatelor procesului educaţional este nivelul de
manifestare a tratării individuale şi diferenţiate în educaţia militarilor. Nivelul de
manifestare a tratării individuale şi diferenţiate în educaţia militarilor include?
79. Ce înţelegeţi prin aprecierea rezultatelor procesului educaţional ?
80. Ce se subînţelege prin procedeul psiho-pedagogice de influenţare individuală - contarea pe
rezultate mai bune?
81. Organizarea lucrul sfatului camerei de informare şi odihnă.
82. Activitatea colţişorului de cunoştinţe juridice.
83. Ce prezintă Concepţia educaţiei efectivului Armatei Naţionale?
84. Unul din criteriile de apreciere a rezultatelor procesului educaţional este asigurarea legăturii
şi activităţii reciproce a tuturor categoriilor de militari în procesul educaţional.
85. Unul din criteriile de apreciere a rezultatelor procesului educaţional este conducerea cu
diferite forme de activitate.
86. Unul din criteriile de apreciere a rezultatelor procesului educaţional este folosirea raţională
a timpului stabilit pentru activităţile educative planificate.
87. Care sînt pincipalele sarcini ale procesului educaţional cu soldaţii şi sergenţii în termen?
88. Ce se subînţelege prin procedeul psiho-pedagogice de influenţare individuală-influenţa prin
intermediere?
Locţiitor commandant de pluton
Conducerea Armatei Naţionale acordă o mare atenţie pregătirii şi educării viitorilor ofiţeri. Ofiţerilor le revine rolul
primordial în viaţa şi activitatea de luptă a subunităţilor şi unităţilor militare la pregătirea pentru apărarea Patriei, formarea în
colectivele militare a unei atmosfere morale sănătoase. Lor li se încredinţează o mare responsabilitate, şi anume: educarea
subalternilor în spiritul patriotismului şi disciplinei militare.
Obiectivele de bază ale comandantului ca educator sunt indicate în regulamentele militare. În Regulamentul serviciului
interior al Forţelor Armate ale Republicii Moldova (art. 78) se indică: comandantul (şeful), bazându-se pe problemele pe care le
rezolvă statul şi Forţele Armate, este obligat să-i educe în permanenţă pe subordonaţi.
Aceasta îl obligă pe ofiţer să aibă deprinderi de a lucra cu oamenii, să fie un bun comandant.
La educarea militarilor un rol important îl are exemplul personal al ofiţerului – educator. Un ofiţer bine pregătit, care posedă
calităţi moral – psihologice înalte, obţine succese în educarea militarilor, este stimat şi serveşte drept exemplu pentru ceilalţi.
A influenţa asupra subalternilor cu exemplul personal este una din formele eficiente de educare a militarilor. Natura acestei
influenţe este simplă: „Fă, ca mine!”.
Ofiţerul este nemijlocit conducătorul educaţiei militarilor. Când se vorbeşte despre educaţie, se are în vedere şi cunoaşterea
legilor, principiilor, formelor, metodelor şi mijloacelor educaţiei, stăpânirea abilităţilor (deprinderilor) de desfăşurare a
diverselor activităţi educative. În activitatea organizatorică a ofiţerului intră planificarea, controlul procesului educativ şi
instructiv.
Procesul educativ este indisolubil legat de cel instructiv. Ce n-ar desfăşura ofiţerul - şedinţe la pregătirea de luptă, aplicaţii
tactice sau acţiuni educative, el permanent trebuie să influenţeze asupra conştiinţei şi comportamentului subalternilor, să formeze
la militari calităţi morale. Aşadar, îndeplinindu-şi obligaţiile funcţionale, ofiţerul are şi rolul de pedagog militar.
Toată munca organizatorică, îndreptată la pregătirea (instruirea) militarilor, trebuie executată în strânsă legătură cu educarea
militarilor. Rezolvarea sarcinilor educaţiei în procesul instructiv presupune folosirea tuturor ocaziilor de cultivare la militari a
calităţilor morale şi de luptă, ca devotamentul faţă de Patrie şi popor. Una din disciplinele pregătirii de luptă care contribuie
esenţial la educarea militarilor este pregătirea social-umanitară.
Un rol important al şedinţei este atunci, când ea este legată de viaţa cotidiană a subunităţii, de sarcinile ce-i revin. Pentru ca
materialul predat să fie accesibil şi convingător, se aduc la cunoştinţă exemple, extrase din scrisorile părinţilor militarilor,
informaţii din ziare etc. Toate acestea permit rezolvarea în cadrul şedinţelor a unor importante obiective educative.
De remarcat este faptul că munca educativă se desfăşoară continuu de către ofiţeri - în procesul pregătirii de luptă, instrucţii,
în viaţa cotidiană a subunităţii, unităţii.
La şedinţele de tactică, la studierea regulamentelor, armamentului sau tehnicii militare, ofiţerii consolidează la subalterni
calităţi necesare în luptă. La şedinţele instrucţiei de front, spre exemplu - deprinderea de a se subordona, de a respecta precizia, de
a fi disciplinat, acurateţea. Rezistenţa, curajul, perseverenţa se obţin în cadrul pregătirii fizice şi pregătirii de foc etc.
Pentru educarea la militari a calităţilor morale şi de luptă, un rol important îl are explicarea cerinţelor Jurământului
militar şi regulamentelor militare. În timpul studierii Jurământului militar şi regulamentelor militare este important de a obţine
nu memorizarea mecanică, ci conştientizarea, înţelegerea necesităţii îndeplinirii întocmai a prevederilor.
Un procedeu eficient de educaţie este utilizarea eficace de către ofiţeri a practicii disciplinare. În ea se reflectă aprecierea
comportamentului şi faptelor militarului. Succesul practicii disciplinare, ca procedeu de influenţă asupra conştiinţei militarului,
depinde de capacităţile ofiţerului de a stabili corect recompensa sau sancţiunea ce urmează a fi aplicată subalternului. Experienţa
demonstrează că efectul educativ al stimulărilor şi sancţiunilor scade atunci când sunt prea des aplicate. Stimularea obţinută cu
uşurinţă poate aduce numai daune educatului.
Sancţiunea, de asemenea, joacă un rol important doar în cazul, când ea corespunde gravităţii faptei săvârşite şi gradului de
vină a militarului. Totodată, se va lua în consideraţie comportamentul anterior al militarului, precum şi calităţile individuale ale
acestuia.
Una din importantele obligaţii regulamentare ale comandantului este educarea subalternilor în spiritul devotamentului
tradiţiilor militare.
Comandantul înainte de toate este purtătorul acestor tradiţii.
Însemnătatea educaţiei în baza tradiţiilor este deosebit de mare, când militarul le vede implementate în exemple vii.
Ofiţerii plutoanelor, companiilor, bateriilor şi subunităţilor echivalente lor sunt educatori nemijlociţi ai soldaţilor, deseori lor
singuri nu le ajunge experienţă, anumite cunoştinţe şi aptitudini (deprinderi). De aceea fiecare ofiţer trebuie să tindă de a însuşi
modul de conducere a subunităţilor, să fie principial, să-i corespundă vorbele cu faptele, să aibă simţul de analiză a situaţiei reale,
creativitate, control riguros după îndeplinirea deciziilor luate, să manifeste grijă faţă de subalterni şi alte calităţi.
Succese în activitatea educativă a ofiţerului cu subalternii se obţin chiar de la prima etapă - etapa primirii recruţilor în unitate.
Primele zile de serviciu militar sunt deosebit de grele atât pentru tinerii soldaţi, cât şi pentru cei cărora li s-a încredinţat să-i
instruiască şi educe. Acesta este timpul când ofiţerii, comandanţii caută cheia către inimile tinerilor soldaţi. Cu cât această cheie
va fi găsită mai repede, cu atât mai eficientă va fi instruirea, educarea militarilor şi consolidarea colectivelor militare. Desigur,
consolidarea colectivului militar într-un timp scurt este aproape imposibilă, dar crearea cât mai rapidă a lui este necesară, de
aceasta depinde pregătirea de luptă a subunităţilor, unităţii militare. Comandantul, ofiţerul are, aici, rolul principal.
În subunitate sosesc tineri, care au amintiri proaspete despre viaţa liberă pe care au avut-o până nu demult. Astăzi el este deja
în formaţie, şi faptul cum tânărul va reacţiona când va simţi că cazarma este deja casa lui, compania - noua lui familie, iar ofiţerul
este îndrumătorul şi comandantul său, depinde de succesul întregii munci de instruire şi educare.
Noul contingent, tinerii sosiţi din diverse localităţi ale Republicii Moldova sunt diferiţi, fiecare din ei au caracterul propriu,
interese diferite, închipuiri diverse despre serviciul militar. Cu toate acestea ei au un scop comun.
Succesul va depinde în mare măsură de felul cum ofiţerul va lucra individual cu subalternii, studiind cât mai bine caracterul
fiecăruia, va organiza interacţiunile regulamentare dintre ei.
Munca individuală ocupă un loc important la educarea militarilor. Ea este unul din principiile pedagogice ale educaţiei, care
decurg din dependenţa atingerii obiectivelor muncii educative de la particularităţile individuale ale personalităţii fiecărui educat,
necesităţii studierii sistematice a calităţilor individuale pentru influenţa raţională asupra lui în procesul educativ.
Ofiţerul trebuie permanent să-şi cunoască subalternii, calităţile lor individuale, părţile slabe şi puternice şi, bazându-se pe
trăsăturile de caracter, să dezvolte la militari totul ce este bun, să ia toate măsurile care vor contribui la dezrădăcinarea trăsăturilor
negative.
Lucrul acesta trebuie să fie însoţit de o analiză aprofundată, cu determinarea, pe baza analizei, a măsurilor, orientate la
educarea efectivului.
E de ajuns să-i punem o întrebare ostaşului:
- care este idealul tău în viaţă ?
- cu ce te vei ocupa cînd vei după armată ?
pentru aţi da seama de valorile lui sociale şi morale.
Prima convorbire include un cerc larg de întrebări: starea familială, particularităţile vieţii până la încorporarea în serviciul
militar, nivelul de cultură, studiile, starea sănătăţii, înclinaţiile şi obişnuinţele, trăsăturile de caracter – cu alte cuvinte, sunt
cuprinse toate întrebările de la pregătirea de luptă până la respectarea igienei personale. În urma convorbirii, subalternul obţine
încredere în ofiţer, vede în el un îndrumător cu autoritate.
Prima convorbire este începutul unui lucru important. Această convorbire este ca o îndrumare pentru tânărul soldat. Pe
parcursul îndeplinirii serviciului militar, se mai desfăşoară şi alte convorbiri, care sunt o continuitate logică a primei convorbiri,
informaţiile se precizează, se coordonează cu activitatea practică, comportamentul militarului. După fiecare convorbire se stabilesc
căile de înlăturare a neajunsurilor şi dezvoltarea, educarea la militar a calităţilor necesare.
După exemplul respectiv, precum şi altele, ofiţerii unităţii se învaţă a desfăşura munca educativă individuală. De un mare
folos sunt seminarele lunare, la care ofiţerii fac schimb de experienţă, îşi perfecţionează formele şi metodele muncii individuale
cu subalternii.
Deseori, se întâlneşte în practică şi o asemenea greşeală, în munca educativă sunt încadraţi doar două categorii de militari:
fruntaşii şi codaşii. Despre prima categorie se discută la adunări, şedinţe, în faţa formaţiei, sunt recomandaţi ca exemplu. Cei din
categoria a doua sunt criticaţi, pedepsiţi, discutaţi în faţa formaţiei.
Dar iată la cea mai numeroasă categorie - „mijlocaşii”, care cu nimic nu se evidenţiază, nici în direcţia pozitivă, nici în cea
negativă, se atrage mai puţină atenţie.
O condiţie necesară pentru eficacitatea educaţiei este cunoaşterea aprofundată şi multilaterală a subalternilor, atât la
serviciu, cât şi în afara serviciului. Cunoscând aprofundat subalternul, mai bine se iau în consideraţie interesele acestora, mai
efectiv se orientează eforturile la rezolvarea sarcinilor concrete de educaţie militară. Măiestria pedagogică şi tactul ofiţerului în
procesul educativ-militar presupune exigenţă fără brutalitate şi înjosirea demnităţii personale a subalternilor, răbdare şi un ton
moderat în comportarea cu oamenii, amabilitate şi atenţie către subalterni, încredere în ei, grijă la satisfacerea cererilor efectivului.
Anume aşa ofiţeri obţin simpatia subalternilor şi se bucură de o mare autoritate printre ei.
O importanţă deosebită pentru formarea la efectiv a unor calităţi moral-psihologice şi de luptă, sporirea disciplinei,
executivităţii o are opinia publică a colectivului militar. O opinie publică sănătoasă se formează cu efortul comandanţilor. Ea
aprobă şi susţine comportamentul exemplar al militarilor, contribuie la perfecţionarea lui de mai departe şi, totodată, supune criticii
faptele nedemne.
Un ajutor de nădejde al ofiţerilor la educarea efectivului sunt subofiţerii şi sergenţii. Ei nemijlocit instruiesc şi educă
subalternii lor, consolidează disciplina militară, le dezvoltă dragostea faţă de serviciul militar, îi instruiesc pentru perfecţionarea
mânuirii armamentului şi tehnicii militare. De pregătirea acestora, arta instruirii şi educării, calităţile lor organizatorice depinde în
mare măsură pregătirea de luptă, închegarea colectivului militar, ordinea regulamentară din subunităţi. Important este de a avea o
grijă permanentă pentru ridicarea autorităţii lor, insistent de a-i învăţa arta instruirii şi educării oamenilor, de a dezvolta la ei
deprinderi de a comanda cu efectivul.
După cum am menţionat mai sus, un rol activ în educaţia militară, de rând cu subofiţerii, îl au sergenţii – şefi nemijlociţi şi
educatori ai soldaţilor, primii lor îndrumători. Una din particularităţile caracteristice ale activităţii de serviciu a sergenţilor constă
în faptul că ei trebuie să educe şi să instruiască camarazii lor, care după vârstă, studii, dezvoltare, experienţă de viaţă, aproape că
nu se deosebesc de ei. De aceea sergenţilor de multe ori le vine greu să obţină în faţa subalternilor autoritate, dreptul moral de a
comanda cu ei, de a-i educa şi instrui.
Sergenţii se află în condiţii de serviciu asemănătoare cu ale subalternilor, într-un contact continuu şi nemijlocit cu ei:
împreună locuiesc în cazarmă, participă şi îndeplinesc diverse misiuni. De faptul cât de chibzuit este pus la punct lucrul cu
sergenţii la formarea lor, instruirii şi educării, depind foarte mult succesele în pregătirea de luptă, închegarea colectivelor militare,
menţinerea ordinii regulamentare şi disciplinei militare.
Una din direcţiile de lucru cu subofiţerii şi sergenţii ca pedagogi militari este înarmarea acestora cu cunoştinţe din
psihopedagogie. Pentru aceasta, în cadrul pregătirii social-umanitare sunt folosite diverse forme de instruire: lecţii, seminare,
conferinţe, schimb de experienţă etc. Multe dintre acestea pot fi desfăşurate, spre exemplu, în timpul lunarului subofiţerilor,
sergenţilor.
O importanţă deosebită la perfecţionarea pregătirii subofiţerilor şi sergenţilor o au şedinţele instructiv-metodice, în cadrul
cărora aceştia învaţă cum trebuie să instruiască subalternii.
Este important de a-i învăţa pe subofiţeri şi sergenţi să formeze corect relaţiile interpersonale cu subalternii, de a nu admite
familiarism, de a le explica că cerinţele înalte şi corecte permit obţinerea respectării întocmai a ordinii regulamentare, contribuie
la dezvoltarea şi consolidarea conştientizării de către soldaţi a obligaţiilor lor militare.
Practica demonstrează că activitatea organizată corect cu subofiţerii şi sergenţii contribuie la formarea acestora ca ajutori de
nădejde ai ofiţerilor la instruirea şi educarea soldaţilor, la ridicarea capacităţii de luptă a subunităţilor.
Aşadar, viaţa armatei înaintează cerinţe noi în activitatea educativă a ofiţerilor.

APROB
Decan facultate administrație publică
locotenent-colonel Pavel CROITORU

„______”___________________________ 2020

PROIECT DIDACTIC

la disciplina: BAZELE MANAGEMENTULUI MILITAR

TEMA 2. Bazele teoretice şi metodologice ale procesului educaţional în Forţele


Armate ale Republicii Moldova
LECŢA 2. Ofiţerul – organizatorul lucrului educativ în subunitate, unitate

Discutat şi aprobat la şedinţa facultăţii


Proces verbal nr. 179 din 22.08.2019
Chişinău
2020
P LA N U L
de educaţie a militarilor în timpul desfăşurării lecţiei

I. PARTEA INTRODUCTIVĂ:
- se va aminti studenţilor prezenţi unele prevederi ale Regulamentului serviciului interior;
- se va aminti şi se va insista asupra respectării regulilor comportamentale ale militarilor şi
menţinerea disciplinei militare în cadrul lecţiilor.

II. PE PARCURSUL ŞEDINŢEI:


- se va supraveghea asupra respectării regulilor comportamentale şi de disciplină militară;
- se va supraveghea asupra păstrării integrităţii bunurilor materiale din aula de studii.

III. PARTEA FINALĂ:


- se va aprecia respectarea disciplinei militare în timpul desfăşurării lecţiei.

I. SECVENŢA INTRODUCTIVĂ
(5 MIN – PLUTON; 10 MIN – LA TORENT)

1. Se va lua cunoştinţă de raportul militarului de serviciu cu salutarea ulterioară a pluton


2. Se va indica militarului de serviciu în vederea pregătirii bazei material-instructive
3. Se va verifica prezenţa militarilor conform registrului şi aspectul lor exterior
4. Se vor da indicaţii în vederea eliminării deficienţelor depistate
5. Se va verifica asimilarea materialului expus şi analizat în lecţiile anterioare (4-5 întrebări de
control)
6. Se va aduce la cunoştinţă tema, scopul lecţiei şi subiectele de studiu
7. Se va trece la expunerea şi analiza materialului propus spre studiere.

TEMA nr 2. Bazele teoretice şi metodologice ale procesului educaţional în Forţele Armate ale
Republicii Moldova
Lecţa 2. Ofiţerul – organizatorul lucrului educativ în subunitate, unitate

SUBIECTELE DE STUDIU:
1. Ofiţerul – organizatorul lucrului educativ.
2. Concepţia educaţiei efectivului Armatei Naţionale.

OBIECTIVELE DE REFERINŢĂ:
1. Să descrie formele şi metodele de desfăşurare muncii educative cu subalternii pe care trebuie să le
posede un ofiţer;
2. Să alcătuiască un set de caracteristici absolut necesare ofiţerilor (comandanţi) ai Forţelor Armate
pentru a putea fi eficienţi şi eficace;
3. Să-şi exprime (cu cuvintele proprii) scopul final al educaţiei în Armata Naţională;
4. Să interpreteze conceptele: munca educativă, educaţie morală, educaţie militară, educaţie estetică,
educaţie fizică, educaţie de drept;
5. Să determine obiectivele specifice fiecărei componente (direcţii) ale educaţiei;
6. Să denumească formele şi metodele de educaţie.
DURATA: 2 ore.
FORMA DE DESFĂŞURARE: prelegere (lecţie de transmitere a cunoştinţelor)
METODE DIDACTICE: expunerea, conversaţia, demonstrarea, învăţarea prin descoperire.
MODUL DE ORGANIZARE A LUCRULUI: frontal, în grupuri.
LOCUL DESFĂŞURĂRII: auditoriul 106

LITERATURA RECOMANDATĂ:
1. Regulamentul serviciului interior al Forţelor Armate ale Republicii Moldova.
2. Regulamentul disciplinei militare al Forţelor Armate ale Republicii Moldova.
3. Ordinul Ministrului apărării nr. 267 din 29 septembrie 2004, Cu privire la punerea în aplicare a
Concepţiei educaţiei efectivului Armatei Naţionale.
4. Ordinul Ministrului apărării nr. 230 din 28 septembrie 2006 Cu privire la sporirea eficienţei
activităţii privind consolidarea disciplinei militare şi legalităţii în Armata Naţională.
5. Ordinul Ministrului apărării nr.125 din 7 iunie 2002 Regulamentul pregătirii psihologice a
militarilor Armatei Naţionale.
6. Metodica organizării activităţilor culturale în Armata Naţională, Centrul Editorial al MA,
Chişinău, 2002.
7. Buzgan Dionisie, Lucrul educativ în unităţile (subunităţile) militare ale Armatei Naţionale:
organizare, metodologie, experienţă, Centrul Editorial, Chişinău, 2006.
8. Buzgan Dionisie, Rolul şi locul lucrului educativ în organizarea procesului de activitate
psihologică în unitate, subunitate, Centrul Editorial, Chişinău, 2007.

ASIGURAREA MATERIALĂ: planşe, cretă, proector, caiete, stilouri/colorate.

REPARTIZAREA TIMPULUI:
1. Secvenţa introductivă: 5 min.
2. Secvenţa de bază: 70 min.
- subiectul nr. 1 (__ min.) ___ slide
- subiectul nr. 2 (__ min.) ___ slide
Secvenţa finală: 5 min.

II. SECVENŢA DE BAZĂ

1. Ofiţerul – organizatorul lucrului educativ.


CAPTAREA ATENŢIEI
„Daţi-mi o pîrghie şi un punct de sprijin şi mişc pămîntul din loc”, a zis Arhimede. Aşa se prezintă ofiţerii noştri pentru
prima dată în unitate, cu proaspete cunoştinţe, idei, intenţii, principii frumoase, entuziasmul şi dorul sincer de muncă. Şi în
legătură cu aceasta am să vă povestesc un caz pe care l-am auzit şi eu.
La sosirea în noua sa unitate militară, după expirarea concediului un tânăr locotenent a fost numit în funcţie de
comandant de pluton independent. În a doua zi de serviciu din plutonul locotenentului a părăsit samovolnic unitatea un soldat în
termen care era de prin raionul Briceni. În legătură cu aceasta locotenentul a fost chemat la comandantul unităţii militare fiind
întrebat din ce cauză a avut loc abaterea respectivă. Locotenentul n-a putut răspunde la întrebarea comandantului. Atunci
comandantul ia pus misiunea să întreprindă măsuri de înapoiere a soldatului în unitate şi să-i raporteze în ziua următoare.
Locotenentul a plecat imediat la gară a urcat în autobus şi a plecat la Briceni. Ajungând acasă la soldat, a aflat de la părinţi că
fiul lor n-a fost acasă şi că nu ştiu despre nimic el. Atunci locotenentul grăbit s-a întors în Chişinău ca să-i raporteze
comandantului că nu la găsit pe soldat acasă. A doua zi sosind în unitate, la punctul de control, sergentul de serviciu la informat
că este aşteptat de urgenţă la comandant în birou Comandantul a şi uitat de cazul soldatului ce a părăsit unitatea şi imediat a
început să-i reproşeze „Domnule locotenent din ce cauză s-au bătut aseară cei 5 soldaţi din plutonul dvs., şi în genere aveţi de
gând să întreprindeţi careva măsuri, s-au nu”. Ieşind din biroul comandantului locotenentul şi pus mînile în cap şi s-a întrebat: -
unde am nimerit şi ce trebuie să fac în continuare?.

TRANSMITEREA NOULUI CONŢINUT


Astăzi se impune tot mai mult punctul de vedere potrivit căruia personalitatea ofiţerului, cu toate componentele sale,
trebuie evaluată în raport cu misiunile pe care acesta urmează să le îndeplinească şi care constituie scopul principal al cunoaşterii
şi formării sale. S-a elaborat chiar un model al ofiţerului, sau mai precis al ofiţerului – educator.
Ofiţerul, potrivit acestei concepţii, trebuie să cumuleze mai multe competenţe:
- conducător de oameni şi subunităţi, unităţi militare;
- specialist militar;
- luptător;
- educator;
- ofiţer cetăţean.

Serviciul militar este o formă specială a serviciului public, care constă în îndeplinirea de către cetăţeni a datoriei
constituţionale privind pregătirea pentru apărarea Patriei în cadrul Forţelor Armate ale Republicii Moldova.
Serviciul militar cere ca militarul să fie o persoană creatoare, totdeauna gata să-şi organizeze activitatea sa, să poată
aprecia tendinţele şi perspectivele de dezvoltare a evenimentelor, să ţină cont de modul nou de abordare a reformei militare în
Republica Moldova, care personifică aspectele principale ale gîndirii şi sînt orientate către parametrii calităţii, cît în privinţa
cunoaşterii tehnicii, artei militare, atît şi a efectivului.
Categoria calităţii în domeniul militar este o categorie mai întîi de toate umană. Iată de ce în centrul atenţiei activităţii
zilnice a cadrelor militare, comandanţilor (şefilor) se află omul, instruirea şi educaţia lui, a fi în relaţii bune şi a avea grijă de el. În
condiţiile democraţiei aceste calităţi a ofiţerului capătă însemnătate prioritară în rezolvarea sarcinilor ce stau în faţa FA ale RM.
Sarcina principală constă în menţinerea capacităţii de luptă la nivelul cuvenit. Aceasta trebuie de îndeplinit în condiţiile
cînd trupele sau redus, sa schimbat structura de organizare. Reieşind din condiţiile actuale se cere de a reînnoi şi îmbogăţi teoria
artei militare, programele de instruire şi educaţie, de a le aduce în corespundere cu cerinţele moderne de instruire şi educaţie.
Pentru îndeplinirea sarcinilor date se cere şi o reorganizare a lucrului educativ, care va permite să asigurăm un înalt spirit moral al
trupelor.
Rezolvarea cu succes a întregului spectru de probleme, ce stau în faţa comandanţilor, poate avea loc numai atunci cînd în
subunitate, unitate va fi creată o atmosferă de exigenţă reciprocă şi înaltă responsabilitate. Numai în aşa condiţii poate fi pus în
activitate şi în continuare realizat factorul uman.
Toate acestea cer ca ofiţerul să fie un bun conducător şi specialist militar, educator competent, capabil de a lua asupra sa
responsabilitatea pentru rezolvarea misiunilor puse, la timp să observe şi să susţină iniţiativa, să mobilizeze voinţa şi energia
efectivului, zilnic să organizeze lucrul, care să fie întărit prin înalta disciplină militară, iscusinţa de a lua responsabilitatea asupra
sa, a fi principial, cinstit, cu o puritate morală şi omenească.
Fiecare ofiţer să corespundă destinaţiei funcţionale, să asigure îndeplinirea calitativă a sarcinilor pregătirii de luptă,
menţinerii în colectivele militare a înaltului spirit de organizare şi ordinii militare. Această ordine se obţine prin cunoaşterea fermă
şi îndeplinirea exactă, strictă a cerinţelor Regulamentelor militare ale Forţelor Armate ale Republicii Moldova, normelor de drept
de către întreg efectivul.
Specificul de a conduce cu trupele îl obligă pe fiecare comandant (şef) de orice rang să aibă o gîndire logică şi să
acţioneze în condiţiile de timp limitat, de supraîncărcări fizice şi moral-psihologice.
Ofiţerul în lucrul cu efectivul este supus unor încercări ale timpului, ce ţin de reducerea termenului de serviciu militar
pînă la 12 luni. Aceste încercări constă în:
- situaţiile apărute pe neaşteptate;
- relaţiile între militari.
Totodată el este verificat la prezenţa convingerii, stabilităţii morale, voinţei, principialităţii faţă de subalterni. Ofiţerului
nu-i este în de ajuns cunoştinţele teoretice, cît de bogate ele n-ar fi. El trebuie să fie pe lîngă bun specialist, conducător şi un bun
pedagog, educator, care să poată să folosească în practică cunoştinţele sale, să înţeleagă profund procesele ce au loc în societate şi
în colectivele militare, să facă concluzii corecte şi la timp, să influenţeze priceput la formarea climatului moral-psihologic în
colectivele militare.
Comandantul (şeful) avînd în subordine un număr de subalterni este obligat să organizeze şi să dirijeze cu lucrul educativ.
Dar pentru aceasta trebuie să posede o pregătire teoretică şi practică în educaţia personalităţii – una dintre cele mai complicate
domenii ale societăţii noastre de astăzi. Educaţia este un lucru îndelungat, complicat şi destul de greu. Această problemă nu se
rezolvă prin emiterea unui decret sau ordin, dar prin abordarea problemei în cauză cu răbdare şi iscusinţă.
Iată de ce educaţia ocupă unul dintre primele locuri în activitatea unităţilor militare şi are o însemnătate deosebită.
Aceasta se determină şi reiese mai întîi de toate, din cerinţele Comandantului Suprem al Forţelor Armate de a trece centrul tuturor
eforturilor organizatorice şi educative în subunitate, acolo unde este baza unităţii de luptă, instruire şi educaţie.
Odată cu reducerea funcţiilor de locţiitor pentru lucrul educativ şi din lipsa de experienţă de lucru, cunoştinţe teoretice şi
practice a ofiţerilor tineri, cu care se completează Forţele Armate ale Republicii Moldova, aceste eforturi sînt folosite insuficient.
Totodată în unităţi nu sa format o sistemă unică de pregătire permanentă a ofiţerului ca organizator al lucrului educativ. Ceea ce
duce la neajunsurile în studierea şi cunoaşterea subalternilor, planificării, organizării şi desfăşurării lucrului educativ, controlului şi
aprecierii nivelului de educaţie, care negativ se reflectă asupra disciplinei şi formării colectivelor militare.
Ofiţerul trebuie să cunoască dispoziţia, opinia, starea psihologică, înclinaţiile, să organizeze perfecţionarea măiestriei
profesionale, să poarte grijă de condiţiile de serviciu şi trai. În acelaşi timp lucrul efectuat dă posibilitate ofiţerului de a organiza
diferenţiat instruirea şi educaţia cu fiecare militar în parte.
Iată de ce pregătirea teoretică, profesională, pedagogică, sociologică, psihologică şi educativă a ofiţerilor, ca organizatori
ai procesului educativ, are astăzi o însemnătate deosebită.
Locul central în sistemul de organizare şi dirijare cu lucrul educativ în unităţile militare şi subunităţi le revine astăzi
comandanţilor.
Sarcina principală în activitatea educativă a comandantului:
- a planifica şi organiza lucrul educativ;
- a organiza şi mobiliza colectivul la îndeplinirea sarcinilor ce stau în faţa lor;
- a determina activul şi al instrui;
- a supune controlului îndeplinirea indicaţiilor şi planurilor referitor la organizarea lucrului educativ;
- a dirija cu formarea şi cultivarea la militari a calităţilor morale, a climatului moral-psihologic sănătos în colectivul
militar.
Ofiţerul – mai întîi de toate trebuie să se ocupe de problemele organizatorice, folosind instrumentele principale:
- sfatul;
- indicaţiile;
- acordarea ajutorului metodic şi practic;
- exemplul personal.
Ofiţerul – este şi întotdeauna va fi educator. Gradul de influenţă morală asupra efectivului se determină nu numai prin
iscusinţa de al asculta, de a desfăşura o convorbire sinceră cu el sau de a organiza cît mai multe activităţi.
Educă subalternul chiar şi stilul de a se exprima, de a se purta, felul de a vorbi, mimica feţii, deprinderile personale etc.
Principalul instrument în lucrul cu subalternii trebuie să fie cuvîntul. A vorbi convingător, priceput şi insistent este o
măiestrie.
Unele recomandări de organizare a lucrului organizatoric:
Determină militarii care pot şi doresc să te ajute, discută cu ei şi verifică pregătirea lor, găseşte fiecărui locul său în
organizarea lucrului educativ.
Activistul are o proastă calitate din cauza că nu se ocupă de lucrul său. În aşa caz el trebuie învăţat sau eliberat din acest
post.
Obligă pe toţi să lucreze. Nu te ocupa şi pierde timpul cu fleacurile.
Ţine minte 5 părţi principale ale lucrului organizatoric:
- organizatorul elaborează planul general;
- organizatorul dirijează cu acest lucru;
- organizatorul uneşte militarii pentru a desfăşura acest lucru;
- organizatorul coordonează unele probleme concrete de organizare cu unii militari;
- organizatorul ţine sub control tot lucrul.
Pune sarcini fiecărui membru al colectivului, întăreşte după el sectorul de răspundere. Organizează-te însuşi pe sine.
Planifică chibzuit lucrul. Economiseşte timpul liber. Nu uita de responsabilitate. Permanent învaţă şi te perfecţionează.
Prin metodica de organizare a lucrului educativ se subînţelege un sistem de forme, metode şi mijloace, cu ajutorul cărora
se realizează principalele sarcini educaţionale, cum sînt: studierea personalităţii, planificarea, organizarea, controlul şi aprecierea
nivelului de educaţie.
Această sistemă este folosită în practica de lucru a multor comandanţi de mai mulţi ani. Elaborarea diferitor recomandări
metodice şi folosirea lor în practica unităţilor militare au dat dovadă de obţinerea unor rezultate eficiente.
*************************************************************************************************
*******
OBŢINEREA PERFORMANŢEI
Acuma daţi să încercăm să răspundem la întrebarea locotenentului din cazul menţionat mai sus.

REALIZAREA FEEDBACK-ULUI
- descrieţi formele şi metodele de desfăşurare muncii educative cu subalternii pe care trebuie să le posede un ofiţer?
- Enumeraţi caracteristicile absolut necesare ofiţerilor (comandanţi) ai Forţelor Armate pentru a putea fi eficienţi şi
eficace?
- Aduceţi exemple, care vorbesc despre abnegaţia ofiţerului (pe baza batalionului vostru).

INTENSIFICAREA RETENŢIEI
Calităţi de importanţă vitală necesare ofiţerului:
- convingerea fermă;
- principialitatea;
- onestitatea;
- devotamentul faţă de datoria militară, tradiţiile militare;
- perseverenţa în atingerea obiectivelor;
- sârguinţa;
- iniţiativa,
- spiritul autocritic;
- simţul noului;
- sensibilitatea şi grija de oameni;
- călirea fizică;
- rezistenţa;
- curajul şi bărbăţia;
- modestia în viaţa obştească şi personală.

Ofiţerul trebuie:
- să fie model pentru subalterni (exemplul personal);
- să cunoască legile, principiile, formele, metodele şi mijloacele educaţiei;
- să aibă deprinderi de organizare a diverselor activităţi educative;
- să planifice, să organizeze şi să verifice procesul educativ şi cel instructiv;
- să desfăşoare calitativ pregătirea social-umanitară;
- să explice cerinţele Jurămîntului militar şi a regulamentelor militare;
- la educarea subalternilor să utilizeze cu eficienţă practica disciplinară;
- să educe subalternii în spiritul devotamentului tradiţiilor militare;
- la educarea militarilor se va ţine cont de munca individuală cu subalternii;
- să-şi cunoască aprofundat subalternii;
- să participe la seminarele lunare, şedinţe instructiv-metodice, în cadrul cărora să-şi ridice nivelul de profesionalism;
- la educarea subalternilor va ţine cont şi de opinia publică a colectivului;
- în munca educativă să fie implicaţi subofiţerii şi sergenţii;

ASIGURAREA TRANSFERULUI
Îndată ce veţi primi primul grad militar de ofiţer “locotenent” şi veţi fi numit în funcţie de comandant de pluton veţi simţi
responsabilitatea dvs. faţă de subalterni, de viaţa, sănătatea, educaţia acestora.

2. Concepţia educaţiei efectivului Armatei Naţionale.


CAPTAREA ATENŢIEI
Cunoştinţele vă vor da posibilitate să vă formaţi o imaginaţie despre sistemului educaţional în armată.
ANUNŢAREA OBIECTIVELOR OPERAŢIONALE
După studierea întrebării studenţii vor putea:
- să-şi exprime (cu cuvinte proprii) scopul final al educaţiei în Armata Naţională a RM;
- să interpreteze conceptele: munca educativă, educaţie morală, educaţie militară, educaţie estetică, educaţie fizică,
educaţie de drept;
- să determine obiectivele specifice fiecărei componente (direcţii) a educaţiei;
- să denumească formele şi metodele de educaţie.

Concepţia educaţiei efectivului prezintă un complex de idei, obiective, direcţii şi sarcini prioritare în activitatea
educaţională a tuturor categoriilor de militari şi este o parte componentă a procesului de reformare.
Actualitatea şi necesitatea Concepţiei este determinată de următorii factori:
- măreţea şi complexitatea transformărilor ce au loc în societate şi în reformarea Armatei;
- schimbările radicale în viaţa spirituală a membrilor societăţii şi militarilor armatei;
- necesitatea de coordonare a conţinutului şi dinamicii schimbărilor;
- raţionalitatea de a elabora noi direcţii conceptuale în domeniul educaţiei la tineret a sentimentului de patriotism, cetăţean
şi gătinţei de aşi îndeplini cu cinste datoria constituţională de a apăra Patria;
- importanţa asigurării înaltului nivel de securitate a serviciului militar, acordării fiecărui militar a ajutorului moral-
psihologic şi social-juridic;
- necesitatea de a perfecţiona procesul educaţional în perioada de reformare.
Evidenţa acestora şi a altor factori, ce determină ideea Concepţiei, va contribui la ridicarea prestigiului serviciului militar
şi, în sfîrşit, va schimba pozitiv starea moral-psihologică a efectivului.
Scopul principal al Concepţiei este determinarea rolului şi locului procesului educaţional în reformarea Armatei
Naţionale, argumentarea unor poziţii teoretice iniţiale necesare pentru elaborarea unei sisteme moderne de educaţie a militarilor.

I. Esenţa procesului educaţional


Procesul educaţional al efectivului Armatei Naţionale se desfăşoară în baza cerinţelor şi principiilor, expuse în:
- Constituţia şi legile Republicii Moldova;
- decretele Preşedintelui şi hotărîrile Guvernului Republicii Moldova;
- regulamentele militare a Forţelor Armate ale Republicii Moldova şi Jurămîntul militar;
- ordinele, directivele, dispoziţiunile Ministrului apărării, şefului Marelui Stat Major al Armatei Naţionale, comandanţilor
(şefilor) corespunzători.
Reieşind din cerinţele, principiile şi recomandările pedagogiei militare, educaţia militarilor se examinează ca un fenomen
social-pedagogic, ca o sistemă pedagogică, ca un proces pedagogic şi ca lucrul educativ.
Sub esenţa educaţiei ca fenomen social-pedagogic trebuie de înţeles activitatea cu scop bine orientat a statului şi
societăţii, persoanelor cu funcţii de răspundere privind formarea şi dezvoltarea personalităţii militarului în conformitate cu
cerinţele timpului.
Educaţia ca sistemă pedagogică prezintă o totalitate reciprocă şi interdependentă a elementelor, care asigură funcţionarea
procesului educaţional al militarilor.
Educaţia ca proces pedagogic este lucrul educativ în colectiv cu scop bine determinat, sistematic a comandanţilor (şefilor)
şi subalternilor în interesul formării şi dezvoltării multilaterale a militarului ca personalitate.
Sub lucrul educativ se subînţelege un complex de măsuri, mijloace, forme şi metode de a trezi la militari necesitatea de
autoperfecţionare a calităţilor necesare pentru îndeplinirea cu succes a sarcinilor ce stau în faţa FA ale RM în condiţiile de
reformare.

II. Scopul şi sarcinile principale ale procesului educaţional


Partea iniţială a procesului educaţional o prezintă scopul, care constă în formarea şi dezvoltarea la militari a calităţilor de
cetăţean-patriot, apărător al ţării, specialist militar-profesional şi personalitate cu un înalt moral.
Acest scop general este prevăzut pentru orientarea comandanţilor (şefilor) la abordarea în complex a problemei de
educaţie şi prevenire a greşelilor în rezolvarea sarcinii educaţionale.
Scopul dat include următoarele elemente:
1. Determinarea scopului educaţional, prevăzut de stat, Comandantul Suprem, Ministrul apărării, comandantul unităţii
militare:
- educarea militarilor ca cetăţeni ai statului democratic şi de drept;
- educarea militarului concret şi pregătirea lui pentru îndeplinirea unor misiuni profesionale;
- educarea tuturor militarilor şi pregătirea lor pentru îndeplinirea misiunii concrete, specifice.
2. Formularea scopurilor diferenţiate de educare a diferitor categorii de militari (ofiţeri, subofiţeri, sergenţi şi soldaţi în
termen şi prin contract, femei – militare, etc.).
3. Evidenţa în timpul procesului de instruire şi serviciu, iar în caz de necesitate, corectarea scopurilor personale ale
militarilor, declarate sau reale.
Scopurile principale sînt concretizate în sarcinile educaţiei.
Principalele sarcini ale procesului educaţional sînt:
cu ofiţerii:
- dezvoltarea sentimentului datoriei de ofiţer, onoarei, demnităţii, mîndriei faţă de serviciul militar, faţă de profesia de
ofiţer;
- formarea şi cultivarea gătinţei de a executa ordinul comandantului necondiţionat, exact şi în termen;
- dezvoltarea tendinţei de a-şi perfecţiona măiestria profesională şi pedagogică, de a ridica responsabilitatea personală faţă
de instruirea şi educarea militarilor, de a avea cu subalternii relaţii ce se bazează pe respect, stimă şi grijă unii de alţii;
- formarea înaltei responsabilităţi şi spiritului de înaltă disciplină cum personală aşa şi în colectivele militare din
subordine;
- autoperfecţionarea, ridicarea culturii pedagogice, eticii, tactului pedagogic, etc.
cu subofiţerii:
- formarea responsabilităţii personale pentru îndeplinirea ordinelor, datoriei militare şi cerinţelor Jurămîntului şi
Regulamentelor militare întocmai şi la timp;
- dezvoltarea tendinţei de a deveni militar profesionist, competent în îndeplinirea obligaţiunilor de serviciu;
- educarea atîrnării grijulii faţă de păstrarea bunurilor materiale militare şi de stat, faţă de subalterni, faţă de instruirea lor;
- promovarea deprinderilor, iscusinţei şi necesităţii de a se autoinstrui, autoeduca, etc.
cu soldaţii şi sergenţii prin contract:
- formarea mîndriei faţă de serviciul militar, unei atîrnări conştiincioase către îndeplinirea obligaţiunilor de serviciu;
- educarea gătinţei de a îndeplini necondiţionat ordinul;
- formarea înaltei responsabilităţi personale faţă de ridicarea nivelului de măiestrie profesională, exploatare şi păstrare
corectă a tehnicii şi armamentului, etc.
cu soldaţii şi sergenţii în termen:
- formarea mîndriei şi înţelegerii corecte a necesităţii serviciului militar, a gătinţei de a apăra Patria;
- cultivarea devotamentului faţă de Jurămîntul militar şi idealurile Republicii Moldova;
- dezvoltarea tendinţei de a învinge greutăţile serviciului militar, de a însuşi specialitatea militară;
- formarea spiritului de înaltă responsabilitate şi disciplină militară personală şi colectivă;
- cultivarea relaţiilor de stimă faţă de comandant (şef), prieteniei şi camaraderiei ostăşeşti, etc.
cu femeile militare:
- formarea spiritului mîndriei faţă de serviciul militar şi specialitatea aleasă;
- cultivarea înaltei responsabilităţii faţă de îndeplinirea obligaţiunilor funcţionale, de ridicarea nivelului de măiestrie
profesională, etc.

III. Conţinutul procesului educativ


Scopul şi sarcinile, împreună cu direcţiile şi căile principale, determină conţinutul procesului de educaţie al militarilor.
Conţinutul procesului de educaţie al efectivului include următoarele direcţii:
- patriotică şi de stat;
- militară;
- morală;
- de drept;
- modul sănătos de viaţă;
- economă;
- estetică;
- ecologică, etc.

1. Educaţia patriotică şi de stat a militarilor este îndreptată la formarea şi dezvoltarea personalităţii, care posedă
principalele calităţi de cetăţean şi patriot al Republicii Moldova şi este capabilă să îndeplinească cu succes, în orice condiţii,
obligaţiunile funcţionale.
Căile principale de educaţie patriotică şi de stat sînt:
- rezolvarea contrazicerilor procesului de formare a cetăţeanului patriot, avînd în vedere schimbările ce au loc în
societate;
- educarea militarilor în baza tradiţiilor poporului moldovean şi Armatei Naţionale;
- perfecţionarea procesului educativ în spiritul de prietenie a tuturor naţionalităţilor ce trăiesc pe teritoriul Republicii
Moldova;
- folosirea creativă a potenţialului educativ al religiei, etc.

2. Educaţia militară constă în influenţa permanentă şi bine determinată asupra dezvoltării moral-psihologice şi fizice a
militarilor în interesul pregătirii lor ca apărători ai Patriei.
Căile principale ale educaţiei militare sînt:
- realizarea coeziunii neîntrerupte a procesului de educaţie şi instruire a militarilor;
- menţinerea ordinii regulamentare stricte în organizarea serviciului şi modului de trai în unitate (subunitate);
- asigurarea securităţii serviciului militar şi susţinerii moral-psihologice a fiecărui militar în cadrul diferitor forme de
activitate militară;
- modelarea în cadrul procesului de instruire a condiţiilor reale, care pot avea loc în situaţiile excepţionale;
- asigurarea exemplului personal de către toate persoanele cu funcţii de răspundere;
- folosirea tradiţiilor şi ritualurilor cu orientare pozitivă, care s-au format în Armata Naţională, etc.

3. Educaţia morală se examinează ca influenţa asupra conştiinţei, sentimentului şi voinţei militarilor cu scopul de a forma
la ei calităţi şi trăsături morale necesare.
Căile principale ale educaţiei morale sînt:
- înarmarea militarilor cu cunoştinţe despre cerinţele societăţii faţă de aspectul profesional şi moral, asigurarea
însemnătăţii sociale a serviciului militar;
- stimularea necesităţii de autoperfecţionare morală a militarilor, tendinţei lor către un ideal moral pozitiv;
- asigurarea unei influenţe educative flexibile şi perfecţionarea ei în corespundere cu nivelul obţinut de maturitate a
militarilor;
- organizarea, în procesul căruia se formează, se conştientizează şi se retrăieşte scopul personal al principiilor moralităţii a
unei activităţi bine determinate;
- folosirea metodelor, formelor şi stimulentelor morale ale educaţiei, care trezesc un înalt sentiment şi responsabilitate;
- analiza şi evidenţa opiniei publice, climatului moral-psihologic, particularităţilor individuale ale militarilor, etc.

4. Educaţia de drept prezintă o influenţă sistematică şi bine concentrată asupra conştiinţei şi psihicii militarilor în interesul
formării la ei a părerilor şi viziunilor stabile, convingerilor şi sentimentelor de drept, promovării unei înalte culturi de drept, unor
deprinderi şi obişnuinţe de comportament justificat.
Căile principale ale educaţiei de drept sînt:
- organizarea şi determinarea conţinutului propagandei şi informării de drept;
- ridicarea nivelului pregătirii teoretice şi metodice a militarilor cu privire la cunoaşterea întrebărilor de drept;
- mobilizarea efectivului la participarea activă în procesul educaţiei de drept;
- generalizarea şi propagarea experienţei înaintate în domeniul de drept;
- controlul asupra respectării stricte şi exacte a legalităţii şi ordinii de drept, disciplinei militare şi practicii disciplinare,
etc.
5. Educaţia modului sănătos de viaţă contribuie la păstrarea şi întărirea sănătăţii, formarea la militari a înaltei
responsabilităţi în respectarea regulilor şi normelor sanitaro-igienice.
Căile principale ale educaţiei modului sănătos de viaţă sînt:
- organizarea pregătirii medico-militare şi fizice cu toate categoriile de militari;
- organizarea odihnei active a efectivului în zilele de odihnă şi sărbătoare;
- propagarea între militari şi membrii familiilor lor a modului sănătos de viaţă ;
- desfăşurarea activităţilor sportive în masă, etc.
6. Educaţia economă constă în formarea la militari a cunoştinţelor, deprinderilor, iscusinţei şi calităţilor personale
necesare pentru a îndeplini cu succes obligaţiunile funcţionale.
Căile principale ale educaţiei econome sînt:
- formarea la militari a unei atîrnări econome faţă de tehnică, armament şi bunuri materiale;
- folosirea raţională a mijloacelor material-tehnice şi metodice de instruire;
- folosirea în lucrul educativ a diferitor stimulente econome;
- propagarea cunoştinţelor în domeniul întrebărilor din viaţa de toate zilele, ce ţin de activitatea militară şi economisirea
mijloacelor materiale şi financiare;
- instruirea militarilor de a prevedea şi aprecia consecinţele activităţii sale, de a asigura o securitate economă a serviciului
militar, etc.

7. Educaţia estetică este îndreptată la dezvoltarea multilaterală la militari a calităţilor de a cunoaşte şi simţi spiritualitatea
frumosul.
Căile principale ale educaţiei estetice sînt:
- formarea unei atitudini estetice faţă de mediul militar, faţă de subiectele şi obiectele activităţii profesionale;
- cultivarea unei atitudini estetice faţă de ţinuta şi echipamentul militar;
- a face cunoştinţă cu viaţa de creaţie militară a armatei, cu pictorii, sculptorii, scriitorii, compozitorii şi poeţii;
- familiarizarea cu problematica militară a teatrelor, literaturii, sălilor de expoziţii, concert şi cinema, muzeelor, etc.

8. Educaţia ecologică este îndreptată la formarea la militari a gîndirii ecologice, a punctului necesar de vederi în domeniul
economic, juridic, moral şi estetic al naturii şi locul omului în protecţia şi asigurarea securităţii mediului înconjurător.
Căile principale ale educaţiei ecologice sînt:
- lămurirea consecinţelor ecologice negative ce au loc în activitatea militară şi posibilităţile de prevenire;
- implicarea militarilor în activităţile practice de protecţie a naturii;
- perfecţionarea cunoştinţelor efectivului în domeniul ecologic, etc.
Examinarea direcţiilor şi căilor principale de educaţie a militarilor sînt determinate şi fiecare au specificul său.
Realizarea conţinutului educaţiei presupune abordarea complexă a domeniului, care prevede coeziunea şi coordonarea
tuturor părţilor componente.

IV. Caracteristica obiectelor şi obiectivelor sistemului educaţional


Elementele centrale ale sistemului educaţional în Armata Naţională sînt obiectele şi obiectivele.
1. Obiectele sistemului sînt:
- societatea, instituţiile şi organizaţiile de stat;
- organele administrării publice locale;
- mijloacele de informare în masă;
- diferite formaţiuni colective şi religioase;
- familiile şi rudele apropiate ale militarilor;
- comandanţii şi şefii de toate rangurile;
- statele majore, serviciile şi alte organe de conducere militară;
- ofiţerii structurilor educative;
- colectivele militare;
- instituţiile militare de cultură;
- mas-media militară;
- organizaţiile obşteşti din unităţile militare, etc.
2. Obiectivele sistemului sînt:
- ofiţerii şi subofiţerii;
- sergenţii şi soldaţii prin contract;
- sergenţii şi soldaţii în termen;
- membrii familiilor militarilor;
- femeile militare;
- angajaţii civili, etc.
Eficacitatea cooperării obiectelor şi obiectivelor sistemului educaţional depinde de folosirea cu iscusinţă a tehnologiilor
pedagogice în lucrul educativ.

V. Tehnologiile pedagogice ale lucrului educativ folosite de către diferite categorii de militari
O parte importantă a sistemului educaţional al Armatei Naţionale este elaborarea şi aplicarea tehnologiilor pedagogice în
practică.
Prin tehnologiile pedagogice se înţelege un complex de legităţi, principii, forme, metode şi mijloace de activitate şi
interactivitate educativă.
Legităţile principale ale sistemului educaţional al militarilor sînt:
1. Corespunderea scopurilor şi sarcinilor educative cerinţelor societăţii, serviciului militar şi idealurilor spiritual-morale
ale omenirii.
2. Corespunderea efectelor educative exemplului personal al comandantului (şefului), nivelului de dezvoltare culturală şi
morală.
3. Corespunderea mijloacelor şi metodelor de educaţie scopurilor şi sarcinilor procesului educaţional.
4. Corespunderea activităţii educative particularităţilor individuale şi colective ale militarilor, nivelului lor de dezvoltare.
5. Corespunderea rezultatelor obţinute în procesul educaţional scopurilor şi sarcinilor puse.
Principiile de bază ale educaţiei sînt:
- orientarea patriotică şi profesională;
- educarea în procesul activităţii militare;
- abordarea colectivă a educaţiei militarilor;
- atitudine cu respect şi înaltă exigenţă faţă de militari;
- tratarea individuală şi diferenţiată a militarilor;
- coeziune, coordonare şi continuitate în educaţie, etc.

În educarea militarilor se folosesc următoarele grupe de metode (model):


1. Metodele de studiere a obiectelor şi obiectivelor educative:
- supravegherea cu scop bine determinat;
- studierea militarului în baza documentelor;
- metoda biografică;
- analiza activităţii practice a militarilor;
- studierea şi analiza caracteristicilor;
- testarea;
- chestionarea orală şi în scris;
- convorbirile în grup şi individuale, etc.

2. Metodele de activitate şi interactivitate educativă:


- convingerea;
- exemplul;
- exerciţiul;
- implicarea militarilor în diferite forme de activitate;
- stimularea;
- critica şi autocritica;
- constrîngerea, etc.

3. Metodele de profilaxie şi reeducare a militarilor:


- a instrui din nou;
- a convinge;
- critica şi autocritica;
- ruperea contactelor negative;
- autocorectare, etc.

Un rol important în sistemul educaţional îl ocupă mijloacele educative:


- diferite forme de activitate militară;
- stimularea morală şi materială;
- mijloacele tehnice de educaţie;
- mijloacele informative;
- mediul pedagogic şi obiectele lui, etc.

Metodele şi mijloacele examinate mai sus se realizează prin următoarele forme ale lucrului educativ:
- convorbirile individuale şi colective;
- diferite forme de informare a efectivului;
- aplicaţii, şedinţe de instruire şi antrenamente;
- lecţii şi discuţii;
- bilanţuri şi analiza disciplinei militare;
- serate de întrebări şi răspunsuri;
- adunări şi şedinţe cu diferite categorii de militari;
- propagarea experienţei înaintate de serviciu;
- conferinţe ştiinţifice şi practice;
- treninguri cu folosirea diferitor situaţii;
- matinee tematice, dispute, victorine, mese rotunde;
- întîlniri cu veteranii Armatei Naţionale, de război;
- vizionarea filmelor şi emisiunilor televizate;
- audierea emisiunilor radio;
- seratele de odihnă şi celebrare a militarilor fruntaşi;
- excursii pe locurile istorice şi de luptă;
- competiţiile sportive în masă;
- desfăşurarea zilelor recruţilor, uşilor deschise cu demonstrarea tehnicii militare şi armamentului, modului de trai al
militarilor;
- lucrul cluburilor, cercurilor de interese, de artişti amatori;
- ocupaţii în muzeele militare şi civile ale Republicii Moldova, la complexul memorial al gloriei militare;
- realizarea reclamei despre serviciul militar, etc.

Evidenţa şi folosirea în complex a legalităţilor, principiilor, metodelor, mijloacelor şi formelor descrise mai sus va face
posibil funcţionarea calitativă a sistemului educaţional al militarilor şi va atinge un nivel eficient şi rezultativ în educarea lor.

VI. Dirijarea cu sistemul educaţional şi aprecierea rezultatelor obţinute


La toate nivelurile de organizare a educaţiei militarilor obiectele îndeplinesc două funcţii, care au legătură reciprocă:
educaţională şi organizatorică. Activităţii persoanelor cu funcţii de răspundere la nivel de unitate, subunitate îi este caracteristic
funcţia educaţională, iar pentru activitatea persoanelor cu funcţii de răspundere din eşalonul superior îi este caracteristic funcţia
organizatorică. Avînd în vedere particularităţile date şi concepţia nouă a educaţiei militarilor, apare necesitatea de a reexamina şi
perfecţiona sistema existentă de organizare a educaţiei militarilor.

În acest scop este necesar:


1. De a reforma structura educativă, culturală şi formarea unui sistem educaţional unic.
2. De a organiza pregătirea şi recalificarea cadrelor existente în domeniul educaţional la toate nivelurile.
3. De a asigura o organizare optimală a sistemului educaţional în Armata Naţională, care include:
- determinarea scopurilor perspective şi curente ale activităţii educaţionale;
- planificarea ştiinţifică a lucrului educativ;
- punerea misiunilor bine chibzuite;
- evidenţa nivelului pregătirii de luptă şi disciplinei militare, stării moral-psihologice şi protecţiei sociale şi juridice a
militarilor;
- selectarea, instruirea şi repartizarea cadrelor;
- înaltele cerinţe faţă de starea lucrului educativ în sectorul încredinţat;
- organizarea ştiinţifică a activităţii ofiţerilor din structurile educative;
formelor, metodelor lucrului educativ cu diferite categorii de militari;
- controlul şi analiza sistematică a stării şi eficacităţii lucrului educativ;
- corectarea la timp a sistemului de influenţă educativă, etc.
Eficienţa conducerii cu sistemul educaţional se realizează şi prin:
- asigurarea moral-psihologică, care se organizează în scopul menţinerii unui înalt spirit moral şi stării moral-psihologice
a efectivului, înaltei disciplini, ordinii de drept şi coeziunii colectivelor militare;
- asigurarea informaţională, care se desfăşoară în scopul informării multilaterale şi la timp a militarilor despre
evenimentele importante din ţară şi activităţii structurilor de stat;
- asigurarea de drept, care se organizează şi desfăşoară în scopul formării la efectiv a părerilor şi viziunilor stabile, a
convingerilor şi sentimentelor, cultivării la militari a înaltei culturi juridice, a deprinderilor şi obişnuinţelor unui comportament
activ cu respectarea legalităţii;
- asigurarea socială şi militară, care se organizează şi desfăşoară în scopul creării condiţiilor şi garanţiilor sociale
militarilor şi membrilor familiilor lor, îndreptate la îndeplinirea calitativă de către militari a sarcinilor serviciului militar;
- asigurarea culturală şi de odihnă, care se organizează şi desfăşoară în scopul menţinerii şi restabilirii energiei morale şi
forţelor fizice ale efectivului, mobilizării spirituale la îndeplinirea sarcinilor puse;
- asigurarea materială cu tehnică, care se realizează în scopul formării condiţiilor materiale şi sociale de trai ale
militarilor;
- asigurarea cu cadre, care se înfăptuieşte în scopul perfecţionării sistemei existente de complectare cu cadre, elaborării
concepţiei unice de tratare a problemelor de selectare, complectare, instruire şi repartizare a cadrelor, capabile de a rezolva
calitativ sarcinile educative, etc.
Aprecierea rezultatelor procesului educaţional trebuie de înţeles ca o sistemă de acumulare, fixare şi generalizare a
informaţiei despre efectiv şi colectivele militare, de determinare a nivelului de educaţie în baza criteriilor de creştere a eficacităţii
activităţii educative a comandanţilor (şefilor).

La aprecierea rezultatelor procesului educaţional principiile se pronunţă în calitate de criterii:


1. Scopul orientării educaţiei:
- viziunea ştiinţifică a ofiţerului despre sistema educaţională;
- iscusinţa ofiţerului de a pune sarcini concrete, reieşind din scopul lor;
- continuitatea în determinarea şi punerea sarcinilor educaţionale;
- caracterul activităţilor educative şi orientarea planificării;
- iscusinţa de a analiza şi aprecia scopurile şi sarcinile obţinute.

2. Atribuirea instruirii unui caracter educativ, în baza folosirii:


- disciplinelor pregătirii de luptă;
- diferitor metode de instruire;
- situaţiilor pedagogice apărute în cadrul şedinţelor de instruire;
- formelor de lucru în grup la şedinţele de instruire;
- activităţilor educative planificate.

3. Nivelul de manifestare a tratării individuale şi diferenţiate în educaţia militarilor:


- cunoaşterea particularităţilor psihice şi fiziologice ale militarilor;
- cunoaşterea trăsăturilor naţionale şi tradiţiilor militarilor;
- evidenţa condiţiilor şi rezultatelor educaţiei pînă la armată şi în timpul serviciului militar;
- nivelul de diferenţiere şi individualizare a activităţii educative;
- acordarea ajutorului pedagogic concret;
- organizarea ajutorului reciproc.

4. Conducerea cu dezvoltarea în unităţi (subunităţi) a calităţilor sociale începătoare în grup:


- gradul de pregătire a comandanţilor (şefilor);
- controlul asupra realizării misiunilor şi însărcinărilor;
- orientarea activului;
- dezvoltarea capacităţilor începătoare la militari;
- prezenţa iniţiativei de jos.

5. Activitatea de consolidare a efectivului:


- nivelul de ajutor reciproc, prietenie, camaraderie ostăşească şi sprijin al militarilor în unitate (subunitate);
- nivelul de formare a opiniei publice, tradiţiilor şi obiceiurilor;
- aprecierea în grup a faptelor, crimelor, încălcărilor de disciplină şi altor greşeli;
- atitudinea faţă de serviciul militar, unitatea (subunitatea0 în care satisface serviciul militar;
- locul care îl ocupă în unitate (subunitate).

6. Asigurarea legăturii şi activităţii reciproce a tuturor categoriilor de militari în procesul educaţional:


- organizarea şi planificarea activităţii educative fără elemente de formalism;
- coordonarea activităţii educative;
- implicarea în procesul educaţional a organizaţiilor obşteşti şi părinţilor;
- contactarea cu mijloacele de informare în masă, cum militare, aşa şi locale;
- contactarea strînsă cu însuşi militarii.

7. Conducerea cu diferite forme de activitate:


- nivelul de organizare şi conţinutul activităţii, care garantează un spirit activ şi creator;
- formarea bazei de evaluare a activităţii militare;
- gradul de implicare al militarilor în activitatea comună;
stimularea iniţiativei şi creativităţii.

8. Folosirea raţională a timpului stabilit pentru activităţile educative planificate:


- capacitatea de a concentra eforturile în lucrul educativ la principalele momente;
- iscusinţa de a folosi toate mijloacele existente de educaţie;
- neadmiterea şablonului în activitatea educativă;
- implicarea tuturor comandanţilor în procesul educativ;
- obţinerea scopurilor educative în termene stabilite.

9. Relaţiile între obiectele şi obiectivele sistemului educaţional:


- corelaţie între măsurile de stimulare şi constrîngere;
- stima faţă de opinia publică şi individuală;
- gradul de colaborare şi creaţie pedagogică;
- predominarea tonalităţii în relaţiile reciproce;
- umanizarea relaţiilor reciproce.

10. Pregătirea personală a ofiţerilor-comandanţi:


- prezenţa culturii pedagogice;
- manifestarea măiestriei pedagogice;
- nivelul eticii pedagogice;
- nivelul de disciplină;
- tendinţa de a se autoeduca şi autoinstrui.

VII. Încheiere
Concepţia dată este îndreptată la înţelegerea principiilor sistemului educaţional al militarilor, care se dezvoltă în
confomitate cu reformarea Armatei Naţionale.
La elaborarea Concepţiei a fost folosită experienţa de activitate în problemele de educare a militarilor.
Concepţia se bazează pe principiile democratice şi umane. Permite de a participa la perfecţionarea ei a colectivelor
militare, ofiţerilor, subofiţerilor, sergenţilor şi soldaţilor.
Pentru realizarea Concepţiei este necesar de a recomanda elaborarea unor măsuri de perfecţionare a sistemului
educaţional prezent.
*************************************************************************************************
INTENSIFICAREA RETENŢIEI
Evidenţa şi folosirea în complex a legalităţilor, principiilor, metodelor, mijloacelor şi formelor descrise mai sus va face
posibil funcţionarea calitativă a sistemului educaţional al militarilor şi va atinge un nivel eficient şi rezultativ în educarea lor.

ASIGURAREA TRANSFERULUI
Marele pedagog rus A. S. Macarenco, autorul cărţii „Poem pedagogic” sublinia că omul nu se educă pe părţi ci în
complex. Aici se are în vedere că la educarea zilnică a omului se iau în vedere toate componentele odată. Nu astăzi îl educăm ca
patriot, mîne ca militar, poimîne estetic, etc, ci în toate direcţiile odată.

REALIZAREA FED-BACK-ului
 Care este scopul final al educaţiei în Armata Naţională ?
 Care sînt componentele (direcţiile) educaţiei?
 Care sînt obiectivele disciplinei?
 Enumeraţi formele de educaţie?
 Enumeraţi metodele de educaţie?
Sarcini de muncă independentă în scris în caietul de lucru:
1. Pregătiţi un eseu în volum de pînă la o pagină de tipul „Idealul meu de ofiţer modern. Cu ce calităţi este înzestrat el ?”,
„De ce fel de ofiţeri are nevoie Forţele Armate”.
2. În urma studierii legii cu privire la statutul militarilor înaintaţi unele propuneri cu privire la optimizarea legii respective.
!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Conducerea Armatei Naţionale acordă o mare atenţie pregătirii şi educării viitorilor ofiţeri. Ofiţerilor le revine rolul
primordial în viaţa şi activitatea de luptă a subunităţilor şi unităţilor militare la pregătirea pentru apărarea Patriei, formarea în
colectivele militare a unei atmosfere morale sănătoase. Lor li se încredinţează o mare responsabilitate, şi anume: educarea
subalternilor în spiritul patriotismului şi disciplinei militare.
Obiectivele de bază ale comandantului ca educator sunt indicate în regulamentele militare. În Regulamentul serviciului
interior al Forţelor Armate ale Republicii Moldova (art. 78) se indică: comandantul (şeful), bazându-se pe problemele pe care le
rezolvă statul şi Forţele Armate, este obligat să-i educe în permanenţă pe subordonaţi.
Aceasta îl obligă pe ofiţer să aibă deprinderi de a lucra cu oamenii, să fie un bun comandant.
La educarea militarilor un rol important îl are exemplul personal al ofiţerului – educator. Un ofiţer bine pregătit, care
posedă calităţi moral – psihologice înalte, obţine succese în educarea militarilor, este stimat şi serveşte drept exemplu pentru
ceilalţi.
A influenţa asupra subalternilor cu exemplul personal este una din formele eficiente de educare a militarilor. Natura
acestei influenţe este simplă: „Fă, ca mine!”.
Ofiţerul este nemijlocit conducătorul educaţiei militarilor. Când se vorbeşte despre educaţie, se are în vedere şi
cunoaşterea legilor, principiilor, formelor, metodelor şi mijloacelor educaţiei, stăpânirea abilităţilor (deprinderilor) de
desfăşurare a diverselor activităţi educative. În activitatea organizatorică a ofiţerului intră planificarea, controlul procesului
educativ şi instructiv.
Procesul educativ este indisolubil legat de cel instructiv. Ce n-ar desfăşura ofiţerul - şedinţe la pregătirea de luptă,
aplicaţii tactice sau acţiuni educative, el permanent trebuie să influenţeze asupra conştiinţei şi comportamentului subalternilor, să
formeze la militari calităţi morale. Aşadar, îndeplinindu-şi obligaţiile funcţionale, ofiţerul are şi rolul de pedagog militar.
Toată munca organizatorică, îndreptată la pregătirea (instruirea) militarilor, trebuie executată în strânsă legătură cu
educarea militarilor. Rezolvarea sarcinilor educaţiei în procesul instructiv presupune folosirea tuturor ocaziilor de cultivare la
militari a calităţilor morale şi de luptă, ca devotamentul faţă de Patrie şi popor. Una din disciplinele pregătirii de luptă care
contribuie esenţial la educarea militarilor este pregătirea social-umanitară.
Un rol important al şedinţei este atunci, când ea este legată de viaţa cotidiană a subunităţii, de sarcinile ce-i revin. Pentru
ca materialul predat să fie accesibil şi convingător, se aduc la cunoştinţă exemple, extrase din scrisorile părinţilor militarilor,
informaţii din ziare etc. Toate acestea permit rezolvarea în cadrul şedinţelor a unor importante obiective educative.
De remarcat este faptul că munca educativă se desfăşoară continuu de către ofiţeri - în procesul pregătirii de luptă,
instrucţii, în viaţa cotidiană a subunităţii, unităţii.
La şedinţele de tactică, la studierea regulamentelor, armamentului sau tehnicii militare, ofiţerii consolidează la subalterni
calităţi necesare în luptă. La şedinţele instrucţiei de front, spre exemplu - deprinderea de a se subordona, de a respecta precizia, de
a fi disciplinat, acurateţea. Rezistenţa, curajul, perseverenţa se obţin în cadrul pregătirii fizice şi pregătirii de foc etc.
Pentru educarea la militari a calităţilor morale şi de luptă, un rol important îl are explicarea cerinţelor Jurământului
militar şi regulamentelor militare. În timpul studierii Jurământului militar şi regulamentelor militare este important de a obţine
nu memorizarea mecanică, ci conştientizarea, înţelegerea necesităţii îndeplinirii întocmai a prevederilor.
Un procedeu eficient de educaţie este utilizarea eficace de către ofiţeri a practicii disciplinare. În ea se reflectă
aprecierea comportamentului şi faptelor militarului. Succesul practicii disciplinare, ca procedeu de influenţă asupra conştiinţei
militarului, depinde de capacităţile ofiţerului de a stabili corect recompensa sau sancţiunea ce urmează a fi aplicată subalternului.
Experienţa demonstrează că efectul educativ al stimulărilor şi sancţiunilor scade atunci când sunt prea des aplicate. Stimularea
obţinută cu uşurinţă poate aduce numai daune educatului.
Sancţiunea, de asemenea, joacă un rol important doar în cazul, când ea corespunde gravităţii faptei săvârşite şi gradului
de vină a militarului. Totodată, se va lua în consideraţie comportamentul anterior al militarului, precum şi calităţile individuale ale
acestuia.
Una din importantele obligaţii regulamentare ale comandantului este educarea subalternilor în spiritul devotamentului
tradiţiilor militare.
Comandantul înainte de toate este purtătorul acestor tradiţii.
Însemnătatea educaţiei în baza tradiţiilor este deosebit de mare, când militarul le vede implementate în exemple vii.
Ofiţerii plutoanelor, companiilor, bateriilor şi subunităţilor echivalente lor sunt educatori nemijlociţi ai soldaţilor, deseori
lor singuri nu le ajunge experienţă, anumite cunoştinţe şi aptitudini (deprinderi). De aceea fiecare ofiţer trebuie să tindă de a însuşi
modul de conducere a subunităţilor, să fie principial, să-i corespundă vorbele cu faptele, să aibă simţul de analiză a situaţiei reale,
creativitate, control riguros după îndeplinirea deciziilor luate, să manifeste grijă faţă de subalterni şi alte calităţi.
Succese în activitatea educativă a ofiţerului cu subalternii se obţin chiar de la prima etapă - etapa primirii recruţilor în
unitate. Primele zile de serviciu militar sunt deosebit de grele atât pentru tinerii soldaţi, cât şi pentru cei cărora li s-a încredinţat să-
i instruiască şi educe. Acesta este timpul când ofiţerii, comandanţii caută cheia către inimile tinerilor soldaţi. Cu cât această cheie
va fi găsită mai repede, cu atât mai eficientă va fi instruirea, educarea militarilor şi consolidarea colectivelor militare. Desigur,
consolidarea colectivului militar într-un timp scurt este aproape imposibilă, dar crearea cât mai rapidă a lui este necesară, de
aceasta depinde pregătirea de luptă a subunităţilor, unităţii militare. Comandantul, ofiţerul are, aici, rolul principal.
În subunitate sosesc tineri, care au amintiri proaspete despre viaţa liberă pe care au avut-o până nu demult. Astăzi el este
deja în formaţie, şi faptul cum tânărul va reacţiona când va simţi că cazarma este deja casa lui, compania - noua lui familie, iar
ofiţerul este îndrumătorul şi comandantul său, depinde de succesul întregii munci de instruire şi educare.
Noul contingent, tinerii sosiţi din diverse localităţi ale Republicii Moldova sunt diferiţi, fiecare din ei au caracterul
propriu, interese diferite, închipuiri diverse despre serviciul militar. Cu toate acestea ei au un scop comun.
Succesul va depinde în mare măsură de felul cum ofiţerul va lucra individual cu subalternii, studiind cât mai bine
caracterul fiecăruia, va organiza interacţiunile regulamentare dintre ei.
Munca individuală ocupă un loc important la educarea militarilor. Ea este unul din principiile pedagogice ale educaţiei,
care decurg din dependenţa atingerii obiectivelor muncii educative de la particularităţile individuale ale personalităţii fiecărui
educat, necesităţii studierii sistematice a calităţilor individuale pentru influenţa raţională asupra lui în procesul educativ.
Ofiţerul trebuie permanent să-şi cunoască subalternii, calităţile lor individuale, părţile slabe şi puternice şi, bazându-se
pe trăsăturile de caracter, să dezvolte la militari totul ce este bun, să ia toate măsurile care vor contribui la dezrădăcinarea
trăsăturilor negative.
Lucrul acesta trebuie să fie însoţit de o analiză aprofundată, cu determinarea, pe baza analizei, a măsurilor, orientate la
educarea efectivului.
E de ajuns să-i punem o întrebare ostaşului:
- care este idealul tău în viaţă ?
- cu ce te vei ocupa cînd vei după armată ?
pentru aţi da seama de valorile lui sociale şi morale.
Prima convorbire include un cerc larg de întrebări: starea familială, particularităţile vieţii până la încorporarea în
serviciul militar, nivelul de cultură, studiile, starea sănătăţii, înclinaţiile şi obişnuinţele, trăsăturile de caracter – cu alte cuvinte,
sunt cuprinse toate întrebările de la pregătirea de luptă până la respectarea igienei personale. În urma convorbirii, subalternul
obţine încredere în ofiţer, vede în el un îndrumător cu autoritate.
Prima convorbire este începutul unui lucru important. Această convorbire este ca o îndrumare pentru tânărul soldat. Pe
parcursul îndeplinirii serviciului militar, se mai desfăşoară şi alte convorbiri, care sunt o continuitate logică a primei convorbiri,
informaţiile se precizează, se coordonează cu activitatea practică, comportamentul militarului. După fiecare convorbire se stabilesc
căile de înlăturare a neajunsurilor şi dezvoltarea, educarea la militar a calităţilor necesare.
După exemplul respectiv, precum şi altele, ofiţerii unităţii se învaţă a desfăşura munca educativă individuală. De un mare
folos sunt seminarele lunare, la care ofiţerii fac schimb de experienţă, îşi perfecţionează formele şi metodele muncii individuale
cu subalternii.
Deseori, se întâlneşte în practică şi o asemenea greşeală, în munca educativă sunt încadraţi doar două categorii de militari:
fruntaşii şi codaşii. Despre prima categorie se discută la adunări, şedinţe, în faţa formaţiei, sunt recomandaţi ca exemplu. Cei din
categoria a doua sunt criticaţi, pedepsiţi, discutaţi în faţa formaţiei.
Dar iată la cea mai numeroasă categorie - „mijlocaşii”, care cu nimic nu se evidenţiază, nici în direcţia pozitivă, nici în
cea negativă, se atrage mai puţină atenţie.
O condiţie necesară pentru eficacitatea educaţiei este cunoaşterea aprofundată şi multilaterală a subalternilor, atât la
serviciu, cât şi în afara serviciului. Cunoscând aprofundat subalternul, mai bine se iau în consideraţie interesele acestora, mai
efectiv se orientează eforturile la rezolvarea sarcinilor concrete de educaţie militară. Măiestria pedagogică şi tactul ofiţerului în
procesul educativ-militar presupune exigenţă fără brutalitate şi înjosirea demnităţii personale a subalternilor, răbdare şi un ton
moderat în comportarea cu oamenii, amabilitate şi atenţie către subalterni, încredere în ei, grijă la satisfacerea cererilor efectivului.
Anume aşa ofiţeri obţin simpatia subalternilor şi se bucură de o mare autoritate printre ei.
O importanţă deosebită pentru formarea la efectiv a unor calităţi moral-psihologice şi de luptă, sporirea disciplinei,
executivităţii o are opinia publică a colectivului militar. O opinie publică sănătoasă se formează cu efortul comandanţilor. Ea
aprobă şi susţine comportamentul exemplar al militarilor, contribuie la perfecţionarea lui de mai departe şi, totodată, supune criticii
faptele nedemne.
Un ajutor de nădejde al ofiţerilor la educarea efectivului sunt subofiţerii şi sergenţii. Ei nemijlocit instruiesc şi educă
subalternii lor, consolidează disciplina militară, le dezvoltă dragostea faţă de serviciul militar, îi instruiesc pentru perfecţionarea
mânuirii armamentului şi tehnicii militare. De pregătirea acestora, arta instruirii şi educării, calităţile lor organizatorice depinde în
mare măsură pregătirea de luptă, închegarea colectivului militar, ordinea regulamentară din subunităţi. Important este de a avea o
grijă permanentă pentru ridicarea autorităţii lor, insistent de a-i învăţa arta instruirii şi educării oamenilor, de a dezvolta la ei
deprinderi de a comanda cu efectivul.
După cum am menţionat mai sus, un rol activ în educaţia militară, de rând cu subofiţerii, îl au sergenţii – şefi nemijlociţi
şi educatori ai soldaţilor, primii lor îndrumători. Una din particularităţile caracteristice ale activităţii de serviciu a sergenţilor
constă în faptul că ei trebuie să educe şi să instruiască camarazii lor, care după vârstă, studii, dezvoltare, experienţă de viaţă,
aproape că nu se deosebesc de ei. De aceea sergenţilor de multe ori le vine greu să obţină în faţa subalternilor autoritate, dreptul
moral de a comanda cu ei, de a-i educa şi instrui.
Sergenţii se află în condiţii de serviciu asemănătoare cu ale subalternilor, într-un contact continuu şi nemijlocit cu ei:
împreună locuiesc în cazarmă, participă şi îndeplinesc diverse misiuni. De faptul cât de chibzuit este pus la punct lucrul cu
sergenţii la formarea lor, instruirii şi educării, depind foarte mult succesele în pregătirea de luptă, închegarea colectivelor militare,
menţinerea ordinii regulamentare şi disciplinei militare.
Una din direcţiile de lucru cu subofiţerii şi sergenţii ca pedagogi militari este înarmarea acestora cu cunoştinţe din
psihopedagogie. Pentru aceasta, în cadrul pregătirii social-umanitare sunt folosite diverse forme de instruire: lecţii, seminare,
conferinţe, schimb de experienţă etc. Multe dintre acestea pot fi desfăşurate, spre exemplu, în timpul lunarului subofiţerilor,
sergenţilor.
O importanţă deosebită la perfecţionarea pregătirii subofiţerilor şi sergenţilor o au şedinţele instructiv-metodice, în
cadrul cărora aceştia învaţă cum trebuie să instruiască subalternii.
Este important de a-i învăţa pe subofiţeri şi sergenţi să formeze corect relaţiile interpersonale cu subalternii, de a nu
admite familiarism, de a le explica că cerinţele înalte şi corecte permit obţinerea respectării întocmai a ordinii regulamentare,
contribuie la dezvoltarea şi consolidarea conştientizării de către soldaţi a obligaţiilor lor militare.
Practica demonstrează că activitatea organizată corect cu subofiţerii şi sergenţii contribuie la formarea acestora ca ajutori
de nădejde ai ofiţerilor la instruirea şi educarea soldaţilor, la ridicarea capacităţii de luptă a subunităţilor.
Aşadar, viaţa armatei înaintează cerinţe noi în activitatea educativă a ofiţerilor.

III. SECVENŢA FINALĂ


1. Se va reitera tema şi obiectivele lecţiei.
2. Se va verifica nivelul de realizare a obiectivelor propuse pentru lecţia în cauză.
3. Se for formula concluziile generale vizavi de problematica studiată.
4. Se vor clarifica întrebările survenite.
5. Se vor formula 2-3 întrebări de control în vederea determinării nivelului de asimilare a
materialului.
- Descrieţi sistemul lucrului individual-educativ în subunitatea dumneavoastră?
- Care sînt principiile şi metodele lucrului individual-educativ folosite de conducerea subunităţii
dvs?
- Care sînt particularităţile principale ale lucrului individual-educativ?
- Ce s-ar întîmpla în colectiv dacă nu s-ar desfăşura lucrul individual-educativ?
- evidenţieri pozitive şi negative
6. Se vor repartiza însărcinări pentru realizarea în cadrul şedinţei ce va urma, se va indica literatura.
7. Se vor anunţa calificativele atribuite cu argumentările de rigoare.
Pe parcursul lecţiei au demonstrat:
- stăruinţă şi cunoştinţe următorii studenţi:
- au fost mai pasivi următorii studenţi:
8. Se vor da indicaţii privind ordinea în aulă.
9. Se va anunţa sfârşitul lecţiei.
Starea generală a disciplinei militare pe parcursul lecţiei o pot aprecia ....Din partea pozitivă... Din
partea negativă

Întocmit:
Șef catedra ştiinţe umanistice şi limbi moderne
locotenent-colonel Valeriu BULAT

„______”_________________________ 2020
APROB
Decan facultate administrație publică
locotenent-colonel Pavel CROITORU

„______”___________________________ 2020

PROIECT DIDACTIC

la disciplina: BAZELE MANAGEMENTULUI MILITAR

TEMA 3. Pregătirea social-statală şi informarea trupelor


LECŢA 1. Pregătirea social-statală, informarea trupelor şi rolul lor în educarea
militarilor

Discutat şi aprobat la şedinţa facultăţii


Proces verbal nr. 179 din 22.08.2019
Chişinău
2020
P LA N U L
de educaţie a militarilor în timpul desfăşurării lecţiei

I. PARTEA INTRODUCTIVĂ:
- se va aminti studenţilor prezenţi unele prevederi ale Regulamentului serviciului interior;
- se va aminti şi se va insista asupra respectării regulilor comportamentale ale militarilor şi
menţinerea disciplinei militare în cadrul lecţiilor.

II. PE PARCURSUL ŞEDINŢEI:


- se va supraveghea asupra respectării regulilor comportamentale şi de disciplină militară;
- se va supraveghea asupra păstrării integrităţii bunurilor materiale din aula de studii.

III. PARTEA FINALĂ:


- se va aprecia respectarea disciplinei militare în timpul desfăşurării lecţiei.

I. SECVENŢA INTRODUCTIVĂ
(5 MIN – PLUTON; 10 MIN – LA TORENT)
1. Se va lua cunoştinţă de raportul militarului de serviciu cu salutarea ulterioară a pluton
2. Se va indica militarului de serviciu în vederea pregătirii bazei material-instructive
3. Se va verifica prezenţa militarilor conform registrului şi aspectul lor exterior
4. Se vor da indicaţii în vederea eliminării deficienţelor depistate
5. Se va verifica asimilarea materialului expus şi analizat în lecţiile anterioare (4-5 întrebări de
control)
6. Se va aduce la cunoştinţă tema, scopul lecţiei şi subiectele de studiu
7. Se va trece la expunerea şi analiza materialului propus spre studiere.

TEMA nr. 3 Pregătirea social-statală şi informarea trupelor


Lecţia 1 Pregătirea social-statală, informarea trupelor şi rolul lor în educarea militarilor

SUBIECTELE DE STUDIU:
1. Obiectivele, conţinutul, formele şi metodele de desfăşurare a pregătirii social- statale.
2. Algoritmul desfăşurării unei lecţii de comunicare a noilor cunoştinţe.
3. Organizarea şi desfăşurarea informării trupelor.

OBIECTIVELE DE REFERINŢĂ:
1. Să descrie sistemul de organizare şi desfăşurare a pregătirii social-statale în unitate (subunitate).
2. Să elaboreze un proiect didactic pentru o şedinţă la pregătirea social-statală.
3. Să se angajeze în organizarea pregătirii social-statale.
4. Să descrie principiile şi obiectivele care stau la baza informării trupelor.

SCOPURILE:
1. Formarea cunoştinţelor privind metodica de organizare şi desfăşurare a şedinţelor din cadrul
pregătirii social-statale.
2. Aducerea la cunoştinţa studenţilor a modalităţii de informare a efectivului.
3. Dezvoltarea gîndirii logice, capacităţii de analiză, sinteză şi iniţiativă.
4. Educarea hotărîrii, disciplinei şi organizării.

DURATA: 2 ore.
FORMA DE DESFĂŞURARE: prelegere (lecţie de transmitere a cunoştinţelor)
METODE DIDACTICE: povestirea, asaltul de idei, expunerea, problematizarea
MODUL DE ORGANIZARE A LUCRULUI: frontal, în grupuri
LOCUL DESFĂŞURĂRII: auditoriul 122.

LITERATURA RECOMANDATĂ:
1. Dispoziţiunea Şefului Marelui Stat Major al Armatei Naţionale, comandant al Armatei
Naţionale nr. 3 din 26 ianuarie 2010 „Cu privire la organizarea şi desfăşurarea lucrului
educativ în Armata Naţională pentru anul 2010”.
2. Dionisie Buzgan, Lucrul educativ în unităţile (subunităţile) militare ale Armatei Naţionale:
organizare, metodologie, experienţă, Chişinău, Centrul Editorial, 2006.
Capitolul III. Organizarea şi metodica de desfăşurare a pregătirii social-umanitară;
3. Pregătirea social-umanitară a militarilor în termen (culegere de materiale), Chişinău,
Centrul Editorial, 2004.

ASIGURAREA MATERIALĂ: planşe, cretă, proector, caiete, stilouri/colorate.

REPARTIZAREA TIMPULUI:
1. Secvenţa introductivă: 5 min.
2. Secvenţa de bază: 70 min.
- subiectul nr. 1 (__ min.) ___ slide
- subiectul nr. 2 (__ min.) ___ slide
- subiectul nr. 3 (__ min.) ___ slide
Secvenţa finală: 5 min

II. SECVENŢA DE BAZĂ

1. Obiectivele, conţinutul, formele şi metodele de desfăşurare a pregătirii social- statale.


Principala preocupare a comandamentelor marilor unităţi, unităţilor militare este (trebuie să fie) calitatea şi eficienţa
desfăşurării şedinţelor din cadrul pregătirii de luptă, conform cerinţelor documentelor de directivă.
Fiecare şedinţă din cadrul pregătirii social-statale cuprinde: obiectivele, conţinutul, metodele de instruire, mijloacele
(baza) tehnico-materială, forma de instruire.
a) Obiectivele - enunţuri care descriu o intenţie pedagogică, rezultatele aşteptate de la un proces instructiv-educativ sau
de la o activitate concretă, abilităţile, aptitudinile, capacităţile dezvoltate la subalterni în urma predării disciplinelor din cadrul
pregătirii de luptă.
Cu alte cuvinte obiectivele constituie „ţinta” către care îndreptăm în mod organizat şi sistematic toate eforturile şi
acţiunile noastre.
Pentru desfăşurarea pregătirii de luptă este necesar de a cunoaşte din start care sînt obiectivele generale ale acesteia.
Numai cunoscînd aprofundat aceste obiective, noi putem să planificăm, să organizăm, să controlăm şi să îndrumăm activitatea
desfăşurată de conducătorii şedinţelor.
În ceia ce priveşte obiectivele specifice ale pregătirii social-statale, conducerea unităţii militare trebuie să urmărească
permanent prin asistenţe la şedinţe, prin discuţii cu conducătorii şedinţelor şi militarii în termen, prin testări, concursuri – în ce
măsură acestea sînt cunoscute şi realizate, atît de conducătorii şedinţelor cît şi de militarii în termen.
Se va urmări dacă toţi conducătorii şedinţelor ştiu să definească obiectivele pregătirii social-statale.
În concepţia lecţiei se formulează obiectivul fundamental al şedinţei, acesta este luat din obiectivele planului pregătirii de
luptă, indicaţiile organizator metodice.
Obiectivul fundamental al pregătirii social-statale este educarea la militari a calităţilor morale şi de luptă ca,
sentimentul patriotismului şi disciplinei militare, vigilenţei, dârzeniei, bărbăţiei, curajului precum şi altor calităţi,
mobilizarea efectivului la îndeplinirea exemplară a misiunilor care stau în faţa subunităţii, unităţii militare, la ridicarea de
mai departe a capacităţii de luptă.
Apoi se formulează obiectivele operaţionale concrete la şedinţă.
Obiectivele operaţionale sînt nişte (verbe) acţiuni pe care militarii vor fi în stare să le efectuieze la finele şedinţei.
Obiectivele operaţionale clasificate în:
- obiective cognitive – asimilarea de cunoştinţe, ce va cunoaşte ascultătorul la finele şedinţei;
- obiective afective – formarea convingerilor, sentimentelor, ce sentimente, convingeri vor fi dezvoltate pînă la finele
lecţiei;
- obiective psihomotorii – elaborarea conduitelor motrice, ce va putea face militarul în urma obţineii cunoştinţelor
respective.

b) Conţinutul informaţional al pregătirii social-statale este precizat în planul tematic. Pe baza planului tematic la
pregătirea social-statală se delimitează cantitatea şi calitatea informaţiei cu care se va opera în cadrul şedinţelor, constituind
mijlocul principal pentru realizarea obiectivelor propuse. Predarea supune acest conţinut unei prelucrări, pentru a putea fi înţeles
de mililitarii în termen Conţinutul informaţiei trebuie să fie relativ puţin dar esenţial. Este important ca informaţia transmisă
militarilor în termen să fie accesibilă (pe înţelesul lor), să fie interesantă, să se ţină cont de particularităţile individuale ele
militarilor, de condiţiile în care se desfăşoară în sala de studiu, în cîmp.
După cum s-a menţionat mai sus, tematica stabilită pentru a fi studiată de către militari este orientată spre atingerea
obiectivului final al educaţiei - formarea şi dezvoltarea la militari a calităţilor de cetăţean-patriot, apărător al ţării, militar
profesionist şi personalitate cu un înalt moral.
La elaborarea conţinutului informaţional, necesar de a fi transmis militarilor s-a ţinut cont de cuprinderea următoarelor
direcţii ale educaţiei:
- educaţia intelectuală – activitatea de formare-dezvoltare a personalităţii militarului prin dobîndirea de cunoştinţe ce i-ar
permite acestuia să devină profesionist;
- educaţia morală - activitatea de formare-dezvoltare a personalităţii militarului în spiritul militaro-patriotic şi disciplinei
militare;
- educaţia estetică - activitatea de formare-dezvoltare a personalităţii militarului prin receptarea, aplicarea şi crearea
valorilor frumosului existent în arta, uniforma militară.

c) Metodele de instruire.
METODA se defineşte drept o cale de urmat în vederea atingerii unor obiective instructiv-educative dinainte stabi lite, ca
cele de transmitere şi însusire a unor cunoştinţe, de formare a unor priceperi şi deprinderi etc.
Principalele metode de instruire sînt:
- METODA EXPUNERII - metoda de învăţămînt care constă în prezentarea orală a unei teme, într-o organizare logică
caracterizată prin densitate, pregnantă şi fluentă (povestirea, descrierea);
- CONVERSAŢIA ca metodă didactică este întilnită în unele lucrări de pedagogie şi sub denumirea de CONVORBIRE,
DISCUŢIE, DIALOG DIDACTIC sau METODA INTEROGATIVĂ. Face parte din categoria metodelor fundamentale, fiind
utilizată înca din antichitate (metoda socratica).
Ea constă în dialogul verbal dintre conducătorul şedinţei şi ascultători, în care conducătorul şedinţei, formulînd succesiv
îintrebari, stimulează gindirea ascultătorilor în vederea însuşirii de cunoştinţe noi sau fixării, adincirii, sistematizării şi verificării
acestora.
- DEMONSTRAREA este metoda didactică prin care conducătorul şedinţei dovedeşte pe bază de material concret,
intuitiv, exemple, argumente logice, acţiuni practice, realitatea unui obiect, fenomen, proces sau a unor adevăruri sau afirmaţii.
- ÎNVĂŢAREA PRIN DESCOPERIRE este metoda didactică în care conducătorul şedinţei concepe şi organizează
activitatea astfel încit să faciliteze ascultătorului descoperirea prin efort propriu a cunoştinţelor, explicaţia, cauzalitatea, legile
proceselor şi fenomenelor, prin parcurgerea identică sau diferite a drumului descoperirii iniţiale a adevărurilor.
- PROBLEMATIZAREA este metoda de învăţămînt care constă în formularea de catre conducătorul şedinţei a situaţiilor-
problemă care solicită ascultătorilor utilizarea, restructurarea şi completarea cunostinţelor în vederea soluţionării acestor situaţii pe
baza experienţei şi efortului personal declanşat şi disconfortul motivational-afectiv, cognitiv.
- STUDIUL DE CAZ este o metodă de transmitere şi valorificare a cunoştinţelor, de exersare a gindirii creatoare, care
constă în analiza individuală sau de grup - a unei situaţii, cu scopul de a desprinde aspectele sale cele mai semnifi cative sau de
a determina cea mai buna solutie de rezolvare a problemei care formează substanţa cazului. În acelaşi timp, el oferă un bun
prilej de consolidare şi verificare a cunoştinţelor dobindite anterior pentru că ascultătorul este solicitat să selecteze şi să-şi
reactualizeze acele noţiuni care se dovedesc a fi cele mai adecvate pentru întelegerea şi interpretarea datelor cazului.
- SIMULAREA, JOCUL DE ROL.
SIMULAREA este metoda didactică bazată pe imitarea şi producerea în mod artificial a unor sisteme şi fenomene sau pe
acţiuni in scopul însuşirii temeinice a cunoştinţelor şi formarii corecte a deprinderilor. Ea se regaseşte în învatamintul militar sub
jocul de rol.
In cazul jocului de rol conţinutul simulării îl reprezintă interacţiunea interumană şi ca atare această metodă este destinată
cu precădere instruirii în domeniul relaţiilor interumane, insuşirii şi perfecţionarii comportamentelor, atitudinilor şi convingerilor
ce caracterizează diversele status-uri socio-profesionale pe care le deţin participanţii la instruire.
Vom selecta acele metode, care au cele mai potrivite caracteristici pentru realizarea obiectivelor lecţiei; au un potenţial
mare de formare şi activare şi conduc la o valorificare optimă a potenţialului ascultătorilor. (anexa nr.1)

d) Mijloace de învăţămînt utilizate în cadrul şedinţelor.


Procesul de învăţămînt se desfăşoară mai bine sau mai puţin bine şi în funcţie de condiţiile materiale de care dispune
unitatea (subunitatea) militară, ele contribuie la înţelegerea mai trainică a conţinutui de către ascultători.
Din acest motiv, dezvoltarea şi perfecţionarea bazei materiale, folosirea ei intensivă constituie o altă preocuparea
comandamentului unităţii militare.
Din categoria condiţiilor materiale fac parte, de asemenea, clasele de studiu, camerele de informare şi odihnă, bibliotecile
etc.
Toate acestea, împreună cu mijloacele tehnice, tablourile, panourile informative aflate în dotare, trebuie privite şi tratate
cu toată atenţia de comandamentul unităţii militare, ele avînd un rol foarte important în asigurarea condiţiilor optime de
desfăşurare a pregătirii social-statale.

e) Formele de organizare a pregătirii social-statale.


Forma de organizare a procesului de instruire include în ea celelalte elemente (obiectivele, conţinuturile, metodele şi
mijloacele didactice). Dacă pînă acum acestea au fost analizate independent unele de altele, în activitatea practică forma de
organizare le reunifică într-un tot întreg.
Cea mai frecventă formă de organizare a pregătirii social-statale este lecţia.
Lecţia este de mai multe tipuri:
- lecţia de comunicare a cunoştinţelor noi;
- lecţia-dezbatere (discuţie);
- lecţia-vizită;
- lecţia de recapitulare;
- seminarele;
- studiul individual.

2. Algoritmul desfăşurării unei lecţii de comunicare a noilor cunoştinţe.


Şedinţa de comunicare a noilor cunoştinţe este o formă de desfăşurare a pregătirii social-statale, care se desfăşoară în
subunitate, sub conducerea comandantului de pluton, companie, într-o perioadă de timp precis determinată.

EVENIMENTELE ŞEDINŢEI

Secvenţa nr. 1.
A. Organizarea plutonului pentru şedinţă. Orice şedinţă începe cu aceasta activitate prin care conducătorul şedinţei
asigura condiţiile materiale si psihologice necesare (ordinea in sala de studiu, existenţa mijloacelor materiale, starea de atenţie, de
comunicare efectivă cu subalternii etc.).
B. Verificarea şi aprecierea cunoştinţelor si a capacităţilor subalternilor. Controlul frontal sau prin sondaj al
îndeplinirii sarcinilor de studiu individual, al temelor de acasă. Verificarea şi aprecierea cunoştinţelor se face prin diferite metode
de evaluare. În această etapă, concomitent cu verificarea, se poate realiza, şi reactualizarea cunoştinţelor. Adică, conducătorul
şedinţei verifică insistînd asupra acelor cunoştinţe şi capacităţi de care depinde înţelegerea noilor cunoştinţe.

Secvenţa nr. 2.
C. Transmiterea noilor cunoştinţe. Este etapa cu o pondere mai mare în economia de timp a lecţiei. In această etapă
conducătorul şedinţei intreprinde acţiuni şi foloseşte metode prin care asigură accesibilitatea cunoştinţelor, învăţarea conştientă,
activă şi temeinică a acestora.
Captarea atenţiei. Este o acţiune special organizată de catre conducătorul şedinţei care nu se confundă cu instalarea
stării de atenţie la ascultători, in general. Ea constă în trezirea curiozităţii, stîrnirea interesului, sensibilizarea ascultătorilor faţă de
ceea ce se invaţă în lecţia respectivă. Captarea atenţiei se poate realiza folosind conversaţia, problematizarea etc. Aceasta se poate
face la inceputul activităţii de transmitere a cunoştinţelor, după comunicarea obiectivelor sau concomitent cu prezentarea acestora.
Menţinerea stării de atenţie pe parcursul şedinţei este asigurată prin modul de organizare a cunoştinţelor, metodele folosite, nivelul
de implicare a ascultătorilor etc.
Comunicarea obiectivelor. Conducătorul şedinţei trebuie să comunice ascultătorilor obiectivele urmărite în şedinţă
pentru a orienta eforturile acestora în activitatea de invăţare şi de pregatire prin studiu individual. Prin cunoaşterea obiectivelor
ascultătorii conştientizeaza cerinţele conducătorului şedinţei faţă de nivelul pregătirii lor, îşi formeaza capacitatea de a se
autoaprecia.
Comunicarea obiectivelor nu se reduce la prezentarea titlului şedinţei sau a ideilor principale pe care le presupune
conţinutul învăţării. Sub o forma accesibilă, conducătorul şedinţei va informa ascultătorii despre rezultatele la care ei trebuie sa
ajungă, adica ce vor şti şi ce vor şti să facă dacă îşi însuşesc cunoştinţele ce se predau.
Reactualizarea cunoştinţelor. În cazul în care acest demers nu s-a întreprins în cadrul verificării, se realizează distinct
prin rememorarea acelor cunoştinţe însuşite anterior de care depinde înţelegerea celor noi. Se folosesc metode diverse:
conversaţia, rezolvarea de probleme, exerciţiul ( fişe de lucru individual ) etc.
Dirijarea invăţării este evenimentul care ocupă ponderea cea mai mare în etapa transmiterii cunoştinţelor. El constă în a
sugera ascultătorilor cum să gandească, cum să combine cunoştinţele însuşite şi să le relaţioneze cu cele noi menţinandu-i în stare
de atenţie şi întelegere a noilor cunoştinţe. În dirijarea învăţării se folosesc strategii adecvate tipurilor de învăţare implicate de
realizarea obiectivelor urmarite şi întreaga gamă de metode şi mijloace de învăţămînt.
Asigurarea feed-back-ului învăţării. În cadrul acestei acţiuni, informaţia circulă de la ascultător catre conducătorul
şedinţei pentru că acesta să se edifice asupra modului în care ascultătorii au înţeles, precum şi asupra nivelului la care au înţeles
cunoştinţele explicate. În acest scop pune întrebări, dă spre rezolvare exerciţii etc. În funcţie de informaţiile pe care le primeste de
la ascultători, conducătorul şedinţei continuă explicaţiile, expunerea sau îşi reorganizează demersul explicativ pentru a face
ascultătorii să înţeleagă. Frecvenţa cu care se realizează într-o lecţie acest eveniment este determinată de dificultatea cunoştinţelor,
de nivelul de pregatire al ascultătorilor, de nivelul motivaţiei în învăţare etc. În general, prin feed-back sînt reluate cunoştinţele în
aceeaşi formă în care au fost explicate. În cazul ascultătorilor bine pregătiţi regula nu este obligatorie.

Secvenţa nr. 3.
D. Sistematizarea şi consolidarea cunoştinţelor. Se realizează prin rezolvarea unor sarcini, probleme care presupun
aplicarea a ceea ce s-a invăţat în alte contexte decat cele în care a avut loc predarea. Dacă prin feed-back conducătorul şedinţei se
convinge că ascultătorii au înţeles, prin sistematizare, consolidare se asigură reţinerea, interiorizarea, transferul cunoştinţelor deja
înţelese.
CONCLUZIE: De nivelul pregătirii conducătorului şedinţei către desfăşurarea şedinţei (cunoştinţele lui la tematica
abordată, spiritul metodic, responsabilitatea, stilul de predare depinde succesul acesteea).

3. Organizarea şi desfăşurarea informării trupelor.


„Un om informat este un om puternic”
(John Davisson Rockefeller)

I. Noţiuni generale, principiile care stau la baza informarii militarilor, obiectivele informarii
Scopul informării îl constituie difuzarea către personalul propriu, militar şi civil, familiile acestora, a informaţiilor
considerate esenţiale pentru creşterea capacităţii de luptă, consolidarea coeziunii şi întărirea moralului personalului, îndeplinirii cu
succes a misiunilor puse în faţa unităţii militarte, precum şi pentru asigurarea informării în probleme de interes, care nu sunt
disponibile din alte surse, şi care le influenţează viaţa personală, viaţa de familie şi cariera.
În procesul de informare sunt vizate toate categoriile de militari şi de personal civil care activează în Armata Naţională şi
familiile acestora.
Răspunderea pentru desfăşurarea activităţii de informare îi revine comandantului/şefului.

Principiile care stau la baza informării în armată sunt următoarele:


a) informarea este responsabilitatea comenzii de la toate eşaloanele;
b) personalul militar şi civil are dreptul la informare;
c) informaţiile puse la dispoziţie trebuie să fie oficiale, clare, transmise la timp şi să răspundă interesului instituţiei
militare şi nevoilor reale de informare a efectivului.

Obiectivele informării sunt:


Aplicarea prevederilor Constituţiei Republicii Moldova, referitoare la dreptul la informaţie al persoanei, atât în litera, cât
şi în spiritul lor.

Articolul 34 Dreptul la informaţie


(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi ingrădit.
(2) Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sînt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra
treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.)
 sprijinirea comandanţilor/şefilor în exercitarea funcţiilor de comunicare specifice actului de conducere;
 explicarea rolului personalului militar şi civil în cadrul armatei şi a rolului armatei în apărarea ţării;
 neadmiterea politizării colectivelor militare, mai ales în perioada pregătirii şi desfăşurării alegerilor de orice
nivel;
 informarea corectă şi oportună a personalului militar şi civil şi a familiilor acestuia asupra evoluţiilor din mediul
militar, politicilor de management al resurselor umane, drepturilor materiale, salariale şi sociale, pensiilor, locuinţelor şi a altor
probleme care pot influenţa moralul, sănătatea, bunăstarea materială şi siguranţa acestora;
 promovarea valorilor şi tradiţiilor militare naţionale;
 promovarea principiilor fundamentale ale Constituţiei Republicii Moldova, a mândriei de a fi cetăţean şi a
devotamentului pentru profesia de militar;
 recunoaşterea performanţelor profesionale;
 optimizarea relaţiilor interumane în interiorul instituţiei;
 informarea personalului în probleme de apărare şi securitate naţională, pentru a-i putea informa corect, la rândul lui, pe
membrii comunităţilor în care trăiesc.
 Asigurarea unui flux permanent şi nedistorsionat de informaţii publice generale şi militare către efectiv, personalul civil
şi membrii familiilor acestora.

Răspunderea pentru respectarea acestor principii revine tuturor comandanţilor.


Planificarea tematicii informării efectivului revine ajutorului şefului S1(A1) secţie personal.
Informarea pe categorii de militari şi personal civil presupune:
1. Aducerea la cunoştinţă a politicii, hotărîrilor de Guvern şi a altor documente la nivel de stat care reglementează viaţa
militară;
2. Explicarea prevederilor Constituţiei şi legilor Republicii Moldova, jurămîntului militar, Regulamentelor militare,
ordinelor şi dispoziţiunilor Ministrului apărării, Şefului Marelui Stat Major al Armatei Naţionale, comandant al Armatei Naţionale,
comandanţilor comandamentelor, unităţii militare care se referă la asigurarea înaltei pregătiri de luptă a unităţilor militare.
3. Informarea referitor la starea social-politică şi evenimentele principale din ţară şi localitate.
4. Explicarea situaţiei militaro-politice în lume, tendinţele de dezvoltare şi modificare a ei.
5. Informarea referitor la starea disciplinei militare, evenimentelor din Armata Naţională, unitatea militară şi subunităţile
ei.
II.
II. Organizarea şi desfăşurarea informării
Organizarea şi desfăşurarea informării efectivului presupune mai multe etape:
Pregătirea informării:
Pregătirea informării include în sine:
a) Elaborarea planului iniţial
b) Selectarea informaţiei şi studierea lui, sortarea informaţiei care se referă nemijlocit la tema propusă. Pentru alegerea
materialului ce se referă la tema planificată se consultă mai multe surse de informare, se selectează cifrele şi cele mai importante
fapte, se selectează exemple din practica pregătirii de luptă şi serviciului militar, pentru a lega informarea cu viaţa subunităţii. Cel
mai bine este de a relata fapte ce nu sînt cunoscute efectivului. Totodată, acestea trebuie să fie veridice. Cifrele, de obicei, se
folosesc într-un număr limitat, doar acelea ce prezintă tema informării. Ele se folosesc în comparaţie cu alte date.
c) Elaborarea planului final al prezentării informaţiei, cu o structură logică a gîndurilor, concluziilor şi sarcinilor.
d) Selectarea şi verificarea mijloacelor tehnice preconizate pentru folosire.

Desfăşurarea informării:
Informarea, de obicei, se desfăşoară prin metoda expunerii temei, după care urmează întrebări şi răspunsuri.
O importanţă deosebită o are începutul informării. Scopul – atragerea atenţiei militarului la tema propusă. De aceea, ar fi
bine ca începutul informării de construit pe expunerea unui caz interesant, citat, etc. Variante de expunere sunt mai multe. Se poate
de expus principalele gînduri referitor la temă, iar după aceea de invitat participanţii să-şi expună părerea, ori se poate de citit un
articol din ziar, revistă şi după de comentat cele expuse.
Nu trebuie de transformat informarea în volantă sau instructaj.
Este necesar de atras în discuţie pe cei prezenţi prin punerea întrebărilor care să-i determine să gîndească, să găsească
răspuns, să purceadă la debateri.
Informaţia trebuie redată în limbaj accesibil pentru militari, luînd în consideraţie nivelul de dezvoltare intelectuală a
auditoriului. În timpul discuţiei pot să apară opinii şi întrebări stridente. În asemenea cazuri acestea nu trebuie trecute cu vederea,
dar după posibilitate trebuie soluţionate (dacă nu sînteţi gata să daţi un răspuns, promiteţi că vă veţi clarifica şi numaidecît veţi
aduce la cunoştinţă răspunsul).Nepotrivite sînt şi sfaturile categorice, îndrumările obsedante, monologul plictisitor. Trebuie de
atras în discuţie subalternii, folosind astfel de întrebări, care îi vor face să gîndească, să caute răspunsul. Materialul se expune într-
o formă uşor de înţeles, într-un limbaj simplu cu folosirea exemplelor din viaţă, faptelor şi cifrelor interesante, proverbelor şi
zicătoarelor.
Pentru a menţine atenţia şi interesul sporit al subalternilor se folosesc harta geografică sau politică, scheme, mijloace
tehnice şi alte materiale didactice ilustrative. Pentru aceasta din timp se planifică folosirea lor. Nu trebuie să afişaţi toate
materialele deodată, fiindcă ele vor sustrage atenţia subalternilor.
La finele informării se face o generalizare scurtă şi se trag concluziile practice cu caracter mobilizator şi orientativ.

Încheierea informării reprezintă o generalizare a informaţiei, concluzii pe marginea temei discutate care poartă un
caracter de orientare.
Bineînţeles că un şablon oarecare de desfăşurare a informării nu există. Dar există unele principii generale:
a) informarea trebuie să captiveze atenţia subalternilor;
b) informarea trebuie începută cu subiectele principale;
c) nu trebuie menţionate toate problemele deodată;
d) informarea trebuie prezentată în aşa mod, ca ea să mobilizeze subalternii la îndeplinirea cu succes a obligaţiunilor
funcţionale.
Practic aceleaşi sînt şi cerinţele de organizare a informării în timpul aplicaţiilor, şedinţelor în cîmp, la poligon, pe cîmpul
de trageri şi în condiţiile de luptă. Informarea în aceste condiţii are următoarele particularităţi: timpul pentru pregătire şi
desfăşurare este redus; este mărit numărul de informări desfăşurate (uneori de cîteva ori pe zi); schimbări în componenţa
efectivului (nu este posibil de a aduna toată subunitatea, de aceea informarea se desfăşoară pe plutoane, grupe, în tranşee, în
maşini de luptă şi transportare a efectivului).
III. Tipurile de informare
În interesul informării efectivului, instruirii şi educării militarilor, se recomandă de folosit pe larg posibilităţile
mijloacelor de informare în masă (radio, TV), precum şi a ziarelor de perete.
Organizarea audierii şi vizionării emisiunilor radio şi TV.
Timpul audierii şi vizionării emisiunilor radio şi TV sunt prevăzute în orarul zilnic. Organizarea desfăşurării audierii şi
vizionării emisiunilor radio şi TV se desfăşoară în următoarele etape:
1. Analizarea programelor emisiunilor tele-radio. Alegerea emisiunilor care corespund, după conţinut, cerinţelor ce stau
în faţa colectivului militar şi au un scop educativ şi instructiv pentru efectiv.
2. Coordonarea activitatăţii date cu conducerea. Activitatea de inclus în orarul şedinţelor pentru o săptămînă şi de adus la
cunoştinţa comandanţilor şi efectivului ora şi modul de vizionare a emisiunilor.
3. Alcătuirea planului de audiere (vizionare) a emisiunilor. Pentru aceasta trebuie de gîndit care momente din emisiune
trebuie selectate şi cum trebuie comentate, conţinutul să fie legat cu activitatea şi viaţa colectivului, de pregătit pentru a răspunde
la întrebări, de pregătit întrebările cu scopul de a determina impresiile, atitudinea subalternilor faţă de vizionarea emisiunii.
4. Verificarea stării bune de funcţionare a aparatului de radio (televizorului). În caz de necesitate, de organizat repararea
lor sau schimbul cu alte aparate, alte variante de organizare a audierii (vizionării) emisiunii.
5. La ora stabilită de verificat efectivul, de anunţat scopul şi însemnătatea activităţii date, de aşezat efectivul şi de
organizat audierea (vizionarea) emisiunii în conformitate cu planul elaborat. La încheiere de făcut bilanţul.
6. După posibilitate de organizat înregistrarea emisiunii pe bandă video, pentru folosirea materialului pe viitor în lucrul
cu efectivul. Această modalitate poate fi folosită şi în cazul cînd nu este posibilă prezenţa întregului efectiv. Pentru această
categorie de militari se organizează audierea (vizionarea) emisiunii în alt timp, în ordinea descrisă mai sus.

Informarea juridică a efectivului:


Informarea juridică a efectivului se planifică lunar. Tematica se coordonează cu locţiitorul comandantului pentru lucrul
educativ. Ea se desfăşoară în timpul informării efectivului, orei educative sau în zilele de odihnă.
În procesul de pregătire pentru desfăşurarea şedinţei de informare juridică trebuie, mai întîi, selectate şi studiate în detalii
actele normativ-legislative care conţin informaţia respectivă. În caz de necesitate, trebuie de apelat la ajutorul juristului unităţii sau
al altor persoane cu funcţii de răspundere pentru a obţine informaţia necesară. Ofiţerul care pregăteşte şedinţa de informare
întocmeşte un plan-conspect, care trebuie să cuprindă subiectele principale planificate pentru discuţie.
La expunerea materialului prezentat trebuie făcute referinţele respective la legile, decretele Preşedintelui Republicii
Moldova, hotărîrile Guvernului, ordinele Ministrului apărării şi de menţionat unde şi cînd au fost publicate pentru ca militarii de
sine stătător să le poată consulta.
După prezentarea materialului planificat pentru informare ofiţerul răspunde la întrebările parvenite din sală.
Pentru desfăşurarea şedinţelor de informare juridică pot fi invitaţi juriştii militari şi alte persoane cu pregătire specială în
domeniul dat.
Informarea în timpul aplicaţiilor, şedinţelor în cîmp, la poligon, pe cîmpul de trageri şi în condiţiile de luptă
Practic aceleaşi sînt şi cerinţele de organizare a informării în timpul aplicaţiilor, şedinţelor în cîmp, la poligon, pe cîmpul
de trageri şi în condiţiile de luptă. Informarea în aceste condiţii are următoarele particularităţi: timpul pentru pregătire şi
desfăşurare este redus; este mărit numărul de informări desfăşurate (uneori de cîteva ori pe zi); schimbări în componenţa
efectivului (nu este posibil de a aduna toată subunitatea, de aceea informarea se desfăşoară pe plutoane, grupe, în tranşee, în
maşini de luptă şi transportare a efectivului).
Organizarea lucrului redacţiei ziarului de perete
Redacţia ziarului întocmeşte gazete de perete şi satirice. Ea se alege la adunarea generală a efectivului subunităţii în
număr de 5-7 militari. Membrii redacţiei la prima şedinţă aleg un militar ca redactor şi unul ca locţiitor. Totodată, se repartizează
obligaţiunile între membrii redacţiei. De exemplu, unul răspunde de reflectarea pregătirii de luptă, altul de organizarea şi
pregătirea materialelor despre viaţa sportivă şi timpul liber al efectivului, altul de ilustrarea gazetei şi altele.
Redactorul foii de luptă (foii „Fulger”) se numeşte, ca de obicei, în pluton. Totodată, poate fi numit în cadrul serviciului
de gardă, luptă, la şedinţele în cîmp, la aplicaţii. În foaia de luptă se înscriu 2-3 notiţe pentru informarea operativă a efectivului
despre faptele şi sarcinile plutonului şi subunităţii, despre momentele pozitive şi negative în comportamentul efectivului.
Comandantul este obligat să dirijeze lucrul redacţiei ziarului şi al redactorilor foilor de luptă, să le pună sarcini concrete,
să le acorde ajutor în determinarea temei numărului următor, să recomande unor subalterni de a-şi împărtăşi în gazetă sau foaia de
luptă experienţa de lucru şi serviciu, a acorda ajutor în întocmirea unei gazete de perete (satirică, foaie de luptă) interesante şi cu
un conţinut bogat.
Comandantul de subunitate aprobă întocmirea ziarului. Redacţia ziarului elaborează planul lunar. Conform
recomandărilor comandantului şi dorinţei efectivului în plan se introduc şi materiale ce urmează a fi publicate, numindu-se şi
responsabilii de pregătirea şi culegerea notiţelor. Gazeta de perete se întocmeşte nu mai rar de o dată în lună.
Colţişorul de cunoştinţe juridice şi anti-corupţie
Colţişorul de cunoştinţe juridice se amenajează în fiecare companie, în camera de informare şi odihnă sau în alt loc
accesibil pentru efectiv. Pentru aceasta se amenajează un stand special. El poate purta denumirea „Militarul şi legea”, „Militarului
despre legislaţie” etc. Standul trebuie să cuprindă următoarele compartimente:
- apărarea Patriei este un drept şi o datorie sfîntă a fiecărui cetăţean;
- drepturile şi obligaţiunile militarilor;
- modul de îndeplinire a serviciului militar;
- acte normative recente;
- legea în acţiune;
- altă informaţie.
Compartimentul „Acte normative recente” cuprinde informaţia despre legile, decretele Preşedintelui, hotărîrile
Guvernului adoptate şi ordinele Ministrului apărării aprobate de curînd. Compartimentul „Legea în acţiune” cuprinde informaţii
despre hotărîrile Judecătoriei militare de condamnare a militarilor, altă informaţie despre activitatea organelor de drept.
Pe o poliţă sau măsuţă se pun literatura juridică şi informativă, reviste şi ziare, mape speciale cu articole din ziare şi
reviste, despre actele normative ce conţin informaţii privind drepturile, obligaţiunile şi răspunderea militarilor.

IV. Evidenţa informării efectivului


Organizarea şi evidenţa informării efectivului se efectuiază:
- în subunitate - de către comandantul subunităţii;
- în unitatea militară - de către şeful statului major.
Anexa nr.1
Metode cu un potenţial mare de formare şi activare a potenţialului ascultătorilor.
OBIECTIVE METODE STRUCTURI DE FORMARE
Exerciţii
Aplicaţii practice Aptitudini
Studiu de caz
Stidiu de caz
Jocuri de rol
Capacităţi operaţionale
Obiective cognitive Exerciţii
Aplicaţii practice
Antrenamente
Expunere
Dezbateri
Cunoştinţe
Studiu individual
Convorbiri
Modele de comportament
Situaţii şi experienţă de viaţă Trăsături de personalitate
Exerciţii şi analize de comportament
Lucrări practice
Obiective morale Experienţe de viaţă
Valori
Studiu individual
Dezbateri
Dezbateri
Convingeri
Studiu de caz
Exerciţii de cominicare Trăsături şi dinamică de grup
Obiective psihosociale Discuţii Panel
Lucrul în grup
Dezbateri
Schimb de experienţă Interese şi aspiraţii
Studiu individual
Obiective afectiv- motivaţionale Discuţii de grup
Studiu de caz
Atitudini şi opinii
Jocuri de rol
Schimb de experienţă

III. SECVENŢA FINALĂ


1. Se va reitera tema şi obiectivele lecţiei.
2. Se va verifica nivelul de realizare a obiectivelor propuse pentru lecţia în cauză.
3. Se for formula concluziile generale vizavi de problematica studiată.
4. Se vor clarifica întrebările survenite.
5. Se vor formula 2-3 întrebări de control în vederea determinării nivelului de asimilare a
materialului.
6. Se vor repartiza însărcinări pentru realizarea în cadrul şedinţei ce va urma, se va indica
literatura.
7. Se vor anunţa calificativele atribuite cu argumentările de rigoare.
8. Se vor da indicaţii privind ordinea în aulă.
9. Se va anunţa sfârşitul lecţiei.
Întocmit:
Șef catedra ştiinţe umanistice şi limbi moderne
locotenent-colonel Valeriu BULAT

„______”_________________________ 2019
Plutonul 31

1. Armata Naţională a Republicii Moldova – parte inseparabilă a statului de drept.


2. Programul de activitate a Guvernului Republicii Moldova pentru anii 2005-2009
„Modernizarea ţării - bunăstarea poporului”
3. Formarea militarului modern – obiectiv prioritar al instruirii trupelor Armatei Naţionale.
4. Planul de acţiuni Republica Moldova - Uniunea Europeană
5. Planul individual de acţiuni de parteneriat Republica Moldova - NATO
6. Participarea Republicii Moldova în programul Parteneriat pentru Pace
7. Patriotismul – trăsătură morală a militarilor Armatei Naţionale.
8. Participarea Armatei Naţionale în operaţiunile internaţionale de menţinere a păcii
9. Strategia Guvernului Republicii Moldova de creştere economică şi reducere a sărăciei
10. Programul Guvernamental „Satul moldovenesc”
11. Respectarea modului sănătos de viaţă şi a eticii militare – sarcina principală a militarului
Armatei Naţionalei.
12. Ţinuta militarului, salutul, prezentarea şi conversaţia. Regulile de comportare a militarilor în
stradă, vizită, transport, localurile publice şi culturale.
13. Prevenirea NIV/SIDA şi altor boli transmisibile (ITS).
14. Alcoolismul – infracţiune contra vieţii şi sănătăţii.
15. Daunele fumatului şi narcomaniei pentru societate.
16. Mediul ambiant şi modul sănătos de viaţă
17. Psihologia colectivului militar.
18. Cultura relaţiilor interpersonale.
19. Comunicarea şi regulile de comunicare în societate.
20. Psihologia conflictului şi modelele de comportare în situaţii de conflict.
21. Pregătirea psihologică a militarilor pentru executarea misiunilor în condiţii extremale.
22. Căile de diminuare a agresivităţii şi fricii la militari.
23. Situaţiile de conflict în colectivele militare. Cauzele apariţiei lor şi căile de soluţionare.
24. Metodele de apărare împotriva influenţei psihologice a inamicului.
25. Drepturile universale ale omului.
26. Bazele juridice ale serviciului militar în Armata Naţională.
27. Legea Republicii Moldova cu privire la pregătirea cetăţenilor pentru apărarea Patriei.
28. Legea cu privire la statutul militarilor
29. Protecţia socială şi juridică a militarilor.
30. Răspunderea disciplinară a militarilor.
31. Răspunderea administrativă a militarilor.
32. Răspunderea materială a militarilor.
33. Drepturile cetăţenilor la un mediu ecologic sănătos
34. Răspunderea penală a militarilor. Noţiunile şi tipurile încălcărilor de lege.
35. Răspunderea militarilor pentru încălcarea ordinii de subordonare.
36. Răspunderea militarilor pentru eschivarea de la serviciul militar.
37. Răspunderea militarilor pentru cazurile de relaţii neregulamentare.
38. Răspunderea militarilor pentru încălcarea regulilor serviciului de gardă şi interior.
39. Răspunderea militarilor pentru încălcarea modului de utilizare a patrimoniului, armamentului
şi tehnicii militare.
40. Răspunderea militarilor pentru crimele de stat, divulgarea secretelor de stat.
41. Începutul tradiţiilor militare naţionale. Geto-dacii şi urmaşii lor.
42. Întemeierea statului medieval Moldova şi evoluţia structurilor militare în evul mediu.
43. Basarabia în sec. XIX – începutul sec. XX. Rolul militarilor moldoveni în evenimentele anilor
1917-1918.
44. Eliberarea Moldovei de sub ocupaţia fascistă. Operaţiunea militară Iaşi-Chişinău.
45. Republica Moldova la etapa actuală.
46. Istoria constituirii Armatei Naţionale.
47. Trening: „Eu şi locul meu în colectivul militar”(scopul treningului este de a consolida
colectivul militar)
48. Şedinţă practică. „Autotrening”(scopul şedinţei este de a instrui efectivul pentru recuperarea
psihologică în urma influenţei stărilor psihice negative)
49. Particularităţile pregătirii psihologice a militarilor pînă la desfăşurarea pregătirii de foc, tactice
şi speciale.
50. Particularităţile pregătirii psihologice a militarilor pentru activitate în condiţii extremale.
51. Sarcinile dreptului internaţional umanitar.
52. Protecţia răniţilor, bolnavilor şi naufragiaţilor. Statutul prizonierilor de război.
53. Protecţia populaţiei şi a persoanelor civile în situaţii de conflict armat. Protecţia civilă şi a
bunurilor culturale.
54. Regulile esenţiale de drept ale războiului.
55. Istoria Armatei Naţionale şi unităţii militare.
56. Stema şi drapelul de stat ale Republicii Moldova. Emblema, stema, drapelul Armatei Naţionale
şi drapelul de luptă – simboluri ale onorului, vitejiei şi gloriei militare.
57. Conducerea unică – principiul de bază al vieţii militare.
58. Jurămîntul militar – act de credinţă Patriei şi poporului.
59. Fără disciplină nu există armată, fără executarea conştientă a ordinului nu există ostaş.
60. Constituţia şi Legea Republicii Moldova cu privire la pregătirea cetăţenilor pentru apărarea
Patriei.
61. Regulamentele militare despre drepturile şi obligaţiunile militarilor în termen.
62. Codul Penal al Republicii Moldova cu privire la infracţiunile militar.
63. Armata Naţională a Republicii Moldova – parte inseparabilă a statului de drept.
64. Formarea militarului modern – obiectiv prioritar al instruirii trupelor Armatei Naţionale.
65. Planul de acţiuni Republica Moldova - Uniunea Europeană.
66. Planul individual de acţiuni de parteneriat Republica Moldova – NATO.
67. Participarea Republicii Moldova în programul Parteneriat pentru Pace.
68. Patriotismul – trăsătură morală a militarilor Armatei Naţionale.
69. Participarea Armatei Naţionale în operaţiunile internaţionale de menţinere a păcii.
70. Respectarea modului sănătos de viaţă şi a eticii militare – sarcina principală a militarului
Armatei Naţionalei.
71. Ţinuta militarului, salutul, prezentarea şi conversaţia. Regulile de comportare a militarilor în
stradă, vizită, transport, localurile publice şi culturale.
72. Prevenirea NIV/SIDA şi altor boli transmisibile (ITS).
73. Alcoolismul – infracţiune contra vieţii şi sănătăţii.
74. Daunele fumatului şi narcomaniei pentru societate.
75. Mediul ambiant şi modul sănătos de viaţă
76. Psihologia colectivului militar.
77. Cultura relaţiilor interpersonale.
78. Comunicarea şi regulile de comunicare în societate.
79. Psihologia conflictului şi modelele de comportare în situaţii de conflict.
80. Căile de diminuare a agresivităţii şi fricii la militari.
81. Situaţiile de conflict în colectivele militare. Cauzele apariţiei lor şi căile de soluţionare.
82. Metodele de apărare împotriva influenţei psihologice a inamicului.
83. Drepturile universale ale omului.
84. Bazele juridice ale serviciului militar în Armata Naţională.

Locţiitor comandant de pluton


APROB
Decan facultate administrație publică
locotenent-colonel Pavel CROITORU

„______”___________________________ 2020

PROIECT DIDACTIC

la disciplina: BAZELE MANAGEMENTULUI MILITAR

TEMA 3. Pregătirea social-statală şi informarea trupelor


LECŢA 2. Organizarea practică a studierii militarilor

LECŢIE - Seminar

Discutat şi aprobat la şedinţa facultăţii


Proces verbal nr. 179 din 22.08.2019
Chişinău
2020
P LA N U L
de educaţie a militarilor în timpul desfăşurării lecţiei

I. PARTEA INTRODUCTIVĂ:
- se va aminti studenţilor prezenţi unele prevederi ale Regulamentului serviciului interior;
- se va aminti şi se va insista asupra respectării regulilor comportamentale ale militarilor şi
menţinerea disciplinei militare în cadrul lecţiilor.

II. PE PARCURSUL ŞEDINŢEI:


- se va supraveghea asupra respectării regulilor comportamentale şi de disciplină militară;
- se va supraveghea asupra păstrării integrităţii bunurilor materiale din aula de studii.

III. PARTEA FINALĂ:


- se va aprecia respectarea disciplinei militare în timpul desfăşurării lecţiei.

I. SECVENŢA INTRODUCTIVĂ
(6 MIN – PLUTON; 10 MIN – LA TORENT)
1. Se va lua cunoştinţă de raportul militarului de serviciu cu salutarea ulterioară a pluton
2. Se va indica militarului de serviciu în vederea pregătirii bazei material-instructive
3. Se va verifica prezenţa militarilor conform registrului şi aspectul lor exterior
4. Se vor da indicaţii în vederea eliminării deficienţelor depistate
5. Se va verifica asimilarea materialului expus şi analizat în lecţiile anterioare (4-5 întrebări de
control)
6. Se va aduce la cunoştinţă tema, scopul lecţiei şi subiectele de studiu
7. Se va trece la expunerea şi analiza materialului propus spre studiere.

TEMA nr. 3 Pregătirea social-statală şi informarea trupelor


Lecţia 2 Organizarea practică a studierii militarilor

SUBIECTELE DE STUDIU:
1. Elementele procesului de cunoaştere a efectivului.
2. Metodele de cunoaştere a efectivului.
3. Etapele de cunoaştere a efectivului.
4. Programul de cunoaştere a efectivului.

OBIECTIVELE DE REFERINŢĂ:
1. Să argumenteze necesitatea cunoaşterii subalternilor;
2. Să descrie etapele de studiere a subalternilor;
3. Să enumere elementele şi etapele procesului de cunoaştere a efectivului;
4. Să indice metodele de cunoaştere a subalternilor;
5. Să descriere programul de cunoaştere a efectivului;
6. Să identifice asemănările şi deosebirile dintre metodele de cunoaştere.

SCOPURILE:
1. Formarea cunoştinţelor privind metodica de organizare şi desfăşurare a practicii de studiere a
militarilor.
2. Aducerea la cunoştinţa studenţilor a modalităţii de studiere a efectivului.
3. Dezvoltarea gîndirii logice, capacităţii de analiză, sinteză şi iniţiativă.
4. Educarea hotărîrii, disciplinei şi organizării.

DURATA: 2 ore.
FORMA DE DESFĂŞURARE: seminar (lecţie de evaluare a cunoștințelor asimilate)
METODE DIDACTICE: povestirea, asaltul de idei, expunerea, problematizarea
MODUL DE ORGANIZARE A LUCRULUI: frontal, în grupuri
LOCUL DESFĂŞURĂRII: auditoriul 122.

LITERATURA RECOMANDATĂ:
1. Dispoziţiunea Şefului Marelui Stat Major al Armatei Naţionale, comandant al Armatei
Naţionale nr. 3 din 26 ianuarie 2010 „Cu privire la organizarea şi desfăşurarea lucrului
educativ în Armata Naţională pentru anul 2010”.
2. Dionisie Buzgan, Lucrul educativ în unităţile (subunităţile) militare ale Armatei Naţionale:
organizare, metodologie, experienţă, Chişinău, Centrul Editorial, 2006.
Capitolul III. Organizarea şi metodica de desfăşurare a pregătirii social-umanitară;
3. Pregătirea social-umanitară a militarilor în termen (culegere de materiale), Chişinău,
Centrul Editorial, 2004.

ASIGURAREA MATERIALĂ: planşe, cretă, proector, caiete, stilouri/colorate.

REPARTIZAREA TIMPULUI:
1. Secvenţa introductivă: 5 min.
2. Secvenţa de bază: 70 min.
- subiectul nr. 1 (__ min.) ___ slide
- subiectul nr. 2 (__ min.) ___ slide
- subiectul nr. 3 (__ min.) ___ slide
Secvenţa finală: 5 min

II. SECVENŢA DE BAZĂ

CAPTAREA ATENŢIEI:
Pentru a educa comandantul trebuie să fie psiholog, să ţină cont de personalitatea militarului, să-l cunoască.
Fiecare comandant trebuie să cunoască bine psihologia subalternilor, ca să poată pe baza acestor cunoştinţe să educe
personalitatea lor în direcţia necesară, să poată proiecta, după cum spunea A. S. Macarenco, personalitatea discipolilor săi.
Experienţa de lucru a comandanţilor ne demonstrează că pentru a putea influenţa (educa) efectivul trebuie mai întîi de
toate să cunoşti profund şi detaliat subalternii tăi, particularităţile colectivului în fruntea căruia te afli.
Marele pedagog rus C. Uşinskii în privinţa aceasta scria, ca să acţionezi cu succes, trebuie să cunoşti materialul asupra
căreia doreşti să acţionezi.
Regulamentul serviciului interior al Forţelor Armate ale Republicii Moldova stabileşte ca fiecare comandant să cunoască
un anumit volum de informaţie despre subalternii săi, să organizeze procesul de educaţie cu efectivul. Dar aceasta nu înseamnă, că
regulamentul interzice comandantului de a avea un câmp de activitate mai vast în procesul de educaţie.

1. Elementele procesului de cunoaştere a efectivului.


Aşa dar, metodica de dirijare a studierii personalităţii este o latură a activităţii comandantului în sistemul total
de educaţie. Elementele acestui sistem sînt:
 Subiectul (cine studiază) şi obiectul de studiu;
 Conţinutul lucrului de dirijare cu studierea efectivului (lucrul de studiere);
 Organizarea folosirii metodelor şi procedeelor de diagnosticare psihologico-pedagogice;
 Etapele.
Examinăm aceste elemente mai detaliat:
Subiectul de studiu îl constituie comandanţii (şefii), ofiţerii structurilor educative. Fiecare comandant (şef) este obligat să
studieze nemijlocit efectivul din subordine, prin studierea relaţiilor de serviciu, vieţii de trai, să cunoască calităţile
profesionale şi moral-psihologice ale subalternilor.
Obiectul de studiu îl constituie militarii de diferite categorii (fiecare la nivelul său de dezvoltare) şi colectivele militare.
Lucrul de studiere a subalternilor reprezintă acumularea datelor, care caracterizează personalitatea militară. Pe lîngă
aceasta, ca parte componentă a lucrului de studiere pot fi şi particularităţile social-psihologice a militarilor şi colectivelor militare.
Sarcina locţiitorului pentru lucrul educativ constă în organizarea şi pregătirea ofiţerilor pentru studierea particularităţilor
individual-psihologice ale militarilor ţinînd cont de cerinţele regulamentelor militare şi experienţa înaintată de lucru.

2. Metodele de cunoaştere a efectivului.


Iată din ce cauză elementul principal ale metodicii de dirijare privind studierea efectivului îl constituie organizarea
folosirii de către toate categoriile de comandanţi a întregului arsenal de metode psihologico-pedagogice de diagnostică:
 Metoda de observare a comportamentului militarilor;
 Metoda de studiere a documentelor;
 Metoda convorbirii diagnostice;
 Metoda de apreciere şi generalizare a caracteristicilor;
 Metoda biografică;
 Metoda experimentului diagnostic şi altele.
Pentru studierea relaţiilor în colectivele militare se foloseşte şi metoda de sociometrie.
Cum demonstrează practica, problema dată poate fi rezolvată numai cu depunerea eforturilor din partea tuturor ofiţerilor,
subofiţerilor, sergenţilor şi persoanelor mai active din colectivul militar. Principala condiţie a succesului acestui lucru este scopul
bine determinat, dirijarea permanentă a acestui lucru de către comandantul unităţii şi locţiitorul pentru lucrul educativ. Totodată,
trebuie să fie implicaţi mai activ ofiţerii din statul major şi serviciile unităţii.

3. Etapele de cunoaştere a efectivului.


Sistemul metodic de dirijare al comandantului şi locţiitorului pentru lucru educativ cu privire la studierea calităţilor
individuale şi psihologice a militarului include 3 etape.
I. Selectarea minuţioasă a recrutului şi pregătirea ofiţerilor pentru studierea lor la locul de trai (în primărie, şcoală,
familie, Centru Militar, Secţia de poliţie).
II. Studierea militarilor nou-încorporaţi din momentul sosirii în unitatea militară.
III. Studierea calităţilor individuale în complex cu pregătirea specialiştilor, care se începe după depunerea Jurămîntului
militar, repartizarea şi sosirea militarilor nou-încorporaţi în subunităţi.
Aceasta este etapa cea mai importantă.
Astfel, studierea militarului este un lucru fin, dificil şi de mare răspundere a ofiţerului. Succesul îl poate obţine numai
cine însuşeşte elementele măiestriei profesionale, cine poate să găsească cheia spre inima subalternilor, să se comporte cu respect
faţă de ei, să se comporte cu grijă faţă de necesităţile şi doleanţele lor.
Ofiţerul trebuie să respecte următoarea succesivitate a studierii personalităţii militarului.

4. Programul de cunoaştere a efectivului.


I. Date generale despre militar.
1. Gradul militar, numele, prenumele, patronimicul.
2. Anul, luna, data naşterii.
3. Locul naşterii şi de trai, încorporării în serviciul militar.
4. Preocupările de pînă la încorporare (elev în şcoala generală, cplegiu, specialitatea, timpul şi locul de lucru). A sosit din
altă unitate militară, cauza transferării.
5. Studiile şi dezvoltarea intelectuală generală.
6. Naţionalitatea.
7. Provenienţa socială (din familie de militar, muncitor, funcţionar, intelectual, ţăran).
8. Dezvoltarea fizică generală (sănătos, maladii suportate în copilărie, cît de frecvent este vulnerabil la maladii, aceste
date pot fi obţinute din conversaţia cu părinţii), ce genuri de sport practică, ce rezultate a obţinut.
9. Date despre părinţi şi rudele apropiate (locul doniciliului, profesia, tipul de activitate, tata, mama, surori, fraţi, soţia,
copii).
10. Situaţi familială (celibatar, căsătorit, copii. Totul despre activitatea soţiei, adresa).
11. Condiţiile de viaţă şi educaţie în familie (a fost educat fără părinţi).

II. Orientarea personalităţii şi motivele de comportament a militarului.


1. Necesităţile de bază, interesele, opiniile, înclinaţiile, confesiunea, convingerile, trăsăturile, concepţia despre viaţă.
Motivele de comportament în timpul serviciului, instruirii cotidiene.
2. Atitudinea faţă de însuşirea specialităţii militare (serioasă, indiferentă, neglijentă). Succesele în pregătirea de luptă.
Atitudinea faţă de recompensele şi pedepsele aplicate de comandant.
3. Atitudinea faţă de activitatea de serviciu. Cum manifestă spiritul de iniţiativă. Atitudinea faţă de păstrarea şi îngrijirea
armei şi tehnicii încredinţate. Spiritul de organizare şi disciplină. Ce lucru preferă.
4. Cu ce are de gînd să se ocupe după serviciul militar în armată (să înveţe, să lucreze).
5. Cum utilizează concediul (permisia), unde pleacă, cu cine se întîlneşte, unde şi cum se odihneşte.

III. Relaţiile cu alţi militari.


1. Postura în colectiv (are autoritate, ce determină această autoritate, gradul de confortabilitate).
2. Atitudinea faţă de camarazi (preţuieşte opinia colectivului, este indiferent faţă de camarazi, cu cine este prieten, pe ce
este
bazată această prietenie, are conflicte cu camarazii etc.).
3. Relaţiile cu comandanţii inferiori.
4. Relaţiile cu ofiţerii, subofiţerii.
5. Este mulţumit de situaţia sa în colectivul militar şi ce condiţii ar prefera.
6. Preţuieşte onoarea şi tradiţiile subunităţii şi unităţii.
7. Relaţiile şi contactul cu camarazii, cunoscuţii din afara unităţii.
8. Cu cine menţine legătură şi cît de des întreţine corespondenţa cu părinţii, rudele şi prietenii.
9. Manifestarea prieteniei camaradereşti şi a relaţiilor.

IV. Particularităţile manifestării caracterului şi temperamentului.

1. Trăsăturile de caracter reliefate (faţă de cei din jur, camarazi, instrucţii, diferite lucrări, specialitate, faţă de sine,
asiduitatea în lucru şi capacitatea de muncă, tăria şi orientarea caracterului).
2. Trăsăturile volitive de caracter (spiritul de independenţă).
3. Disciplina şi spiritul executiv (se subordonează şi dirijază alte persoane, execută ordinele comandanţilor), respectarea
regimului de instruire şi serviciu în unitate (respectă regimul, încalcă premeditat s-au din neglijenţă, nu reuşeşte să respecte
programul zilnic).
4. Particularităţile de temperament reliefate.
5. Trăsăturile de caracter negative (neîncrederea, starea bolnăvicioasă, vulnerabilitatea exagerată, absenţa spiritului
autocritic, îngâmfarea).
6. Atitudinea faţă de stimulentele morale şi materiale.

V. Capacităţile şi gradul de însuşire.

1. Calităţile intelectuale şi fizice. Gradul de însuşire a disciplinelor studiate în cadrul pregătirii de luptă.
2. Capacităţile de însuşire a unei specialităţi militare (în special atenţia şi interesul faţă de tehnică, armament, memoria,
raţionamentul, imaginaţia, rapiditatea şi stabilitatea memorizării).
3. Atitudinea faţă de şedinţe şi instruirea militară (cu ce interes sau fără interes însuşeşte specialitatea militară, atitudinea
faţă de apreciere).

VI. Concluzii psihologice şi pedagogice generale.


1. Calităţile pozitive şi neajunsurile generale ale personalităţii mlitarului.
2. Cauzele (interioare şi exterioare), neajunsurile (condiţiile de educare în armată şi pînă la armată, maladiile, absenţa
capacităţilor şi deprinderilor necesare pentru lucru).
3. Determinarea sarcinilor principale care stau în faţa comandanţilor, căilor lucrului educativ şi instructiv cu militarul.
4. Programul studierii personalităţii permite ofiţerului să facă concluzii cu privire la orientarea, caracterul, capacităţile,
temperamentul, opiniile, înclinaţiile, interesele fiecărui militar.

Este important să se ţină cont de faptul că ceia ce am vorbit eu nu este un şablon. Acesta este un model şi poate servi doar
ca punct de orientare pentru studierea subalternilor.
În procesul aplicării practice a programului ofiţerul nu este obligat să găsească răspunsurile la toate punctele fiecărui
compartiment. Uneori este suficient să se răspundă la câteva dintre ele, pentru a putea trage concluzia corectă. Aceasta va depinde
de experienţa de lucru a ofiţerului cu militarii, priceperea de a utiliza în activitatea de serviciu a cunoştinţelor şi deprinderilor
psihologice şi pedagogice.
REALIZAREA FEED-BACK-ULUI:
- de ce este necesară cunoaşterea subalternilor?
- care sînt etapele studierii subalternilor?
- care sînt elementele şi etapele procesului de cunoaştere a efectivului?
- enumeraţi metodele de cunoaştere a subalternilor?
- ce include programul de cunoaştere a efectivului?

INTENSIFICAREA RETENŢIEI:
Şi în sfîrşit, cunoaşterea subalternilor este necesară pentru organizarea justă a educării acestora, înţelegerii subalternului,
să se ţină cont de părţile puternice şi cele slabe ale acestuia, de neajunsurile lor. Pe această bază se efectuează o activitate de
dezrădăcinare a neajunsurilor şi de dezvoltare a calităţilor pozitive ale subalternilor.
TRANSFERUL CUNOŞTINŢELOR:
Cînd veţi începe cariera profesională în trupe primul lucru pe care îl veţi face va fi studierea stării de lucruri, oamenilor cu
care veţi lucra în continuare.
Sarcini de muncă independentă:
Studiaţi capitolul I (Metoda de dirijare a procesului de studiere a efectivului) din manualul „Organizarea lucrului educativ
în unităţile militare ale Armatei Naţionale” şi formulaţi un punct de vedere personal şi legătura cu această problemă.
Elaboraţi un chestionar, test de cunoaştere a subalternului conform programului de studiere a subalternului. Şedinţa
viitoare va fi consacrată cunoaşterii şi caracterizării colegului de bancă prin metoda convorbirii s-au anchetării după programul de
studiere a subalternului.

III. SECVENŢA FINALĂ

1. Se va reitera tema şi obiectivele lecţiei.


2. Se va verifica nivelul de realizare a obiectivelor propuse pentru lecţia în cauză.
3. Se for formula concluziile generale vizavi de problematica studiată.
4. Se vor clarifica întrebările survenite.
5. Se vor formula 2-3 întrebări de control în vederea determinării nivelului de asimilare a materialului.
6. Se vor repartiza însărcinări pentru realizarea în cadrul şedinţei ce va urma, se va indica literatura.
7. Se vor anunţa calificativele atribuite cu argumentările de rigoare.
8. Se vor da indicaţii privind ordinea în aulă.
9. Se va anunţa sfârşitul lecţiei.

Întocmit:
Șef catedra ştiinţe umanistice şi limbi moderne
locotenent-colonel Valeriu BULAT

„______”_________________________ 2019
APROB
Decan facultate administrație publică
locotenent-colonel Pavel CROITORU

„______”___________________________ 2020

PROIECT DIDACTIC

la disciplina: BAZELE MANAGEMENTULUI MILITAR

TEMA 3. Pregătirea social-statală şi informarea trupelor


LECŢA 3. Întocmirea planului de organizare a lucrului educativ în subunitate

LECŢIE - Seminar
Discutat şi aprobat la şedinţa facultăţii
Proces verbal nr. 179 din 22.08.2019

Chişinău
2020
P LA N U L
de educaţie a militarilor în timpul desfăşurării lecţiei

I. PARTEA INTRODUCTIVĂ:
- se va aminti studenţilor prezenţi unele prevederi ale Regulamentului serviciului interior;
- se va aminti şi se va insista asupra respectării regulilor comportamentale ale militarilor şi
menţinerea disciplinei militare în cadrul lecţiilor.

II. PE PARCURSUL ŞEDINŢEI:


- se va supraveghea asupra respectării regulilor comportamentale şi de disciplină militară;
- se va supraveghea asupra păstrării integrităţii bunurilor materiale din aula de studii.

III. PARTEA FINALĂ:


- se va aprecia respectarea disciplinei militare în timpul desfăşurării lecţiei.

I. SECVENŢA INTRODUCTIVĂ
(7 MIN – PLUTON; 10 MIN – LA TORENT)
1. Se va lua cunoştinţă de raportul militarului de serviciu cu salutarea ulterioară a pluton
2. Se va indica militarului de serviciu în vederea pregătirii bazei material-instructive
3. Se va verifica prezenţa militarilor conform registrului şi aspectul lor exterior
4. Se vor da indicaţii în vederea eliminării deficienţelor depistate
5. Se va verifica asimilarea materialului expus şi analizat în lecţiile anterioare (4-5 întrebări de
control)
6. Se va aduce la cunoştinţă tema, scopul lecţiei şi subiectele de studiu
7. Se va trece la expunerea şi analiza materialului propus spre studiere.

TEMA nr. 3 Pregătirea social-statală şi informarea trupelor


Lecţia 3 Întocmirea planului de organizare a lucrului educativ în subunitate

SUBIECTELE DE STUDIU:
1. Scopul principal şi ordinea de planificare lunară a lucrului educativ în subunitate.
2. Planificarea lucrului educativ pentru perioada de îndeplinire a unei misiuni concrete.
3. Elaborarea planului de organizare a lucrului educativ în subunitate.
- prezentarea practică a modului de lucru conform planului de organizare a lucrului educativ;
- bilanţul activității organizatorice de lucru educativ în subunitate.

OBIECTIVELE DE REFERINŢĂ:
1. Să elaboreze proiecte didactice pentru diferite tipuri de lecţii educative;
2. Să stabilească conexiunea inversă dintre militarul prin contract și cel în termen, îndreptat spre
auto-educare;
3. Să stabilească interdependenţa dintre lucrul educativ, disciplina militară și spiritul moral-
psihologic în subunitate;
4. Să formeze opinia sa proprie asupra rolului lucrului educativ în subunitate.

SCOPURILE:
1. Orientarea spre studierea bazelor teoretico-metodologice generale ale muncii educative,
2. Înţelegerea de către studenţi a obiectivelor şi problemelor muncii educative contemporane în
corelaţie cu practica pedagogică, cunoaşterea metodelor de studiere a subalternilor.

DURATA: 2 ore.
FORMA DE DESFĂŞURARE: seminar (lecţie de antrenare a cunoştinţelor transmise)
METODE DIDACTICE: povestirea, asaltul de idei, expunerea, problematizarea
MODUL DE ORGANIZARE A LUCRULUI: frontal, în grupuri
LOCUL DESFĂŞURĂRII: auditoriul 105/125.

LITERATURA RECOMANDATĂ:
1. Dispoziţiunea Şefului Marelui Stat Major al Armatei Naţionale, comandant al Armatei Naţionale
nr. 3 din 26 ianuarie 2010 „Cu privire la organizarea şi desfăşurarea lucrului educativ în Armata
Naţională pentru anul 2010”.
2. Dionisie Buzgan, Lucrul educativ în unităţile (subunităţile) militare ale Armatei Naţionale:
organizare, metodologie, experienţă, Chişinău, Centrul Editorial, 2006.
Capitolul III. Organizarea şi metodica de desfăşurare a pregătirii social-umanitară;
3. Pregătirea social-umanitară a militarilor în termen (culegere de materiale), Chişinău, Centrul
Editorial, 2004.

ASIGURAREA MATERIALĂ: planşe, cretă, proector, caiete, stilouri/colorate.

REPARTIZAREA TIMPULUI:
1. Secvenţa introductivă: 5 min.
2. Secvenţa de bază: 70 min.
- subiectul nr. 1 (__ min.) ___ slide
- subiectul nr. 2 (__ min.) ___ slide
- subiectul nr. 3 (__ min.) ___ slide
Secvenţa finală: 5 min

II. SECVENŢA DE BAZĂ

În subunitate se organizează planificarea curentă a lucrului educativ, care este reprezentată printr-un plan lunar şi separat
pentru perioada de îndeplinire a unor sarcini concrete. Activităţile educative planificate în companie se includ săptămînal în orarul
lecţiilor, iar cele mai importante, lunar, în planul calendaristic al subunităţii.
Aceasta într-o măsură oarecare sistematizează procesul de organizare a lucrului educativ şi îi asigură un caracter planificat.

1. Scopul principal şi ordinea de planificare lunară a lucrului educativ în subunitate.


Scopul principal al planului de organizare a lucrului educativ în companie constă în orientarea activităţii educative a
efectivului spre îndeplinirea sarcinilor ce stau în faţa subunităţii, cum ar fi: aplicaţiile tactice, tragerile de luptă, şedinţele în cadrul
pregătirii de luptă şi instructive cu efectivul ce intră în serviciu la postul de luptă, gardă şi de zi, disciplina militară şi activitatea
cotidiană.
Planul trebuie să asigure îndeplinirea sarcinilor pregătirii de luptă, lucrului educativ şi de consolidare a disciplinei militare.
Ţinînd cont de faptul că educaţia efectivului se desfăşoară permanent, iar rezultatul final al acesteia depinde nu numai de
lucrul educativ, dar şi de conţinutul principal de organizare a lucrului educativ al subunităţii care reprezintă:
- activităţi informativ-educative şi de explicare a legilor Republicii Moldova, a cerinţelor Comandantului Suprem al Forţelor
Armate, Ministrului apărării şi şefului Marelui Stat Major al Armatei Naţionale etc.;
- activităţi de mobilizare a efectivului pentru menţinerea capacităţii de luptă (lămurirea sarcinilor pregătirii de luptă şi
educaţie, consolidare a disciplinei militare);
- activităţi de consolidare a disciplinei militare, de profilaxie a încălcărilor de drept şi închegare a colectivului militar;
- activităţi de organizare a pregătirii social-umanitare (controlul asupra nivelului de desfăşurare a şedinţelor, acordarea
ajutorului ofiţerilor care desfăşoară şedinţe, măsuri de consolidare a cunoştinţelor, lucrul cu militarii care au o reuşită slabă, cu cei
care au lipsit de la şedinţe etc.);
- activităţi psihologice (organizarea studierii detaliate a calităţilor psihologice individuale, în primul rînd, a militarilor nou-
încorporaţi, descoperirea persoanelor care sînt predispuse să încalce disciplina militară, să comită infracţiuni, desfăşurarea
activităţilor de adaptare social-psihologică şi reabilitare a efectivului etc.);
- activităţi cu privire la protecţia socială şi juridică (aducerea la cunoştinţă şi explicarea actelor normative efectivului,
asigurarea înlesnirilor şi garanţiilor efectivului etc.);
- activităţi cultural-educative (organizarea odihnei efectivului, totodată, şi în zilele de odihnă, organizarea lucrului
colectivelor de artişti amatori, amenajarea camerei de informare şi odihnă, a cazărmii, întocmirea gazetei de perete etc.).
În plan se prevăd desfăşurarea convorbirilor, adunărilor generale, activităţile de propagare a tradiţiilor de luptă şi militare,
seratele de întrebări şi răspunsuri, matineele tematice, disputele, mesele rotunde, şedinţele instructiv-metodice, demonstrative şi
practice etc.
La întocmirea planului trebuie să se ţină cont de cerinţele regulamentelor militare, ordinelor, dispoziţiunilor Ministrului
apărării şi şefului Marelui Stat Major al Armatei Naţionale, de programele pregătirii de luptă, indicaţiile comandanţilor şi şefilor
superiori, de nivelul disciplinei şi climatul moral-psihologic al efectivului subunităţii, de asemenea, să se ţină cont şi de
neajunsurile ce au fost depistate în luna precedentă.
Înaintea întocmirii planului comandantul trebuie:
- să ia cunoştinţă de cerinţele documentelor de conducere privind organizarea pregătirii de luptă şi lucrului educativ, sarcinile
puse de către şefii superiori şi activităţile planificate pentru desfăşurare în unitate;
- să cunoască sarcinile subunităţii pentru luna respectivă;
- să analizeze rezultatele îndeplinirii planului pentru luna curentă şi starea de lucruri în subunitate;
- să cunoască evenimentele principale, ce vor avea loc în ţară, unitate;
- să cunoască şi să ţină cont de părerile comandanţilor de plutoane, grupe;
- să facă o analiză a schimbărilor apărute în portretul social al companiei;
- totodată, să se ţină cont de cererile şi dorinţele efectivului.
Luînd în consideraţie cele expuse mai sus, se determină sarcinile principale ale lucrului educativ pentru luna respectivă.
Avînd ca bază aceste sarcini, se analizează şi planifică activităţile, indicînd termenele şi persoanele responsabile pentru pregătirea
şi desfăşurarea lor.
Activităţile planificate şi termenele de executare se coordonează cu şefii superiori, statul major al unităţii. După aprobare
planul se aduce la cunoştinţa comandanţilor de plutoane, grupe şi persoanelor responsabile de pregătirea şi desfăşurarea
activităţilor.
Planul de organizare a lucrului educativ reprezintă un complex de activităţi, care se organizează şi se desfăşoară de către
persoanele cu funcţii de răspundere, cu scopul de a crea şi menţine un climat moral-psihologic sănătos în colectivul militar.
În viaţa cotidiană pot interveni diverse schimbări. Prin urmare, trebuie să fim totdeauna gata pentru a ne reorganiza
activitatea, completînd planul cu noi activităţi.
Ca planul să nu rămînă numai pe hîrtie, trebuie ca toţi cei ce sînt desemnaţi responsabili de activităţile planificate să fie
informaţi la timp (pînă la data de 30 sau 31 a lunii, care ia sfîrşit), să înţeleagă scopul şi însemnătatea activităţii planificate. Este
important de a le da unele sfaturi în ce priveşte calitatea îndeplinirii sarcinii, momentele-cheie. Este strict necesar controlul privind
pregătirea şi desfăşurarea activităţilor planificate.

2. Planificarea lucrului educativ pentru perioada de îndeplinire a unei misiuni concrete


În perioada de îndeplinire de către efectivul subunităţii a unei misiuni concrete (aplicaţii, trageri, serviciul la postul de luptă,
de gardă, ziua de parc şi gospodărie, ieşire în cîmp etc.) se elaborează planul de organizare a lucrului educativ cu efectivul
subunităţii aparte. Toate activităţile planificate sînt orientate spre îndeplinirea misiunii concrete puse în faţa efectivului subunităţii.
De regulă, aceste planuri sînt concise după conţinut şi mărime. Totodată, structura lor diferă de structura planului lunar şi include
lucrul în perioada de pregătire, în cadrul îndeplinirii misiunii concrete şi perioada de bilanţ.
În perioada de pregătire se planifică activităţi cu caracter mobilizator şi explicativ (adunări generale, instructaje, convorbiri,
schimburi de experienţă etc.).
În timpul îndeplinirii misiunii este important de a organiza regulat informarea curentă şi de luptă, propagarea experienţei
militarilor care sau evidenţiat etc.
În perioada de bilanţ o atenţie deosebită se acordă stimulării efectivului, propagării experienţei înaintate, desfăşurării
activităţilor de reabilitare psihologică a efectivului etc.
Dacă în companie (baterie) nu este prevăzută conform statelor funcţia de locţiitor pentru lucrul educativ, planul se elaborează
de către comandat şi este aprobat de către locţiitorul comandantului de batalion sau unitate pentru lucrul educativ.
Planul se întocmeşte într-o formă liberă (după direcţiile de activitate, în formă de plan-calendar etc.). Însă în fiecare caz
activităţile planului trebuie să reflecte sarcinile principale ale pregătirii de luptă în perioada dată şi prevăd termenele concrete de
executare şi persoanele responsabile.

3. Elaborarea planului de organizare a lucrului educativ în subunitate.


Principalul document de planificare a muncii educative în unitatea militară este planul anual şi cel lunar de organizare a muncii
educative. Elaborarea lui se bazează pe baza sarcinilor cei revin unităţii militare din documentele de conducere, precum şi pe baza
analizei stării moral-psihologice şi a disciplinei efectivului în anul de instrucţie anterior.

Anunţ acţiunea care urmează să se transforme în deprindere.


Lucrînd individual, pe parcursul a 30 minute, întocmiţi un plan de organizare ai muncii educative şi de consolidare a
disciplinei militare cu efectivul companiei a 3-a pentru o lună (la alegere).

Algoritmul de elaborare a planului.


1. Stabiliţi obiectivele prioritare pentru luna ce v-aţi ales-o, ţinînd cont de sarcinile ce-i revin colectivului vostru din
documentele de directivă, starea moral-psihologică şi disciplina militară. Obiectivele sunt enunţuri cu caracter anticipativ care
descriu o intenţie, un rezultat aşteptat.
2. Formulaţi clar şi precis activităţi educative al căror scop este acela de a conduce la realizarea obiectivelor.
3. Grupaţi activităţile preconizate pe compartimente corespunzător obiectivelor stabilite.
4. Stabiliţi succesiunea activităţilor pe parcursul lunii.
5. Stabiliţi categoria de militari pentru care va fi desfăşurată activitatea.
6. Pentru fiecare măsură în parte, stabiliţi persoanele sau colectivele responsabile de îndeplinirea activităţilor preconizate.
7. Stabiliţi termenele de realizare.

La alcătuirea planului se ţine cont de următoarele documente:


1. Planul de perspectivă al măsurilor privind consolidarea disciplinei militare şi asigurare a ordinii de drept în Academia
Militară pentru anul 2015;
2. Planul anual al principalelor activităţi educative pentru anul 2015;
3. Tematica lucrului educativ desfăşurat cu militarii în termen.
Tinînd cont de starea moral-psihologică, disciplina, sarcinile ce-i revin colectivului vostru, veţi întocmi un planul de
organizare a muncii educative pentru o lună (la alegere).

Prezentarea rostului acţiunii.


Pe parcursul întregii carieri militare vă veţi ocupa de planificarea activităţii, inclusiv şi a activităţii educative şi de
consolidare a disciplinei militare. Aceasta cere regulamentul serviciului interior.
Crearea deprinderilor de întocmire a planului de organizare a muncii educative în subunitate.
Acordarea timpului necesar studenţilor pentru planului mental de acţiune.
Timpul pentru întocmire a planului respectiv este de 40 minute.

CONCLUZIE:
Planificarea muncii educative este o activitate complexă prin care se stabileşte (în liniii mari sau mai amănunţit) ce activităţi
educative vor fi desfăşurate în scopul atingerii obiectivelor ce stau în faţa subunităţii în vederea pregătirii de luptă.
Este important să se ţină cont de faptul că ceia ce am elaborat noi nu este un şablon. Acesta este un model.

Planul anual al principalelor activităţi educative pentru anul 2015


Adunări generale privind starea lucrului educativ şi de consolidare a disciplinei militare:
- cu soldaţii; ianuarie
1 - cu sergenţii; februarie
- cu subofiţerii; mai
- cu ofiţerii iunie
Activităţi de implementare a tehnicilor de consolidare a disciplinei militare în practică aprilie
2
octombrie
3 Desfăşurarea activităţilor educative cu corpul de ofiţeri sub genericul: „Mă mîndresc cu profesia de ofiţer”. 4.06-2.07
Desfăşurarea activităţilor educative cu corpul de subofiţeri sub genericul: „Subofiţerul - prezentul şi perspectiva
4 12.03-9.04
profesionalis-mului în Armata Naţională ”.
Desfăşurarea activităţilor instructiv-educative cu corpul de sergenţi sub genericul: „Sergentul – primul ajutor al
5 15.01-12.02
comandantului în respectarea legalităţii şi ordinii de drept în Armata Naţională”.
4 Organizarea concursului TVC-2015 aprilie
iulie
5 Ziua profesională a ofiţerilor structurii educative.
decembrie
6 Investigarea, analiza socio-psihologică şi sinergetică a efectivului unităţilor. decembrie iunie
7 Elaborarea tabloului social-psihologic al Armatei Naţionale februarie
8 Elaborarea tabloului social-psihologic al unităţii. ianuarie
Elaborarea tabloului social-psihologic al militarilor încorporaţi. decembrie
9
iunie
10 Desfăşurarea activităţilor militaro-patriotice sub genericul „La straja pămîntului străbun” iulie-august
Desfăşurarea seminarului teoretico-practic cu conducătorii de grupe din cadrul pregătirii social-umanitare. martie
11
iulie
Şedinţe instructiv-metodice:
- cu comandanţii de plutoane şi companii privind aplicarea experienţei înaintate de instruire şi educare a septembrie
efectivului; februarie
12 - cu corpul de sergenţi despre necesitatea exemplului personal în activitatea cotidiană; lunar
- cu ofiţerii ce desfăşoară şedinţe în cadrul pregătirii social-umanitare.
Festivităţi consacrate sărbătorilor de stat şi militare:
- Zilei Armatei Naţionale –23 ani de la creare; septembrie
- Zilei Internaţionale a femeii şi Festivalul „Mărţişor – 2015”; martie
13
- Zilei Victoriei şi comemorării eroilor căzuţi pentru independenţa Patriei; mai
- Zilei Republicii - 23 ani de la declararea independenţei; august
- Zilei copiilor. iunie
Desfăşurarea activităţilor educativ-culturale consacrate:
14 - poetului M. Eminescu; ianuarie
- autorului Imnului Republicii Moldova – preotului militar şi poetului A. Mateevici. martie
15 Masă rotundă cu tema: „Asistenţa psihologică în trupe – probleme şi perspectivă”. decembrie

T E MAT I CA
lucrului educativ desfăşurat cu militarii în termen

Compartimentul educaţia militară


1. Armata Naţională – parte inseparabilă a Republicii Moldova.
2. Formarea militarului modern - sarcina principală a instruirii trupelor Armatei Naţionale.
3. Stema şi drapelul de stat al Republicii Moldova.
4. Drapelul de luptă – simbol al onoarei, vitejiei şi gloriei militare.
5. Jurămîntul militar – act de credinţă Patriei.
6. Disciplina şi ordinea militară – factori de bază ai tăriei armatei.
7. Serviciul de luptă şi interior – misiune de luptă.
8. Patriotismul – trăsătură morală a militarului Armatei Naţionale.
9. Cunoaşterea şi îngrijirea armamentului de luptă – îndatorii ale tuturor militarilor.

Compartimentul disciplina militară


1. Cerinţele Ministrului apărării cu privire la consolidarea disciplinei militare.
2. Bazele de drept ale disciplinei militare.
3. Rolul tradiţiilor şi ritualurilor militare la întărirea disciplinei militare.
4. Încălcările de drept şi răspunderea juridică.
5. Răspunderea disciplinară a militarilor.
6. Răspunderea administrativă a militarilor.
7. Răspunderea materială a militarilor.
8. Rolul prieteniei şi spiritul camaraderiei în întărirea disciplinei militare.
9. Relaţiile regulamentare în colectiv – factor important în consolidarea disciplinei militare.
10. Cum să te educi pentru a deveni disciplinat.
11. Drogurile şi alcoolul degradează intelectul şi personalitatea.
12. Situaţiile de conflict în colectivele militare, cauzele apariţiei lor şi căile de rezolvare.

Compartimentul modul sănătos de viaţă


1. Istoria originii NIV/SIDA.
2. Cultura relaţiilor şi NIV/SIDA.
3. Mediul biologic care ne înconjoară şi sistemul imun uman.
4. Ce este HIV/SIDA şi IST?
5. Căile de transmitere a HIV/SIDA şi IST.
6. Cum nu se transmite HIV/SIDA şi IST.
7. Evoluţia naturală a infecţiei HIV.
8. Epidemia HIV/SIDA.
9. Prevenirea şi profilaxia HIV/SIDA.
10. Prevenirea folosirii alcoolului de către militari.
11. Daunele fumatului pentru sănătate.
12. Narcomania – o boală a societăţii.
Compartimentul activitatea cultural-spirituală
1. Tradiţiile şi obiceiurile poporului moldovean cu ocazia sărbătorilor de iarnă.
2. Monumentele şi localurile cultural-artistice ale oraşului (localităţii), unde-ţi satisfaci serviciul militar.
3. Mărţişorul – tradiţie frumoasă a poporului moldovean.
4. Tradiţiile creştin-ortodoxe de Sfintele Paşti la moldoveni.
5. Alexei Mateevici – preot, poet, patriot, autor al Imnului Republicii Moldova.
6. Mihai Eminescu – marele geniu al literaturii universale.
7. Cultura, tradiţiile şi obiceiurile dacilor.
8. Frumuseţea graiului natal în operele marilor poieţi-patrioţi ai neamului nostru.
9. Dimitrie Cantemir – savant, voievod, patriot.

III. SECVENŢA FINALĂ

1. Se va reitera tema şi obiectivele lecţiei.


2. Se va verifica nivelul de realizare a obiectivelor propuse pentru lecţia în cauză.
3. Se for formula concluziile generale vizavi de problematica studiată.
4. Se vor clarifica întrebările survenite.
5. Se vor formula 2-3 întrebări de control în vederea determinării nivelului de asimilare a materialului.
6. Se vor repartiza însărcinări pentru realizarea în cadrul şedinţei ce va urma, se va indica literatura.
7. Se vor anunţa calificativele atribuite cu argumentările de rigoare.
8. Se vor da indicaţii privind ordinea în aulă.
9. Se va anunţa sfârşitul lecţiei.

Întocmit:
Șef catedra ştiinţe umanistice şi limbi moderne
locotenent-colonel Valeriu BULAT

„______”_________________________ 2019
APROB
Decan facultate administrație publică
locotenent-colonel Pavel CROITORU

„______”___________________________ 2020

PROIECT DIDACTIC

la disciplina: BAZELE MANAGEMENTULUI MILITAR

TEMA 3. Pregătirea social-statală şi informarea trupelor


LECŢA 4. Întocmirea proiectului didactic pentru o ședință de reeducare a militarilor

LECŢIE - Seminar
Discutat şi aprobat la şedinţa facultăţii
Proces verbal nr. 179 din 22.08.2019

Chişinău
2020
P LA N U L
de educaţie a militarilor în timpul desfăşurării lecţiei

I. PARTEA INTRODUCTIVĂ:
- se va aminti studenţilor prezenţi unele prevederi ale Regulamentului serviciului interior;
- se va aminti şi se va insista asupra respectării regulilor comportamentale ale militarilor şi
menţinerea disciplinei militare în cadrul lecţiilor.

II. PE PARCURSUL ŞEDINŢEI:


- se va supraveghea asupra respectării regulilor comportamentale şi de disciplină militară;
- se va supraveghea asupra păstrării integrităţii bunurilor materiale din aula de studii.

III. PARTEA FINALĂ:


- se va aprecia respectarea disciplinei militare în timpul desfăşurării lecţiei.

I. SECVENŢA INTRODUCTIVĂ
(8 MIN – PLUTON; 10 MIN – LA TORENT)
1. Se va lua cunoştinţă de raportul militarului de serviciu cu salutarea ulterioară a pluton
2. Se va indica militarului de serviciu în vederea pregătirii bazei material-instructive
3. Se va verifica prezenţa militarilor conform registrului şi aspectul lor exterior
4. Se vor da indicaţii în vederea eliminării deficienţelor depistate
5. Se va verifica asimilarea materialului expus şi analizat în lecţiile anterioare (4-5 întrebări de
control)
6. Se va aduce la cunoştinţă tema, scopul lecţiei şi subiectele de studiu
7. Se va trece la expunerea şi analiza materialului propus spre studiere.

TEMA nr. 3 Pregătirea social-statală şi informarea trupelor


Lecţia 4 Întocmirea proiectului didactic pentru o ședință de reeducare a militarilor

SUBIECTELE DE STUDIU:
1. Conversaţia.
2. Analiza situaţiilor concrete şi rezolvarea misiunilor practice.
3. Discuţia.
4. Metoda „mesei rotunde”.
5. Metoda „asaltul de idei”.

OBIECTIVELE DE REFERINŢĂ:
1. Aducerea la cunoştinţă ofiţerilor a principalelor procedee folosite în cadrul şedinţelor de PSS.
2. Demonstrarea regulilor care necesită a fi respectate în cadrul desfăşurării formelor active de
instruire.
3. Prin exemple concrete a demonstra practic ofiţerilor metodica desfăşurării şedinţelor la PSS.

OBIECTIVE OPERAŢIONALE: Studenţii vor fi în măsură să:


1. Să elaboreze un plan de desfăşurare a muncii educative în subunitate;
2. Să organizeze activitatea educativă a comandantului în raport cu anumite obiective.

SCOPURILE:
1. Să determine rolul celor mai active forme de instruire.
2. Să cunoască cerinţele și modul de pregătire către desfăşurarea discuţiei.
3. Să formuleze procedeele folosite în cadrul metodei de conversaţie.
4. Să denumească etapele principale de rezolvare a misiunilor practice.
5. Să descrie modul de pregătire şi desfăşurare a discuţiei.
6. Să determine care sînt cerinţele puse în faţa discuţiei.
7. Să exemplifice care sunt etapele și regulile principale de desfăşurare a „discuţiei”, „mesei
rotunde”, și „asaltului de idei”.

DURATA: 2 ore.
FORMA DE DESFĂŞURARE: seminar (lecţie de antrenare a cunoştinţelor transmise)
METODE DIDACTICE: expunerea, conversaţia, brainstorming-ul, studiul de caz.
MODUL DE ORGANIZARE A LUCRULUI: frontal, în grupuri
LOCUL DESFĂŞURĂRII: auditoriul 130/121.

LITERATURA RECOMANDATĂ:
1. Organizarea lucrului educativ în unităţile militare ale Armatei Naţionale. Chişinău, Centrul
editorial, 2004.
2. Lucrul educativ în unităţile (subunităţile) militare ale Armatei Naţionale: organizare,
metodologie, experienţă. Centrul editorial, Chişinău, 2004.
3. Bazele muncii educative, curs de lecţii pentru studenţii Academiei militare, Chişinău 2015.

ASIGURAREA MATERIALĂ: planşe, cretă, proector, caiete, stilouri/colorate.

REPARTIZAREA TIMPULUI:
1. Secvenţa introductivă: 5 min.
2. Secvenţa de bază: 70 min.
- subiectul nr. 1 (__ min.) ___ slide
- subiectul nr. 2 (__ min.) ___ slide
- subiectul nr. 3 (__ min.) ___ slide
- subiectul nr. 4 (__ min.) ___ slide
- subiectul nr. 5 (__ min.) ___ slide
Secvenţa finală: 5 min
II. SECVENŢA DE BAZĂ
APROB COORDONAT
Comandant batalion cu destinație specială Șef S1 secţie personal stat major BDS
colonel Tudor MARTEA maior Vadim BULGARU
„___” __________________________ 2018 „___” ___________________________ 2018

PLAN - CONSPECT
la pregătirea social - statală a efectivului de ofiţeri B.D.S.
pentru data de 03 martie 2018
TEMA: Întocmirea proiectului didactic pentru o ședință de reeducare a militarilor.

SUBIECTELE DE STUDIU:
1. Conversaţia.
2. Analiza situaţiilor concrete şi rezolvarea misiunilor practice.
3. Discuţia.
4. Metoda „mesei rotunde”.
5. Metoda „asaltul de idei”.

II. SECVENŢA DE BAZĂ


Recomandări de folosire a unor forme active de instruire în cadrul şedinţelor de pregătire social-statală
E cunoscut faptul că instruirea unei persoane presupune un proces de transmitere şi respectiv de primire a
cunoştinţelor. De calitatea acestor cunoştinţe depinde nivelul de pregătire a subalternilor. Un aport considerabil pentru
ofiţerii Armatei Naţionale, care organizează şi desfăşoară şedinţe în cadrul pregătirii social-umanitare, pot servi
recomandările metodice, care conţin mai multe forme active de instruire. Există mai multe forme, dar cele mai
cunoscute sînt: conversaţia, analiza şi rezolvarea situaţiilor concrete, masa rotundă, jocurile didactice, asaltul de idei
şi altele.

1. Conversaţia este o metodă, care spre deosebire de monolog (cînd vorbeşte numai conducătorul şedinţei, iar
subalternii receptează informaţia gata), presupune participarea activă a militarilor în procesul de studiere a materialului
prin prelucrarea lui şi expunerea părerii despre informaţia respectivă. Mai pe scurt, cînd subalternii nu numai ascultă,
dar şi îşi expun părerile, discută, completează răspunsul dat de conducător, bazîndu-se pe experienţa personală.
În cadrul şedinţelor de pregătire social-umanitară conducătorul ţine cont de conţinutul materialului şi de
însuşirea acestuia.
Ce procedee foloseşte în acest caz conducătorul şedinţei? Cel mai des se folosesc asemenea forme tipice de
expunere a materialului precum:
- expunerea şi conspectarea unor teze concrete cu un număr minim de materiale ilustrative şi fapte;
- expunerea materialului în baza unui material real;
- discuţia în baza materialului studiat, adică atunci cînd în faţa grupei se pune întrebarea, iar ascultătorii îşi
expun părerea, pentru ca ulterior să se ajungă prin analiza răspunsurilor la rezultatul aşteptat;
- problematică, cînd în faţa subalternilor se pune întrebarea-problemă, răspunsul la care ei îl vor găsi prin
studierea materialului.
O situaţie creatoare a conversaţiei sub formă de dialog se formează atunci cînd ofiţerul foloseşte asemenea
forme de expunere a materialului ca problematică şi de discuţie. Aceste forme au un caracter psihologic similar,
fiindcă îl obligă pe ascultător să gîndească independent. În plan pedagogic ele cît de cît diferă. Să examinăm aceste
forme mai amănunţit.
Aşadar, în timpul discuţiei materialului conducătorul pune o întrebare ascultătorilor, provocîndu-i să se
gîndească la un răspuns.
De exemplu: studiind tema „Militarul şi societatea. Relaţiile dintre militari”, ofiţerul pune ascultătorilor
următoarea întrebare: „Ce evenimente negative din societate influenţează relaţiile dintre militari?”, „Care situaţii
reflectă existenţa relaţiilor neregulamentare în colectiv?”, „Care sînt căile de înlăturare şi excludere a relaţiilor
neregulamentare” ş.a.
Reţinînd atenţia subalternilor comandantul pas cu pas îi va aduce la stabilirea concluziei corecte.
Expunerea problematică a materialului se deosebeşte de discuţie prin faptul că la întrebările puse militarii
răspunzînd nu dau răspuns direct, dar îi fac pe colegi să se gîndească. Aşadar, se creează premise de dialog.
De exemplu: cu ofiţerii sau sergenţii se studiază tema „Noţiunile şi tipurile de încălcări ale legii. Răspunderea
juridică a militarilor”. Întrebările problematice care au ca scop de a duce militarii la o generalizare a faptelor şi
aprecierea lor, pot fi: „Care sînt cauzele încălcărilor de lege în unitate?”, „Argumentaţi necesitatea răspunderii juridice
a militarului pentru încălcările de drept”.
Următoarea grupă de întrebări propune de a desfăşura nu numai o generalizare şi apreciere a faptelor, dar şi o
selecţie a celor mai importante. În acest caz se folosesc expresii precum: „demonstraţi”, „argumentaţi”, „stabiliţi” etc.
Se folosesc şi întrebări care au menirea să explice faptele, evenimentele activităţii şi serviciului militar. De exemplu,
„Care este scopul studierii personalităţii militarului, care a săvîrşit o încălcare de drept?”.
Alegerea celei mai eficiente forme depinde de conţinutul temei, scopul, nivelul de pregătire a grupei de
militari şi condiţiile psihologice de instruire.
Conversaţia joacă un rol important la formarea capacităţilor militarilor de a aprecia obiectiv nivelul de
cunoştinţe şi a evidenţia în polemică opiniile altora, a argumenta ideile şi propunerile, a lua hotărîri nestandarde, de a
expune şi a arăta clar şi convingător gîndurile şi concluziile personale, de a prevedea consecinţele acţiunilor
întreprinse.
Bineînţeles că conducătorul nu are posibilitatea să asculte toţi militarii, însă, folosind conversaţia, el poate
atrage în convorbire chiar şi pe cei mai pasivi.

2. Analiza situaţiilor concrete şi rezolvarea misiunilor practice.


Analiza situaţiilor concrete şi rezolvarea misiunilor practice sînt unele dintre cele mai active metode de
instruire. Esenţa acestei forme constă în analiza evenimentelor şi fenomenelor care conţin contradicţii. Căile de
rezolvare a acestor contradicţii trebuie găsite. De regulă, manifestarea acestor contradicţii se efectuează prin diferite
căi de rezolvare a problemelor sociale, problemelor din activitatea colectivelor militare, comportamentul militarilor.
Această formă se foloseşte la orice şedinţă de pregătire social-umanitară, dar mai des la şedinţele în grup.
Deseori această metodă se consideră ca o formă a discuţiei. Însă are unele deosebiri esenţiale. Aşadar, în discuţie
principalul constituie treningul, adică perfecţionarea capacităţilor de a-şi apăra poziţia şi de a înţelege poziţia altuia. La
analiza unei situaţii un loc important îl ocupă nivelul de dezvoltare a capacităţilor de a analiza problema apărută şi de a
lua o hotărîre bine argumentată.
Experienţa de folosire a metodei de analiză a situaţiilor concrete ne arată care sînt etapele principale:
- familiarizarea participanţilor cu situaţia creată;
- stabilirea problemelor care necesită soluţionare;
- înaintarea propunerilor referitor la modul de rezolvare a situaţiilor;
- alegerea variantei optime;
- analiza şi generalizarea rezultatelor.
După cum demonstrează experienţa, este raţional ca şedinţa să înceapă cu un exerciţiu de antrenament.
Conducătorul de grupă are pregătite descrierea situaţiilor, variantelor de rezolvare a lor, chiar şi celei optime. El
adresează întrebarea-sarcină, cum ar fi: daţi aprecierea, ce s-a întîmplat în situaţia dată; ce greşeli şi de cine au fost
comise, care sînt cauzele, ce norme morale, de drept sau altele, au fost încălcate; care ar fi decizia dumneavoastră în
această situaţie; ce sfaturi le puteţi propune participanţilor în situaţia dată; argumentaţi decizia propusă de
dumneavoastră, acţiunile din punctul de vedere al normelor etice şi profesionale, legilor, ordinelor şi dispoziţiunilor;
propuneţi măsurile care, după părerea dumneavoastră, ar exclude apariţia unor asemenea situaţii.
E clar că nu trebuie adresate multe întrebări. De obicei, se folosesc nu mai multe de 5 întrebări la situaţie. De
exemplu: la şedinţa cu tema „Bazele de drept, formele şi metodele de lucru în consolidarea disciplinei militare şi
ordinii de drept în unitate” pot fi puse următoarele întrebări:
- Care sînt formele şi metodele de menţinere a disciplinei militare la nivel înalt?
- Cum poate influenţa colectivul asupra militarilor nedisciplinaţi?
- Care sînt pierderile în urma folosirii neraţionale a tehnicii şi patrimoniului militar?
- Ce folos are subunitatea ca rezultat al disciplinei înalte a fiecărui militar, a colectivului în întregime?
Pentru a provoca discuţia subalternilor aqcestora li se propune o situaţie cu cîteva variante de rezolvare
probabilă. Fiecare îşi alege varianta şi o argumentează. După îndeplinirea sarcinii este raţional de a crea o altă situaţie,
dar fără variante de rezolvare, aşteptînd aceste variante de la subalterni.
La şedinţa desfăşurată, după această metodă, conducătorul pregăteşte nu una, ci cîteva situaţii privind
materialul studiat. Conducătorul poate împărţi grupa în subgrupe, oferindu-le fiecăruia cîte o situaţie. După care
superiorii subgrupelor relatează rezultatele discuţiei.
Iniţiativa participanţilor se dezvoltă şi prin metoda de rezolvare a misiunilor practice, adică a misiunilor cu
exemple concrete din economie, ştiinţă, tehnică, arta militară. Ca misiuni concrete pot fi propuse:
- alegerea unei hotărîri corecte din cîteva propuneri şi argumentarea ei;
- luarea hotărîrii în situaţia creată, elucidarea unei discuţii aprinse între subalterni privind o oarecare problemă;
- aprecierea diferitelor evenimente din viaţa cotidiană.
Aşadar, aplicarea metodei de analiză a situaţiei concrete şi rezolvarea misiunilor practice stimulează activitatea
participanţilor la şedinţă. Fiecare dintre aceştea simt participarea individuală la formularea răspunsului, la luarea
hotărîrii etc.

3. Modul de pregătire şi desfăşurare a discuţiei.


Discuţia este o cercetare, analiză, examinare, dezbatere minuţioasă a unei probleme făcută, de obicei, în cadrul
unui colectiv organizat. Ca problemă poate fi o situaţie contradictorie, o poziţie opusă în lămurirea evenimentelor sau
proceselor publice.
În ce constă superioritatea formei date în comparaţie cu altele? În primul rînd, în aceea că în cadrul discuţiei se
foloseşte mai raţional efectivul activ. Examinarea detaliată a problemei respective presupune soluţionarea acesteia,
totodată permite acumularea şi sistematizarea cunoştinţelor. Judecata fiecărui participant ca rezultat va determina
nivelul de însuşire a materialului studiat.
Care sînt cerinţele puse în faţa discuţiei?
1. A respecta regula bazată pe legea logicii:
- orice afirmaţie se formează şi nu poate fi schimbată în procesul discuţiei (legea identităţii);
- într-adevăr ori confirmare, ori negare – a treia variantă nu poate fi (legea excluderii părerii a treia);
- două gîndiri contrare despre unul şi acelaşi obiect, în una şi aceeaşi situaţie, în una şi aceeaşi perioadă nu pot
avea loc, ele pot fi numai greşite (legea contradicţiei);
- trebuie de adus destule dovezi pentru a demonstra exactitatea confirmării (legea destulei dovezi).
2. În discuţie trebuie ţinut cont de următoarele principii:
- fapta nu poate fi identică cu părerea (fapta este autentică, iar părerea probabilă);
- egali în drepturi (a nu cauza prejudiciu moral sau psihologic nici unui participant la discuţie);
- subiect stabil (cei ce discută nu se abat de la problema pusă în discuţie);
- a înţelege adecvat ce se vorbeşte (a nu permite falsificarea sensului).
Succesul discuţiei depinde de gradul de pregătire a tuturor participanţilor, de tendinţa de a stabili adevărul, de
modul de abordare a problemei şi orientării practice, de respectarea punctului de vedre al oponentului etc.
În practică se folosesc diferite variante de desfăşurare a discuţiei. Propun unele din ele.
Aşadar, şedinţa se va desfăşura la un nivel înalt, dacă a fost organizată o pregătire prealabilă bine chibzuită.
După timp ea trebuie să dureze nu mai puţin de 10 zile. În această perioadă lucrul ofiţerului se organizează în cîteva
direcţii:
1) Din timp informează subalternii despre şedinţa planificată şi planul de desfăşurare a şedinţei, despre
problemele şi subiectele care vor fi puse în discuţie, organizează consultaţii.
2) Organizează pregătirea individuală care include studierea literaturii, consultaţiile specialiştilor, selectarea
materialului, alegerea procedeelor metodice de influenţă asupra educaţiei subalternilor, alcătuirea planului de
desfăşurare a discuţiei, analiza celor mai dificile momente.
3) Asigură discuţia cu material didactic, demonstrativ şi tehnic. Pregăteşte placate, scheme, tabele, mijloace
tehnice de educaţie, cu ajutorul bibliotecarilor organizează o expoziţie de literatură. Militarii studiază literatura
recomandată, acumulează argumente şi fapte referitor la problema discutată, participă la pregătirea materialului
demonstrativ.

Discuţia, de obicei, se desfăşoară în cîteva etape.


I. Deschiderea şi partea introductivă. Ofiţerul determină scopul şedinţei, atenţionează subalternii asupra
respectării cerinţelor desfăşurării discuţiei. Prezintă actualitatea şi importanţa temei pusă în discuţie şi orientarea
practică, subiectele şi greutăţile care vor fi întîlnite de militari la însuşirea acestora.
II. Desfăşurarea discuţiei pe grupe (5-10 minute). Ofiţerul împarte subalternii în 2-3 grupe a cîte 5-8 militari.
Fiecare grupă îşi alege conducătorul său. În fiecare grupă militarii se numesc în număr egal şi reieşind din nivelul lor
de pregătire. Cei mai pregătiţi militari au obligaţiunea de a menţine în cadrul şedinţei o atmosferă de căutare a unei
soluţii, de a analiza propunerile expuse şi a selecta cele mai importante, de a avea grijă de respectarea regulilor şi
principiilor de desfăşurare a discuţiei, de a obţine respectarea disciplinei de către militari etc. În calitate de expert
poate fi invitat un specialist din domeniul aplicat în discuţie. În cazul în care grupa este mică obligaţiunile persoanei-
expert le poate îndeplini ofiţerul.
Discuţia în grupe va dura pînă la 30 minute. Militarii iau cunoştinţă de problemă şi schiţează modul de
rezolvare a acesteia. Fiecare propune varianta sa de răspuns. După ce s-au discutat toate părerile expuse şi s-a stabilit
un model de rezolvare a problemei puse în discuţie, fiecărui militar trebuie să i se dea posibilitatea de a-şi expune
obiecţiile, obiectiv de a expune faptele şi evenimentele, de a recurge la analize şi sinteze. Membrii grupei de experţi,
de asemenea, pregătesc varianta lor de răspuns. Conducătorul şedinţei menţionează spiritul activ al militarilor în
discuţie, iscusinţa de a-şi apăra părerea, de a-şi convinge colegii.
Conducătorii din grupe anunţă rezultatele obţinute cu privire la problema pusă în discuţie.
În acest timp conducătorul şedinţei şi membrii grupei de experţi notează toate propunerile şi variantele pe un
panou sau le difuzează pe ecran. Totodată, conducătorul şedinţei menţionează iscusinţa celor care au luat cuvînt, nu
numai pentru modul de demonstrare convingătoare şi interesantă a poziţiei colegilor din grupă, dar şi pentru modul de
atitudine faţă de părerile oponenţilor.
III. Pentru luarea hotărîrii se rezervă (10-15 minute). Grupa de experţi (conducătorul şedinţei) generalizează
propunerile expuse din toate grupele şi în baza lor formulează concluziile respective. La discuţie participă toţi, pînă la
luarea unei hotărîri definitive. Aceasta şi va constitui opinia participanţilor la discuţie.
IV. Etapa de încheiere-totalizare (5-10 minute). Conducătorul şedinţei aduce la cunoştinţă totalul discuţiei,
calitatea abordării problemei, momentele pozitive ale discuţiei şi neajunsurile, spiritul de iniţiativă al militarilor şi
aportul fiecăruia în obţinerea rezultatului, cele mai interesante idei şi păreri.

4. Metoda „mesei rotunde”.


Una dintre cele mai active metode de mobilizare a activităţii militarului este „masa rotundă”. Această metodă
prezintă un ansamblu de forme de instruire, la baza cărora stă ideea de discuţie colectivă. Din acest punct de vedere
seminarul, discuţia, disputa, convorbirea şi alte forme tradiţionale sînt înrudite cu „masa rotundă”. Totodată, această
metodă are şi privilegii. Mai întîi de toate prin faptul că în discuţie sînt antrenaţi mai mulţi militari, invitaţi specialişti
în domeniu, examinarea operativă a unui spectru larg de probleme ce prezintă interes teoretic şi practic. Totodată,
„masa rotundă” dă posibilitate de a realiza şi alte forme de instruire (ca dialog, polemica) şi se deosebeşte prin nivelul
de informare.
Ofiţerii pot folosi această metodă după terminarea studierii capitolului sau a unei teme importante a planului
tematic. „Masa rotundă” poate fi desfăşurată cu orice categorie de militari, iar pentru cei mai pregătiţi poate fi folosită
la şedinţa de bilanţ. Participanţii la „masa rotundă” nu numai că primesc şi însuşesc informaţia, dar şi învaţă să
analizeze problemele, să-şi apere poziţia şi să-şi demonstreze cunoştinţele, iscusinţa de a convinge şi a discuta
argumentat.
Metoda „mesei rotunde” conţine 2 etape:
- de pregătire;
- de desfăşurare.
La prima etapă, conducătorul grupei din timp determină şi anunţă subalternilor tema, timpul şi locul
desfăşurării şedinţei. Tema poate fi formulată în conformitate cu planul tematic sau reieşind din interesele
subalternilor. În această perioadă de pregătire se recomandă subalternilor lista lucrărilor ce reflectă tema „mesei
rotunde”, iar ei prezintă diferite puncte de vederi referitor la problema dată.
La această etapă se invită specialiştii în domeniul respectiv (reprezentanţii administraţiei publice locale,
organizaţiilor obşteşti, instituţiilor de învăţămînt etc.). În unele cazuri rolul specialiştilor îl pot juca cei mai pregătiţi
subalterni care din timp pregătesc scurte comunicări referiotr la diferite aspecte ale temei puse în discuţie la „masa
rotundă”.
Pentru a facilita activitatea subalternilor de a acumula cît mai multe cunoştinţe, în perioada de pregătire pentru
şedinţă se organizează acumularea întrebărilor pentru tema „mesei rotunde”. Aceste întrebări vor constitui direcţia de
pregătire a conducătorului grupei şi specialiştilor invitaţi.
Pentru ca şedinţa să se desfăşoare mai interesant, mai activ şi să aibă un conţinut mai bogat, trebuie ca în
perioada de pregătire să fie bine gîndită ordinea de desfăşurare, folosire a mijloacelor tehnice de instruire, materialelor
didactice şi mass-media. Este importantă şi pregătirea încăperii pentru şedinţă.
Desfăşurarea „mesei rotunde” începe cu cuvîntul de deschidere al conducătorului grupei. El aminteşte
denumirea temei, scopul şi subiectele principale prevăzute pentru discuţie, prezintă auditoriului persoanele invitate şi
ordinea de lucru. După aceea conducătorul şedinţei oferă cuvîntul specialiştilor sau subalternilor pregătiţi din timp
pentru a face comunicări scurte la fiecare aspect al temei puse în discuţie. Acestea pot fi comunicări din iniţiativa
proprie sau răspunsuri pregătite din timp la întrebările parvenite de la subalterni. După ce subalternii adresează
întrebările, conducătorul numeşte specialistul invitat pentru a răspunde la ele. Analogic el procedează şi în cazul cînd
la subalterni apare dorinţa de a-şi expune părerea referitor la întrebarea adresată.
O regulă metodică pentru conducătorul „mesei rotunde” este principiul de a dirija, de a da posibilitatea mai
multor persoane ca să-şi expună părerea privind problema discutată.
Totodată, sarcina conducătorului este de a crea în cadrul şedinţei o atmosferă de discuţie, de polemică orientată
spre găsirea adevărului care are o însemnătate pentru subunitate, unitate. În cadrul desfăşurării „mesei rotunde” este
foarte important să fie respectată ordinea de lucru determinată din timp şi să nu fie permisă abaterea de la tema pusă în
discuţie.
După discuţie conducătorul în cuvîntul de încheiere face bilanţul „mesei rotunde”. El arată amploarea temei
discutate şi întrebările principale, dă o apreciere activităţii subalternilor, întrebărilor şi răspunsurilor date.
5. Metoda „asaltul de idei”.
Metoda dată prezintă o formă de gîndire colectivă, orientată spre determinarea ideilor şi problemelor noi şi
căutarea căilor de rezolvare. O particularitate deosebită este excluderea criticii ideilor şi propunerilor înaintate. Un
merit principal al metodei este posibilitatea de a obţine un rezultat concret într-un timp scurt.
„Asaltul de idei” poate fi folosit de către conducătorul grupei ca formă de desfăşurare a seminarului sau ca un
fragment al şedinţei date. În primul caz obiectivul şedinţei va fi conform planului tematic, cu caracter problematic. În
al doilea caz vor fi discutate unele întrebări care cer o discuţie colectivă mai profundă. Experienţa de serviciu
demonstrează că această metodă poate fi folosită la şedinţele cu ofiţerii.
Conţinutul de bază al şedinţei constă în expunerea de către subalterni a diferitelor idei, păreri, propuneri cu
aprecierea în continuu şi determinarea celei mai bune variante de hotărîre.
Organizarea şedinţei include alegerea temei sau a sarcinilor, care necesită rezolvare, determinarea condiţiilor şi
regulilor de lucru în colectiv, formarea grupelor de lucru – generatoarelor de idei (5-10 ofiţeri), numirea grupei de
experţi (3-5 ofiţeri) pentru aprecierea şi alegerea celor mai bune idei.
Regulile principale de desfăşurare sînt:
- egalitatea tuturor participanţilor şi neadmiterea criticii sub orice formă;
- formarea la şedinţă a unei atmosfere libere, participarea activă a ofiţerilor şi stimularea independenţei,
curajului raţional, stricta respectare a ordinii, rîndului şi limitarea în timp a celor ce vorbesc;
- inadmisibilitatea de a repeta ideile expuse, doar dezvoltarea, concretizarea şi adîncimea lor;
- demonstrarea concretă a celor mai bune idei şi propuneri.
Practica a stabilit mai multe variante de desfăşurare a şedinţei. În general pot fi determinate 4 etape:
1. Conducătorul grupei lămureşte tema şi scopul desfăşurării şedinţei, repartizează ofiţerii pe grupe, le
aduce la cunoştinţă regulile de lucru în grup şi pune sarcina grupelor de lucru şi grupei de experţi.
2. Fixarea ideilor referitor la problemele puse. Atacul, de obicei, începe după comanda conducătorului
concomitent în toate grupele. Timp de 15-20 minute ofiţerii pe rînd îşi expun părerile, iar grupa de experţi fixează pe
hîrtie ideile propuse. Sarcina principală a conducătorului la etapa dată este de a crea o atmosferă normală de lucru, a
exclude toate obstacolele psihologice la percepţia informaţiei. Uneori pentru aceasta se organizează un antrenament
preventiv (se îndeplineşte o misiune sau se rezolvă o problemă pentru antrenare).
3. Grupa de experţi studiază şi analizează ideile propuse şi variantele de îndeplinire a misiunii.
Conducătorul acordă ajutor grupei de experţi în confruntarea ideilor şi părerilor, în aprecierea lor din punct de vedere
constructiv, de asemenea, pentru a determina cele mai bune dintre acestea. Pentru aceasta este necesar de a determina
criteriile în baza cărora se va desfăşura aprecierea. Cele mai răspîndite criterii pentru aprecierea ideilor sînt importanţa
practică, actualitatea şi claritatea formulării. Dacă apare necesitatea, atunci unele idei şi propuneri por fi discutate cu
participarea întregului efectiv. În rezultatul discuţiei, conform părerilor experţilor, se elaborează lista celor mai
prioritare, bune idei şi hotărîri.
4. Etapa de încheiere – etapa de bilanţ a şedinţei. Rezultatele obţinute se aduc la cunoştinţă efectivului
grupei. Se admit şi unele comentarii şi susţineri publice ideilor alese de grupa de experţi. Conducătorul şedinţei
propune mecanismul de luare a hotărîrii colective (prin vot sau alte modalităţi). E binevenită şi stimularea iniţiativei şi
participarea membrilor grupei care a prezentat cele mai originale idei şi gîndiri.
În încheiere vom prezenta unele recomandări referitoare la însuşirea metodei „asaltul de idei”:
- problema pusă în discuţie trebuie să aibă un caracter concret, dar nu global, în examinarea problemei date se
acceptă cele mai originale şi îndrăzneţe păreri;
- experţii trebuie să determine cei mai pregătiţi militari şi cea mai activă grupă;
- dacă conducătorul este bine pregătit, grupa de militari poate fi împărţită în două grupe de lucru.
La început una dintre grupe înfăptuieşte „asaltul” problemei puse în discuţie, mai apoi grupa a doua aplică
„contraatacul” rezultatelor expuse. Sensul acestei lupte este de a determina în colectiv locurile slabe şi vulnerabile în
ideile şi părerile expuse. Astfel, experţii au posibilitate să aprecieze rezultatele lucrului a două grupe.
Folosirea în practică a formelor expuse va spori activitatea militarilor, va contribui la creşterea nivelului de
cunoştinţe, va forma o imagine generală despre problema discutată.

III. SECVENŢA FINALĂ

1. Se va reitera tema şi obiectivele lecţiei.


2. Se va verifica nivelul de realizare a obiectivelor propuse pentru lecţia în cauză.
3. Se for formula concluziile generale vizavi de problematica studiată.
4. Se vor clarifica întrebările survenite.
5. Se vor formula 2-3 întrebări de control în vederea determinării nivelului de asimilare a materialului.
6. Se vor repartiza însărcinări pentru realizarea în cadrul şedinţei ce va urma, se va indica literatura.
7. Se vor anunţa calificativele atribuite cu argumentările de rigoare.
8. Se vor da indicaţii privind ordinea în aulă.
9. Se va anunţa sfârşitul lecţiei.

Întocmit:
Șef catedra ştiinţe umanistice şi limbi moderne
locotenent-colonel Valeriu BULAT

„______”_________________________ 2019

Planul anual al principalelor activităţi educative pentru anul 2015

1 Adunări generale privind starea lucrului educativ şi de consolidare a disciplinei militare:


ianuarie
- cu soldaţii;
februarie
- cu sergenţii;
mai
- cu subofiţerii;
iunie
- cu ofiţerii
2 Activităţi de implementare a tehnicilor de consolidare a disciplinei militare în practică aprilie
octombrie
3 Desfăşurarea activităţilor educative cu corpul de ofiţeri sub genericul: “Mă mîndresc cu profesia de 4.06-2.07
ofiţer”.
4 Desfăşurarea activităţilor educative cu corpul de subofiţeri sub genericul: “Subofiţerul - prezentul şi 12.03-9.04
perspectiva profesionalis-mului în Armata Naţională ”.
5 Desfăşurarea activităţilor instructiv-educative cu corpul de sergenţi sub genericul: “Sergentul – primul 15.01-12.02
ajutor al comandantului în respectarea legalităţii şi ordinii de drept în Armata Naţională”.
4 Organizarea concursului TVC-2015 aprilie
5 Ziua profesională a ofiţerilor structurii educative. iulie
decembrie
6 Investigarea, analiza socio-psihologică şi sinergetică a efectivului unităţilor. decembrie
iunie
7 Elaborarea tabloului social-psihologic al Armatei Naţionale februarie
8 Elaborarea tabloului social-psihologic al unităţii. ianuarie
9 Elaborarea tabloului social-psihologic al militarilor încorporaţi. decembrie
iunie
10 Desfăşurarea activităţilor militaro-patriotice sub genericul “La straja pămîntului străbun” iulie-august
11 Desfăşurarea seminarului teoretico-practic cu conducătorii de grupe din cadrul pregătirii social- martie
umanitare. iulie
12 Şedinţe instructiv-metodice: septembrie
- cu comandanţii de plutoane şi companii privind aplicarea experienţei înaintate de instruire şi februarie
educare a efectivului; lunar
- cu corpul de sergenţi despre necesitatea exemplului personal în activitatea cotidiană;
- cu ofiţerii ce desfăşoară şedinţe în cadrul pregătirii social-umanitare.
13 Festivităţi consacrate sărbătorilor de stat şi militare:
- Zilei Armatei Naţionale –23 ani de la creare; septembrie
- Zilei Internaţionale a femeii şi Festivalul “Mărţişor – 2015”; martie
- Zilei Victoriei şi comemorării eroilor căzuţi pentru independenţa Patriei; mai
- Zilei Republicii - 23 ani de la declararea independenţei; august
- Zilei copiilor. iunie
14 Desfăşurarea activităţilor educativ-culturale consacrate:
- poetului M. Eminescu; ianuarie
- autorului Imnului Republicii Moldova – preotului militar şi poetului A. Mateevici. martie
15 Masă rotundă cu tema: “Asistenţa psihologică în trupe – probleme şi perspectivă”. decembrie
T E MAT I CA
lucrului educativ desfăşurat cu militarii în termen

Compartimentul educaţia militară.


1. Armata Naţională – parte inseparabilă a Republicii Moldova.
2. Formarea militarului modern - sarcina principală a instruirii trupelor Armatei Naţionale.
3. Stema şi drapelul de stat al Republicii Moldova.
4. Drapelul de luptă – simbol al onoarei, vitejiei şi gloriei militare.
5. Jurămîntul militar – act de credinţă Patriei.
6. Disciplina şi ordinea militară – factori de bază ai tăriei armatei.
7. Serviciul de luptă şi interior – misiune de luptă.
8. Patriotismul – trăsătură morală a militarului Armatei Naţionale.
9. Cunoaşterea şi îngrijirea armamentului de luptă – îndatorii ale tuturor militarilor.

Compartimentul disciplina militară


1. Cerinţele Ministrului apărării cu privire la consolidarea disciplinei militare.
2. Bazele de drept ale disciplinei militare.
3. Rolul tradiţiilor şi ritualurilor militare la întărirea disciplinei militare.
4. Încălcările de drept şi răspunderea juridică.
5. Răspunderea disciplinară a militarilor.
6. Răspunderea administrativă a militarilor.
7. Răspunderea materială a militarilor.
8. Rolul prieteniei şi spiritul camaraderiei în întărirea disciplinei militare.
9. Relaţiile regulamentare în colectiv – factor important în consolidarea disciplinei militare.
10.Cum să te educi pentru a deveni disciplinat.
11.Drogurile şi alcoolul degradează intelectul şi personalitatea.
12.Situaţiile de conflict în colectivele militare, cauzele apariţiei lor şi căile de rezolvare.

Compartimentul modul sănătos de viaţă


1. Istoria originii NIV/SIDA.
2. Cultura relaţiilor şi NIV/SIDA.
3. Mediul biologic care ne înconjoară şi sistemul imun uman.
4. Ce este HIV/SIDA şi IST?
5. Căile de transmitere a HIV/SIDA şi IST.
6. Cum nu se transmite HIV/SIDA şi IST.
7. Evoluţia naturală a infecţiei HIV.
8. Epidemia HIV/SIDA.
9. Prevenirea şi profilaxia HIV/SIDA.
10.Prevenirea folosirii alcoolului de către militari.
11.Daunele fumatului pentru sănătate.
12.Narcomania – o boală a societăţii.

Compartimentul activitatea cultural-spirituală


1. Tradiţiile şi obiceiurile poporului moldovean cu ocazia sărbătorilor de iarnă.
2. Monumentele şi localurile cultural-artistice ale oraşului (localităţii), unde-ţi satisfaci serviciul militar.
3. Mărţişorul – tradiţie frumoasă a poporului moldovean.
4. Tradiţiile creştin-ortodoxe de Sfintele Paşti la moldoveni.
5. Alexei Mateevici – preot, poet, patriot, autor al Imnului Republicii Moldova.
6. Mihai Eminescu – marele geniu al literaturii universale.
7. Cultura, tradiţiile şi obiceiurile dacilor.
8. Frumuseţea graiului natal în operele marilor poieţi-patrioţi ai neamului nostru.
9. Dimitrie Cantemir – savant, voievod, patriot.
APROB
Decan facultate administrație publică
locotenent-colonel Pavel CROITORU

„______”___________________________ 2020

PROIECT DIDACTIC

la disciplina: BAZELE MANAGEMENTULUI MILITAR

TEMA 4. Rolul şi locul lucrului educativ în rezolvarea sarcinilor pregătirii de luptă şi


ridicare a capacităţii de luptă
LECŢA 1. Organizarea şi desfăşurarea lucrului educativ îndreptat la pregătirea
specială a efectivului
Discutat şi aprobat la şedinţa facultăţii
Proces verbal nr. 179 din 22.08.2019

Chişinău
2020
P LA N U L
de educaţie a militarilor în timpul desfăşurării lecţiei

I. PARTEA INTRODUCTIVĂ:
- se va aminti studenţilor prezenţi unele prevederi ale Regulamentului serviciului interior;
- se va aminti şi se va insista asupra respectării regulilor comportamentale ale militarilor şi
menţinerea disciplinei militare în cadrul lecţiilor.

II. PE PARCURSUL ŞEDINŢEI:


- se va supraveghea asupra respectării regulilor comportamentale şi de disciplină militară;
- se va supraveghea asupra păstrării integrităţii bunurilor materiale din aula de studii.

III. PARTEA FINALĂ:


- se va aprecia respectarea disciplinei militare în timpul desfăşurării lecţiei.

I. SECVENŢA INTRODUCTIVĂ
(9 MIN – PLUTON; 10 MIN – LA TORENT)
1. Se va lua cunoştinţă de raportul militarului de serviciu cu salutarea ulterioară a pluton
2. Se va indica militarului de serviciu în vederea pregătirii bazei material-instructive
3. Se va verifica prezenţa militarilor conform registrului şi aspectul lor exterior
4. Se vor da indicaţii în vederea eliminării deficienţelor depistate
5. Se va verifica asimilarea materialului expus şi analizat în lecţiile anterioare (4-5 întrebări de
control)
6. Se va aduce la cunoştinţă tema, scopul lecţiei şi subiectele de studiu
7. Se va trece la expunerea şi analiza materialului propus spre studiere.

TEMA nr. 4 Rolul şi locul lucrului educativ în rezolvarea sarcinilor pregătirii de luptă şi ridicare a
capacităţii de luptă
Lecţia 1 Organizarea şi desfăşurarea lucrului educativ îndreptat la pregătirea specială a efectivului

SUBIECTELE DE STUDIU:
1. Mobilizarea efectivului la însuşirea cu succes a specialităţii militare.
2. Organizarea şi desfăşurarea LE în timpul îndeplinirii exerciţiilor la pregătirea de foc.

OBIECTIVELE DE REFERINŢĂ:
1. Să descrie metodica de organizare şi desfăşurare a muncii educative orientată spre însuşirea cu
succes a specialităţii militare;
2. Să argumenteze necesitatea organizării şi desfăşurării muncii educative în timpul îndeplinirii
exerciţiilor la pregătirea de foc.

SCOPURILE:
1. Formarea comandanţilor capabili să conducă la un nivel profesional înalt cu colectivele militare
subodonate;
2. Obţinerea cunoştinţelor teoretice şi deprinderilor practice de planificare, organizare şi desfăşurare
a lucrului educativ şi de consolidare a disciplinei militare.

DURATA: 2 ore.
FORMA DE DESFĂŞURARE: prelegere (lecţie de transmitere a cunoştinţelor)
METODE DIDACTICE: expunerea, problematizarea, fişe individuale, explicaţia,
demonstrarea, exerciţiul, brainstorming-ul.
MODUL DE ORGANIZARE A LUCRULUI: frontal, în grupuri
LOCUL DESFĂŞURĂRII: auditoriul 122.

LITERATURA RECOMANDATĂ:
1. Dispoziţiunea Şefului Marelui Stat Major al Armatei Naţionale, comandant al Armatei
Naţionale nr. 3 din 26 ianuarie 2010 „Cu privire la organizarea şi desfăşurarea lucrului
educativ în Armata Naţională pentru anul 2010”.
2. Dionisie Buzgan, Lucrul educativ în unităţile (subunităţile) militare ale Armatei Naţionale:
organizare, metodologie, experienţă, Chişinău, Centrul Editorial, 2006.
Capitolul III. Organizarea şi metodica de desfăşurare a pregătirii social-umanitară;
3. Pregătirea social-umanitară a militarilor în termen (culegere de materiale), Chişinău,
Centrul Editorial, 2004.

ASIGURAREA MATERIALĂ: planşe, cretă, proector, caiete, stilouri/colorate.

REPARTIZAREA TIMPULUI:
1. Secvenţa introductivă: 5 min.
2. Secvenţa de bază: 70 min.
- subiectul nr. 1 (__ min.) ___ slide
- subiectul nr. 2 (__ min.) ___ slide
Secvenţa finală: 5 min

II. SECVENŢA DE BAZĂ

1. Mobilizarea efectivului la însuşirea cu succes a specialităţii militare


Fiecare militar este un specialist într-un domeniu militar. În acelaşi timp militarul trebuie să posede un complex întreg de
cunoştinţe şi deprinderi, necesare la îndeplinirea sarcinilor comune de luptă în componenţa subunităţii, unităţii militare.
Scopul pregătirii speciale a efectivului trupelor, în linii generale, este instruirea şi educarea militarului ca specialist
pregătit bine, cunoscător la perfecţie a obligaţiilor funcţionale, capabil să-l înlocuiască pe comandantul de grupă încrezut şi curajos
să îndeplinească misiuni de luptă.
Obiectivul ei constă în formarea militarului multilateral dezvoltat, disciplinat şi curajos - profesionist în domeniul său de
activitate. Aceasta obligă comandanţii ca în cadrul instruirii şi educării militarilor să respecte un complex şi totodată diferenţiat
comportament faţă de militari, la perfecţionarea calităţilor lor moral-psihologice, de luptă şi profesionale.
Volumul şi conţinutul pregătirii speciale a efectivului sunt determinate de ordinele corespunzătoare, programe, planurile
pregătirii de luptă elaborate în baza lor.
Pregătirea de luptă a fiecărui militar începe cu studierea unei sau altei specialităţi militare , însuşirea de către ei a
obligaţiilor concrete. Anume aceste întrebări compun sensul pregătirii individuale ale soldatului. Pentru ca militarii să însuşească
cu succes şi în termen redus specialitatea militară, comandanţii subunităţilor permanent manifestă grijă de pregătirea multilaterală
a conducătorilor de şedinţe, de măiestria lor metodică. Mai întâi, ei sunt ajutaţi la determinarea obiectivelor instructive şi educative
a viitoarei şedinţe, ca ea să fie un proces creativ şi activ, sunt învăţaţi să explice accesibil cerinţele care stau în faţa subunităţii.
Cele mai răspândite forme de lucru cu conducătorii şedinţelor la pregătirea specială sunt şedinţele metodice, instructajele
individuale, şedinţele demonstrative, controlul şi acordarea ajutorului practic. Pregătirea minuţioasă a conducătorului şedinţei
permite de a face ca fiecare şedinţă să cuprindă un conţinut mai bogat, de a obţine ca ea să dea efectivului anumite cunoştinţe şi
deprinderi, să-i educe dragostea faţă de specialitate, simţul responsabilităţii la îndeplinirea obligaţiilor funcţionale.
Destinaţia de bază a muncii educative la îndeplinirea sarcinilor pregătirii speciale este mobilizarea militarilor la
însuşirea rapidă şi deplină a specialităţilor, educarea fruntaşilor, specialiştilor bine pregătiţi, atingerea autoînlocuirii în subunităţi şi
închegării de luptă a subunităţii.
Munca educativă este orientată spre educarea la militari a atitudinii conştiincioase faţă de fiecare şedinţă, fiecare
antrenament, tendinţa înţelegerii aprofundate a temei studiate, să îndeplinească întocmai exerciţiul, misiunea.
În convorbirile individuale şi pe grupe, comandanţii, tehnicienii explică militarilor destinaţia, conţinutul şi obiectivele
concrete ale pregătirii speciale, recomandă cum mai rapid şi mai bine să însuşească specialitatea, propagă experienţa
predecesorilor, organizează ajutorul reciproc la învăţătură. O importanţă educativă deosebită o au deprinderile ofiţerilor,
subofiţerilor, sergenţilor de a aprecia acţiunile instruiţilor, să evidenţieze la timp şi să-i stimuleze pe cei mai stăruitori, să-i
încurajeze pe acei, cărora le vine mai greu să însuşească.
În măsura diversificării specialităţilor militare, munca instructivă şi educativă se desfăşoară diferenţiat. Rezultate înalte dă
munca individuală cu militarii. Unui militar îi este de ajuns numai să i se explice obligaţiile lui funcţionale, să i se demonstreze
modul de îndeplinire a acestora; altuia este necesar să i se acorde ajutor suplimentar un timp mai îndelungat.
Pentru tinerii soldaţi noua profesie devine mai accesibilă şi atrăgătoare atunci, când ei sunt familiarizaţi de la bun început
cu lucrările celor mai buni specialişti cu experienţă. În subunităţi, unităţi militare a devenit regulă, ca militarii care cunosc excelent
specialitatea militară, să transmită cunoştinţele şi experienţa lor camarazilor mai tineri.
Unele forme şi metode ale muncii educative, care contribuie la însuşirea de către militari a specialităţii lor militare, se pot
demonstra pe baza experienţei de ridicare a nivelului pregătirii conducătorilor auto sau mecanicilor conducători. În majoritatea
unităţilor militare sunt asemenea specialişti, de nivelul pregătirii şi disciplinei cărora depinde exploatarea şi funcţionarea tehnicii
militare. Mobilizarea mecanicilor-conducători şi conducătorilor-auto la însuşirea excelentă, exploatarea şi păstrarea corectă a
tehnicii militare, respectarea strictă a regulilor de conducere, educarea la ei a înaltei discipline şi simţului responsabilităţii la
pregătirea permanentă a tehnicii către acţiune - acesta este conţinutul principal al muncii educative în domeniul respectiv al
pregătirii de luptă. Cele mai răspândite forme şi metode de organizare şi desfăşurare sunt comunicarea personală a
comandanţilor, tehnicienilor cu mecanicii-conducători şi conducătorii-auto, convorbirile, victorinele şi conferinţele tehnice,
cuvântările instructorilor la mânuirea tehnicii, concursurile, emiterea foilor de luptă, adresările, celebrarea învingătorilor
concursurilor.
La şedinţele comandanţilor sunt abordate probleme cu privire la activităţile care urmează a fi desfăşurate în vederea
îndeplinirii cu succes a obiectivelor instruirii şi normativelor, ce ajutor trebuie acordat tinerilor conducători-auto în cadrul
şedinţelor şi antrenamentelor, la îndeplinirea exerciţiilor de conducere. În parcuri şi săli speciale se instalează trenajoare, panouri
speciale, care ajută la însuşirea mai rapidă şi mai aprofundată a materialului de studiu, obţinerea experienţei.
Obiectivele muncii educative la educarea specialiştilor rezidă în explicarea la efectiv a importanţei obţinerii şi
perfecţionării de mai departe a cunoştinţelor şi deprinderilor în domeniul respectiv, contribuirea la desfăşurarea eficientă a
şedinţelor, dezvoltarea la comandanţi, tehnicieni a atitudinii creative la instruire şi educare; de a putea obiectiv să-şi aprecieze
activitatea personală, de a nu admite eşecuri; de a analiza experienţa celor mai buni specialişti şi aplicarea ei în practică.
Un rol important în munca educativă la implementarea obiectivelor pregătirii speciale este mobilizarea militarilor la
obţinerea înlocuirii reciproce în grupă şi închegarea de luptă a subunităţilor.
În timpul aplicaţiilor tactice efectivul efectuează marşuri îndelungate, îndeplineşte misiuni instructive de luptă. În
asemenea condiţii este importantă cooperarea, ajutorul şi sprijinul reciproc, ca fiecare militar să poată, în caz de necesitate, să-l
înlocuiască pe camarad. De aceea, la toate şedinţele de pregătire specială, precum şi la alte şedinţe a pregătirii de luptă, se acordă
mai multă atenţie ajutorului şi sprijinului reciproc în grupe.

2. Organizarea şi desfăşurarea muncii educative în timpul îndeplinirii exerciţiilor la pregătirea de foc


Pregătirea de foc a efectivului - unul din mijloacele hotărâtoare de asigurare a capacităţii de luptă, a stării de pregătire
în vederea luptei a subunităţii, unităţii militare.
Obiectivul pregătirii de foc - învăţarea militarilor la folosirea dibace a armamentului care li s-a încredinţat, asigurarea cu
foc la îndeplinirea misiunii de luptă a subunităţii, unităţii militare. Pentru atingerea obiectivului menţionat, comandanţii trebuie să
dezvolte la militari deprinderi şi pregătire privind precizia şi rapiditatea nimicirii diverselor ţinte pe câmpul de luptă.
Deosebit de importantă este şi munca educativă în cadrul pregătirii de foc. Acesta este un domeniu al instruirii militare,
în procesul căruia militarii simt real capacităţile de luptă a armei încredinţate, ce le consolidează încrederea în forţa ei, formează
pregătirea moral-psihologică la conducerea focului în cele mai complicate condiţii, ajută la educarea disciplinei, curajului,
perseverenţei, dibăciei, iniţiativei, simţului de ajutor reciproc în luptă.
Obiectivele concrete ale pregătirii de foc sunt determinate prin ordinele Ministrului apărării, directivele Şefului Marelui
Stat Major - Comandant al Armatei Naţionale, programele de studiu şi cusururile tragerilor. De asemenea, ele sunt reflectate în
planurile şi orarele săptămânale ale şedinţelor. Pentru îndeplinirea calitativă a sarcinilor respective, este necesar de desfăşurat
munca educativă continuă. Activităţile de mobilizare a militarilor la îndeplinirea cu succes a sarcinilor la trageri sunt prevăzute în
planul muncii educative al subunităţii, unităţii militare.
Organizatorul nemijlocit al pregătirii de foc a militarilor subunităţii este comandantul. El trebuie să organizeze în
aşa mod procesul instructiv-educativ, ca fiecare şedinţă să aducă un folos maxim. Planificând şi organizând pregătirea de foc,
comandantul subunităţii organizează şi măsurile cultural-educative. El personal desfăşoară şedinţe instructiv-metodice cu sergenţii
şi subofiţerii, precum şi unele antrenamente, verifică pregătirea comandanţilor de plutoane către şedinţe, aprobă conspectele lor,
verifică desfăşurarea calitativă a instruirii. Comandantul de pluton organizează şedinţele şi conduce cu ele. Obligaţia lui
primordială este chibzuirea conţinutului obiectivelor, indicate în orarul companiei, întocmirea planurilor - conspecte, desfăşurarea
corectă din punct de vedere metodic a şedinţelor şi întregii activităţi educative cu subalternii.
Pentru ca în cadrul pregătirii de foc militarii să obţină nu doar cunoştinţe şi deprinderi, ci şi să li se cultive calităţi moral-
psihologice şi de luptă, comandanţii subunităţilor îi pregătesc detaliat pe conducătorii de şedinţe. Pe lângă aceasta, ei le explică
cerinţele care sunt reflectate în regulamente şi instrucţiuni.
Una din formele de perfecţionare a şedinţelor speciale şi măiestriei metodice a ofiţerilor, subofiţerilor, sergenţilor, sunt
şedinţele instructiv-metodice. Un ajutor mare la pregătirea lor calitativă este trecerea în revistă a literaturii militare, convorbirile,
lecţiile, alocuţiunile desfăşurate în unităţi pe problemele pregătirii de foc.
Un mare folos aduce şi munca individuală. Asistând la şedinţele de instrucţie, comandanţii superiori, cu poveţe şi
exemplul personal, le dezvoltă subalternilor metodica instruirii şi educării militarilor.
Nivelul pregătirii de foc a efectivului din subordine depinde nu numai de buna pregătire a conducătorilor, dar şi de
atitudinea serioasă a instruiţilor către şedinţe şi antrenamente. De aceea, comandanţii educă la toţi militarii o atitudine serioasă
faţă de învăţătură, îi mobilizează la o acumulare activă a măiestriei la pregătirea de foc . Este binevenit, înainte de studierea
unor teme, să se organizeze citirea în colectiv a instrucţiunilor şi articolelor instructiv-metodice.
Tragerile din diferite tipuri de armament este punctul culminant de instruire a militarilor.
Comandanţii explică efectivului condiţiile exerciţiului, le reamintesc măsurile de securitate, sunt analizate greşelile tipice,
admise la tragerile anterioare. În subunităţi sunt desfăşurate de asemenea convorbiri, serate şi victorine; cei cu experienţă mai mare
fac schimb de experienţă; se demonstrează filme instructiv-militare, se formează standuri speciale, materiale care demonstrează
vizual posibilităţile armei, condiţiile exerciţiului, normativele etc.
Prin toate mijloacele didactice şi ilustrative se educă spiritul patriotismului (camera de informare şi odihnă).
Un folos mare aduce desfăşurarea calitativă a bilanţului tragerilor. Comandantul subunităţii apreciază plutoanele,
grupele, menţionează militarii care au demonstrat cele mai înalte rezultate, analizează cazurile neajunsurilor şi căile de lichidare a
lor. După bilanţ se recomandă să se desfăşoare remunerarea militarilor, convorbiri, să se emită gazete de perete şi foi de luptă.
Toate acestea permit prevenirea pe viitor a greşelilor şi neajunsurilor la pregătirea de foc, pregătirea cu succes a militarilor la
rezolvarea noilor misiuni şi mai complicate.
Pentru ridicarea interesului militarilor, subunităţii, unităţii militare la atingerea rezultatelor înalte la pregătirea de foc,
comandanţii practică pe larg stimulările, prevăzute de Regulamentul disciplinei militare, se înmânează cadouri de preţ şi diplome
învingătorilor competiţiilor.

OBŢINEREA PERFORMANŢEI:
SITUAŢIE-PROBLEMĂ NR.1
Sunteţi comandant de pluton şi aţi primit misiunea să întreprindeţi toate măsurile de formarea militarilor multilateral
dezvoltaţi, disciplinaţi şi curajoşi - profesionişti în domeniul său de activitate. Ce acţiuni educative veţi întreprinde dvs.?
SITUAŢIE-PROBLEMĂ NR.2
Sunteţi comandant de pluton şi aţi primit misiunea să pregătiţi efectivul din punct de vedere moral-psihologic pentru
trageri.
Care sunt acţiunile dvs.?

REALIZAREA FEED-BACK-ULUI:
- Ce consideraţi că s-ar putea întreprinde în domeniul muncii educative pentru ca plutonul dumneavoastră să devină
fruntaş la cunăaşterea specialităţii militare?
- Ce consideraţi că s-ar putea întreprinde în domeniul muncii educative pentru ca plutonul dumneavoastră să fie pregătit
din punct de vedere moral-psihologic pentru trageri? Schiţaţi un posibil program de acţiune;
INTENSIFICAREA RETENŢIEI:
TRANSFERUL CUNOŞTINŢELOR:

III. SECVENŢA FINALĂ

1. Se va reitera tema şi obiectivele lecţiei.


2. Se va verifica nivelul de realizare a obiectivelor propuse pentru lecţia în cauză.
3. Se for formula concluziile generale vizavi de problematica studiată.
4. Se vor clarifica întrebările survenite.
5. Se vor formula 2-3 întrebări de control în vederea determinării nivelului de asimilare a materialului.
6. Se vor repartiza însărcinări pentru realizare în cadrul şedinţei ce va urma, se va indica literatura.
Studiaţi subiectul nr. 8. Organizarea muncii educative îndreptată la pregătirea specială a efectivului (paj.
66) din Bazele muncii educative (Curs de lecţii pentru studenţii Academiei Militare).
7. Se vor anunţa calificativele atribuite cu argumentările de rigoare.
8. Se vor da indicaţii privind ordinea în aulă.
9. Se va anunţa sfârşitul lecţiei.

Întocmit:
Șef catedra ştiinţe umanistice şi limbi moderne
locotenent-colonel Valeriu BULAT

„______”_________________________ 2019
APROB
Decan facultate administrație publică
locotenent-colonel Pavel CROITORU

„______”___________________________ 2020

PROIECT DIDACTIC

la disciplina: BAZELE MANAGEMENTULUI MILITAR

TEMA 4. Rolul şi locul lucrului educativ în rezolvarea sarcinilor pregătirii de luptă şi


ridicare a capacităţii de luptă
LECŢA 2. Organizarea şi desfăşurarea lucrului educativ în timpul pregătirii şi
desfăşurării aplicaţiilor tactice
Discutat şi aprobat la şedinţa facultăţii
Proces verbal nr. 179 din 22.08.2019

Chişinău
2020
P LA N U L
de educaţie a militarilor în timpul desfăşurării lecţiei

I. PARTEA INTRODUCTIVĂ:
- se va aminti studenţilor prezenţi unele prevederi ale Regulamentului serviciului interior;
- se va aminti şi se va insista asupra respectării regulilor comportamentale ale militarilor şi
menţinerea disciplinei militare în cadrul lecţiilor.

II. PE PARCURSUL ŞEDINŢEI:


- se va supraveghea asupra respectării regulilor comportamentale şi de disciplină militară;
- se va supraveghea asupra păstrării integrităţii bunurilor materiale din aula de studii.

III. PARTEA FINALĂ:


- se va aprecia respectarea disciplinei militare în timpul desfăşurării lecţiei.

I. SECVENŢA INTRODUCTIVĂ
(5 MIN – PLUTON; 10 MIN – LA TORENT)
1. Se va lua cunoştinţă de raportul militarului de serviciu cu salutarea ulterioară a pluton
2. Se va indica militarului de serviciu în vederea pregătirii bazei material-instructive
3. Se va verifica prezenţa militarilor conform registrului şi aspectul lor exterior
4. Se vor da indicaţii în vederea eliminării deficienţelor depistate
5. Se va verifica asimilarea materialului expus şi analizat în lecţiile anterioare (4-5 întrebări de
control)
6. Se va aduce la cunoştinţă tema, scopul lecţiei şi subiectele de studiu
7. Se va trece la expunerea şi analiza materialului propus spre studiere.

TEMA nr. 4 Rolul şi locul lucrului educativ în rezolvarea sarcinilor pregătirii de luptă şi ridicare a
capacităţii de luptă
Lecţia 2 Organizarea şi desfăşurarea lucrului educativ în timpul pregătirii şi desfăşurării aplicaţiilor
tactice

SUBIECTELE DE STUDIU:
1. Rolul şi locul pregătirii tactice în instruirea militarilor.
2. Lucrul educativ în timpul pregătirii individuale şi exerciţiilor tactice de front.
3. Organizarea şi desfăşurarea lucrului educativ în timpul pregătirii şi desfăşurării aplicaţiilor
tactice.

OBIECTIVELE DE REFERINŢĂ:
1. Să se exprime în termeni proprii despre rolul şi locul pregătirii tactice în instruirea
militarilor;
2. Să interpreteze modul de organizare a muncii educative în timpul pregătirii individuale şi
exerciţiilor tactice de front;
3. Să descrie modul de organizare şi desfăşurarea a muncii educative în timpul pregătirii şi
desfăşurării aplicaţiilor tactice.

SCOPURILE:
1. Formarea comandanţilor capabili să conducă la un nivel profesional înalt cu colectivele militare
subodonate;
2. Obţinerea cunoştinţelor teoretice şi deprinderilor practice de planificare, organizare şi desfăşurare
a lucrului educativ şi de consolidare a disciplinei militare.

DURATA: 2 ore.
FORMA DE DESFĂŞURARE: seminar (lecţie de aprofundare a cunoştinţelor transmise)
METODE DIDACTICE: expunerea, problematizarea, fişe individuale, explicaţia,
demonstrarea, exerciţiul, brainstorming-ul.
MODUL DE ORGANIZARE A LUCRULUI: frontal, în grupuri
LOCUL DESFĂŞURĂRII: auditoriul 125.

LITERATURA RECOMANDATĂ:
1. Dionisie Buzgan, Lucrul educativ în unităţile (subunităţile) militare ale Armatei Naţionale:
organizare, metodologie, experienţă, Chişinău, Centrul Editorial, 2006.
2. Bazele muncii educative (Curs de lecţii pentru studenţii Academiei Militare) paj. 72-81.

ASIGURAREA MATERIALĂ: planşe, cretă, proector, caiete, stilouri/colorate.

REPARTIZAREA TIMPULUI:
1. Secvenţa introductivă: 5 min.
2. Secvenţa de bază: 70 min.
- subiectul nr. 1 (__ min.) ___ slide
- subiectul nr. 2 (__ min.) ___ slide
- subiectul nr. 3 (__ min.) ___ slide
Secvenţa finală: 5 min

II. SECVENŢA DE BAZĂ

Verificarea cunoştinţelor însuşite anterior.


1. Care după părerea D-stră sînt pincipalele obiectve (sarcini) ale lucrului educativ orientate spre mobilizarea efectivului la însuşirea
cu succes a specialităţii militare?
2. Enumeraţi şi argumentaţi principalele activităţi educative pe care D-stră le-aţi desfăşura cu subalternii pentru însuşirea cu succes
de către aceştea a specialităţii militare.
3. Care după părerea D-stră sînt pincipalele obiectve (sarcini) ale lucrului educativ în timpul îndeplinirii exerciţiilor la pregătirea de
foc?
4. Enumeraţi şi argumentaţi activităţile educative pe care D-stră le-aţi desfăşura cu subalternii pentru îndeplinirea cu succes de către
aceştea a sarcinilor exerciţiilor la pregătirea de foc.

CAPTAREA ATENŢIEI:
În cadrul aplicaţiilor tactice se apreciază efectele educative ale tuturor disciplinelor, inclusiv şi ale Managementului militar.

REACTUALIZAREA CUNOŞTINŢELOR:
- Ce este aplicaţia tactică ?
- Ce activităţi educative se desfăşoară
în cadrul aplicaţiilor tactice ?

1. Rolul şi locul pregătirii tactice în instruirea militarilor


Locul central în sistemul pregătirii pentru luptă a unităţilor şi subunităţilor îl ocupă pregătirea de campanie a militarilor.
Esenţa pregătirii de campanie este pregătirea tactică, în cadrul căreia efectivul se instruieşte în arta acţiunilor de luptă în diferite
condiţii de luptă. Tactica este cea mai complicată parte a pregătirii de luptă. În acţiunile tactice, la marşuri şi lupte de instrucţie, se
verifică şi se perfecţionează pregătirea de luptă a efectivului.
În cadrul pregătirii tactice soldaţii, sergenţii, subofiţerii şi ofiţerii pătrund în adâncurile caracterului acţiunilor de luptă
modernă, se învaţă să depăşească cu dârzenie greutăţile situaţiei de luptă. Comandanţii obţin experienţa muncii educative în
condiţii de campanie, caută căi de influenţă permanentă şi eficientă asupra militarilor.
În pregătirea tactică se combină toate formele de instruire a militarilor. În legătură strânsă cu tactica se desfăşoară
pregătirea tehnică, specială, de foc, fizică şi de front, se studiază capacităţile şi metodele de aplicare a armamentului modern,
mijloacele şi procedeele de apărare contra lui.
Abilităţile tactice ale efectivului se dezvoltă în cadrul pregătirii individuale, exerciţiilor tactice de front şi în cadrul
aplicaţiilor tactice. În conformitate cu aceasta se desfăşoară şi munca educativă. Scopul ei - mobilizarea efectivului spre
studierea profundă a regulamentelor de luptă, indicaţiilor, dispoziţiilor către pregătirea multilaterală a acţiunilor practice în
condiţiile similare de luptă. De asemenea, munca educativă se îndreaptă spre executarea necondiţionată a ordinelor şi dispoziţiilor
comandanţilor şi şefilor în cadrul şedinţelor şi aplicaţiilor tactice, spre perfecţionarea ulterioară a calităţilor morale şi de luptă,
necesare pentru atingerea victoriei în lupta modernă.

2. Lucrul educativ în timpul pregătirii individuale şi exerciţiilor tactice de front


În procesul pregătirii individuale, fiecare tânăr soldat primeşte prima sa călire de luptă. Ea pune baza acelor cunoştinţe şi
deprinderi care sunt necesare soldatului pentru executarea cu succes a misiunilor de instrucţie şi de luptă. La şedinţele de pregătire
individuală se studiază armamentul şi tehnica de luptă a subunităţii, regulamentele generale şi dispoziţiile, mijloacele de apărare
contra armei de nimicire în masă a inamicului, topografia militară, organizarea armatelor şi tactica de luptă a inamicului probabil,
se antrenează acţiunile subunităţii în cazul alarmării de luptă, în timpul marşului, în ofensivă şi apărare.
Munca educativă în procesul pregătirii individuale trebuie să mobilizeze efectivul tinerilor ostaşi la studierea profundă
a programului şi însuşirea rapidă a obligaţiilor militare, ulterior se va orienta spre perfecţionarea profesiei militare. Comandanţii
explică efectivului necesitatea pregătirii individuale, cerinţele regulamentelor şi dispoziţiilor, misiunile şedinţelor planificate,
propagă prin exemple de acţiune a militarilor în timpul de luptă şi de pace, succesele şi experienţa celor care cu străduinţă studiază
arta militară.
În timpul de instrucţie şi în munca educativă cu soldaţii rolul responsabil revine sergenţilor. Comandantul de grupă,
echipă întotdeauna este alături de soldat. El este şeful lui nemijlocit şi camaradul de arme. Calitatea pregătirii individuale, nivelul
de pregătire de luptă a soldatului, starea lui morală, depind de sergent. De aceea comandanţii de plutoane şi companii ai
subunităţilor au grijă în permanenţă de pregătirea de comandament a sergenţilor, îi înarmează cu metodică avansată de instruire şi
cu experienţa muncii educative cu subalternii. În subunităţi, în acest scop se desfăşoară şedinţe instructiv-metodice, seminare ale
schimbului de experienţă, mese rotunde pe problemele instruirii şi educării militarilor.
Un rol principal în calificarea sergenţilor ca educatori şi şefi abilitaţi îl au comandanţii de plutoane. Ei conduc
nemijlocit pregătirea de sine stătător a locţiitorilor săi, precum şi a comandanţilor de grupe şi echipe, îi asigură cu literatură
instructiv-metodică, îi iniţiază cu experienţa avansată a instruirii şi educării subalternilor. Înainte de şedinţe, comandantul de
pluton verifică la sergenţi planurile-conspecte, în caz de necesitate le acordă ajutor, le dă recomandări în munca educativă. În orele
de pregătire individuală şi muncă educativă în masă, ofiţerii şi sergenţii ajută subalternilor să înţeleagă prevederile regulamentare,
desfăşoară convorbiri, citesc articolele presei militare, participă la elaborarea materialului ilustrativ-informativ, efectuează munca
individuală.
La pregătirea de campanie a soldaţilor, un loc important îl au exerciţiile tactice de front. Ele au scopul să întărească şi să
dezvolte pregătirea individuală a soldatului, să-l înveţe să acţioneze în componenţa subunităţii, să perfecţioneze practica
sergenţilor în conducerea subalternilor. Comandanţii aduc la cunoştinţă fiecărui militar misiunile de învăţământ ale exerciţiilor
tactice de front, cer obţinerea deprinderilor eficiente, dezvoltă activitatea şi iniţiativa militarilor, astfel ca fiecare şedinţă să se
desfăşoare eficient şi caracter instructiv. În acest scop se desfăşoară adunări cu militarii, convorbiri cu soldaţii, se organizează
competiţii la executarea normativelor şi misiunilor, se întocmesc foile de luptă şi fulger.

3. Organizarea şi desfăşurarea lucrului educativ în timpul pregătirii şi desfăşurării aplicaţiilor tactice


Aplicaţiile tactice sunt şcoala măiestriei militare şi a bărbăţiei. Ele reprezintă cea mai superioară şi mai eficientă formă a
pregătirii de campanie a trupelor, pregătirea lor multilaterală la ducerea luptei cu arme întrunite. Aplicaţiile tactice dezvoltă la
comandanţi deprinderi de folosire a diferitelor genuri de arme, de organizare a cooperării, conducerea trupelor atât ziua cât şi
noaptea, în orice anotimp, dezvoltă abilităţi de ducere a cercetării active, luptei pentru cucerirea şi menţinerea iniţiativei de luptă,
folosirea mijloacelor de protecţie, tehnicii de geniu.
Aplicaţiile tactice, de regulă, includ perioada de pregătire, dinamica acţiunilor instructive de luptă şi bilanţul rezultatelor
obţinute. Forma şi conţinutul muncii educative depinde de misiunile şi particularităţile fiecărei perioade.
a) Pregătirea efectivului către aplicaţiile tactice. În timpul pregătirii şi organizării către aplicaţiile tactice, scopul
muncii educative constă în pregătirea moral-psihologică a soldaţilor pentru acţiunile preconizate; însuşirea cerinţelor respective ale
regulamentelor militare şi dispoziţiilor, ordinelor Ministrului apărării, misiunile concrete ale aplicaţiilor; mobilizarea militarilor la
pregătirea calitativă a armamentului şi tehnicii militare, la acţiuni iniţiative, menţinerea disciplinei şi vigilenţei înalte.
În această perioadă, comandanţii determină şi planifică sarcinile de bază ale muncii educative. Pentru aceasta se ţine cont
de scopurile misiunii, caracterul şi particularităţile aplicaţiilor tactice ulterioare, nivelul de pregătire al sergenţilor şi soldaţilor,
experienţa anterioară a muncii educative, calculul timpului şi forţelor pentru desfăşurarea activităţilor preconizate.
În scopul mobilizării întregului efectiv al subunităţii pentru îndeplinirea misiunilor care urmează, se desfăşoară adunări
generale, convorbiri, serate de întrebări şi răspunsuri, seminare, instructaje. O atenţie deosebită se acordă studierii profunde a
regulamentelor, instrucţiunilor, experienţei aplicaţiilor trecute.
La fel planifică munca educativă şi comandanţii de plutoane. De regulă, ei desfăşoară următoarele activităţi: consfătuirea
cu sergenţii, studierea Regulamentului de luptă şi memoratorilor, desfăşurarea colocviului cu efectivul, convorbirea cu specialiştii,
elaborarea foilor de luptă. Comandanţii de plutoane acordă o atenţie deosebită controlului după pregătirea efectivului, tehnicii
pentru aplicaţie.
Succesul aplicaţiei tactice depinde de pregătirea comandanţilor – organizatorii de bază ai acţiunilor de luptă. Şefii
superiori desfăşoară cu ei şedinţe şi antrenamente respective, momente tactice. Rolul comandanţilor constă în ridicarea la ofiţeri,
mai ales la cei tineri, subofiţeri şi sergenţi, a sentimentului de responsabilitate personală pentru perfecţionarea cunoştinţelor şi
deprinderilor în direcţia conducerii acţiunilor de luptă ale subalternilor. Aici este importantă munca individuală concretă a şefilor
nemijlociţi cu comandanţii tineri.
Munca educativă în timpul aplicaţiilor se desfăşoară diferenţiat, ţinând cont de specificul diferitor categorii de militari.
Este foarte important de a influenţa asupra specialiştilor de bază: conducători-mecanici, operatori, servanţi etc. Doar ei duc
responsabilitatea pentru pregătirea permanentă a tehnicii sale de luptă, suportă încordări mari morale şi fizice. Anume datorită
acţiunilor lor corecte, nivelului lor de pregătire tehnică şi tactică, se determină succesul aplicaţiilor. Iată de ce cu ei, de regulă, se
desfăşoară şedinţe adăugătoare la studierea tehnicii, regulamentelor, instrucţiunilor, tehnicii securităţii, regulilor de acţiune.
Dacă permite timpul şi situaţia, atunci în unităţi, anterior de aplicaţii, se desfăşoară mitinguri, la care comandanţii cheamă
efectivul spre executarea exemplară a misiunilor puse. Astfel de anunţuri pot fi declarate şi nemijlocit în faţa formaţiei. Tot aceasta
mobilizează militarii, le ridică spiritul de luptă, măreşte tendinţa de perfecţionare, perseverenţă a măiestriei militare.
Dintre multe sarcini care se rezolvă în timpul aplicaţiilor tactice, este necesar de subliniat obligaţiile comandanţilor şi
ofiţerilor structurilor educative, grija permanentă faţă de ridicarea vigilenţei la efectiv, măsurile de prevenire a cazurilor de
divulgare a secretelor militare şi de stat, pierderea documentelor secrete, scrisorilor etc.
Efectivului i se aduce la cunoştinţă importanţa atitudinii corecte faţă de populaţia civilă în raionul aplicaţiilor, atitudinii
grijulii faţă de bunurile statului şi proprietarului, faţă de drumuri, poduri, semănături, să respecte obiceiurile locale.
Desfăşurarea aplicaţiilor necesită o asigurare material-tehnică bună, lucrul fără întrerupere a serviciilor logistice. De
aceea comandanţii au grijă ca specialiştii serviciilor logistice să execute exemplar obligaţiile sale, în vederea aducerii la timp a
hranei calde şi apei în raionul aplicaţiilor, în vederea profilaxiei îmbolnăvirilor.
Astfel, cu cât mai bine va fi organizată pregătirea efectivului şi tehnicii pentru aplicaţii, cu atât mai eficient le vor
desfăşura, mai mult folos se va aduce la educaţia şi instruirea militarilor, călirii lor fizice şi moral-psihologice, ridicării pregătirii
de luptă.
b) Munca educativă pe timpul desfăşurării aplicaţiilor tactice. La aplicaţiile tactice reuşita acţiunilor subunităţilor
depinde mult de munca educativă permanentă, direcţională şi operativă. Eficacitatea ei se realizează:
- de punerea în timpul oportun a misiunilor comandanţilor şi ofiţerilor structurilor educative, cu privire la pregătirea
moral-psihologică a efectivului;
- determinarea corectă a conţinutului, formelor şi metodelor de lucru, aplicarea lor creativă în dependenţă de situaţia
formată;
- instructajul operativ al comandanţilor de toate eşaloanele, în diferite moduri de luptă;
- cunoaşterea permanentă de către comandanţi a situaţiei, hotărârile şi dispoziţiile;
- exemplul personal al comandanţilor, acţiunea lor permanentă asupra efectivului;
- mişcarea permanentă a fluxului informativ se efectuează începănd de la subalterni până la şefii superiori şi invers.
Ca parte componentă importantă în aplicaţiile tactice este marşul – deplasarea subunităţilor în raionul destinat. La etapa
aceasta, conţinutul, formele şi metodele de lucru ale comandanţilor depind de situaţia concretă. Dar în orice condiţii, scopul
principal al muncii educative constă în mobilizarea efectivului la efectuarea marşului într-un ritm major, ca subunitatea să ajungă
în raionul preconizat la timpul strict stabilit şi în starea gata de luptă. De la începutul marşului, comandanţii, au grijă ca militarii
să menţină o organizare înaltă, vigilenţă şi disciplină, să respecte viteza de deplasare stabilită, să acţioneze cu îndemânare la
comenzi şi semnale, aduc la cunoştinţă efectivului schimbările în situaţia de luptă. În timpul deplasării, în maşini se efectuează
scurte convorbiri individuale şi în grup. În timpul haltelor, când se verifică starea tehnică a maşinilor de luptă şi se lichidează
deteriorările, comandanţii de grupe şi plutoane fac bilanţul traseului parcurs, menţionează militarii care s-au manifestat pozitiv,
indică greşelile comise. Dacă traseul marşului trece prin locurile unde au avut loc bătălii şi lupte, comandanţii povestesc soldaţilor
şi sergenţilor despre faptele glorioase ale strămoşilor şi cheamă ostaşii să acţioneze la fel ca generaţiile precedente. Astfel de
discuţii dezvoltă credinţă în tradiţiile de luptă, tendinţa de a îndeplini misiunea încredinţată.
Munca educativă în timpul marşului se concentrează mai ales în grupe, echipe, plutoane, ea trebie să aibă un caracter
operativ şi flexibil. În centrul atenţiei fiecărui comandant se va afla grija de menţinerea vitezei accelerate de mişcare şi pregătirea
permanentă a militarilor pentru a întra imediat în „luptă”. Convorbirea, atenţionarea, sfatul, ajutorul reciproc – acestea sunt
formele cele mai frecvent folosite ale muncii educative în această perioadă.
La sosirea în raionul concentrării, comandanţii mobilizează ostaşii la dislocarea rapidă, mascată şi dispersată a
subunităţii, amenajarea genistică a raionului, efectuarea activităţilor de mascare şi protecţie, ridicarea vigilenţei şi gătinţei de luptă.
Aici comandantul ia hotărârea, organizează pregătirea către ofensivă. Munca educativă se îndreaptă, în primul rând, spre
efectuarea rapidă şi calitativă a tuturor acţiunilor legate de organizarea „luptei”, pentru ridicarea moralului militar ofensiv al
efectivului, mobilizarea spre executarea exemplară a misiunilor de luptă şi instrucţie. Pentru desfăşurarea unor astfel de activităţi
se vor instala camere de informare şi odihnă, de campanie, panouri informative de campanie, unde se va aduna efectivul şi i se vor
aduce la cunoştinţă bilanţul marşului, gazeta-radio pregătită anterior şi consacrată aplicaţiilor tactice, se vor desfăşura adunări de
scurtă durată, se vor aduce la cunoştinţă memoratorile pentru ofensivă. Ideea principală a tuturor acestor activităţi trebuie să fie
„la aplicaţii acţionează ca în luptă”.
În timpul ofensivei, trebuie să fie folosite cele mai flexibile forme şi metode ale muncii educative. Acestea sunt: exemplul
personal al militarilor, sfatul scurt şi demonstrarea practică camaradului cum mai bine să îndeplinească misiunea. Cu schimbarea
situaţiei tactice sau primirea altei misiuni de luptă, comandanţii desfăşoară munca educativă în vederea dezvoltării la ostaşi a
perseverenţei la executarea misiunilor, stimulează iniţiativa de luptă, propagă experienţa avansată de luptă.
Munca educativă în condiţiile de noapte are particularităţile sale şi se completează cu un şir de misiuni specifice.
Acţiunile pe timp de noapte necesită de la militari o încordare mare a forţelor şi atenţie sporită. La vizibilitate redusă, se complică
orientarea pe teren şi urmărirea „inamicului”; subunităţilor le este de foarte greu să efectueze manevre, iar comandanţilor – să
efectueze conducerea şi cooperarea. Noaptea, soldaţii mai repede obosesc, le scade nivelul de observare. Luând în consideraţie
aceasta, trebuie de explicat anterior ostaşilor metodele de orientare şi menţinere a direcţiei stabilite pe timp de noapte, reamintirea
semnelor de recunoaştere a subunităţilor, asigurarea mascării minuţioase şi menţinerii vigilenţei. Sergenţilor şi ostaşilor mai
pregătiţi li se pun sarcini să observe militarii rămaşi şi dezorientaţi.
La toate etapele aplicaţiilor tactice, comandanţii informează operativ efectivul de evenimentele importante din ţară şi de
peste hotare, organizează zilnic audierea colectivă a buletinelor informative, discuţii, citirea presei.
Comandanţii se află permanent printre ostaşi, le menţin buna dispoziţie, stimulează succesele lor, informează efectivul
despre desfăşurarea aplicaţiilor, despre schimbarea situaţiei, acţiunile vecinilor, propagă experienţa militarilor fruntaşi.
Misiunea centrală a muncii educative – acordarea ajutorului comandanţilor să instruiască trupele, ceea ce este necesar în
război, să nu permită simplificarea şi uşurarea la executarea misiunilor instructive de luptă.
Desigur, în dinamica aplicaţiilor tactice, în faţa comandanţilor, apar unele greutăţi. Depăşirea lor prezintă o şcoală bună a
muncii educative, îi învaţă în orice condiţii să fie organizată operativ, permanent şi substanţial, având influenţă majoră asupra
efectivului, unităţii şi subunităţii.
c) Desfăşurarea bilanţului aplicaţiilor tactice. Etapele de finalizare a aplicaţiilor tactice, de asemenea au
particularităţile sale. Ele se manifestă prin aceea că după activităţi grele, starea morală şi fizică a unor militari se reduce, iar unii
dintre ei îşi permit abateri disciplinare. Pentru a contracara aceste fenomene trebuie de intensificat munca educativă.
Conducătorul aplicaţiilor, efectuând analiza generală la consfătuirea cu ofiţerii, apreciază acţiunile comandanţilor,
statelor-majore, la tot efectivul, accentuează hotărârile cele mai reuşite şi acţiunile cele mai abile, indică neajunsurile în instruire
şi educare, stabileşte căile de lichidare a lor. Tot atunci, obligatoriu se analizează munca educativă, se apreciază eficacitatea ei, se
indică sarcinile ulterioare.
După analiza generală, comandanţii desfăşoară analizele particulare cu ofiţerii, subofiţerii, sergenţii şi ostaşii din
subordine. Este important să se aprecieze obiectiv şi multilateral acţiunile fiecărui militar, să se descopere cauzele neajunsurilor.
Este raţional de a anunţa recompensele militarilor în faţa formaţiei, având pregătite anterior diplome, scrisori de mulţumire la
baştină, cadouri de preţ., etc. După finalizarea aplicaţiilor, despre militarii menţionaţi pozitiv, în cadrul aplicaţiilor, se pot scrie
articole în presa locală de la domiciliu. Se premiază cea mai bună echipă, grupă, pluton, companie cu fanioane de onoare
transmisibile. De asemenea, este necesar de apreciat munca militarilor antrenaţi în activităţile educative în cadrul aplicaţiilor
tactice, să fie stimulaţi cei care creativ au rezolvat problemele şi misiunile puse, să fie criticaţi în cazurile pasivităţii, atitudinii
neglijente faţă de obligaţiile ce le revin.
Aprecierea aplicaţiilor tactice de către şeful superior în cadrul bilanţului general, indicaţiile comandanţilor subunităţilor,
va fi baza unei analize minuţioase a muncii educative. În timpul bilanţului, se vor analiza minuţios acţiunile comandanţilor, de
asemenea a celor militari care au participat la aceste activităţi, la fiecare etapă a aplicaţiilor se indică părţile pozitive şi negative.
Ulterior, la problema aceasta, se va reveni în cadrul consfătuirilor, seminarelor, şedinţelor instructiv-metodice, desfăşurate cu
comandanţii de plutoane.
Sensul principal al bilanţurilor aplicaţiilor tactice generale şi particulare este ca concluziile definitive să fie luate în
consideraţie în munca educativă ulterioară, ca comandanţii să mobilizeze activ efectivul în vederea perfecţionării ulterioare a
pregătirii de campanie şi ridicării pregătirii în vederea luptei.
Principalul în pregătirea tactică – ridicarea calităţii şi eficacităţii ei. Prin toate mijloacele de instruire şi educare este
necesar de a cultiva la fiecare ofiţer, subofiţer, sergent, soldat, la fiecare colectiv militar a următoarelor calităţi: măiestrie
exemplară de luptă, calităţi înalte de luptă, moral-psihologice, iscusinţa preţuirii factorului timpului, capacitatea de a suporta toate
greutăţile şi încercările luptei moderne, menţinerea în orice condiţii a activităţii de luptă şi voinţa dârză spre victorie.
Concluzii :
Munca educativă, în cadrul aplicaţiilor tactice, este mijlocul principal în mobilizarea militarilor la perfecţionarea cu
succes a măiestriei militare, ridicarea pregătirii în vederea luptei. Comandanţii folosesc la şedinţe şi aplicaţii toată varietatea de
mijloace, metode, forme de influenţă educativă asupra ostaşilor, în dependenţă de situaţie şi misiunile subunităţii. Astfel, ei vor
căpăta experienţa de a activa în condiţiile apropiate de luptă.
Rezultatul muncii educative depinde de operativitatea legăturii strânse cu misiunile puse în faţa subunităţilor, de acţiuni
coordonate a comandanţilor, de dibăcia comandanţilor de diferite eşaloane de a întruni în acţiunile sale calităţile şefilor exigenţi,
educatorilor grijulii ai efectivului.

TRANSFERUL CUNOŞTINŢELOR:
- reamintirea temei, şedinţei şi obiectivelor operaţionale;

Întrebări de evaluare
1. Care după părerea D-stră este rolul şi locul pregătirii tactice în instruirea militarilor?
2. În ce constă lucrul educativ în timpul pregătirii individuale şi exerciţiilor tactice de front?
3. Descrieţi lucrul educativ în timpul aplicaţiilor tactice.
4. În ce constă pregătirea efectivului către aplicaţiile tactice ?
5. În ce constă lucrul educativ pe timpul desfăşurării aplicaţiilor tactic ?
6. În ce constă lucrul educativ în timpul folosirii de inamic a armei de nimicire în masă ?
7. În ce constă lucrul educativ în timpul aplicaţiilor în condiţiile de noapte ?
8. Care este rolul şi modalitatea desfăşurării bilanţului aplicaţiilor tactice ?

Sarcini de muncă independentă:

Pe baza temei şi a studiului bibliografiei, întocmiţi:

a) Planul de organizare a lucrului educativ în timpul pregătirii şi desfăşurării aplicaţiilor tactice.


- stabiliţi obiectivele prioritare ale muncii educative,
- apoi determinaţi activităţile ce urmează a fi desfăşurate pentru atingerea obiectivelor.

III. SECVENŢA FINALĂ

1. Se va reitera tema şi obiectivele lecţiei.


2. Se va verifica nivelul de realizare a obiectivelor propuse pentru lecţia în cauză.
3. Se for formula concluziile generale vizavi de problematica studiată.
4. Se vor clarifica întrebările survenite.
5. Se vor formula 2-3 întrebări de control în vederea determinării nivelului de asimilare a materialului.
6. Se vor repartiza însărcinări pentru realizare în cadrul şedinţei ce va urma, se va indica literatura.
7. Se vor anunţa calificativele atribuite cu argumentările de rigoare.
8. Se vor da indicaţii privind ordinea în aulă.
9. Se va anunţa sfârşitul lecţiei.

Întocmit:
Șef catedra ştiinţe umanistice şi limbi moderne
locotenent-colonel Valeriu BULAT

„______”_________________________ 2019
APROB
Decan facultate administrație publică
locotenent-colonel Pavel CROITORU

„______”___________________________ 2019

PROIECT DIDACTIC

la disciplina: BAZELE MANAGEMENTULUI MILITAR

TEMA 4. Rolul şi locul lucrului educativ în rezolvarea sarcinilor pregătirii de luptă şi


ridicare a capacităţii de luptă
LECŢA 3. Organizarea şi desfăşurarea lucrului educativ în procesul de studiere şi
exploatare a armamentului şi tehnicii militare
Discutat şi aprobat la şedinţa facultăţii
Proces verbal nr. 179 din 22.08.2019

Chişinău
2019
P LA N U L
de educaţie a militarilor în timpul desfăşurării lecţiei

I. PARTEA INTRODUCTIVĂ:
- se va aminti studenţilor prezenţi unele prevederi ale Regulamentului serviciului interior;
- se va aminti şi se va insista asupra respectării regulilor comportamentale ale militarilor şi
menţinerea disciplinei militare în cadrul lecţiilor.

II. PE PARCURSUL ŞEDINŢEI:


- se va supraveghea asupra respectării regulilor comportamentale şi de disciplină militară;
- se va supraveghea asupra păstrării integrităţii bunurilor materiale din aula de studii.

III. PARTEA FINALĂ:


- se va aprecia respectarea disciplinei militare în timpul desfăşurării lecţiei.

I. SECVENŢA INTRODUCTIVĂ
(6 MIN – PLUTON; 10 MIN – LA TORENT)
1. Se va lua cunoştinţă de raportul militarului de serviciu cu salutarea ulterioară a pluton
2. Se va indica militarului de serviciu în vederea pregătirii bazei material-instructive
3. Se va verifica prezenţa militarilor conform registrului şi aspectul lor exterior
4. Se vor da indicaţii în vederea eliminării deficienţelor depistate
5. Se va verifica asimilarea materialului expus şi analizat în lecţiile anterioare (4-5 întrebări de
control)
6. Se va aduce la cunoştinţă tema, scopul lecţiei şi subiectele de studiu
7. Se va trece la expunerea şi analiza materialului propus spre studiere.

TEMA nr. 4 Rolul şi locul lucrului educativ în rezolvarea sarcinilor pregătirii de luptă şi ridicare a
capacităţii de luptă
Lecţia 3 Organizarea şi desfăşurarea lucrului educativ în procesul de studiere şi exploatare a
armamentului şi tehnicii militare
SUBIECTELE DE STUDIU:
1. Formele şi metodele lucrului educativ cu privire la studierea armamentului şi tehnicii.
2. Mobilizarea efectivului la exploatarea şi îngrijirea armamentului şi tehnicii de luptă.

OBIECTIVELE DE REFERINŢĂ:
1. Să proiecteze formele şi metodele muncii educative cu privire la studierea armamentului şi
tehnicii;
2. Să precizeze modul de mobilizare a efectivului la exploatarea şi îngrijirea armamentului şi
tehnicii de luptă.
SCOPURILE:
1. Formarea comandanţilor capabili să conducă la un nivel profesional înalt cu colectivele
militare subodonate;
2. Obţinerea cunoştinţelor teoretice de planificare, organizare şi desfăşurare a lucrului
educativ în timpul studierii, exploatării şi îngrijirii armamentului şi tehnicii de luptă.

DURATA: 2 ore.
FORMA DE DESFĂŞURARE: seminar (lecţie de aprofundare a cunoştinţelor transmise)
METODE DIDACTICE: expunerea, problematizarea, fişe individuale, explicaţia,
demonstrarea, exerciţiul, brainstorming-ul.
MODUL DE ORGANIZARE A LUCRULUI: frontal, în grupuri
LOCUL DESFĂŞURĂRII: auditoriul 125.
LITERATURA RECOMANDATĂ:
1. Dionisie Buzgan, Lucrul educativ în unităţile (subunităţile) militare ale Armatei Naţionale:
organizare, metodologie, experienţă, Chişinău, Centrul Editorial, 2006.
2. Bazele muncii educative (Curs de lecţii pentru studenţii Academiei Militare) paj. 72-81.

ASIGURAREA MATERIALĂ: planşe, cretă, proector, caiete, stilouri/colorate.

REPARTIZAREA TIMPULUI:
1. Secvenţa introductivă: 5 min.
2. Secvenţa de bază: 70 min.
- subiectul nr. 1 (__ min.) ___ slide
- subiectul nr. 2 (__ min.) ___ slide
Secvenţa finală: 5 min
II. SECVENŢA DE BAZĂ
Verificarea cunoştinţelor însuşite anterior.
1. Care după părerea D-stră este rolul şi locul pregătirii tactice în instruirea militarilor?
2. În ce constă lucrul educativ în timpul pregătirii individuale şi exerciţiilor tactice de front?
3. Descrieţi lucrul educativ în timpul aplicaţiilor tactice.
4. În ce constă pregătirea efectivului către aplicaţiile tactice ?
5. În ce constă lucrul educativ pe timpul desfăşurării aplicaţiilor tactic ?
6. În ce constă lucrul educativ în timpul folosirii de inamic a armei de nimicire în masă ?
7. În ce constă lucrul educativ în timpul aplicaţiilor în condiţiile de noapte ?
8. Care este rolul şi modalitatea desfăşurării bilanţului aplicaţiilor tactice ?

CAPTAREA ATENŢIEI:
Revoluţia tehnico-ştiinţifică a generat şi o revoluţie în tehnica militară, deoarece ştiinţa a devenit un
factor principal al puterii militare.
Astăzi Republica Moldova aflându-se într-o stare economică nu din cele mai bune nu-şi permite
procurarea, producerea şi schimbul tehnicii ce se află în datorea Armatei Naţionale.
Reeşind din situaţia creată în ţară efectivul Armatei Naţionale trebuie să păstreze tehnica şi
armamentul care se află în unitate.

REACTUALIZAREA CUNOŞTINŢELOR:
1. Care sunt categoriile de armament şi tehnică de luptă din dotarea Armatei Naţionale ?
2. Care sunt principalele obligaţii ale militarilor privind cunoaşterea, mînuirea şi întreţinerea
armamentului, tehnicii de luptă şi a altor bunuri din dotare ?

1. Formele şi metodele muncii educative cu privire la studierea armamentului şi tehnicii


Direcţiile primordiale ale muncii educative, orientate spre mobilizarea militarilor la cunoaşterea armamentului şi tehnicii
militare sunt: întreprinderea măsurilor privind sporirea calităţii şedinţelor la pregătirea tehnică; organizarea propagării
cunoştinţelor la pregătirea tehnică; organizarea propagării cunoştinţelor tehnico-militare; educarea fruntaşilor la învăţătură,
profesioniştilor, subunităţilor fruntaşe; dezvoltarea lucrului raţionalizator şi creativ; grija faţă de întocmirea şi perfecţionarea bazei
materiale; educarea la militari a dragostei faţă de tehnică şi armament, încrederea în ea, responsabilitatea înaltă faţă de exploatarea
corectă a ei, întreţinerea şi păstrarea excelentă a tehnicii şi armamentului, pregătirea ei permanentă de acţiune.
Pentru realizarea acestei sarcini un rol activ îl au concursurile, răspândirea experienţei înaintate a pregătirii tehnice,
exemplul personal al comandanţilor în cunoaşterea tehnicii militare şi armamentului, ajutorul reciproc la învăţătură, şefia celor mai
pregătiţi militari faţă de cei mai tineri precum şi alte forme, metode ale muncii educative.
Nivelul pregătirii de luptă a subunităţii, unităţii militare depinde de pregătirea tehnică a tuturor comandanţilor.
Articolul 83 al Regulamentului serviciului interior cere de la comandanţi „ să-şi perfecţioneze cunoştinţele militare pedagogice, să
cunoască armamentul, modul de aplicare (exploatare) în luptă, de reparare şi evacuare a lui.
O mare atenţie se acordă dezvoltării măiestriei pedagogico-militare a ofiţerilor, subofiţerilor, sergenţilor. În acest scop
se desfăşoară şedinţe şi consultaţii pe teme metodice, se aduce la cunoştinţă literatura apărută în domeniul respectiv, se
frecventează şedinţele celor care au mai multă experienţă metodică, se organizează schimbul de experienţă în instruire, se
demonstrează filme instructive. În afară de aceasta, pentru ei se organizează cantonamente speciale la studierea tehnicii şi
armamentului, şedinţe instructiv-metodice şi demonstrative. În fiecare perioadă de instruire ofiţerii susţin colocvii la cunoaşterea
armei şi tehnicii.
Succesele efectivului la cunoaşterea tehnicii şi armamentului depind mai întâi de toate de organizarea corectă şi
calitativă a şedinţelor, prevăzute de planurile şi programele de studiu. Anume în timpul pregătirii perseverente militarii obţin
cunoştinţe şi aptitudini temeinice. De nivelul însuşirii armamentului şi mijloacelor tehnice depinde calitatea pregătirii de foc,
speciale, tehnice, eficacitatea îndeplinirii serviciului de gardă, misiunii de luptă, menţinerea înaltei pregătirii de luptă a unităţilor
militare. De aceea perfecţionarea măiestriei tehnice are loc în procesul întregii pregătiri de luptă.
Munca educativă este orientată la asigurarea din punct de vedere ştiinţific a procesului de învăţământ, la
organizarea şi calitatea planificării corecte, utilizarea eficace a timpului de studiu.
Este cunoscut că volumul cunoştinţelor, aptitudinilor şi deprinderilor pentru pregătirea militarului-specialist creşte
continuu. Aceasta îl obligă pe fiecare militar să însuşească măiestria militară în termeni restrânşi. Pentru reducerea termenilor
şi îmbunătăţirea calităţii pregătirii tinerilor specialişti comandanţii, tehnicienii utilizează pe larg cele mai intensive metode de
instruire: şedinţe în grup şi individuale; prelucrarea în comun a întrebărilor teoretice şi practice nemijlocit pe aparataj sau
trenajoare; studierea individuală a aparatelor, dispozitivelor şi literaturii; consultaţii şi altele.
Buna pregătire tehnică a efectivului are o mare importanţă educativă. Cu cât mai înaltă este măiestria de luptă a
militarilor, cu atât mai puternică este atracţia faţă de tehnică, mai fermă este convingerea în trăinicia şi siguranţa funcţionării
acesteia, mai active sunt căutările celor mai efective procedee de luptă, mai bine se întreţine armamentul.
Dragostea faţă de armă, de specialitate, de serviciul militar se educă şi dezvoltă în cadrul întregii sisteme a pregătirii
de luptă, caracterului raţional şi bine orientat al muncii educative, respectării stricte a cerinţelor Jurământului militar şi
regulamentelor militare, ordinelor comandanţilor (şefilor).
Merită propagare pe larg experienţa acelor unităţi militare, unde prima zi a anului de învăţământ (instrucţie), primele
şedinţe cu tinerii soldaţi încep cu examinarea tehnicii şi armamentului militar. Comandanţii povestesc tinerilor soldaţi despre
tradiţiile militare din armată, îi familiarizează cu destinaţia şi datele tactico-tehnice ale diferitor modele de armament,
demonstrează procedeele lor de funcţionare.
Pentru educarea soldaţilor în spiritul tradiţiilor militare, credinţei datoriei militare şi dragostei către specialitatea sa
militară, o importanţă deosebită o are ceremonialul înmânării tinerilor soldaţi a armamentului militar. În legătură cu aceasta
comandanţii organizează întâlnirile tinerilor soldaţi cu militari fruntaşi, specialişti, desfăşoară convorbiri, asigură emiterea gazetei
de perete şi foilor de luptă.
Pentru ridicarea nivelului şedinţelor şi antrenamentelor, lărgirea orizontului de cunoştinţe a militarilor în domeniul
specialităţii lor, ei sunt familiarizaţi cu realizările ştiinţei şi tehnicii. În acest scop se desfăşoară conferinţe militaro-tehnice a
ofiţerilor, subofiţerilor, seminare cu specialiştii dintr-un domeniu sau altul, se emit buletine tehnice. O formă de ridicare a
cunoştinţelor tehnice a militarilor este victorina tehnică. Întrebările victorinei, de regulă, se aduc din timp la cunoştinţa efectivului
subunităţii. În timpul pregătirii de răspunsuri, militarii studiază literatura din domeniu, documentele de directivă, instrucţiunile.
Victorinele se desfăşoară uneori şi fără anunţarea prealabilă a întrebărilor. Militarii din timp cunosc doar tema, de
exemplu: „Aparatajul electric al automobilului”, „Sistemul de alimentare al automobilului”. Aceasta le dezvoltă imaginaţia, reacţia
rapidă. Răspunsurile deseori sunt însoţite de demonstrarea practică a acţiunilor la utilizarea şi deservirea tehnicii militare. Pentru
competivitate participanţii victorinei sunt uneori divizaţi în echipe, care reprezină grupele, plutoanele. Răspunsurile militarilor
sunt analizate şi apreciate de o comisie specială, care acordă o cantitate determinată de puncte pentru fiecare răspuns, anunţă
învingătorii victorinei şi îi stimulează prin recompense.
Interesante şi de un mare folos sunt competiţiile la cel mai pregătit (bun) specialist, pluton; concursurile la cunoaşterea
armei, îndeplinirea normativelor; seratele de întrebări şi răspunsuri. Pentru propagarea cunoştinţelor tehnice şi experienţei
înaintate se organizează, de asemenea, întâlnirile militarilor cu participanţii aplicaţiilor tactice, tragerilor etc.
Mari posibilităţi pentru răspândirea cunoştinţelor militaro-tehnice îl au şi bibliotecile unităţilor militare. În ele se
desfăşoară şedinţe, expoziţia literaturii din domeniul tehnicii, se amenajează standuri cu privire la tehnică.
Propagarea cunoştinţelor militaro-tehnice aduce rezultate mai înalte atunci, când sunt desfăşurate în legătură strânsă cu
misiunile subunităţii, cuprinde toate categoriile de militari.

2. Mobilizarea efectivului la exploatarea şi îngrijirea armamentului şi tehnicii de luptă


Oricare tip de armament, automobil, aparat, agregat funcţioneză o perioadă îndelungată, dacă el este exploatat şi păstrat
corect şi bine.
Articolul 149 al Regulamentului serviciului interior al Forţelor Armate ale Republicii Moldova obligă comandanţii de
companii ”să organizeze primirea la timp, exploatarea corectă şi reparaţia armamentului, tehnicii militare şi a altor mijloace
materiale ale companiei; să verifice, cel puţin o dată pe lună, existenţa, starea şi evidenţa acestora; rezultatele controlului
armamentului, tehnicii militare şi muniţiilor să fie trecute în registrul reviziei (controlului) armamentului, tehnicii militare şi
muniţiilor”.
Respectarea ordinii regulamentare la întreţinerea tehnicii şi armamentului joacă un mare rol educativ şi instructiv. La
deservirea tehnicii de luptă militarul şi mai aprofundat cunoaşte structura ei, regulile şi „secretele” exploatării acesteia.
Obiectivele muncii educative privind întrebările păstrării tehnicii şi armamentului de luptă consta în faptul, ca efectivul
să fie mobilizat la întreţinerea tehnicii şi armamentului către pregătirea permanentă de luptă; toţi militarii să cunoască aprofundat
şi să îndeplinească necondiţionat ordinele şi regulile de exploatare şi de deservire a tehnicii, respectarea strictă a măsurilor de
securitate; educarea la militari a atitudinii grijulii faţă de tehnică, armament, patrimoniul statului; organizarea luptei pentru
economisirea materialelor, prelungirea termenilor de funcţionare a maşinilor de luptă; mobilizarea specialiştilor la activitatea
exemplară a serviciului tehnic; punctelor de control tehnice, amenajarea parcurilor şi menţinerea ordinii exemplare în ele.
Îngrijirea tehnicii de luptă poartă un caracter planificat şi strict reglementat de timp, loc, volum şi conţinut. În programul
zilnic sunt prevăzute orele pentru îngrijirea armamentului, tehnicii de luptă, în zilele de parc şi gospodărie. În afară de aceasta, se
organizează deservirea tehnicii şi armamentului după şedinţe, aplicaţii tactice, manevre, trageri, de asemenea la trecerea tehnicii
dintr-un regim de lucru la altul.
Un rol mare la întreţinerea tehnicii militare îl are deservirea ei în zilele de parc şi gospodărie şi în timpul trecerii la
regimul sezonier de exploatare. În timpul pregătirii şi organizării nemijlocite a acestor lucrări comandantul subunităţii, bazându-
se pe specialiştii serviciului tehnic, mobilizează militarii la îndeplinirea deplină şi calitativă a tuturor sarcinilor planificate. Înaintea
zilei de parc şi gospodărie comandantul subunităţii explică efectivului cerinţele regulamentelor şi instrucţiunilor privind ordinea
deservirii tehnice, sarcinile şi volumul operaţiilor care urmează a fi efectuate, modul de îndeplinire, măsurile de siguranţă şi
asigurării materiale. În subunităţi se desfăşoară convorbiri şi cuvântări ale specialiştilor corespunzători, se organizează schimbul
de experienţă la deservirea tehnicii cu demonstrarea modurilor de îndeplinire a unor operaţii separate, se desfăşoară concursuri la
îndeplinirea exemplară a misiunilor înaintate; acestor teme le sunt consacrate ziare de perete şi foi de luptă.
În timpul desfăşurării bilanţurilor lucrului, comandanţii subunităţilor analizează rezultatele îndeplinirii de către fiecare
grupă, pluton a obligaţiilor, accentuează cauzele neajunsurilor, pun misiuni la îmbunătăţirea pe viitor a îngrijirii tehnicii militare.
În scopuri educative pe larg se utilizează recompensele, metodele de stimulare morală a celor ce s-au evidenţiat din parte
pozitivă. Cuvântul de aprobare, spus de către comandant militarului ce s-a evidenţiat, mulţumirea adusă în faţa formaţiei,
înmânarea fotografiilor cu scrisoare de mulţumire, dreptul ridicării drapelului - toate acestea regulat sunt utilizate pentru trezirea
interesului faţă de exploatarea şi deservirea tehnicii şi armamentului.
Pregătirea tehnică excelentă a militarilor, întreţinerea tehnicii militare şi armamentului în pregătirea permanentă de
utilizare, cunoaşterea utilizării efective a lor în condiţii de luptă sunt condiţii necesare la pregătirea permanentă de luptă a trupelor.

OBŢINEREA PERFORMANŢEI:
Unul dintre obiectivele prioritare este mobilizarea efectivului la exploatarea şi îngrijirea armamentului şi tehnicii de
luptă. Schiţaţi formele şi metodele muncii educative cu privire la studierea armamentului şi tehnicii de către efectivul din
subordine.
REALIZAREA FEED-BACK-ULUI:
Enumeraţi formele şi metodele muncii educative cu privire la studierea armamentului şi tehnicii orientate spre
mobilizarea efectivului la exploatarea şi îngrijirea armamentului şi tehnicii de luptă.
INTENSIFICAREA RETENŢIEI:
Pentru a menţine în rândul militarilor subordonaţi respectul pentru bunurile obşteşti ale armatei, un ridicat simţ de
răspundere pentru bună întrebuinţare şi păstrare a armamentului şi tehnici de luptă, trebuie să constituie un exemplu de atitudine
gospodărească, să instaureze o atmosferă sănătoasă în rândul acestora, să nu treacă nepăsători pe lângă lipsurile constatate, să ia
măsuri de participare a întregului personal la lucrările de întreţinere tehnică, să luptă pentru ridicarea calităţii acestor lucrări şi
pentru eliminarea superficialităţii şi nepăsării unor militari, este drept, destul de puţin, contribuind în acest fel la obţinerea unor
rezultate tot mai bine în procesul de instruire a trupelor, pentru menţinerea capacităţii operative a armatei la un nivel ridicat.

Pe baza temei şi a studiului bibliografiei, întocmiţi:


Planul de organizare a lucrului educativ în timpul pregătirii şi desfăşurării aplicaţiilor tactice.
Stabiliţi obiectivele prioritare ale muncii educative, apoi determinaţi activităţile ce urmează a fi
desfăşurate pentru atingerea obiectivelor.
- anunţarea bibliografiei:
Bazele muncii educative (Curs de lecţii pentru studenţii Institutului militar) paj. 72-81.

III. SECVENŢA FINALĂ

1. Se va reitera tema şi obiectivele lecţiei.


2. Se va verifica nivelul de realizare a obiectivelor propuse pentru lecţia în cauză.
3. Se for formula concluziile generale vizavi de problematica studiată.
4. Se vor clarifica întrebările survenite.
5. Se vor formula 2-3 întrebări de control în vederea determinării nivelului de asimilare a materialului.
6. Se vor repartiza însărcinări pentru realizare în cadrul şedinţei ce va urma, se va indica literatura.
7. Se vor anunţa calificativele atribuite cu argumentările de rigoare.
8. Se vor da indicaţii privind ordinea în aulă.
9. Se va anunţa sfârşitul lecţiei.

Întocmit:
Șef catedra ştiinţe umanistice şi limbi moderne
locotenent-colonel Valeriu BULAT

„______”_________________________ 2019
APROB
Decan facultate administraţie publică
locotenent-colonel Pavel CROITORU

„______”__________________________________________ 2019

PROIECT DIDACTIC

la disciplina: BAZELE MANAGEMENTULUI MILITAR

TEMA 4. Rolul şi locul lucrului educativ în rezolvarea sarcinilor pregătirii de luptă şi


ridicare a capacităţii de luptă
LECŢA 4. Întocmirea planului de organizare a lucrului educativ cu efectivul
serviciului de gardă

LECŢIE - Practică
Discutat şi aprobat la şedinţa facultăţii
Proces verbal nr. 179 din 22.08.2019

Chişinău
2019
P LA N U L
de educaţie a militarilor în timpul desfăşurării lecţiei

I. PARTEA INTRODUCTIVĂ:
- se va aminti studenţilor prezenţi unele prevederi ale Regulamentului serviciului interior;
- se va aminti şi se va insista asupra respectării regulilor comportamentale ale militarilor şi
menţinerea disciplinei militare în cadrul lecţiilor.

II. PE PARCURSUL ŞEDINŢEI:


- se va supraveghea asupra respectării regulilor comportamentale şi de disciplină militară;
- se va supraveghea asupra păstrării integrităţii bunurilor materiale din aula de studii.

III. PARTEA FINALĂ:


- se va aprecia respectarea disciplinei militare în timpul desfăşurării lecţiei.

I. SECVENŢA INTRODUCTIVĂ
(5 MIN – PLUTON; 10 MIN – LA TORENT)
1. Se va lua cunoştinţă de raportul militarului de serviciu cu salutarea ulterioară a pluton
2. Se va indica militarului de serviciu în vederea pregătirii bazei material-instructive
3. Se va verifica prezenţa militarilor conform registrului şi aspectul lor exterior
4. Se vor da indicaţii în vederea eliminării deficienţelor depistate
5. Se va verifica asimilarea materialului expus şi analizat în lecţiile anterioare (4-5 întrebări de
control)
6. Se va aduce la cunoştinţă tema, scopul lecţiei şi subiectele de studiu
7. Se va trece la expunerea şi analiza materialului propus spre studiere.

TEMA 4. Rolul şi locul lucrului educativ în rezolvarea sarcinilor pregătirii de luptă şi ridicare a
capacităţii de luptă
LECŢA 4. Întocmirea planului de organizare a lucrului educativ cu efectivul serviciului de gardă.

SUBIECTELE DE STUDIU:
1. Formele şi metodele lucrului educativ în timpul serviciului interior.
2. Lucrul educativ cu efectivul din serviciul de gardă.
3. Lucrul educativ cu efectivul care participă în activităţile de garnizoană.

OBIECTIVELE DE REFERINŢĂ:
1. Să conştientizeze însemnătatea îndeplinirii sarcinilor de luptă;
2. Să cunoască particularităţile lucrului educativ în timp de noapte, ploaie, vizibilitate slabă.

OBIECTIVE OPERAŢIONALE: Studenţii vor fi în măsură să:


1. Să elaboreze un plan de desfăşurare a lucrului educativ cu efectivul serviciului de gardă;
2. Să organizeze activitatea educativă cu efectivul serviciului de gardă.

SCOPURILE:
1. Obţinerea cunoştinţelor teoretice şi deprinderilor practice de planificare, organizare şi desfăşurare
a lucrului educativ cu efectivul serviciului de gardă;
2. Cunoaşterea documentelor de directivă în baza cărora se desfăşoară lucrul educativ cu efectivul
serviciului de gardă.

DURATA: 2 ore.
FORMA DE DESFĂŞURARE: lecţie practică (lecţie de antrenare a cunoştinţelor transmise)
METODE DIDACTICE: expunerea, conversaţia, brainstorming-ul, studiul de caz.
MODUL DE ORGANIZARE A LUCRULUI: frontal, în grupuri
LOCUL DESFĂŞURĂRII: auditoriul 105/125.

LITERATURA RECOMANDATĂ:
1. Organizarea lucrului educativ în unităţile militare ale Armatei Naţionale. Chişinău, Centrul
editorial, 2004.
2. Lucrul educativ în unităţile (subunităţile) militare ale Armatei Naţionale: organizare,
metodologie, experienţă. Centrul editorial, Chişinău, 2004.
3. Bazele muncii educative, curs de lecţii pentru studenţii Academiei militare, Chişinău 2015.

ASIGURAREA MATERIALĂ: planşe, cretă, proector, caiete, stilouri/colorate.

REPARTIZAREA TIMPULUI:
1. Secvenţa introductivă: 5 min.
2. Secvenţa de bază: 70 min.
- subiectul nr. 1 (__ min.) ___ slide
- subiectul nr. 2 (__ min.) ___ slide
- subiectul nr. 3 (__ min.) ___ slide
Secvenţa finală: 5 min

II. SECVENŢA DE BAZĂ


CAPTAREA ATENŢIEI:
Cazul de eroizm săvîrşit în timpul serviciului de gardă de către santinela Vitalie Ţurcanu din Brigada Rachete
Antiaeriene.

ENUNŢAREA OBIECTIVELOR: La finele şedinţei şi studiului individual v-ei fi în măsură:


- să formulezi sarcinile muncii educative în timpul serviciului trupe;
- să stabileşti legături dintre mobilizarea efectivului la îndeplinirea serviciului de zi, de gardă şi garnizoană;
- să execuţi munca educativă cu efectivul serviciului interior;

REACTUALIZAREA CUNOŞTINŢELOR:
- Precizaţi semnificaţia termenului
„serviciu interior, serviciu de gardă”.
- În ce constă răspunderea militarului
cînd execută serviciul interior, de gardă?
- Denumiţi şi dezvoltaţi cîteva din
calităţile unui militar care execută serviciul interior, de gardă.
TRANSMITEREA NOULUI CONŢINUT:

Serviciul trupe – un complex de măsuri orientate spre asigurarea în subunităţi, unităţi militare, garnizoane, instituţii
militare, inclusiv şi instituţiile de învăţământ militar, a disciplinei militare, respectarea întocmai a ordinii şi principiilor, stabilite
de legile Republicii Moldova, regulamentele militare, instrucţiunile şi ordinele şefilor care reglementează viaţa, învăţământul şi
activitatea efectivului atât pe timp de pace, cât şi pe timp de război.
Acest complex include:
- serviciul interior, care determină ordinea regulamentară de zi cu zi în unităţi şi subunităţi, parcuri, centre de instrucţie,
în timpul transportării trupelor, regulile păstrării şi distribuirii armamentului şi muniţiilor, organizării serviciului de zi;
- serviciul de gardă, destinat pentru paza şi apărarea Drapelului de luptă, depozitelor cu armament, de asemenea unor
obiective militare şi de stat;
- serviciul de garnizoană, care are scopul de asigurare a menţinerii înaltei discipline între efectivul garnizoanei,
condiţiilor necesare pentru viaţa lor cotidiană şi desfăşurarea măsurilor la nivel de garnizoană cu participarea marilor unităţi,
unităţilor militare.

1. Formele şi metodele lucrului educativ în timpul serviciului interior.


Serviciul interior include activitatea de zi cu zi a trupelor:
- organizarea instruirii şi educaţiei militarilor;
- menţinerea tehnicii, armamentului şi bunurilor militare într-o stare bună;
- asigurarea tehnicii de securitate în cadrul pregătirii de luptă, exploatării tehnicii şi armamentului;
- cazarea militarilor;
- orarul zilnic;
- pregătirea şi instructajul serviciului de zi;
- evidenţa efectivului;
- organizarea hranei, asigurării medicale şi odihnei militarilor;
- paza contra incendiilor.
Unde nu se vor afla trupele (la locul de destinaţie, la poligon, în cîmp, la marş, la aplicaţii, etc.) efectivul trebuie să
îndeplinească cerinţele serviciului interior, care sunt determinate în Regulamentele militare, care sunt aprobate prin Decretul
Preşedintelui şi Hotărîrea Parlamentului RM, ca Legi de stat.
Una din cele mai importante legi militare este stricta îndeplinire a cerinţelor regulamentelor militare.
De organizarea serviciului interior în unitate, subunitate poartă răspunderea comandantul.
Iar nemijlocit organizează serviciul interior statul major, care planifică procesul de instruire, organizează şi controlează
toate activităţile de serviciu, aduce la cunoştinţa responsabililor de îndeplinirea activităţilor de serviciu ordinele şi dispoziţiunile
comandantului şi verifică implementarea lor în viaţă.
Pentru formarea la militari a atitudinii conştiente către îndeplinirea serviciului, educarea la ei a respectului faţă de ordinea
militară şi simţului responsabilităţii faţă de misiunea încredinţată, la crearea în subunităţi a atmosferei intolerante faţă de
încălcările cerinţelor regulamentare un rol important îl are lucrul educativ.
Conţinutul de bază al lucrului educativ orientat la îndeplinirea misiunilor serviciului interior este:
- explicarea la militari a rolului serviciului trupe la menţinerea gătinţei permanente către luptă a subunităţii şi unităţii
militare;
- educarea la militari a înaltei conştiinţe de responsabilitate personală pentru îndeplinirea exactă şi ireproşabilă a
obligaţiilor în timpul serviciului interior, de gardă şi de garnizoană, intoleranţei faţă de încălcările ordinii regulamentare;
- cultivarea la efectiv a necesităţii conştiente şi deprinderilor de studiere aprofundată a cerinţelor, regulamentelor militare,
instrucţiunilor şi altor documente referitoare la serviciul interior, îndeplinirea necondiţionată şi exactă a lor;
- explicarea normelor de drept, care determină responsabilitatea militarilor pentru încălcarea regulilor îndeplinirii
serviciului interior, de gardă şi de garnizoană, ordinii regulamentare militare;
- studierea, perfecţionarea şi aplicarea în practică a experienţei înaintate privind ducerea serviciului interior, de gardă şi de
garnizoană de către subunităţi şi individual de către fiecare militar;
- propagarea tradiţiilor militare, faptelor de eroism săvârşite în timpul ducerii serviciului;
- înarmarea comandanţilor, ofiţerilor de stat major cu cea mai efectivă experienţă a muncii educative cu militarii în
perioada pregătirii şi îndeplinirii serviciului de zi;
- grija permanentă de satisfacere a cererilor şi necesităţilor materiale ale militarilor care intră în serviciu.
Căile principale, îndreptate la executarea exemplară a serviciului interior:
- ofiţerii, subofiţerii, sergenţii au înalte cunoştinţe a regulamentelor militare şi se conduc de ele în activitatea de zi cu zi;
- desfăşurarea şedinţe instructiv-metodice cu demonstrarea ordinii de îndeplinire a orarului zilei, de la deşteptare şi pînă
la stingere;
- colocviu le cunoaşterea şi îndeplinirea practică a regulamentelor;
- conferinţe teoretice, adunări generale, matinee tematice, dispute, mese rotunde, convorbiri, etc.;
- propagarea cerinţelor regulamentelor militare prin amenajarea standurilor la locurile de serviciu, în cazarmă, pe
teritoriul unităţii;
- pregătirea efectivului pentru îndeplinirea obligaţiunilor în serviciul interior.

2. Lucrul educativ cu efectivul din serviciul de gardă.


Îndeplinirea obligaţiunilor în serviciul de gardă este o sarcină de luptă.
După cum am spus la început, serviciul de gardă este destinat pentru paza şi apărarea Drapelului de luptă, depozitelor cu
armament, de asemenea unor obiective militare şi de stat.
Militarul aflîndu-se în serviciul de gardă este supus unor reguli cu risc:
- arma şi muniţii;
- supus atacului;
- supus şefului de gardă, ajutorului şi caporalului de schimb;
- sunt încredinţate noi obligaţiuni;
- îi sunt atribuite noi drepturi;
- santinela este persoană inviolabilă;
- etc.
Sarcinile principale ale lucrului educativ în perioada de pregătire către serviciul de gardă:
1. Conştientizarea însemnătăţii de îndeplinire a sarcinii de luptă:
- lămurirea esenţei obligaţiunilor;
- educarea sentimentului de înaltă responsabilitate;
- lupta cu încălcările de ordine regulamentară;
- permanent, nu numai în timpul pregătirii.

2. Pregătirea social-umanitară.
- desfăşurarea şedinţelor în clasa sau orăşelul de pregătire a serviciului;
- folosirea standurilor.

3. Informarea, convorbiri, lecţii.


- iau cuvînt comandanţii, ofiţerii statului major, reprezentanţii procuraturii, juriştii.

4. Serate tematice.

5. Propagarea serviciului de gardă.


- gazete de perete, foto-gazete, foi volante, foi de luptă;
- gazete radio şi video.

6. Numirea activului.
- asigurarea cu foi volante, presă, materiale.

7. Atenţie deosebită celor care întră în serviciu prima dată.


- lămurirea obligaţiunilor;
- sfaturi concrete;
- cei cu experienţă le acordă ajutor.

Sarcinile principale ale lucrului educativ în perioada de îndeplinire a serviciului de gardă:


1. Organizează şeful gărzii cu activul.
- este necesar de a avea literatură, presa periodică, standurile respective;
- dă sfat activului cu cine de discutat, a cui exemplu de arătat în foia de luptă...

2. Asigurarea liniştei în corpul de gardă.


- cu schimbul de veghe se desfăşoară activităţi scurte după conţinut şi se vorbeşte cu ton reduc;

3. Şeful gărzii, ajutorul şi caporalul de schimb fac bilanţul îndeplinirii sarcinilor cu fiecare schimb.

4. Lucrul individual cu efectivul gărzii – cu fiecare.

5. Particularităţile în timp de noapte, ploaie, vizibilitate slabă.


6. Acţiunile şefului de gardă, ajutorului şi caporalului de schimb – de ei depinde tot.
- exemplu pentru ceilalţi;
- mica abatere de la cerinţele regulamentare duce la încălcare.

7. Odihna efectivului în corpul de gardă.


- jocuri – şah, dame;
- este de folos de a îndeplini unele exerciţii fizice – înainte de a pleca la post.

Sarcinile principale ale lucrului educativ după îndeplinirea serviciului în gardă:


1. Raportul şefului gărzii.
- despre îndeplinirea sarcinii de luptă;
- despre activităţile desfăşurate;
- controlul efectuat şi neajunsurile.

2. Comandantul face analiză.


- apreciază îndeplinirea sarcinii;
- aduce în exemplu pe cei mai buni militari;
- anunţă mulţumiri.

3. Rezultatele.
- se folosesc în convorbiri,
- gazete de perete, foi de luptă;
- se organizează transmiterea experienţei înaintate;
- adunări generale.

3. Lucrul educativ cu efectivul care participă în activităţile de garnizoană.


Pe lîngă serviciul interior şi de gardă militarii sunt implicaţi şi în serviciul în garnizoană, care are scopul de asigurare a
menţinerii înaltei discipline între efectivul garnizoanei, condiţiilor necesare pentru viaţa lor cotidiană şi desfăşurarea măsurilor la
nivel de garnizoană cu participarea marilor unităţi, unităţilor militare.
Serviciul de garnizoană include:
- serviciul de gardă şi patrulă;
- desfăşurarea activităţilor militare (parada militară, garda de onoare, adunare festivă şi miting, depunerea de flori, darea
onorului militar, participarea trupelor la stingerea pojarului şi la lichidarea calamităţilor naturale).
În lucrul educativ cu efectivul implicat în activităţile de garnizoană se folosesc de obicei aceleaşi forme şi metode, despre
care am vorbit în serviciul interior şi de gardă.
Însă trebuie de avut în vedere unele particularităţi:
- unele activităţi se desfăşoară cu participarea administraţiei, organizaţiilor şi instituţiilor locale, ce cere o coordonare
strictă a planurilor de activitate;
- activităţile în garnizoană de multe ori se desfăşoară în zilele de sărbători şi odihnă, cînd persoanele civile sărbătoresc.
Acestea obligă militarii să fie disciplinaţi, îngrijiţi, ordonaţi şi cumpătaţi, să păstreze ordinea, să se comporte cultural.
În garda de onoare se numesc militarii care au o ţinută şi aspect exterior exemplar. La instructaj se atrage atenţie la
îndeplinirea clară a procedeelor cu arma.
O atenţie deosebită se atrage la serviciul în patrulă. Se numesc cei mai disciplinaţi şi exigenţi militari, cu o ţinută militară
şi dezvoltare fizică bună.
Fiecare caz de încălcare a disciplinei în serviciul de garnizoană este discutat în colectiv.

REALIZAREA FEED – BACK – ULUI:


- Care sunt sarcinile muncii educative în timpul serviciului trupe?
- Ce acţiuni educative ve-ţi întreprinde cu efectivul serviciului interior pentru atingerea sarcinilor trasate?
- Care sunt asemănările şi deosebirile dintre serviciul de zi, de gardă şi garnizoană?

INTENSIFICAREA RETENŢIEI:
Munca educativă îndreptată la îndeplinirea misiunilor serviciului trupe este una din condiţiile hotărâtoare la menţinerea
în fiecare unitate şi subunitate a disciplinei militare, organizării, vigilenţei şi pregătirii permanente de luptă. Este orientată spre
educarea la militari a înaltelor calităţi morale şi de luptă.

Pe baza temei şi a studiului bibliografiei, întocmiţi:


Planul de organizare a muncii educative în timpul pregătirii şi executării serviciului de gardă.
Stabiliţi obiectivele prioritare ale muncii educative, apoi determinaţi activităţile ce urmează a fi desfăşurate pentru
atingerea obiectivelor.
- anunţarea bibliografiei:
1. Bazele muncii educative (Curs de lecţii pentru studenţii Academiei militare) paj. 86-94.
2. Pregătirea social-umanitară a militarilor în termen (culegere de materiale) paj. 20-26.
III. SECVENŢA FINALĂ
1. Se va reitera tema şi obiectivele lecţiei.
2. Se va verifica nivelul de realizare a obiectivelor propuse pentru lecţia în cauză.
3. Se for formula concluziile generale vizavi de problematica studiată.
4. Se vor clarifica întrebările survenite.
5. Se vor formula 2-3 întrebări de control în vederea determinării nivelului de asimilare a
materialului.
6. Se vor repartiza însărcinări pentru realizare în cadrul şedinţei ce va urma, se va indica literatura.
7. Se vor anunţa calificativele atribuite cu argumentările de rigoare.
8. Se vor da indicaţii privind ordinea în aulă.
9. Se va anunţa sfârşitul lecţiei.

Întocmit:
Șef catedra ştiinţe umanistice şi limbi moderne
locotenent-colonel Valeriu BULAT
„______”_________________________ 2019
APROB
Decan facultate administrație publică
locotenent-colonel Pavel CROITORU

„______”___________________________ 2020

PROIECT DIDACTIC

la disciplina: BAZELE MANAGEMENTULUI MILITAR

TEMA 5. Rolul și locul lucrului educativ în condiții de luptă


LECŢA 1. Rolul lucrului educativ în mobilizarea efectivului la îndeplinirea
serviciului interior, de gardă și garnizoană precum și la semnalul „Alarmă”.

LECŢIE - Prelegere
Discutat şi aprobat la şedinţa facultăţii
Proces verbal nr. 179 din 22.08.2019

Chişinău
2020
P LA N U L
de educaţie a militarilor în timpul desfăşurării lecţiei

I. PARTEA INTRODUCTIVĂ:
- se va aminti studenţilor prezenţi unele prevederi ale Regulamentului serviciului interior;
- se va aminti şi se va insista asupra respectării regulilor comportamentale ale militarilor şi
menţinerea disciplinei militare în cadrul lecţiilor.

II. PE PARCURSUL ŞEDINŢEI:


- se va supraveghea asupra respectării regulilor comportamentale şi de disciplină militară;
- se va supraveghea asupra păstrării integrităţii bunurilor materiale din aula de studii.

III. PARTEA FINALĂ:


- se va aprecia respectarea disciplinei militare în timpul desfăşurării lecţiei.

II. SECVENŢA INTRODUCTIVĂ


(5 MIN – PLUTON; 10 MIN – LA TORENT)
1. Se va lua cunoştinţă de raportul militarului de serviciu cu salutarea ulterioară a pluton
2. Se va indica militarului de serviciu în vederea pregătirii bazei material-instructive
3. Se va verifica prezenţa militarilor conform registrului şi aspectul lor exterior
4. Se vor da indicaţii în vederea eliminării deficienţelor depistate
5. Se va verifica asimilarea materialului expus şi analizat în lecţiile anterioare (4-5 întrebări de
control)
6. Se va aduce la cunoştinţă tema, scopul lecţiei şi subiectele de studiu
7. Se va trece la expunerea şi analiza materialului propus spre studiere.

TEMA 5. Rolul și locul lucrului educativ în condiții de luptă


LECŢA 1. Cerinţele conducerii Forţelor Armate ale Republicii Moldova cu privire la consolidarea
disciplinei militare.
SUBIECTELE DE STUDIU:
1. Formele şi metodele lucrului educativ în timpul serviciului interior.
2. Lucrul educativ cu efectivul din serviciul de gardă.
3. Lucrul educativ cu efectivul care participă în activităţile de garnizoană.
4. Acţiunile educative în timpul primirii semnalului „Alarmă”.
5. Pregătirea morală a militarilor pentru a activa în timpul îndeplinirii semnalului „Alarmă”.

OBIECTIVELE DE REFERINŢĂ:
1. Să conştientizeze însemnătatea îndeplinirii sarcinilor de luptă;
2. Să cunoască particularităţile lucrului educativ în timp de noapte, ploaie, vizibilitate slabă;
3. Să conștientizeze responsabilităţile şi rolul fiecărui militar pentru înalta capacitate de luptă
a subunităţii;
4. Să cunoască care este grija permanentă faţă de ridicarea nivelului de conştiinţă a
subalternilor;
5. Să înţelegă corect sarcinile ce stau în faţa unităţii, subunităţii.

DURATA: 2 ore.
FORMA DE DESFĂŞURARE: prelegere (lecţie de transmitere a cunoştinţelor)
METODE DIDACTICE: expunerea, conversaţia, brainstorming-ul, studiul de caz.
MODUL DE ORGANIZARE A LUCRULUI: frontal.
LOCUL DESFĂŞURĂRII: auditoriul 130.

LITERATURA RECOMANDATĂ:
1. Organizarea lucrului educativ în unităţile militare ale Armatei Naţionale. Chişinău, Centrul
editorial, 2004.
2. Lucrul educativ în unităţile (subunităţile) militare ale Armatei Naţionale: organizare,
metodologie, experienţă. Centrul editorial, Chişinău, 2004.
3. Bazele muncii educative, curs de lecţii pentru studenţii Academiei militare, Chişinău 2015.

ASIGURAREA MATERIALĂ: planşe, cretă, proector, caiete, stilouri/colorate.

REPARTIZAREA TIMPULUI:
1. Secvenţa introductivă: 5 min.
2. Secvenţa de bază: 70 min.
- subiectul nr. 1 (__ min.) ___ slide
- subiectul nr. 2 (__ min.) ___ slide
- subiectul nr. 3 (__ min.) ___ slide
- subiectul nr. 4 (__ min.) ___ slide
- subiectul nr. 5 (__ min.) ___ slide
Secvenţa finală: 5 min

II. SECVENŢA DE BAZĂ

CAPTAREA ATENŢIEI:
Cazul de eroizm săvîrşit în timpul serviciului de gardă de către santinela Vitalie Ţurcanu din Brigada Rachete
Antiaeriene.
ENUNŢAREA OBIECTIVELOR: La finele şedinţei şi studiului individual v-ei fi în măsură:
- să formulezi sarcinile muncii educative în timpul serviciului trupe;
- să stabileşti legături dintre mobilizarea efectivului la îndeplinirea serviciului de zi, de gardă şi garnizoană;
- să execuţi munca educativă cu efectivul serviciului interior;

REACTUALIZAREA CUNOŞTINŢELOR:
- Precizaţi semnificaţia termenului
„serviciu interior, serviciu de gardă”.
- În ce constă răspunderea
militarului cînd execută serviciul interior, de gardă?
- Denumiţi şi dezvoltaţi cîteva din
calităţile unui militar care execută serviciul interior, de gardă.
TRANSMITEREA NOULUI CONŢINUT:

Serviciul trupe – un complex de măsuri orientate spre asigurarea în subunităţi, unităţi militare, garnizoane,
instituţii militare, inclusiv şi instituţiile de învăţământ militar, a disciplinei militare, respectarea întocmai a ordinii şi
principiilor, stabilite de legile Republicii Moldova, regulamentele militare, instrucţiunile şi ordinele şefilor care
reglementează viaţa, învăţământul şi activitatea efectivului atât pe timp de pace, cât şi pe timp de război.
Acest complex include:
- serviciul interior, care determină ordinea regulamentară de zi cu zi în unităţi şi subunităţi, parcuri, centre de
instrucţie, în timpul transportării trupelor, regulile păstrării şi distribuirii armamentului şi muniţiilor, organizării
serviciului de zi;
- serviciul de gardă, destinat pentru paza şi apărarea Drapelului de luptă, depozitelor cu armament, de
asemenea unor obiective militare şi de stat;
- serviciul de garnizoană, care are scopul de asigurare a menţinerii înaltei discipline între efectivul
garnizoanei, condiţiilor necesare pentru viaţa lor cotidiană şi desfăşurarea măsurilor la nivel de garnizoană cu
participarea marilor unităţi, unităţilor militare.

1. Formele şi metodele lucrului educativ în timpul serviciului interior.


Serviciul interior include activitatea de zi cu zi a trupelor:
- organizarea instruirii şi educaţiei militarilor;
- menţinerea tehnicii, armamentului şi bunurilor militare într-o stare bună;
- asigurarea tehnicii de securitate în cadrul pregătirii de luptă, exploatării tehnicii şi armamentului;
- cazarea militarilor;
- orarul zilnic;
- pregătirea şi instructajul serviciului de zi;
- evidenţa efectivului;
- organizarea hranei, asigurării medicale şi odihnei militarilor;
- paza contra incendiilor.
Unde nu se vor afla trupele (la locul de destinaţie, la poligon, în cîmp, la marş, la aplicaţii, etc.) efectivul
trebuie să îndeplinească cerinţele serviciului interior, care sunt determinate în Regulamentele militare, care sunt
aprobate prin Decretul Preşedintelui şi Hotărîrea Parlamentului RM, ca Legi de stat.
Una din cele mai importante legi militare este stricta îndeplinire a cerinţelor regulamentelor militare.
De organizarea serviciului interior în unitate, subunitate poartă răspunderea comandantul.
Iar nemijlocit organizează serviciul interior statul major, care planifică procesul de instruire, organizează şi
controlează toate activităţile de serviciu, aduce la cunoştinţa responsabililor de îndeplinirea activităţilor de serviciu
ordinele şi dispoziţiunile comandantului şi verifică implementarea lor în viaţă.
Pentru formarea la militari a atitudinii conştiente către îndeplinirea serviciului, educarea la ei a respectului faţă
de ordinea militară şi simţului responsabilităţii faţă de misiunea încredinţată, la crearea în subunităţi a atmosferei
intolerante faţă de încălcările cerinţelor regulamentare un rol important îl are lucrul educativ.
Conţinutul de bază al lucrului educativ orientat la îndeplinirea misiunilor serviciului interior este:
- explicarea la militari a rolului serviciului trupe la menţinerea gătinţei permanente către luptă a subunităţii şi
unităţii militare;
- educarea la militari a înaltei conştiinţe de responsabilitate personală pentru îndeplinirea exactă şi ireproşabilă
a obligaţiilor în timpul serviciului interior, de gardă şi de garnizoană, intoleranţei faţă de încălcările ordinii
regulamentare;
- cultivarea la efectiv a necesităţii conştiente şi deprinderilor de studiere aprofundată a cerinţelor,
regulamentelor militare, instrucţiunilor şi altor documente referitoare la serviciul interior, îndeplinirea necondiţionată
şi exactă a lor;
- explicarea normelor de drept, care determină responsabilitatea militarilor pentru încălcarea regulilor
îndeplinirii serviciului interior, de gardă şi de garnizoană, ordinii regulamentare militare;
- studierea, perfecţionarea şi aplicarea în practică a experienţei înaintate privind ducerea serviciului interior, de
gardă şi de garnizoană de către subunităţi şi individual de către fiecare militar;
- propagarea tradiţiilor militare, faptelor de eroism săvârşite în timpul ducerii serviciului;
- înarmarea comandanţilor, ofiţerilor de stat major cu cea mai efectivă experienţă a muncii educative cu
militarii în perioada pregătirii şi îndeplinirii serviciului de zi;
- grija permanentă de satisfacere a cererilor şi necesităţilor materiale ale militarilor care intră în serviciu.
Căile principale, îndreptate la executarea exemplară a serviciului interior:
- ofiţerii, subofiţerii, sergenţii au înalte cunoştinţe a regulamentelor militare şi se conduc de ele în activitatea
de zi cu zi;
- desfăşurarea şedinţe instructiv-metodice cu demonstrarea ordinii de îndeplinire a orarului zilei, de la
deşteptare şi pînă la stingere;
- colocviu le cunoaşterea şi îndeplinirea practică a regulamentelor;
- conferinţe teoretice, adunări generale, matinee tematice, dispute, mese rotunde, convorbiri, etc.;
- propagarea cerinţelor regulamentelor militare prin amenajarea standurilor la locurile de serviciu, în cazarmă,
pe teritoriul unităţii;
- pregătirea efectivului pentru îndeplinirea obligaţiunilor în serviciul interior.

2. Lucrul educativ cu efectivul din serviciul de gardă.


Îndeplinirea obligaţiunilor în serviciul de gardă este o sarcină de luptă.
După cum am spus la început, serviciul de gardă este destinat pentru paza şi apărarea Drapelului de luptă,
depozitelor cu armament, de asemenea unor obiective militare şi de stat.
Militarul aflîndu-se în serviciul de gardă este supus unor reguli cu risc:
- arma şi muniţii;
- supus atacului;
- supus şefului de gardă, ajutorului şi caporalului de schimb;
- sunt încredinţate noi obligaţiuni;
- îi sunt atribuite noi drepturi;
- santinela este persoană inviolabilă;
- etc.
Sarcinile principale ale lucrului educativ în perioada de pregătire către serviciul de gardă:
1. Conştientizarea însemnătăţii de îndeplinire a sarcinii de luptă:
- lămurirea esenţei obligaţiunilor;
- educarea sentimentului de înaltă responsabilitate;
- lupta cu încălcările de ordine regulamentară;
- permanent, nu numai în timpul pregătirii.
2. Pregătirea social-umanitară.
- desfăşurarea şedinţelor în clasa sau orăşelul de pregătire a serviciului;
- folosirea standurilor.
3. Informarea, convorbiri, lecţii.
- iau cuvînt comandanţii, ofiţerii statului major, reprezentanţii procuraturii, juriştii.
4. Serate tematice.
5. Propagarea serviciului de gardă.
- gazete de perete, foto-gazete, foi volante, foi de luptă;
- gazete radio şi video.
6. Numirea activului.
- asigurarea cu foi volante, presă, materiale.
7. Atenţie deosebită celor care întră în serviciu prima dată.
- lămurirea obligaţiunilor;
- sfaturi concrete;
- cei cu experienţă le acordă ajutor.

Sarcinile principale ale lucrului educativ în perioada de îndeplinire a serviciului de gardă:


1. Organizează şeful gărzii cu activul.
- este necesar de a avea literatură, presa periodică, standurile respective;
- recomandă activului cu cine de discutat, a cui exemplu de arătat în foia de luptă...

2. Asigurarea liniştei în corpul de gardă.


- cu schimbul de veghe se desfăşoară activităţi scurte după conţinut şi se vorbeşte cu ton reduc;
3. Şeful gărzii, ajutorul şi caporalul de schimb fac bilanţul îndeplinirii sarcinilor cu fiecare schimb.
4. Lucrul individual cu efectivul gărzii – cu fiecare.
5. Particularităţile în timp de noapte, ploaie, vizibilitate slabă.
6. Acţiunile şefului de gardă, ajutorului şi caporalului de schimb – de ei depinde tot.
- exemplu pentru ceilalţi;
- mica abatere de la cerinţele regulamentare duce la încălcare.

7. Odihna efectivului în corpul de gardă.


- jocuri – şah, dame;
- este de folos de a îndeplini unele exerciţii fizice – înainte de a pleca la post.
Sarcinile principale ale lucrului educativ după îndeplinirea serviciului în gardă:
1. Raportul şefului gărzii.
- despre îndeplinirea sarcinii de luptă;
- despre activităţile desfăşurate;
- controlul efectuat şi neajunsurile.
2. Comandantul face analiză.
- apreciază îndeplinirea sarcinii;
- aduce în exemplu pe cei mai buni militari;
- anunţă mulţumiri.

3. Rezultatele.
- se folosesc în convorbiri,
- gazete de perete, foi de luptă;
- se organizează transmiterea experienţei înaintate;
- adunări generale.

3. Lucrul educativ cu efectivul care participă în activităţile de garnizoană.


Pe lîngă serviciul interior şi de gardă militarii sunt implicaţi şi în serviciul în garnizoană, care are scopul de
asigurare a menţinerii înaltei discipline între efectivul garnizoanei, condiţiilor necesare pentru viaţa lor cotidiană şi
desfăşurarea măsurilor la nivel de garnizoană cu participarea marilor unităţi, unităţilor militare.
Serviciul de garnizoană include:
- serviciul de gardă şi patrulă;
- desfăşurarea activităţilor militare (parada militară, garda de onoare, adunare festivă şi miting, depunerea de
flori, darea onorului militar, participarea trupelor la stingerea pojarului şi la lichidarea calamităţilor naturale).
În lucrul educativ cu efectivul implicat în activităţile de garnizoană se folosesc de obicei aceleaşi forme şi
metode, despre care am vorbit în serviciul interior şi de gardă.
Însă trebuie de avut în vedere unele particularităţi:
- unele activităţi se desfăşoară cu participarea administraţiei, organizaţiilor şi instituţiilor locale, ce cere o
coordonare strictă a planurilor de activitate;
- activităţile în garnizoană de multe ori se desfăşoară în zilele de sărbători şi odihnă, cînd persoanele civile
sărbătoresc.
Acestea obligă militarii să fie disciplinaţi, îngrijiţi, ordonaţi şi cumpătaţi, să păstreze ordinea, să se comporte
cultural.
În garda de onoare se numesc militarii care au o ţinută şi aspect exterior exemplar. La instructaj se atrage
atenţie la îndeplinirea clară a procedeelor cu arma.
O atenţie deosebită se atrage la serviciul în patrulă. Se numesc cei mai disciplinaţi şi exigenţi militari, cu o
ţinută militară şi dezvoltare fizică bună.
Fiecare caz de încălcare a disciplinei în serviciul de garnizoană este discutat în colectiv.
REALIZAREA FEED – BACK – ULUI:
- Care sunt sarcinile muncii educative în timpul serviciului trupe?
- Ce acţiuni educative ve-ţi întreprinde cu efectivul serviciului interior pentru atingerea sarcinilor trasate?
- Care sunt asemănările şi deosebirile dintre serviciul de zi, de gardă şi garnizoană?
INTENSIFICAREA RETENŢIEI:
Munca educativă îndreptată la îndeplinirea misiunilor serviciului trupe este una din condiţiile hotărâtoare la
menţinerea în fiecare unitate şi subunitate a disciplinei militare, organizării, vigilenţei şi pregătirii permanente de
luptă. Este orientată spre educarea la militari a înaltelor calităţi morale şi de luptă.
Pe baza temei şi a studiului bibliografiei, întocmiţi:
Planul de organizare a muncii educative în timpul pregătirii şi executării serviciului de gardă.
Stabiliţi obiectivele prioritare ale muncii educative, apoi determinaţi activităţile ce urmează a fi desfăşurate
pentru atingerea obiectivelor.

4. Acţiunile educative în timpul primirii semnalului „Alarmă”.


Din momentul anunţării semnalului „Alarmă” sarcina principală este:
- adunarea rapidă a efectivului;
- ieşirea organizată a maşinelor de luptă şi tehnicii în raionul stabilit;
- starea de pregătire permanentă în vederea luptei a subunităţilor.
Acţiunile în timpul semnalului „alarmă” au unele particularităţi:
1. Se încep pe neaşteptate.
Aceasta cere de la efectiv iscusinţă de a se reorganiza la un ritm de activitate nou, repede şi organizat de a
părăsi locul de dislocare permanentă şi de a se concentra în raionul stabilit.
Încetineala, lipsa de promptitudine, învălmăşala în condiţii extremale va costa mult pentru subunitate şi poate
chiar pentru întreaga unitate.
De aceea, de la efectiv se cere o rapiditate maximă şi acţiuni coordonate, iscusinţă de a trece la acţiuni de
luptă în termeni foarte scurţi, fără o oarecare tărăgănare.
2. În primele minute, pînă la sosirea ofiţerilor, cu acţiunile soldaţilor conduc sergenţii.
Atenţie se atrage la ieşirea organizaţă din cazarmă, scoaterea armamentului şi muniţiilor, la mascarea
sunetelor, zgomotului şi luminilor.
În timpul deplasării în parc a efectivului se interzice fumatul, gălăgia, vorbirea în glas.
Cei mai buni militari demonstrează exemplu de stăpînire de sine, reţin colegii de la încălcarea ordinii.
3. Cu sosirea comandantului sarcina primită urgent se aduce la cunoştinţă întregului efectiv.
Comandanţii, ofiţerii SE, activul lămuresc militarilor sarcinile, situaţia reală, caracterul acţiunilor care
urmează.
Se foloseşte activ radioul, prin care se ascultă comunicatele oficiale (1992 – BTR-ul la poziţie, radiogazete,
adresări).
(ziarele).
Aceasta se face cu grupe mici şi chiar militari aparte.
Ţine minte! Necunoaşterea situaţiei reale, lipsa de informare duce la o dispoziţie negativă a militarilor. (anul
1992 – plecarea peste podul rîului Nistru).
De aceea trebuie de lămurit situaţia reală şi obligaţiunile concrete care reies din ea.
În caz de acţiuni militare efectivul intră în luptă, ceea ce va influenţa puternic asupra psihicului militarului.
În acest caz lucrul educativ este îndreptat la menţinerea înaltului spirit, de a nu permite panică.
Mijlocul principal de influenţă – exemplul personal, stabilitatea, îndrăzneala, încrederea în victorie, chemarea
la lupta cu adversarii.
4. În timpul ieşirii tehnicii din parc, adunarea în coloană şi deplasarea în raionul de concentrare.
LLE ajută comandantul în dirijarea cu acţiunile de conducere cu subalternii, asigură respectarea măsurilor de
securitate, secrete şi de mascare.
În această perioadă, este important de a influenţa asupra conducătorilor-mecanici şi auto, totodată şi a
regulatorilor de circulaţie. De la acţiunile organizate şi măiestria lor în mare măsură depinde ieşirea tehnicii şi
săvîrşirea marşului.
La ieşirea în raionul de concentrare noaptea sau în condiţii cu vizibilitate rea LLE le aduce aminte
conducătorilor auto despre respectarea strictă a mascării, să nu fumeze sau să aprindă focul.
Efectivului le aduce aminte încă odată semnalele.
Înalta organizare, ordine şi disciplină – garanţia succesului acţiunilor de instruire şi luptă.
5. Lucrul educativ în raionul de concentrare a subunităţilor este îndreptat la acordarea ajutorului
comandantului în lămurirea fiecărui militar:
- a sarcinii de luptă;
- verificarea tehnicii şi armamentului;
- organizarea lucrărilor genistice;
- mascarea tehnicii şi efectivului;
- înlăturarea neajunsurilor depistate.
Dacă permite timpul în raionul de concentrare pot fi desfăşurate adunări generale în subunităţi, la care pot fi
luate unele obligaţiuni concrete (numai nu generale, care nu obligă pe nimeni nimic), şedinţe de serviciu cu diferite
categorii de militari.
Înainte de a îndeplini sarcina de luptă cu fiecare militar acolo în tranşee, la tehnică, la poziţiile de tragere de
petrecut convorbiri individuale şi cu grupe mici, după posibilitate, despre îndeplinirea cu succes a sarcinii.
Totodată LLE nu trebuie să uite de întrebările lecate de asigurarea cu hrană, apă, de asigurarea medicală,
respectarea regulilor de mascare şi conducere în regim secret, lupta cu cercetaşii şi grupele de diversiune, etc.
6. După îndeplinirea sarcinii obligatoriu de desfăşurat o analiză amplă şi de anunţat rezultatele acţiunilor
efectivului în cadrul îndeplinirii semnalului „Alarmă”.
Lucrul educativ de mobilizare a efectivului la acţiuni reuşite a subunităţilor în timpul ridicării pe „Alarmă” se
desfăşoară permanent, în cadrul pregătirii de luptă.
Atunci cînd este anunţată alarma, lucrul educativ are un caracter restrîns, care diferă de alte perioade de timp
prin operativitate, caracter concret şi scop bine determinat.
Succesul depinde în mare măsură de exemplul personal, de iscusinţa de a mobiliza efectivul în termen foarte
redus la pregătirea generală pentru a duce acţiuni de luptă.

5. Pregătirea morală a militarilor pentru a activa în timpul îndeplinirii semnalului „Alarmă”.


Ridicarea pe „Alarmă” este o activitate a trupelor, un mijloc important de verificare şi ridicare a nivelului
capacităţii de luptă.
Alarma poate fi:
- de luptă;
- de instruire.
Semnalul „alarmă” se anunţă în caz de condiţii extremale (apărare, act terorist, calamităţi etc.) totodată şi în
caz de începere a aplicaţiilor tactice, diferitor manevre şi şedinţe tactice, sau chiar şi în cadrul antrenamentelor. Pe
alarmă poate fi ridicată toată unitatea sau numai unele subunităţi.
Unităţile, subunităţile primind semnalul „Alarmă” se aduc în stare de luptă şi se deplasează în raionul de
concentrare, unde primesc misiunea de luptă.
Toate aceste activităţi trebuie să se îndeplinească repede, fără panică, organizat, fără încălcarea disciplinei şi
tehnicii de securitate şi în timpul stabilit.
Din care cauză aceste acţiuni cer de la militari o pregătire morală, psihologică şi fizică, o înaltă pregătire de
luptă şi antrenare a efectivului.
În pregătirea efectivului pentru a acţiona cu înaltă precizie un rol înalt îl ocupă lucrul educativ, exemplul
personal al comandantului, locţiitorului.
(nu ştie dacă au fost şedinţe la pregătirea de luptă sau nu)
(se desfăşoară pregătirea de comandament dar nu participă)
Pregătirea morală a militarilor pentru a activa în timpul îndeplinirii semnalului „Alarmă”.
În organizarea lucrului educativ de pregătire a efectivului pentru a acţiona cu iscusinţă în timpul semnalului
„Alarmă” putem diferenţia cîteva direcţii generale.

Acestea sînt:
- grija permanentă faţă de ridicarea nivelului de conştiinţă;
- înţelegerea profundă a sarcinilor ce stau în faţa unităţii.
În centrul atenţiei tuturor comandanţilor, LLE, SE se află înrtebările ce ţin de ridicarea vigilenţei şi capacităţii
de luptă. În cadrul acestor activităţi se folosesc diferite forme şi mijloace de influenţă asupra efectivului.

De exemplu, în cadrul şedinţelor de pregătire social-umanitară ofiţerii permanent subliniază:


- însemnătatea responsabilităţii şi rolul fiecărui militar pentru înalta capacitate de luptă a subunităţii;
- necesitatea de a activa repede şi cu iscusinţă în timpul „Alarmei”.
Atenţia militarilor se accentuează la proasta funcţionare a tehnicii de luptă şi armamentului din dotare, la
încetineala, lipsa de promptitudine, neglijenţa în ajustarea echipamentului de luptă, etc.
Cu aceste scopuri în unităţi, subunităţi se desfăşoară diferite lecţii, convorbiri, discuţii, conferinţe, matinee
tematice, etc.
Acest lucru avînd un scop bine determinat ajută fiecărui militar ca să înţeleagă mai adînc care este
responsabilitatea lui personală în îndeplinirea cu cinste a datoriei militare, ca să cunoască bine locul său, rolul şi
obligaţiunile în timpul „Alarmei”.
Totodată lucrul desfăşurat permite comandantului de a preveni cazurile de neglijenţă, de neapreciere a situaţiei
apărute.
O însemnătate deosebită în pregătirea efectivului pentru a activa corect în timpul „Alarmei” o are:
- propaganda cunoştinţelor tehnico-militare;
- aducerea la cunoştinţă a exemplelor concrete din timpul războaielor (IRAK), momentelor pozitive şi
negative din cadrul aplicaţiilor tactice, etc.
Experienţa de luptă ajută militarii de a face concluzii corecte în timpul îndeplinirii sarcinii de luptă.
Comandanţii, LLE permanent perfecţionează măiestria militarilor de a acţiona pe alarmă: - repede, organizat,
cu precizie şi în concordanţă.
Pentru aceasta ei lămuresc permanent documentele de conducere, care determină: - ordinea, normativele şi
modul de acţiuni a efectivului în timpul „Alarmei”.
Cu comandanţii de plutoane, de grupă se desfăşoară convorbiri, seminare, şedinţe instructiv practice,
demonstrative îndreptate la instruirea şi antrenarea militarilor în îndeplinirea oligaţiunilor în diferite condiţii.
Practica ne demonstrează că LLE trebuie să aibă planul său de activitate personală în timpul „Alarmei”.
(Aveţi aşa plan în documentele de mobilizare – permanent de corectat, făcut schimbările respective).
Aici nu trebuie să vă bazaţi numai pe experienţă, intuiţie şi improvizaţie. Trebuie din timp bine să vă gîndiţi
acţiunile personale.
1. Să vă găsiţi locul în dispozitivul de luptă (cum am vorbit în cadrul şedinţei despre aplicaţii).
2. Să determinaţi metodele de influenţă asupra efectivului.
3. Diferite variante de folosire a celor mai operative forme şi metode de agitaţie, propagandă şi
organizatorice.
Semnalul „Alarmă” poate fi anunţat cum ziua aşa şi noaptea. De aceea, o condiţie importantă a succesului
este:
- stricta ordine regulamentară în subunităţi;
- executarea cu înaltă precizie a serviciului;
- înalta disciplină şi spirit de organizare;
- ridicarea responsabilităţii militarilor pentru îndeplinirea întocmai a JM, RM, ordinelor comandantului;
- comportarea exemplară a militarilor în diferite situaţii.
Cu acest scop în subunităţi se desfăşoară informarea efectivului, convorbiri, întîlniri cu veteranii armatei şi de
război, etc., care acordă efectivului un ajutor în formarea la ei a înaltului sentiment de responsabilitate faţă de acţiunile
date.
Pentru ca efectivul să îndeplinească cu precizie, corect şi la timp semnalul este foarte important de a asigura
control asupra mijloacelor de înştiinţare, de a dubla semnalul prin cîteva canaluri (PBO – telefon, radio radist şi
padiomecanic). (în cadrul aplicaţiilor în primul rînd se pune sarcina inamicului de a lichida legătura).
Toate şedinţele de instruire şi lucrul educativ se organizează cu scopul de a reduce timpul de ridicare pe
„Alarmă”. Un rol important în aceast scop îl ocupă:
- întrecerea, competiţia, care îl îndeamnă pe militar la economisirea timpului în îndeplinirea elementelor
a) de ridicare pe alarmă;
b) de înştiinţare a militarilor prin contract;
c) de pregătire a tehnicii şi ieşire din parcuri;
d) de scoatere a mijloacelor materiale şi stocurilor mobile din locurile de dislocare permanentă;
e) de desfăşurare în dispozitive de luptă.
Aceste sarcini se îndeplinesc prin studierea, generalizarea şi introducerea în activitate a exemplului înaintat de
lucru. În timpul aplicaţiilor de instruire aceste acţiuni se cronometrează şi se caută cele mai convinabile căi.
- se discută la adunări în colective;
- se organizează întîlniri cu participanţii;
- acţiunile fiecărui număr se fixează, iar pe urmă se analizează;
- cele mai bune echipe, grupe demonstrează acţiunile sale;
- exemplu în îndeplinirea normativelor.
Se desfăşoară regulat antrenamente, iar LLE îi mobilizează, îndeamnă pe subalterni la îndeplinirea sarcinilor
în cel mai scurt timp, la îndeplinirea acţiunilor automat.
(exemple poligon – pregătirea echipelor, succesul depinde de toţi)
În timpul anunţării semnalului de alarmă de instrucţie o direcţie nu mai puţin importantă este lupta cu
simplificarea şi uşurarea acţiunilor.
De înlăturat şablonul şi formalismul.
Semnalul de anunţat în diferite timpuri de vreme, condiţii climaterice.
Atenţie, condiţiilor apropiate de cele extremale.
Se întreprind măsuri, ca despre anunţarea semnalului să nu ştie nimeni.
Un loc important în timpul semnalului „Alarmă” se atribuie pregătirii psihologice a militarilor pentru a
îndeplini întocmai misiunea de luptă. La indicaţia şefului respectiv se folosesc:
- efectele sonore, luminoase şi cu sunet;
- se stabilesc unele obstacole artificiale pe drum în parc şi la parcările maşinilor de luptă;
- se stabilesc situaţii care complică acţiunile cu armamentul şi tehnica, care cer o înlocuirea reciprocă a
specialiştilor;
- săvîrşirea deplasărilor marş-brosoc.
Toate acestea contribuie la călirea calităţilor emoţional-volitive a militarilor, la formarea stabilităţii
psihologice, care este foarte necesară pentru activitatea trupelor.
În pregătirea psihologică este foarte important de a asigura o tratare diferenţiată a militarilor, a specialiştilor de
diferite profiluri.
Este cunoscut faptul, că temperamentul şi caracterul militarilor, capacitatea şi deprinderile lor sînt diferite:
Un militar este mobil şi ager, la altul reacţia la semnale este mai încetinită.
Iar alarma nu se numără cu aşa particularităţi, dar cer de la toţi rapiditate şi iscusinţă egală. Această
contrazicere poate fi rezolvată numai pe cale individuală de lucru, care dă posibilitate ca experienţa de lucru a celor
mai buni, bine pregătiţi să devie cunoscută de toţi, să ajute şi militarii care activează cu încetineală şă se antreneze şi
să activeze într-un ritm normal.
Organizînd lucrul educativ LLE o atenţie serioasă atrage la însuşirea de către militari a semnalelor: sonore sau
transmise prin diferite mijloace de legătură.
Regulile de acţiune în cadrul „Alarmei” sînt reflectate în diferite ghiduri, placate, foi volante.

III. SECVENŢA FINALĂ

1. Se va reitera tema şi obiectivele lecţiei.


2. Se va verifica nivelul de realizare a obiectivelor propuse pentru lecţia în cauză.
3. Se for formula concluziile generale vizavi de problematica studiată.
4. Se vor clarifica întrebările survenite.
5. Se vor formula 2-3 întrebări de control în vederea determinării nivelului de asimilare a
materialului.
6. Se vor repartiza însărcinări pentru realizare în cadrul şedinţei ce va urma, se va indica literatura.
7. Se vor anunţa calificativele atribuite cu argumentările de rigoare.
8. Se vor da indicaţii privind ordinea în aulă.
9. Se va anunţa sfârşitul lecţiei.

Întocmit:
Șef catedra ştiinţe umanistice şi limbi moderne
locotenent-colonel Valeriu BULAT

„______”_________________________ 2019
APROB
Decan facultate administraţie publică
locotenent-colonel Pavel CROITORU

„______”__________________________________________ 2019

PROIECT DIDACTIC

la disciplina: BAZELE MANAGEMENTULUI MILITAR

TEMA 5. Rolul şi locul lucrului educativ în consolidarea disciplinei militare


LECŢA 2. Disciplina militară şi căile de consolidare a ei.
LECŢIE - Seminar

Discutat şi aprobat la şedinţa facultăţii


Proces verbal nr. 179 din 22.08.2019

Chişinău
2019
P LA N U L
de educaţie a militarilor în timpul desfăşurării lecţiei

I. PARTEA INTRODUCTIVĂ:
- se va aminti studenţilor prezenţi unele prevederi ale Regulamentului serviciului interior;
- se va aminti şi se va insista asupra respectării regulilor comportamentale ale militarilor şi
menţinerea disciplinei militare în cadrul lecţiilor.

II. PE PARCURSUL ŞEDINŢEI:


- se va supraveghea asupra respectării regulilor comportamentale şi de disciplină militară;
- se va supraveghea asupra păstrării integrităţii bunurilor materiale din aula de studii.

III. PARTEA FINALĂ:


- se va aprecia respectarea disciplinei militare în timpul desfăşurării lecţiei.

III. SECVENŢA INTRODUCTIVĂ


(5 MIN – PLUTON; 10 MIN – LA TORENT)
1. Se va lua cunoştinţă de raportul militarului de serviciu cu salutarea ulterioară a pluton
2. Se va indica militarului de serviciu în vederea pregătirii bazei material-instructive
3. Se va verifica prezenţa militarilor conform registrului şi aspectul lor exterior
4. Se vor da indicaţii în vederea eliminării deficienţelor depistate
5. Se va verifica asimilarea materialului expus şi analizat în lecţiile anterioare (4-5 întrebări de
control)
6. Se va aduce la cunoştinţă tema, scopul lecţiei şi subiectele de studiu
7. Se va trece la expunerea şi analiza materialului propus spre studiere.

TEMA 5. Rolul şi locul lucrului educativ în consolidarea disciplinei militare.


LECŢA 2. Disciplina militară şi căile de consolidare a ei.

SUBIECTELE DE STUDIU:
1. Esenţa şi bazele disciplinei militare.
2. Desfăşurarea şedinţei de lucru educativ şi pregătire social statală - recomandări metodice

OBIECTIVELE DE REFERINŢĂ:
1. Să explice (cu cuvintele proprii) în ce constă esenţa şi bazele disciplinei militare;
2. Să înţeleagă care este aportul exigenţei înalte a comandanţilor faţă de subalterni în garantarea unei
disciplini ferme;
3. Să formuleze clar să formuleze clar recomandări metodice cu privire la desfăşurarea
şedinţelor de lucru educativ şi pregătire social statală.

DURATA: 2 ore.
FORMA DE DESFĂŞURARE: seminar (lecţie de întărire a cunoştinţelor)
METODE DIDACTICE: expunerea, conversaţia, brainstorming-ul, studiul de caz.
MODUL DE ORGANIZARE A LUCRULUI: direct.
LOCUL DESFĂŞURĂRII: auditoriul 105/125.

LITERATURA RECOMANDATĂ:
1. Organizarea lucrului educativ în unităţile militare ale Armatei Naţionale. Chişinău, Centrul
editorial, 2004.
2. Lucrul educativ în unităţile (subunităţile) militare ale Armatei Naţionale: organizare,
metodologie, experienţă. Centrul editorial, Chişinău, 2004.
3. Bazele muncii educative, curs de lecţii pentru studenţii Academiei militare, Chişinău 2015.

ASIGURAREA MATERIALĂ: planşe, cretă, proector, caiete, stilouri/colorate.

REPARTIZAREA TIMPULUI:
1. Secvenţa introductivă: 5 min.
2. Secvenţa de bază: 70 min.
- subiectul nr. 1 (__ min.) ___ slide
- subiectul nr. 2 (__ min.) ___ slide
Secvenţa finală: 5 min

II. SECVENŢA DE BAZĂ

Verificarea cunoştinţelor asimilate la lecţia anterioară:


1. Care este locul şi rolul disciplinei şi ordinii în viaţa militară?
2. Cum credeţi ordinea şi disciplina determinate sau determinante ale cadrului normativ?
3. Care sunt aspectele care condiţionează ordinea şi disciplina militară?
4. Care sunt direcţiile de acţiune pentru întărirea spiritului de ordine şi disciplină în armata ?
5. Care sunt documentele de directivă privind disciplina militară în Armata Naţională?

1. Rolul şi esenţa disciplinei militare.


Unul din factorii ce determină capacitatea de luptă a armatei este disciplina conştientă şi trainică. Istoria ne demonstrează
că acele armate obţineau succese în luptă, care îmbinau organic conştiinţa, bărbăţia, măiestria militară, organizarea şi disciplina
efectivului.
De la bun început este de menţionat că disciplina militară are particularităţile sale specifice. De aceea formarea
disciplinei la tinerii soldaţi are loc în procesul educării lor, dezvoltării la ei a înaltelor calităţi morale şi de luptă caracteristice unui
apărător al Patriei. Serviciul în Forţele Armate cere ca fiecare militar să-şi supună conştient dorinţele sale, intenţiile şi acţiunile
ordinii interioare, regulamentelor militare, ordinelor comandanţilor (şefilor).
Ordinul comandantului este lege pentru subalterni.
Disciplina militară este necesară pentru asigurarea pregătirii pentru luptă şi a capacităţii de luptă a Forţelor Armate. La
momentul actual, în legătură cu modificările radicale şi calitative în arta militară importanţa disciplinei militare se evidenţiază şi
mai tare. Reformele în arta militară, perfecţionarea modalităţii de ducere a acţiunilor militare, înzestrarea cu armament şi tehnică
militară sofisticată – toate acestea cer de la viaţă o disciplină înaltă, ridicarea responsabilităţii personale a fiecărui militar faţă de
îndeplinirea obligaţiilor de serviciu, ordinelor şi dispoziţiilor comandanţilor şi şefilor. Într-o luptă modernă numai un militar
disciplinat va putea să-şi adune voinţa sa, să manifeste iscusinţă, curaj, insistenţă şi să acţioneze chiar în cele mai dificile şi
periculoase condiţii în aşa mod, încât să îndeplinească cu cinste misiunea de luptă.
Revoluţia tehnico-ştiinţifică a introdus modificări serioase nu numai în mijloacele de ducere a luptei moderne, dar şi în
organizarea trupelor, în conducerea acestora. A crescut volumul de cunoştinţe şi priceperi necesare militarilor, corespunzător s-a
complicat procesul de instruire şi educare a acestora. Fără o disciplină fermă şi conştientă este de ne conceput succesul în
pregătirea pentru luptă, la îndeplinirea serviciului interior şi de gardă, nu poate fi asigurată pregătirea permanentă de luptă a
trupelor. Iată de ce conducerea Armatei Naţionale, comandanţii unităţilor militare acordă o atenţie deosebită la consolidarea de mai
departe a disciplinei militare.
Esenţa disciplinei militare este determinată de Regulamentul disciplinei militare al Forţelor Armate, care spune:
Disciplina militară înseamnă respectarea cu stricteţe şi exactitate de către toţi militarii a Constituţiei şi a altor legi, a
regulamentelor militare generale, a altor acte normative ce reglementează serviciul militar. Disciplina militară constituie unul
dintre factorii determinanţi ai capacităţii de luptă a Forţelor Armate şi se bazează atât pe acceptarea conştientă a regulilor de
comportare stabilite, cât şi pe constrângerea ce se aplică, conform prevederilor legii, în situaţia încălcării acestora.
Regulamentul Disciplinei Militare al Forţelor Armate stabileşte esenţa disciplinei militare, obligaţiile militarilor de
menţinere şi respectare a ei, tipurile de recompense şi de pedepse disciplinare, modul de depunere şi de examinare a propunerilor,
cererilor şi reclamaţiilor făcute de militari etc.
DISCIPLINA MILITARĂ - unul din principiile importante ale Forţelor Armate, condiţia hotărâtoare a înaltei capacităţi de
luptă a trupelor.
1. Disciplina militară este respectarea strictă şi întocmai de către toţi militarii a ordinii şi regulilor, stabilite de legi,
regulamentele militare şi ordinele comandanţilor (şefilor).
2. Disciplina militară se bazează pe conştientizarea de către fiecare militar a datoriei militare şi responsabilităţii
personale pentru apărarea Patriei şi poporului ei.
Metoda fundamentală de educare la militari a înaltei discipline este Convingerea. Totodată, convingerea nu exclude
utilizarea măsurilor de constrângere faţă de acei care au o atitudine neconştiincioasă la îndeplinirea datoriei militare.

3. Disciplina militară obligă fiecare militar:


- să fie devotat Jurământului militar, strict să respecte Constituţia şi legile Republicii Moldova;
- să-şi îndeplinească datoria militară cu îndemânare şi curaj, conştiincios să studieze arta militară, să păstreze patrimoniul
militar şi de stat;
- cu dârzenie să treacă peste greutăţile serviciului militar, să nu-şi cruţe viaţa pentru îndeplinirea datoriei militare;
- să fie vigilent, strict să păstreze secretul militar şi de stat;
- menţinerea relaţiilor regulamentare dintre militari, consolidarea camaraderiei militare;
- respectarea comandanţilor (şefilor) şi camarazilor, respectarea regulilor salutului militar şi eticii militare;
- cu demnitate să se comporte în locurile publice, să nu admită personal şi să abţină şi pe alţii de la fapte nedemne, să
contribuie la apărarea onoarei şi demnităţii cetăţenilor.

4. Disciplina militară se obţine prin:


- educarea la militari a înaltelor calităţi moral-psihologice şi de luptă şi subordonarea conştiincioasă comandanţilor;
- responsabilitatea personală a fiecărui militar pentru îndeplinirea obligaţiilor de serviciu şi cerinţelor regulamentelor
militare;
- menţinerea în unitatea militară (subunitate) a ordinii interioare, respectării stricte a programului zilnic de către toţi
militarii;
- organizarea la un nivel înalt a pregătirii de luptă cu întreg efectivul;
- cerinţele zilnice ale comandanţilor faţă de subalterni şi controlul îndeplinirii acestor cerinţe, respectarea demnităţii
personale a militarilor şi grijii permanente faţă de ei, priceperea îmbinării şi corectitudinea aplicării măsurilor de convingere,
constrângere şi influenţei colective;
- crearea în unitatea militară (subunitate) a condiţiilor normale de îndeplinire a serviciului militar.
Rolul important la menţinerea şi consolidarea disciplinei militare îi aparţine comandanţilor de companii, baterii, plutoane,
grupe. Influenţa asupra subalternilor din partea şefilor direcţi şi nemijlociţi depinde nu numai de funcţia pe care o deţin, ci şi de
drepturile disciplinare.

2. Desfăşurarea şedinţei de lucru educativ şi pregătire social statală - recomandări metodice


Metodele pedagogice nu sunt o dogmă.
Flexibilitatea metodelor este impusă de necesitatea capacităţii sporite a reacţiilor la fluctuaţiile socio-pedagogice din
mediul militar, fapt ce condiţionează un mod deosebit al educaţiei pedagogice în timpul desfăşurării şedinţelor şi antrenamentelor
în trupe.

I. Şedinţele ce conţin elemente de pedagogie militară se recomandă a fi condiţionate de:


- legităţile comunicării - (vorbiţi prin propoziţii scurte de 10-13 cuvinte, atunci informaţia va fi asimilată la nivel
superior, dacă veţi recurge la propoziţii de 25-30 cuvinte veţi fi înţeles cu greu, mai mult de 30 cuvinte de loc. Folosiţi intonaţiile
şi pauzele şi veţi majora asimilarea informaţiilor cu 10-15 %)
Se ştie că la o comunicare ne corespunzătoare:
- se înţelege doar 70 la sută din conţinut,
- se aprobă şi se acceptă doar 50 la sută,
- se aplică în practică 25 la sută şi se memorează pentru o perioadă mai lungă doar 10 la sută.
Repetarea informaţiilor de reglare necesare, în care se va accentua doar esenţialul, ridică ponderea de 10 la sută la 50-70
la sută.
- prezenţa legăturilor interpersonale cu receptorul la nivel ne verbal (mimică gesturi, tembrul glasului, poză etc);
- legităţile ritoricii (în timpul ocupaţiei demonstraţi:
- încredere în cea ce spuneţi;
- privirea este direcţionată spre ascultători; nu evitaţi privirile aţintite a lor; înainte de a începe relatarea cuprindeţi
auditoriul cu privirea;
- începeţi relatarea după ce s-a instaurat linişte; relatarea începeţi cu întroducere scurtă, după ce faceţi pauză de 1
secundă; relataţi clar fără monotonie;
- din primele secunde controlaţi reacţia auditoriului; în momente critice vorbiţi, clar cu evidenţierea fiecărui cuvînt; nu
daţi dovadă de starea a oboselii).
- aspectul morfologic şi exteriorul emiţătorului (îmbrăcămintea şi ţinuta să nu aibă elemente bufonate ce sustrag
atenţia, îmbrăcămintea bine ajustată şi curată)
Conducătorul şedinţei din ipostaza de comandant se transferă în ipostaza de membru-coleg mai vîrstnic al grupului dat,
pentru a se impune ca lider, la nivel verbal şi ne verbal. Prezenţa legăturilor interpersonale între conducătorul şedinţei şi auditoriu
valorează mai mult decît gradul militar.

II. Şedinţele cu elemente pedagogice militare se bazează pe:


- modul corect de comunicare,
- contact,
- influenţă,
- comportament,
- conduită,
adică are loc exaltarea individualităţii fiecărui militar.

Nu se bazează pe oprimarea personalităţii

III. Elementele organizatorice a şedinţelor cu elemente pedagogice militare includ:


- anunţarea temei şi întrebărilor - 2 min;
- verificarea efectivului - 5 min;
- predarea temei - 60 min;
- verificarea conexiunii inverse - 8 min;
- aprecierea - 5.
*************Aprecierea efectivului nu tot timpul poate fi făcută în sistemul tradiţional de 1 sau 10 baluri, din simpla
condiţie că o astfel de apreciere din punct de vedere psihologic, conţine elemente discriminatorii. Psihicul omului sau nivelul
însuşirii de către acest psihic, al materialului predat poate fi apreciat numai prin diagnistici psihologice, care reflectă starea
obiectivă. În legătură cu aceasta notarea se face totuşi prin aprecierile însuşit - însuşit parţial, cu atît mai mult nu poate merge
vorba de note negative, care provoacă apariţia negativismului, reacţiilor agresive indirecte, repulsie şi incompatibilitate cu
obiectul predării. Ca rezultat militarul nu se identifică în spaţiul obiectului şi devine marginalizat în spaţiul psihologic.
Persoanelor, care nu au însuşit tema lecţiei, nu li se va spune deschis despre aceasta, dar vor fi motivaţi verbal spre stăruinţa de
însuşire.**************
Ocupaţiile la şedinţele, lecţiile practice cu elemente de pedagogie militară, nu se aseamănă una cu alta, dar totuşi conţin
elemente comune fără de care reuşita pedagogică nu are loc

IV. Reguli care determină reuşita pedagogică


Conducătorul şedinţei este obligat:
1. Instaurarea legăturii reciproce cu grupul dat şi cu fiecare persoană în parte, (din primul minut, primul cuvînt, prima
privire). Să nu facă prelegeri clasice, dar să discute explicînd cu întreg grupul, astfel ca întreg auditoriul să fie activat.
2. Materialul teoretic imediat se întăreşte cu exemplu practic,
3. Însuşirea materialului are loc pe canalul legăturilor interpersonale. Axioma e simplă - există legătură, există însuşire.
Aţi pierdut legătură cu auditoriul sau militarul - lipseşte însuşirea.
4. Satisfacţia auditoriului şi fiecărui ascultător este obiectivul final şi reflectă conexiunea inversă (dacă un singur militar
a ieşit ne satisfăcut de la şedinţă/lecţie nu e vina lui, dar vina conducătorului). Procesul de predare-însuşire va fi reuşit dacă în
spaţiul obiectului va fi implicat mental întreg grupul şi fiecare militar în parte.
5. Auditoriul şi fiecare militar la final trebuie să se identifice cu instructorul său, cea ce spune şi face.

V. Contraindicaţii pentru conducătorii şedinţelor:


1. Nu vă sustrageţi în procesul predării la diferite informări ce nu ţin de obiectivul urmărit, din motivul că are loc fixarea
pe factori informaţionali străini şi dispersarea atenţiei, adică folosirea ne raţională a timpului şi scăderea nivelului predării-
însuşirii.
Practica predării la Academia militară ,,Alexandru cel Bun”, cursurile de ofiţeri şi plutonieri demonstrează eficienţa
acesor Norme şi metode de predare psiho-pedagogice, iar nereuşitele anterioare, în utilizarea necorespunzătoare a Normelor şi
metodelor, se datorează dogmelor şi metodicelor vechi aplicate. Aici găsim explicaţia faptului că unii absolvenţii nu posedă
cunoştinţe pedagogice suficiente şi la sosirea în trupe manifestă erori psiho-pedagogice 1.

REALIZAREA FEED-BACK-ULUI:
- care este rolul şi esenţa disciplinei militare?
- de ce convingerea este considerată metoda de bază a educării disciplinei conştiente?
- argumentaţi afirmaţia „Ordinea regulamentară, înalta exigenţă a comandanţilor faţă de subalterni - garantul disciplinei
ferme”.
- care este rolul educativ al practicii disciplinare?

INTENSIFICAREA RETENŢIEI:
Disciplina militară fermă şi conştientă – baza înaltei capacităţi de luptă a trupelor. Metoda principală de educare a
militarilor în spiritul unei discipline ferme este convingerea. De rând cu ea, comandantul trebuie să manifeste o înaltă exigenţă faţă
de subalterni, să aibă grijă de ei, cu îndemânare să se folosească de drepturile disciplinare, aplicarea stimulărilor şi sancţiunilor.

III. SECVENŢA FINALĂ

1. Se va reitera tema şi obiectivele lecţiei.


2. Se va verifica nivelul de realizare a obiectivelor propuse pentru lecţia în cauză.
3. Se for formula concluziile generale vizavi de problematica studiată.
4. Se vor clarifica întrebările survenite.
5. Se vor formula 2-3 întrebări de control în vederea determinării nivelului de asimilare a
materialului.
6. Se vor repartiza însărcinări pentru realizare în cadrul şedinţei ce va urma, se va indica literatura.
7. Se vor anunţa calificativele atribuite cu argumentările de rigoare.
8. Se vor da indicaţii privind ordinea în aulă.
9. Se va anunţa sfârşitul lecţiei.

Întocmit:
Şef catedră ştiinţe umanistice şi limbi moderne
locotenent-colonel Valeriu BULAT

„______”_________________________ 2019

1
Prin erori psiho-pedagocice, generic se subînţelege % activităţilor, care nu au fost îndeplinite sau nu au atins scopul psiho-pedagogic propus, calculat din volumul
activităţilor necesare pentru a menţine colectivul dat în stare favorabilă.
APROB
Decan facultate administraţie publică
locotenent-colonel Pavel CROITORU

„______”__________________________________________ 2019

PROIECT DIDACTIC

la disciplina: BAZELE MANAGEMENTULUI MILITAR

TEMA 5. Rolul şi locul lucrului educativ în consolidarea disciplinei militare


LECŢA 3. Analiza stării disciplinei militare în subunitate.
LECŢIE - Seminar

Discutat şi aprobat la şedinţa facultăţii


Proces verbal nr. 179 din 22.08.2019

Chişinău
2019
P LA N U L
de educaţie a militarilor în timpul desfăşurării lecţiei

I. PARTEA INTRODUCTIVĂ:
- se va aminti studenţilor prezenţi unele prevederi ale Regulamentului serviciului interior;
- se va aminti şi se va insista asupra respectării regulilor comportamentale ale militarilor şi
menţinerea disciplinei militare în cadrul lecţiilor.

II. PE PARCURSUL ŞEDINŢEI:


- se va supraveghea asupra respectării regulilor comportamentale şi de disciplină militară;
- se va supraveghea asupra păstrării integrităţii bunurilor materiale din aula de studii.

III. PARTEA FINALĂ:


- se va aprecia respectarea disciplinei militare în timpul desfăşurării lecţiei.

IV. SECVENŢA INTRODUCTIVĂ


(5 MIN – PLUTON; 10 MIN – LA TORENT)
1. Se va lua cunoştinţă de raportul militarului de serviciu cu salutarea ulterioară a pluton
2. Se va indica militarului de serviciu în vederea pregătirii bazei material-instructive
3. Se va verifica prezenţa militarilor conform registrului şi aspectul lor exterior
4. Se vor da indicaţii în vederea eliminării deficienţelor depistate
5. Se va verifica asimilarea materialului expus şi analizat în lecţiile anterioare (4-5 întrebări de
control)
6. Se va aduce la cunoştinţă tema, scopul lecţiei şi subiectele de studiu
7. Se va trece la expunerea şi analiza materialului propus spre studiere.

TEMA 5. Rolul şi locul lucrului educativ în consolidarea disciplinei militare.


LECŢA 3. Analiza stării disciplinei militare în subunitate.

SUBIECTELE DE STUDIU:
1. Metoda de analiză a stării disciplinei militare în subunitate.
2. Structura-model de analiză a stării disciplinei militare în pluton.

OBIECTIVELE DE REFERINŢĂ:
1. Să înţeleagă starea reală a lucrurilor din subunitate;
2. Să constate cît de închegat este colectivul militar, care sînt meritele şi neajunsurile lui;
3. Să descopere principiile şi condiţiile de încălcare a disciplinei militare;
4. Să determine măsurile de influenţă asupra încălcărilor de disciplină.

DURATA: 2 ore.
FORMA DE DESFĂŞURARE: seminar (lecţie de întărire a cunoştinţelor)
METODE DIDACTICE: expunerea, conversaţia, brainstorming-ul, studiul de caz.
MODUL DE ORGANIZARE A LUCRULUI: direct.
LOCUL DESFĂŞURĂRII: auditoriul 105/125.

LITERATURA RECOMANDATĂ:
1. Organizarea lucrului educativ în unităţile militare ale Armatei Naţionale. Chişinău, Centrul
editorial, 2004.
2. Lucrul educativ în unităţile (subunităţile) militare ale Armatei Naţionale: organizare,
metodologie, experienţă. Centrul editorial, Chişinău, 2004.
3. Bazele muncii educative, curs de lecţii pentru studenţii Academiei militare, Chişinău 2015.

ASIGURAREA MATERIALĂ: planşe, cretă, proector, caiete, stilouri/colorate.

REPARTIZAREA TIMPULUI:
1. Secvenţa introductivă: 5 min.
2. Secvenţa de bază: 70 min.
- subiectul nr. 1 (__ min.) ___ slide
- subiectul nr. 2 (__ min.) ___ slide
Secvenţa finală: 5 min
II. SECVENŢA DE BAZĂ

1. Metoda de analiză a disciplinei militare în subunitate


În activitatea multilaterală a comandanţilor un rol important în lucrul de consolidare a disciplinei militare îl ocupă analiza
stării disciplinei militare.
Sarcina principală a analizei este de a determina în ce măsură starea disciplinei asigură menţinerea stării de pregătire în
vederea luptei a subunităţii, capacitatea efectivului pentru îndeplinirea sarcinilor serviciului de luptă, pregătirii de luptă şi social-
umanitare, serviciului interior şi de gardă.
Cerinţele principale ale comandantului (şefului) faţă de analiza stării disciplinei militare sînt:
- atitudinea obiectivă;
- caracterul multilateral;
- caracterul concret;
- caracterul regulat;
- abordarea în complex a problemei date.

Analiza stării disciplinei militare include un complex de probleme, care fiind examinate, dau posibilitate cd-tului să:
- înţeleagă starea reală a lucrurilor din subunitate;
- constate cît de închegat este colectivul militar;
- constate care sînt meritele lui şi neajunsurile;
- descopere principiile şi condiţiile de încălcare a disciplinei militare;
- determine măsurile de influenţă asupra încălcărilor de disciplină.

Comandantul poate trage unele concluzii despre:


- caracterul încălcărilor;
- categoriile de militari, care încalcă disciplina;
- circumstanţele, în care a fost comisă încălcarea disciplinei militare sau săvîrşită infracţiunea;
- cauzele ce au dus la încălcare;
- vinovaţii, implicaţi în comiterea încălcării;
- militarii şi cauzele concrete ce au contribuit la săvîrşirea încălcării.

În baza acestor concluzii comandantul:


- determină un complex de măsuri suplimentare cu privire la prevenirea apariţiei unor infracţiuni sau încălcări a
disciplinei militare în viitor;
- aduce la cunoştinţa comandanţilor din subordine măsurile, sarcinile şi împreună mobilizează efectivul, activul
subunităţii la îndeplinirea lor întocmai;
- înfăptuieşte controlul eficacităţii îndeplinirii măsurilor stabilite (personal sau pune sarcina ajutorilor săi).

În sistemul de analiză a disciplinei militare se includ:


- termenele de desfăşurare;
- categoria de militari ce va fi implicată în analiză;
- metoda de analiză şi folosirea datelor pentru desfăşurarea ei;
- sistemul de evidenţă a încălcărilor.
Analiza permite scoaterea în evidenţă a neajunsurilor în lucrul ofiţerilor, subofiţerilor şi sergenţilor, dă posibilitatea de a-i
atenţiona pe cei care comit încălcări, de a elabora un sistem de măsuri privind lucrul educativ şi organizatoric pentru consolidarea
disciplinei militare.
Analiza stării disciplinei militare începe cu:
- acumularea materialului pentru a desfăşura o analiză concretă a disciplinei militare;
- sistematizarea informaţiei acumulate;
- generalizarea materialului.

Analiza include următoarele etape:


- clasificarea şi generalizarea faptelor;
- studierea procesului de stimulare şi a abaterilor de disciplină în grupă, pluton;
- determinarea, cauzelor abaterilor;
- concluziile despre starea disciplinei militare şi măsurile de consolidare.

Ca surse de informaţie pentru analiza disciplinei militare pot fi:


- supravegherea personală şi convorbirile individuale;
- rapoartele comandanţilor de grupă, pluton şi locţiitorilor lor, plutonierului de companie;
- informaţia de la colectiv, activ;
- fişele de serviciu;
- şedinţele cu sergenţii, ofiţerii şi subofiţerii;
- adunările generale ale efectivului;
- studierea minuţioasă a cauzelor comiterii infracţiunii sau abaterii de disciplină militară;
- controlul personal al îndeplinirii legilor, regulamentelor, ordinelor, directivelor, indicaţiilor şi dispoziţiilor, orarului zilei,
efectuării serviciului de zi, stării ordinii interioare, asigurării materiale a militarilor;
- controlul planului de îndeplinire a măsurilor de consolidare a disciplinei militare;
- rapoartele persoanelor cu funcţii de răspundere şi serviciului de zi despre starea disciplinei militare din subunitate;
- materialele parvenite de la procuratura şi judecătoria militară, comenduirea militară, serviciul medical, organele locale;
- convorbirile individuale cu diferite categorii de militari;
- scrisorile, reclamaţiile şi declaraţiile efectivului;
- studierea fişelor de serviciu, caracteristicilor, atestărilor, proceselor verbale ale adunărilor generale, actelor, materialelor
de cercetare administrativă şi altor documente.

Criteriile de apreciere a stării disciplinei militare sînt:


- gătinţa de luptă, măiestria militarilor în mînuirea tehnicii şi armamentului din dotare, aplicarea acestora cu iscusinţă;
- activitatea socială şi de luptă a efectivului, cointeresarea lui în rezolvarea problemelor, sarcinilor care stau în faţa
subunităţii;
- caracterul relaţiilor din colectiv, dintre comandanţi şi subalterni, dintre militarii cu termene diferite de serviciu, dintre
grupe, echipaje, plutoane;
- nivelul de menţinere a ordinii regulamentare, organizarea serviciului interior şi de gardă;
- numărul şi caracterul încălcărilor de disciplină militară în diferite condiţii de activitate, comportarea exemplară a
fiecărui militar.
Procesul de analiză a disciplinei militare se desfăşoară:
- în marile unităţi şi unităţile militare – lunar;
- în batalioane, divizioane – lunar;
- în companii, baterii, plutoane independente – săptămînal;
- în plutoane – zilnic.
Rezultatele analizei disciplinei militare se aduc la cunoştinţă:
- în pluton – pentru întreg efectivul;
- în companie, baterie, pluton independent – aparte pentru ofiţeri, pentru subofiţeri şi pentru sergenţi la şedinţa de
serviciu, iar pentru întreg efectivul – la adunarea generală;
- în batalion, divizion – pentru ofiţeri şi, după necesitat, pentru subofiţeri şi sergenţi la şedinţa de serviciu, iar pentru
întreg efectivul – la adunarea generală;
- în marile unităţi şi unităţile militare – aparte pentru comandanţii de subunităţi şi locţiitorii lor, ofiţerii statului major,
şefii de servicii şi, după necesitate, pentru întreg corpul de ofiţeri.
În cadrul aducerii la cunoştinţă a rezultatelor analizei disciplinei militare o atenţie deosebită se atrage asupra următoarelor
probleme:

1. În companie (baterie, pluton independent):


a) Cu ofiţerii şi subofiţerii:
- se apreciază starea disciplinei militare, serviciului trupe în comparaţie cu săptămîna trecută;
- se face analiza cauzelor tuturor încălcărilor ce au avut loc;
- se numeşte cel mai bun pluton, grupă, de asemenea, codaşii;
- se expun metodele de lucru ale comandanţilor de pluton, grupă ce au obţinut rezultate pozitive privind consolidarea
disciplinei şi îmbunătăţirea serviciului în trupe, folosirea de către ei a colectivului, activului în lucrul de corecţie a militarilor care
încalcă disciplina;
- se indică neajunsurile concrete în activitatea ofiţerilor, subofiţerilor şi sergenţilor (comandanţilor de pluton);
- o atenţie deosebită se atrage asupra neajunsurilor ce au loc în lucrul de studiere a capacităţilor individuale ale
subalternilor, de menţinere a relaţiilor regulamentare între subalterni, de formare şi menţinere a unui climat sănătos în colectiv şi
aprovizionare la timp a subalternilor cu toate categoriile de drepturi.
b) Cu sergenţii:
- se demonstrează exemplul personal al sergenţilor în îndeplinirea cerinţelor regulamentare şi obligaţiunilor funcţionale;
- se scot în evidenţă cazurile de raport neobiectiv sau ascunderea încălcărilor de disciplină ce au avut loc în grupe;
- se raportează neajunsurile ce au avut loc în serviciul de zi, totodată, în efectuarea controlului subalternilor;
- se apreciază lucrul sergenţilor pentru dezvoltarea la subalterni a dragostei faţă de serviciul militar, atitudinii faţă de
armament şi tehnica militară, satisfacerea doleanţelor şi cerinţelor subalternilor;
- se apreciază participarea sergenţilor în practica disciplinară;
- se apreciază lucrul desfăşurat de sergenţi în educarea şi pregătirea efectivului.

c) Cu soldaţii:
- se scoate în evidenţă atitudinea soldatului faţă de îndeplinirea obligaţiunilor funcţionale, cerinţelor regulamentelor,
ordinelor, orarului zilei;
- se numesc cei mai buni şi cei mai nedisciplinaţi soldaţi;
- se face o analiză a încălcărilor de disciplină militară (infracţiune, încălcare gravă), cazurilor de egoism, obiceiurilor şi
deprinderilor negative;
- se numesc cei ce au o atitudine indiferentă faţă de soldaţii ce încalcă disciplina;
- se aduc la cunoştinţă neajunsurile ce au avut loc în ordinea interioară a plutoanelor, grupelor, la întreţinerea
îmbrăcămintei, încălţămintei subalternilor, la nivelul instruirii de front;
- se prezintă modul cît de activ participă soldaţii însişi în procesul de consolidare a disciplinei militare, care este
atitudinea lor faţă de cei ce încalcă disciplina, totodată şi exemplul personal al militarilor, activului.
Comandantul, în conformitate cu starea reală a disciplinei militare şi serviciul trupe, apreciază pentru fiecare categorie de
militari (soldaţi, sergenţi, subofiţeri, ofiţeri) sarcini concrete pentru înlăturarea neajunsurilor ce au avut loc şi planifică de a
desfăşura măsuri de prevenire a acestora.

Astfel de măsuri pot fi:


1. Desfăşurarea şedinţelor suplimentare cu subalternii privind studierea şi însuşirea regulamentelor, obligaţiunilor
funcţionale cu privire la îndeplinirea orarului zilei, îndeplinirea practică a obligaţiunilor în serviciul de zi, întreţinerea ordinii
interioare în pluton, companie, regulilor de păstrare a tehnicii, armamentului, măsurilor de securitate.
2. Convorbirile individuale cu militarii ce au încălcat disciplina militară şi examinarea lor la diferite şedinţe, adunări,
consfătuiri.
3. Demonstrarea regulilor de păstrare a bunurilor materiale, armamentului şi tehnicii militare.
4. Participarea personală a comandantului companiei, batalionului la organizarea şi desfăşurarea lucrului de consolidare a
disciplinei militare şi îmbunătăţire a serviciului trupe în pluton, grupă.
5. Desfăşurarea şedinţelor instructiv-metodice cu comandanţii de pluton, companie, subofiţerii şi sergenţii pentru
realizarea în practică a măsurilor orientate spre consolidarea disciplinei militare.
6. Aprecierea grupelor concrete de militari, cu care trebuie de desfăşurat şedinţe suplimentare, convorbiri individuale.
7. Precizarea termenelor de verificare şi a subalternilor ce vor fi implicaţi în verificarea:
- îndeplinirii orarului zilnic;
- pregătirii serviciului de zi;
- îndeplinirii obligaţiunilor în serviciul de zi;
- întreţinerii ordinii interioare în cazarmă;
- organizării primirii hranei;
- organizării odihnei şi timpului liber al efectivului;
- satisfacerii cerinţelor şi doleanţelor efectivului;
- studierii relaţiilor în colectiv;
- consolidării prieteniei şi camaraderiei militare în colectiv;
- alte activităţi.
Formele şi metodele de lucru pot fi perfecţionate, schimbate, completate dacă aceasta va duce la obţinerea unei ordine
regulamentare mai bune, la îndeplinirea cu succes a sarcinilor ce stau în faţa colectivului.

Înainte de a anunţa o recompensă sau pedeapsă trebuie să cunoşti:


- caracteristica militarului
- care este pregătirea lui
- ce calităţi posedă
- termenul de serviciu
- care este atîrnarea către serviciu

Stabilind recompensa – are în vedere:


- gradul de merite
- situaţia în care sau obţinut aceste merite
- motivele, scopul şi rezultatele

Anunţînd pedeapsă – are în vedere:


- gravitatea abaterii
- gradul de vinovăţie
- caracterul abaterii
- circumstanţele în care a fost comisă
- consecinţele ei

Severitatea pedepsei creşte dacă persoana a comis:


- mai multe încălcări
- a participat la încălcare în grup
- abaterea în timpul îndeplinirii obligaţiunilor de serviciu sau aflînduse în serviciul de zi, luptă, alarmă etc.
- abaterea în stare de ebrietate sau influenţa drogurilor

Critica-încurajare Nu-i nimic. Data viitoare vei acţiona mai sigur, mai exact
Critica-speranţă Sper, că data viitoare nu veţi comite aşa greşeli
Critica-analogie Cînd eu îmi începeam serviciul, tot am avut aşa încălcări. Şi cîte am avut de pătimit .....
Critica-laudă Pare că aţi făcut totul corect, dar nu este chiar aşa
Critica-îngrijorare Eu sunt foarte îngrijorat de situaţia care s-a creat în companie, mai cu seamă de purtarea militarilor cutare ...
Critica-compasiune Eu vă înţeleg foarte bine, ştiu situaţia, dar înţelegeţi-mă şi voi pe mine. Mai departe aşa nu poate merge ...
Critica-mirare Cum? E posibil ca voi să fi nimerit în rîndul celor care încalcă? Nu m-am aşteptat ...
Critica-aluzie Am cunoscut un militar care proceda la fel ca voi. Pe urmă ia fost greu ...
Critica-cu caracter Probabil, în tot ce sa întîmplat sunteţi vinovat nu numai voi
atenuant
Critica-reproş De ce oare aţi făcut aceasta aşa de rău
Critica-observaţie Astăzi aţi executat serviciul pe companie foarte prost. Mai mult să nu să se repete aceasta
Critica-avertizare Dacă vă mai văd în uniformă murdară, veţi fi pedepsit
Critica-cerinţă Mai studiaţi odată obligaţiunile plantonului de companie
2. Structura-model de analiză a stării disciplinei militare în pluton.

APROB
Comandantul _____________________________
________________________________________
“______” ________________ 200__

Analiza
stării disciplinei militare şi rezultatelor măsurilor de consolidare a disciplinei militare
în __________________pe perioada de pe______________ până pe___________________

Domnilor ofiţeri, subofiţeri, sergenţi, ostaşi !


Desfăşurăm şedinţa de bilanţ în __________ , pentru aprecierea stării disciplinei militare.
Starea generală a disciplinei militare o pot aprecia “ _________________” .Devieri a procesului pregătirii de luptă şi
îndeplinirea planului pregătirii de luptă din cauza disciplinei militare _______________________ loc.
Dacă comparăm săptămâna precedentă cu săptămâna curentă, pot să afirm că starea disciplinei militare este
_________________, datorită faptului__________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
Dacă cercetaţi diagrama, observaţi că în această perioadă au fost săvîrşite _____________________________________
încălcări din care : _________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
Cel mai bine sa manifestat ___________ comandant ______________________________________________________
________________________ care a avut cele mai puţine încălcări de disciplină militară, datorită desfăşurării lucrului de
consolidare a disciplinei militare şi controlului riguros din partea comandantului de __________________________ şi desigur a
atitudinii conştiinceoase din partea militarilor
________________________________________________________________________________________________________
_____________________________ din această subunitate, care au demonstrat stăruinţă, abnegaţie la executarea sarcinii puse.
Ceia ce nu pot spune despre ______________ comandant de_________________________________________________
Care de asemenea s-a stăruit însă datorită .___________________________________________________________________
grupa a devenit codaşă. Sold. ________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
(se descrie încălcarea şi se cere ca soldatul să dee explicaţii pe cazul dat)
Următorul caz este al _______________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
Cauzele principale a comiterii acestor încălcări este:_______________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________

Astfel locurile sau repartizat în modul următor:


Locul 1 – ______ comandant ________________________________
Locul 2 -______ comandant ________________________________
Locul 3 – _____ comandant _______________________________

În această perioadă __________ a efectuat servicii interne şi de gardă . Nivelul disciplinar se poate aprecia ca
_____________________ la serviciul intern şi _____________________ la serviciul de gardă. Disciplina executivă sa menţinut la
un nivel corespunzător, sarcinile şi misiunile au fost îndeplinite la timp, între militarii ________ se menţin relaţii de prietenie pe
linie de ostaşi, între sergenţi-ostaşi – de subordonare.
La şedinţele de instruire, disciplina militară a fost corespunzătoare cerinţelor, fără de traume şi cazuri excepţionale. În
afară de __________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
Privitor la îndeplinirea programului zilnic aş vrea să menţionez că ___________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
În ce priveşte îndeplinirea cerinţelor exploatării, păstrării şi pazei tehnicii militare, armamentului, livrării armelor şi
muniţiilor, stării antiincendiare a fost executat în conformitate cu cerinţele Ministrului Apărării, Şefului Marelui Stat Major şi
comandantului brigăzii. În afară de ____________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
Referitor la citirea ziarelor şi vizionarea programelor informative pot să comunic următoarele
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
Spre finalizare , menţionez încă o dată locurile şi militarii care sau evidenţiat:

Locul 1-________-comandant _______________


Locul 2-________-comandant _______________
Locul 3-________-comandant _______________

Din partea pozitivă ______________________


______________________
______________________
Din partea negativă _____________________
_____________________
_____________________

Ostaşii sunt liberi !


Efectuarea analizei cu sergenţii în termen.

În primul rînd apreciez aportul adus de către comandantul grupei nr.___ ,____________
Care pe parcursul săptămînii a demonstrat o disciplină personală şi a grupei în întregime, înaltă. A organizat lucrul educativ cu
grupa la un nivel înalt, a îndeplinit în termen indicaţiile şi misiunile date. În afară de aceasta permanent precizează la comandant
sarcinile şi misiunile., la D-lui persistă spiritul de iniţiativă. Zilnic desfăşoară cu grupa bilanţul zilei şi menţionează militarii cei
mai buni şi mai slabi. A adus un aport considerabil la respectarea ţinutei militare şi a ordinii interioare de către subordonaţii săi .
Este un exemplu pentru toţi sergenţii.
Nu pot spune acelaş lucru despre __________________, comandantul grupei nr._____
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
(se discută lucrul com. grupei codaşe)
(Se oferă cuvînt sergentului)
Se caracterizează ceilalţi
sergenţi.__________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
Se pun sarcini privitor la consolidarea disciplinei militare şi lichidarea neajunsurilor:
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________

Sergenţii sînt liberi !

Efectuarea analizei disciplinei militare cu militarii prin contract.


(pe categorii)
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
Se adună întreg efectivul!

D-lor militari, am efectuat analiza stării disciplinei militare în companie. Au fost stabilite următoarele rezultate:
Locul 1-________-comandant _______________
Locul 2-________-comandant _______________
Locul 3-________-comandant _______________

ANUNŢ ! (Se stimulează cei mai buni)


________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
(Se reamintesc pedepsele primite de ostaşi)
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________

Sarcinile pentru săptămîna viitoare:


1._______________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
2._______________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
3._______________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
4._______________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
5._______________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
6._______________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
7._______________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________

Comandantul ______________________________________

III. SECVENŢA FINALĂ

1. Se va reitera tema şi obiectivele lecţiei.


2. Se va verifica nivelul de realizare a obiectivelor propuse pentru lecţia în cauză.
3. Se for formula concluziile generale vizavi de problematica studiată.
4. Se vor clarifica întrebările survenite.
5. Se vor formula 2-3 întrebări de control în vederea determinării nivelului de asimilare a
materialului.
6. Se vor repartiza însărcinări pentru realizare în cadrul şedinţei ce va urma, se va indica literatura.
7. Se vor anunţa calificativele atribuite cu argumentările de rigoare.
8. Se vor da indicaţii privind ordinea în aulă.
9. Se va anunţa sfârşitul lecţiei.

Întocmit:
Şef catedră ştiinţe umanistice şi limbi moderne
locotenent-colonel Valeriu BULAT

„______”_________________________ 2019
APROB
Decan facultate administrație publică
locotenent-colonel Pavel CROITORU

„______”___________________________ 2020

PROIECT DIDACTIC

la disciplina: BAZELE MANAGEMENTULUI MILITAR

TEMA 6 Rolul şi locul lucrului educativ în consolidarea disciplinei militare.


LECŢA 1 Disciplina militară și căile de consolidare a ei.

LECŢIE - Prelegere

Discutat şi aprobat la şedinţa facultăţii


Proces verbal nr. 179 din 22.08.2019

Chişinău
2020
P LA N U L
de educaţie a militarilor în timpul desfăşurării lecţiei

I. PARTEA INTRODUCTIVĂ:
- se va aminti studenţilor prezenţi unele prevederi ale Regulamentului serviciului interior;
- se va aminti şi se va insista asupra respectării regulilor comportamentale ale militarilor şi
menţinerea disciplinei militare în cadrul lecţiilor.

II. PE PARCURSUL ŞEDINŢEI:


- se va supraveghea asupra respectării regulilor comportamentale şi de disciplină militară;
- se va supraveghea asupra păstrării integrităţii bunurilor materiale din aula de studii.

III. PARTEA FINALĂ:


- se va aprecia respectarea disciplinei militare în timpul desfăşurării lecţiei.

V. SECVENŢA INTRODUCTIVĂ
(5 MIN – PLUTON; 10 MIN – LA TORENT)
1. Se va lua cunoştinţă de raportul militarului de serviciu cu salutarea ulterioară a pluton
2. Se va indica militarului de serviciu în vederea pregătirii bazei material-instructive
3. Se va verifica prezenţa militarilor conform registrului şi aspectul lor exterior
4. Se vor da indicaţii în vederea eliminării deficienţelor depistate
5. Se va verifica asimilarea materialului expus şi analizat în lecţiile anterioare (4-5 întrebări de
control)
6. Se va aduce la cunoştinţă tema, scopul lecţiei şi subiectele de studiu
7. Se va trece la expunerea şi analiza materialului propus spre studiere.

TEMA 6. Rolul şi locul lucrului educativ în condiţii de luptă


LECŢA 1. Rolul lucrului educativ în mobilizarea efectivului la îndeplinirea semnalului „Alarmă”.

SUBIECTELE DE STUDIU:
1. Esenţa şi bazele disciplinei militare.
2. Desfășurarea ședinței de lucru educativ și pregătire social-statală - recomandări metodice.

OBIECTIVELE DE REFERINŢĂ:
1. Să explice (cu cuvintele proprii) în ce constă esenţa şi bazele disciplinei militare;
2. Să înțeleagă care este aportul exigenţei înalte a comandanţilor faţă de subalterni în garantarea unei
disciplini ferme;
3. Să formuleze clar recomandări metodice cu privire la desfășurarea ședințelor de lucru educativ și
pregătire social statală.

DURATA: 2 ore.
FORMA DE DESFĂŞURARE: prelegere (lecţie de transmitere a cunoştinţelor)
METODE DIDACTICE: expunerea, conversaţia, brainstorming-ul, studiul de caz.
MODUL DE ORGANIZARE A LUCRULUI: frontală.
LOCUL DESFĂŞURĂRII: auditoriul 432.

LITERATURA RECOMANDATĂ:
1. Organizarea lucrului educativ în unităţile militare ale Armatei Naţionale. Chişinău, Centrul
editorial, 2004.
2. Lucrul educativ în unităţile (subunităţile) militare ale Armatei Naţionale: organizare,
metodologie, experienţă. Centrul editorial, Chişinău, 2004.
3. Bazele muncii educative, curs de lecţii pentru studenţii Academiei militare, Chişinău 2015.

ASIGURAREA MATERIALĂ: planşe, cretă, proector, caiete, stilouri/colorate.

REPARTIZAREA TIMPULUI:
1. Secvenţa introductivă: 5 min.
2. Secvenţa de bază: 80 min.
- subiectul nr. 1 (45 min.) 13 slide
- subiectul nr. 2 (35 min.) 11 slide
Secvenţa finală: 5 min
II. SECVENŢA DE BAZĂ

Verificarea cunoștințelor asimilate la lecția anterioară:


1. Care este rolul disciplinei şi ordinii în viaţa militară?
2. Cum credeţi ordinea şi disciplina sunt determinate de cadrul normativ?
3. Care sunt aspectele care condiţionează ordinea şi disciplina militară?
4. Care sunt direcţiile de acţiune pentru întărirea spiritului de ordine şi disciplină în armata ?
5. Care sunt documentele de directivă privind disciplina militară în Armata Naţională?
1. Esenţa şi bazele disciplinei militare.
Unul din factorii ce determină capacitatea de luptă a armatei este disciplina conştientă şi trainică. Istoria ne demonstrează
că acele armate obţineau succese în luptă, care îmbinau organic conştiinţa, bărbăţia, măiestria militară, organizarea şi disciplina
efectivului.
De la bun început este de menţionat că disciplina militară are particularităţile sale specifice. De aceea formarea
disciplinei la tinerii soldaţi are loc în procesul educării lor, dezvoltării la ei a înaltelor calităţi morale şi de luptă caracteristice unui
apărător al Patriei. Serviciul în Forţele Armate cere ca fiecare militar să-şi supună conştient dorinţele sale, intenţiile şi acţiunile
ordinii interioare, regulamentelor militare, ordinelor comandanţilor (şefilor).
Ordinul comandantului este lege pentru subalterni.
Disciplina militară este necesară pentru asigurarea pregătirii pentru luptă şi a capacităţii de luptă a Forţelor Armate. La
momentul actual, în legătură cu modificările radicale şi calitative în arta militară importanţa disciplinei militare se evidenţiază şi
mai tare. Reformele în arta militară, perfecţionarea modalităţii de ducere a acţiunilor militare, înzestrarea cu armament şi tehnică
militară sofisticată – toate acestea cer de la viaţă o disciplină înaltă, ridicarea responsabilităţii personale a fiecărui militar faţă de
îndeplinirea obligaţiilor de serviciu, ordinelor şi dispoziţiilor comandanţilor şi şefilor. Într-o luptă modernă numai un militar
disciplinat va putea să-şi adune voinţa sa, să manifeste iscusinţă, curaj, insistenţă şi să acţioneze chiar în cele mai dificile şi
periculoase condiţii în aşa mod, încât să îndeplinească cu cinste misiunea de luptă.
Revoluţia tehnico-ştiinţifică a introdus modificări serioase nu numai în mijloacele de ducere a luptei moderne, dar şi în
organizarea trupelor, în conducerea acestora. A crescut volumul de cunoştinţe şi priceperi necesare militarilor, corespunzător s-a
complicat procesul de instruire şi educare a acestora. Fără o disciplină fermă şi conştientă este de ne conceput succesul în
pregătirea pentru luptă, la îndeplinirea serviciului interior şi de gardă, nu poate fi asigurată pregătirea permanentă de luptă a
trupelor. Iată de ce conducerea Armatei Naţionale, comandanţii unităţilor militare acordă o atenţie deosebită la consolidarea de mai
departe a disciplinei militare.
Esenţa disciplinei militare este determinată de Regulamentul disciplinei militare al Forţelor Armate, care spune:
Disciplina militară înseamnă respectarea cu stricteţe şi exactitate de către toţi militarii a Constituţiei şi a altor legi, a
regulamentelor militare generale, a altor acte normative ce reglementează serviciul militar. Disciplina militară constituie unul
dintre factorii determinanţi ai capacităţii de luptă a Forţelor Armate şi se bazează atât pe acceptarea conştientă a regulilor de
comportare stabilite, cât şi pe constrângerea ce se aplică, conform prevederilor legii, în situaţia încălcării acestora.
Regulamentul Disciplinei Militare al Forţelor Armate stabileşte esenţa disciplinei militare, obligaţiile militarilor de
menţinere şi respectare a ei, tipurile de recompense şi de pedepse disciplinare, modul de depunere şi de examinare a propunerilor,
cererilor şi reclamaţiilor făcute de militari etc.
DISCIPLINA MILITARĂ - unul din principiile importante ale Forţelor Armate, condiţia hotărâtoare a înaltei capacităţi de
luptă a trupelor.
1. Disciplina militară este respectarea strictă şi întocmai de către toţi militarii a ordinii şi regulilor, stabilite de legi,
regulamentele militare şi ordinele comandanţilor (şefilor).
2. Disciplina militară se bazează pe conştientizarea de către fiecare militar a datoriei militare şi responsabilităţii
personale pentru apărarea Patriei şi poporului ei.
Metoda fundamentală de educare la militari a înaltei discipline este Convingerea. Totodată, convingerea nu exclude
utilizarea măsurilor de constrângere faţă de acei care au o atitudine neconştiincioasă la îndeplinirea datoriei militare.
3. Disciplina militară obligă fiecare militar:
- să fie devotat Jurământului militar, strict să respecte Constituţia şi legile Republicii Moldova;
- să-şi îndeplinească datoria militară cu îndemânare şi curaj, conştiincios să studieze arta militară, să păstreze patrimoniul
militar şi de stat;
- cu dârzenie să treacă peste greutăţile serviciului militar, să nu-şi cruţe viaţa pentru îndeplinirea datoriei militare;
- să fie vigilent, strict să păstreze secretul militar şi de stat;
- menţinerea relaţiilor regulamentare dintre militari, consolidarea camaraderiei militare;
- respectarea comandanţilor (şefilor) şi camarazilor, respectarea regulilor salutului militar şi eticii militare;
- cu demnitate să se comporte în locurile publice, să nu admită personal şi să abţină şi pe alţii de la fapte nedemne, să
contribuie la apărarea onoarei şi demnităţii cetăţenilor.
4. Disciplina militară se obţine prin:
- educarea la militari a înaltelor calităţi moral-psihologice şi de luptă şi subordonarea conştiincioasă comandanţilor;
- responsabilitatea personală a fiecărui militar pentru îndeplinirea obligaţiilor de serviciu şi cerinţelor regulamentelor
militare;
- menţinerea în unitatea militară (subunitate) a ordinii interioare, respectării stricte a programului zilnic de către toţi
militarii;
- organizarea la un nivel înalt a pregătirii de luptă cu întreg efectivul;
- cerinţele zilnice ale comandanţilor faţă de subalterni şi controlul îndeplinirii acestor cerinţe, respectarea demnităţii
personale a militarilor şi grijii permanente faţă de ei, priceperea îmbinării şi corectitudinea aplicării măsurilor de convingere,
constrângere şi influenţei colective;
- crearea în unitatea militară (subunitate) a condiţiilor normale de îndeplinire a serviciului militar.
Rolul important la menţinerea şi consolidarea disciplinei militare îi aparţine comandanţilor de companii, baterii, plutoane,
grupe. Influenţa asupra subalternilor din partea şefilor direcţi şi nemijlociţi depinde nu numai de funcţia pe care o deţin, ci şi de
drepturile disciplinare.
2. Desfășurarea ședinței de lucru educativ și pregătire social-statală, recomandări metodice
Metodele pedagogice nu sunt o dogmă.
Flexibilitatea metodelor este impusă de necesitatea capacităţii sporite a reacţiilor la fluctuaţiile socio-pedagogice din
mediul militar, fapt ce condiţionează un mod deosebit al educației pedagogice în timpul desfăşurării ședințelor şi antrenamentelor
în trupe.
I. Ședințele ce conțin elemente de pedagogie militară se recomandă a fi condiţionate de:
- legităţile comunicării - (vorbiţi prin propoziţii scurte de 10-13 cuvinte, atunci informaţia va fi asimilată la nivel
superior, dacă veţi recurge la propoziţii de 25-30 cuvinte veţi fi înţeles cu greu, mai mult de 30 cuvinte de loc. Folosiţi intonaţiile
şi pauzele şi veţi majora asimilarea informaţiilor cu 10-15 %)
Se ştie că la o comunicare ne corespunzătoare:
- se înţelege doar 70 la sută din conţinut,
- se aprobă şi se acceptă doar 50 la sută,
- se aplică în practică 25 la sută şi se memorează pentru o perioadă mai lungă doar 10 la sută.
Repetarea informaţiilor de reglare necesare, în care se va accentua doar esenţialul, ridică ponderea de 10 la sută la 50-70
la sută.
- prezenţa legăturilor interpersonale cu receptorul la nivel ne verbal (mimică gesturi, tembrul glasului, poză etc);
- legităţile ritoricii (în timpul ocupaţiei demonstraţi:
- încredere în cea ce spuneţi;
- privirea este direcţionată spre ascultători; nu evitaţi privirile aţintite a lor; înainte de a începe relatarea cuprindeţi
auditoriul cu privirea;
- începeţi relatarea după ce s-a instaurat linişte; relatarea începeţi cu întroducere scurtă, după ce faceţi pauză de 1
secundă; relataţi clar fără monotonie;
- din primele secunde controlaţi reacţia auditoriului; în momente critice vorbiţi, clar cu evidenţierea fiecărui cuvînt; nu
daţi dovadă de starea a oboselii).
- aspectul morfologic şi exteriorul emițătorului (îmbrăcămintea şi ţinuta să nu aibă elemente bufonate ce sustrag
atenţia, îmbrăcămintea bine ajustată şi curată)
Conducătorul ședinței din ipostaza de comandant se transferă în ipostaza de membru-coleg mai vîrstnic al grupului dat,
pentru a se impune ca lider, la nivel verbal şi ne verbal. Prezenţa legăturilor interpersonale între conducătorul ședinței şi auditoriu
valorează mai mult decît gradul militar.

II. Ședințele cu elemente pedagogice militare se bazează pe:


- modul corect de comunicare,
- contact,
- influenţă,
- comportament,
- conduită,
adică are loc exaltarea individualităţii fiecărui militar.
Nu se bazează pe oprimarea personalităţii

III. Elementele organizatorice a ședințelor cu elemente pedagogice militare includ:


- anunţarea temei şi întrebărilor - 2 min;
- verificarea efectivului - 5 min;
- predarea temei - 60 min;
- verificarea conexiunii inverse - 8 min;
- aprecierea - 5.
Ocupaţiile la ședințele, lecțiile practice cu elemente de pedagogie militară, nu se aseamănă una cu alta, dar totuşi conţin
elemente comune fără de care reuşita pedagogică nu are loc.

IV. Reguli care determină reuşita pedagogică


Conducătorul ședinței este obligat:
1. Instaurarea legăturii reciproce cu grupul dat şi cu fiecare persoană în parte, (din primul minut, primul cuvînt, prima
privire). Să nu facă prelegeri clasice, dar să discute explicînd cu întreg grupul, astfel ca întreg auditoriul să fie activat.
2. Materialul teoretic imediat se întăreşte cu exemplu practic,
3. Însuşirea materialului are loc pe canalul legăturilor interpersonale. Axioma e simplă - există legătură, există însuşire.
Aţi pierdut legătură cu auditoriul sau militarul - lipseşte însuşirea.
4. Satisfacţia auditoriului şi fiecărui ascultător este obiectivul final şi reflectă conexiunea inversă (dacă un singur militar
a ieşit ne satisfăcut de la ședință/lecţie nu e vina lui, dar vina conducătorului). Procesul de predare-însuşire va fi reuşit dacă în
spaţiul obiectului va fi implicat mental întreg grupul şi fiecare militar în parte.
5. Auditoriul şi fiecare militar la final trebuie să se identifice cu instructorul său, cea ce spune şi face.

V. Contraindicaţii pentru conducătorii ședințelor:


1. Nu vă sustrageţi în procesul predării la diferite informări ce nu ţin de obiectivul urmărit, din motivul fixării pe factori
informaţionali străini şi dispersarea atenţiei, adică folosirea ne raţională a timpului şi scăderea nivelului predării-însuşirii.
Practica predării la Academia militară ,,Alexandru cel Bun”, cursurile de ofiţeri şi plutonieri demonstrează eficienţa
acesor Norme și metode de predare psiho-pedagogice, iar nereuşitele anterioare, în utilizarea necorespunzătoare a Normelor și
metodelor, se datorează dogmelor şi metodicelor vechi aplicate. Aici găsim explicaţia faptului că unii absolvenţii nu posedă
cunoștințe pedagogice suficiente și la sosirea în trupe manifestă erori psiho-pedagogice 2.

REALIZAREA FEED-BACK-ULUI:
- care este rolul şi esenţa disciplinei militare?
- de ce convingerea este considerată metoda de bază a educării disciplinei conştiente?
- argumentaţi afirmaţia „Ordinea regulamentară, înalta exigenţă a comandanţilor faţă de subalterni - garantul disciplinei
ferme”.
- care este rolul educativ al practicii disciplinare?

INTENSIFICAREA RETENŢIEI:
Disciplina militară fermă şi conştientă – baza înaltei capacităţi de luptă a trupelor. Metoda principală de educare a
militarilor în spiritul unei discipline ferme este convingerea. De rând cu ea, comandantul trebuie să manifeste o înaltă exigenţă faţă
de subalterni, să aibă grijă de ei, cu îndemânare să se folosească de drepturile disciplinare, aplicarea stimulărilor şi sancţiunilor.

III. SECVENŢA FINALĂ

1. Se va reitera tema şi obiectivele lecţiei.


2. Se va verifica nivelul de realizare a obiectivelor propuse pentru lecţia în cauză.
3. Se for formula concluziile generale vizavi de problematica studiată.
4. Se vor clarifica întrebările survenite.
5. Se vor formula 2-3 întrebări de control în vederea determinării nivelului de asimilare a
materialului.
6. Se vor repartiza însărcinări pentru realizare în cadrul şedinţei ce va urma, se va indica literatura.
7. Se vor anunţa calificativele atribuite cu argumentările de rigoare.
8. Se vor da indicaţii privind ordinea în aulă.
9. Se va anunţa sfârşitul lecţiei.

Întocmit:
Șef catedra ştiinţe umanistice şi limbi moderne
locotenent-colonel Valeriu BULAT

„______”_________________________ 2019

2
Prin erori psiho-pedagocice, generic se subînţelege % activităţilor, care nu au fost îndeplinite sau nu au atins scopul psiho-pedagogic propus, calculat din volumul
activităţilor necesare pentru a menţine colectivul dat în stare favorabilă.
APROB
Decan facultate administrație publică
locotenent-colonel Pavel CROITORU

„______”___________________________ 2020

PROIECT DIDACTIC

la disciplina: BAZELE MANAGEMENTULUI MILITAR


TEMA 6 Rolul şi locul lucrului educativ în consolidarea disciplinei militare.
LECŢA 2 Analiza stării disciplinei militare în subunitate.
LECŢIE - Seminar

Discutat şi aprobat la şedinţa facultăţii


Proces verbal nr. 179 din 22.08.2019

Chişinău
2020
P LA N U L
de educaţie a militarilor în timpul desfăşurării lecţiei

I. PARTEA INTRODUCTIVĂ:
- se va aminti studenţilor prezenţi unele prevederi ale Regulamentului serviciului interior;
- se va aminti şi se va insista asupra respectării regulilor comportamentale ale militarilor şi
menţinerea disciplinei militare în cadrul lecţiilor.

II. PE PARCURSUL ŞEDINŢEI:


- se va supraveghea asupra respectării regulilor comportamentale şi de disciplină militară;
- se va supraveghea asupra păstrării integrităţii bunurilor materiale din aula de studii.

III. PARTEA FINALĂ:


- se va aprecia respectarea disciplinei militare în timpul desfăşurării lecţiei.

VI. SECVENŢA INTRODUCTIVĂ


(5 MIN – PLUTON; 10 MIN – LA TORENT)
1. Se va lua cunoştinţă de raportul militarului de serviciu cu salutarea ulterioară a pluton
2. Se va indica militarului de serviciu în vederea pregătirii bazei material-instructive
3. Se va verifica prezenţa militarilor conform registrului şi aspectul lor exterior
4. Se vor da indicaţii în vederea eliminării deficienţelor depistate
5. Se va verifica asimilarea materialului expus şi analizat în lecţiile anterioare (4-5 întrebări de
control)
6. Se va aduce la cunoştinţă tema, scopul lecţiei şi subiectele de studiu
7. Se va trece la expunerea şi analiza materialului propus spre studiere.

TEMA 6. Rolul şi locul lucrului educativ în condiţii de luptă


LECŢA 2. Analiza stării disciplinei militare în subunitate.

SUBIECTELE DE STUDIU:
1. Metoda de analiză a stării disciplinei militare în subunitate.
2. Structura-model de analiză a stării disciplinei militare în pluton.

OBIECTIVELE DE REFERINŢĂ:
1. Să înţeleagă starea reală a lucrurilor din subunitate;
2. Să constate cît de închegat este colectivul militar, care sînt meritele şi neajunsurile lui;
3. Să descopere principiile şi condiţiile de încălcare a disciplinei militare;
4. Să determine măsurile de influenţă asupra încălcărilor de disciplină.

DURATA: 2 ore.
FORMA DE DESFĂŞURARE: seminar (lecţie de evaluare a cunoştinţelor)
METODE DIDACTICE: expunerea, conversaţia, brainstorming-ul, studiul de caz.
MODUL DE ORGANIZARE A LUCRULUI: frontală.
LOCUL DESFĂŞURĂRII: auditoriul 130.

LITERATURA RECOMANDATĂ:
1. Organizarea lucrului educativ în unităţile militare ale Armatei Naţionale. Chişinău, Centrul
editorial, 2004.
2. Lucrul educativ în unităţile (subunităţile) militare ale Armatei Naţionale: organizare,
metodologie, experienţă. Centrul editorial, Chişinău, 2004.
3. Bazele muncii educative, curs de lecţii pentru studenţii Academiei militare, Chişinău 2015.

ASIGURAREA MATERIALĂ: planşe, cretă, proector, caiete, stilouri/colorate.

REPARTIZAREA TIMPULUI:
1. Secvenţa introductivă: 5 min.
2. Secvenţa de bază: 70 min.
- subiectul nr. 1 (__ min.) ___ slide
- subiectul nr. 2 (__ min.) ___ slide
Secvenţa finală: 5 min
II. SECVENŢA DE BAZĂ

1. Metoda de analiză a disciplinei militare în subunitate


În activitatea multilaterală a comandanţilor un rol important în lucrul de consolidare a disciplinei militare îl ocupă analiza
stării disciplinei militare.
Sarcina principală a analizei este de a determina în ce măsură starea disciplinei asigură menţinerea stării de pregătire în
vederea luptei a subunităţii, capacitatea efectivului pentru îndeplinirea sarcinilor serviciului de luptă, pregătirii de luptă şi social-
umanitare, serviciului interior şi de gardă.
Cerinţele principale ale comandantului (şefului) faţă de analiza stării disciplinei militare sînt:
- atitudinea obiectivă;
- caracterul multilateral;
- caracterul concret;
- caracterul regulat;
- abordarea în complex a problemei date.
Analiza stării disciplinei militare include un complex de probleme, care fiind examinate, dau posibilitate cd-tului să:
- înţeleagă starea reală a lucrurilor din subunitate;
- constate cît de închegat este colectivul militar;
- constate care sînt meritele lui şi neajunsurile;
- descopere principiile şi condiţiile de încălcare a disciplinei militare;
- determine măsurile de influenţă asupra încălcărilor de disciplină.
Comandantul poate trage unele concluzii despre:
- caracterul încălcărilor;
- categoriile de militari, care încalcă disciplina;
- circumstanţele, în care a fost comisă încălcarea disciplinei militare sau săvîrşită infracţiunea;
- cauzele ce au dus la încălcare;
- vinovaţii, implicaţi în comiterea încălcării;
- militarii şi cauzele concrete ce au contribuit la săvîrşirea încălcării.

În baza acestor concluzii comandantul:


- determină un complex de măsuri suplimentare cu privire la prevenirea apariţiei unor infracţiuni sau încălcări a
disciplinei militare în viitor;
- aduce la cunoştinţa comandanţilor din subordine măsurile, sarcinile şi împreună mobilizează efectivul, activul
subunităţii la îndeplinirea lor întocmai;
- înfăptuieşte controlul eficacităţii îndeplinirii măsurilor stabilite (personal sau pune sarcina ajutorilor săi).
În sistemul de analiză a disciplinei militare se includ:
- termenele de desfăşurare;
- categoria de militari ce va fi implicată în analiză;
- metoda de analiză şi folosirea datelor pentru desfăşurarea ei;
- sistemul de evidenţă a încălcărilor.
Analiza permite scoaterea în evidenţă a neajunsurilor în lucrul ofiţerilor, subofiţerilor şi sergenţilor, dă posibilitatea de a-i
atenţiona pe cei care comit încălcări, de a elabora un sistem de măsuri privind lucrul educativ şi organizatoric pentru consolidarea
disciplinei militare.
Analiza stării disciplinei militare începe cu:
- acumularea materialului pentru a desfăşura o analiză concretă a disciplinei militare;
- sistematizarea informaţiei acumulate;
- generalizarea materialului.

Analiza include următoarele etape:


- clasificarea şi generalizarea faptelor;
- studierea procesului de stimulare şi a abaterilor de disciplină în grupă, pluton;
- determinarea, cauzelor abaterilor;
- concluziile despre starea disciplinei militare şi măsurile de consolidare.
Ca surse de informaţie pentru analiza disciplinei militare pot fi:
- supravegherea personală şi convorbirile individuale;
- rapoartele comandanţilor de grupă, pluton şi locţiitorilor lor, plutonierului de companie;
- informaţia de la colectiv, activ;
- fişele de serviciu;
- şedinţele cu sergenţii, ofiţerii şi subofiţerii;
- adunările generale ale efectivului;
- studierea minuţioasă a cauzelor comiterii infracţiunii sau abaterii de disciplină militară;
- controlul personal al îndeplinirii legilor, regulamentelor, ordinelor, directivelor, indicaţiilor şi dispoziţiilor, orarului zilei,
efectuării serviciului de zi, stării ordinii interioare, asigurării materiale a militarilor;
- controlul planului de îndeplinire a măsurilor de consolidare a disciplinei militare;
- rapoartele persoanelor cu funcţii de răspundere şi serviciului de zi despre starea disciplinei militare din subunitate;
- materialele parvenite de la procuratura şi judecătoria militară, comenduirea militară, serviciul medical, organele locale;
- convorbirile individuale cu diferite categorii de militari;
- scrisorile, reclamaţiile şi declaraţiile efectivului;
- studierea fişelor de serviciu, caracteristicilor, atestărilor, proceselor verbale ale adunărilor generale, actelor, materialelor
de cercetare administrativă şi altor documente.
Criteriile de apreciere a stării disciplinei militare sînt:
- gătinţa de luptă, măiestria militarilor în mînuirea tehnicii şi armamentului din dotare, aplicarea acestora cu iscusinţă;
- activitatea socială şi de luptă a efectivului, cointeresarea lui în rezolvarea problemelor, sarcinilor care stau în faţa
subunităţii;
- caracterul relaţiilor din colectiv, dintre comandanţi şi subalterni, dintre militarii cu termene diferite de serviciu, dintre
grupe, echipaje, plutoane;
- nivelul de menţinere a ordinii regulamentare, organizarea serviciului interior şi de gardă;
- numărul şi caracterul încălcărilor de disciplină militară în diferite condiţii de activitate, comportarea exemplară a
fiecărui militar.
Procesul de analiză a disciplinei militare se desfăşoară:
- în marile unităţi şi unităţile militare – lunar;
- în batalioane, divizioane – lunar;
- în companii, baterii, plutoane independente – săptămînal;
- în plutoane – zilnic.
Rezultatele analizei disciplinei militare se aduc la cunoştinţă:
- în pluton – pentru întreg efectivul;
- în companie, baterie, pluton independent – aparte pentru ofiţeri, pentru subofiţeri şi pentru sergenţi la şedinţa de
serviciu, iar pentru întreg efectivul – la adunarea generală;
- în batalion, divizion – pentru ofiţeri şi, după necesitat, pentru subofiţeri şi sergenţi la şedinţa de serviciu, iar pentru
întreg efectivul – la adunarea generală;
- în marile unităţi şi unităţile militare – aparte pentru comandanţii de subunităţi şi locţiitorii lor, ofiţerii statului major,
şefii de servicii şi, după necesitate, pentru întreg corpul de ofiţeri.
În cadrul aducerii la cunoştinţă a rezultatelor analizei disciplinei militare o atenţie deosebită se atrage asupra următoarelor
probleme:
1. În companie (baterie, pluton independent):
a) Cu ofiţerii şi subofiţerii:
- se apreciază starea disciplinei militare, serviciului trupe în comparaţie cu săptămîna trecută;
- se face analiza cauzelor tuturor încălcărilor ce au avut loc;
- se numeşte cel mai bun pluton, grupă, de asemenea, codaşii;
- se expun metodele de lucru ale comandanţilor de pluton, grupă ce au obţinut rezultate pozitive privind consolidarea
disciplinei şi îmbunătăţirea serviciului în trupe, folosirea de către ei a colectivului, activului în lucrul de corecţie a militarilor care
încalcă disciplina;
- se indică neajunsurile concrete în activitatea ofiţerilor, subofiţerilor şi sergenţilor (comandanţilor de pluton);
- o atenţie deosebită se atrage asupra neajunsurilor ce au loc în lucrul de studiere a capacităţilor individuale ale
subalternilor, de menţinere a relaţiilor regulamentare între subalterni, de formare şi menţinere a unui climat sănătos în colectiv şi
aprovizionare la timp a subalternilor cu toate categoriile de drepturi.
b) Cu sergenţii:
- se demonstrează exemplul personal al sergenţilor în îndeplinirea cerinţelor regulamentare şi obligaţiunilor funcţionale;
- se scot în evidenţă cazurile de raport neobiectiv sau ascunderea încălcărilor de disciplină ce au avut loc în grupe;
- se raportează neajunsurile ce au avut loc în serviciul de zi, totodată, în efectuarea controlului subalternilor;
- se apreciază lucrul sergenţilor pentru dezvoltarea la subalterni a dragostei faţă de serviciul militar, atitudinii faţă de
armament şi tehnica militară, satisfacerea doleanţelor şi cerinţelor subalternilor;
- se apreciază participarea sergenţilor în practica disciplinară;
- se apreciază lucrul desfăşurat de sergenţi în educarea şi pregătirea efectivului.
c) Cu soldaţii:
- se scoate în evidenţă atitudinea soldatului faţă de îndeplinirea obligaţiunilor funcţionale, cerinţelor regulamentelor,
ordinelor, orarului zilei;
- se numesc cei mai buni şi cei mai nedisciplinaţi soldaţi;
- se face o analiză a încălcărilor de disciplină militară (infracţiune, încălcare gravă), cazurilor de egoism, obiceiurilor şi
deprinderilor negative;
- se numesc cei ce au o atitudine indiferentă faţă de soldaţii ce încalcă disciplina;
- se aduc la cunoştinţă neajunsurile ce au avut loc în ordinea interioară a plutoanelor, grupelor, la întreţinerea
îmbrăcămintei, încălţămintei subalternilor, la nivelul instruirii de front;
- se prezintă modul cît de activ participă soldaţii însişi în procesul de consolidare a disciplinei militare, care este
atitudinea lor faţă de cei ce încalcă disciplina, totodată şi exemplul personal al militarilor, activului.
Comandantul, în conformitate cu starea reală a disciplinei militare şi serviciul trupe, apreciază pentru fiecare categorie de
militari (soldaţi, sergenţi, subofiţeri, ofiţeri) sarcini concrete pentru înlăturarea neajunsurilor ce au avut loc şi planifică de a
desfăşura măsuri de prevenire a acestora.
Astfel de măsuri pot fi:
1. Desfăşurarea şedinţelor suplimentare cu subalternii privind studierea şi însuşirea regulamentelor, obligaţiunilor
funcţionale cu privire la îndeplinirea orarului zilei, îndeplinirea practică a obligaţiunilor în serviciul de zi, întreţinerea ordinii
interioare în pluton, companie, regulilor de păstrare a tehnicii, armamentului, măsurilor de securitate.
2. Convorbirile individuale cu militarii ce au încălcat disciplina militară şi examinarea lor la diferite şedinţe, adunări,
consfătuiri.
3. Demonstrarea regulilor de păstrare a bunurilor materiale, armamentului şi tehnicii militare.
4. Participarea personală a comandantului companiei, batalionului la organizarea şi desfăşurarea lucrului de consolidare a
disciplinei militare şi îmbunătăţire a serviciului trupe în pluton, grupă.
5. Desfăşurarea şedinţelor instructiv-metodice cu comandanţii de pluton, companie, subofiţerii şi sergenţii pentru
realizarea în practică a măsurilor orientate spre consolidarea disciplinei militare.
6. Aprecierea grupelor concrete de militari, cu care trebuie de desfăşurat şedinţe suplimentare, convorbiri individuale.
7. Precizarea termenelor de verificare şi a subalternilor ce vor fi implicaţi în verificarea:
- îndeplinirii orarului zilnic;
- pregătirii serviciului de zi;
- îndeplinirii obligaţiunilor în serviciul de zi;
- întreţinerii ordinii interioare în cazarmă;
- organizării primirii hranei;
- organizării odihnei şi timpului liber al efectivului;
- satisfacerii cerinţelor şi doleanţelor efectivului;
- studierii relaţiilor în colectiv;
- consolidării prieteniei şi camaraderiei militare în colectiv;
- alte activităţi.
Formele şi metodele de lucru pot fi perfecţionate, schimbate, completate dacă aceasta va duce la obţinerea unei ordine
regulamentare mai bune, la îndeplinirea cu succes a sarcinilor ce stau în faţa colectivului.
Înainte de a anunţa o recompensă sau pedeapsă trebuie să cunoşti:
- caracteristica militarului
- care este pregătirea lui
- ce calităţi posedă
- termenul de serviciu
- care este atîrnarea către serviciu
Stabilind recompensa – are în vedere:
- gradul de merite
- situaţia în care sau obţinut aceste merite
- motivele, scopul şi rezultatele
Anunţînd pedeapsă – are în vedere:
- gravitatea abaterii
- gradul de vinovăţie
- caracterul abaterii
- circumstanţele în care a fost comisă
- consecinţele ei
Severitatea pedepsei cresş te dacaă persoana a comis:
- mai multe încălcări
- a participat la încălcare în grup
- abaterea în timpul îndeplinirii obligaţiunilor de serviciu sau aflînduse în serviciul de zi, luptă, alarmă etc.
- abaterea în stare de ebrietate sau influenţa drogurilor

Critica-încurajare Nu-i nimic. Data viitoare vei acţiona mai sigur, mai exact
Critica-speranţă Sper, că data viitoare nu veţi comite aşa greşeli
Critica-analogie Cînd eu îmi începeam serviciul, tot am avut aşa încălcări.
Şi cîte am avut de pătimit .....
Critica-laudă Pare că aţi făcut totul corect, dar nu este chiar aşa
Critica-îngrijorare Eu sunt foarte îngrijorat de situaţia care s-a creat în
companie, mai cu seamă de purtarea militarilor cutare ...
Critica-compasiune Eu vă înţeleg foarte bine, ştiu situaţia, dar înţelegeţi-mă
şi voi pe mine. Mai departe aşa nu poate merge ...
Critica-mirare Cum? E posibil ca voi să fi nimerit în rîndul celor care
încalcă? Nu m-am aşteptat ...
Critica-aluzie Am cunoscut un militar care proceda la fel ca voi. Pe
urmă ia fost greu ...
Critica-cu caracter Probabil, în tot ce sa întîmplat sunteţi vinovat nu numai
atenuant voi
Critica-reproş De ce oare aţi făcut aceasta aşa de rău
Critica-observaţie Astăzi aţi executat serviciul pe companie foarte prost.
Mai mult să nu să se repete aceasta
Critica-avertizare Dacă vă mai văd în uniformă murdară, veţi fi pedepsit
Critica-cerinţă Mai studiaţi odată obligaţiunile plantonului de companie

2. Structura-model de analiză a stării disciplinei militare în pluton.

APROB
Comandantul ____________________________
_______________________________________
„______” __________________________ 200_

Analiza
stării disciplinei militare şi rezultatelor măsurilor de consolidare disciplinei militare în _________________ pe perioada de pe
______________ până pe ___________________

Domnilor ofiţeri, subofiţeri, sergenţi, ostaşi !


Desfăşurăm şedinţa de bilanţ în __________ , pentru aprecierea stării disciplinei militare.
Starea generală a disciplinei militare o pot aprecia „_________________”. Devieri a procesului pregătirii de luptă şi
îndeplinirea planului pregătirii de luptă din cauza disciplinei militare _______________________ loc.
Dacă comparăm săptămâna precedentă cu săptămâna curentă, pot să afirm că starea disciplinei militare este
_________________, datorită faptului__________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
Dacă cercetaţi diagrama, observaţi că în această perioadă au fost săvîrşite încălcări din care:
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
Cel mai bine sa manifestat _______________ comandant __________________________________________________
________________________ care a avut cele mai puţine încălcări de disciplină militară, datorită desfăşurării lucrului de
consolidare a disciplinei militare şi controlului riguros din partea comandantului de __________________________ şi desigur a
atitudinii conştiinceoase din partea militarilor
________________________________________________________________________________________________________
_________________ din această subunitate, care au demonstrat stăruinţă, abnegaţie la executarea sarcinii puse.
Ceia ce nu pot spune despre ______________ comandant de_________________________________________________
Care de asemenea s-a stăruit însă datorit ________________________________________________________________________
grupa a devenit codaşă. Sold. ________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
(se descrie încălcarea şi se cere ca soldatul să dee explicaţii pe cazul dat)
Următorul caz este al ________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
Cauzele principale a comiterii acestor încălcări este:
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
Astfel locurile sau repartizat în modul următor:
Locul 1 _______________ comandant ______________________
Locul 2 _______________ comandant ______________________
Locul 3 _______________ comandant______________________

În această perioadă __________ a efectuat servicii interne şi de gardă. Nivelul disciplinar se poate aprecia ca fiind
_____________________ la serviciul intern şi _____________________ la serviciul de gardă.
Disciplina executivă sa menţinut la un nivel corespunzător, sarcinile şi misiunile au fost îndeplinite la timp, între militarii
________ se menţin relaţii de prietenie pe linie de ostaşi, între sergenţi-ostaşi – de subordonare.
La şedinţele de instruire, disciplina militară a fost corespunzătoare cerinţelor, fără de traume şi cazuri excepţionale. În
afară de __________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
Privitor la îndeplinirea programului zilnic aş vrea să menţionez
că_______________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
În ce priveşte îndeplinirea cerinţelor exploatării, păstrării şi pazei tehnicii militare, armamentului, livrării armelor şi
muniţiilor, stării antiincendiare a fost executat în conformitate cu cerinţele Ministrului Apărării, Şefului Marelui Stat Major şi
comandantului (rector) AMFA. În afară de ______________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
Referitor la citirea ziarelor şi vizionarea programelor informative pot să comunic următoarele:______________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
Spre finalizare , menţionez încă o dată locurile şi militarii care sau evidenţiat:

Locul 1 _______________ comandant ______________________


Locul 2 _______________ comandant ______________________
Locul 3 _______________ comandant______________________

Din partea pozitivă ______________________


______________________
______________________
Din partea negativă ______________________
______________________
______________________

Ostaşii sunt liberi !


Efectuarea analizei cu sergenţii în termen.

În primul rînd apreciez aportul adus de către comandantul grupei nr.____, _________________________________care
pe parcursul săptămînii:
- a demonstrat o disciplină personală şi a grupei în întregime, înaltă;
- a organizat lucrul educativ cu grupa la un nivel înalt;
- a îndeplinit în termen indicaţiile şi misiunile date;
- a _______________________________________________________________________;
- a _______________________________________________________________________;
- a _______________________________________________________________________.
În afară de aceasta:
- permanent precizează la comandant sarcinile şi misiunile;
- la D-lui persistă spiritul de iniţiativă;
- zilnic desfăşoară cu grupa bilanţul zilei şi menţionează militarii cei mai buni şi mai slabi;
- a adus un aport considerabil la respectarea ţinutei militare şi a ordinii interioare de către subordonaţii săi;
- este un exemplu pentru toţi sergenţii.
Nu pot spune acelaşi lucru despre __________________, comandantul grupei nr._____ care:
1.________________________________________________________________________________________________
2.________________________________________________________________________________________________
3. _______________________________________________________________________________________________
4.________________________________________________________________________________________________
5. _______________________________________________________________________________________________
NOTĂ:
(se discută lucrul comandantului grupei codaşe)
(se oferă cuvînt sergentului)
Se caracterizează ceilalți sergenți:
1.________________________________________________________________________________________________
2.________________________________________________________________________________________________
3. _______________________________________________________________________________________________
4.________________________________________________________________________________________________
5. _______________________________________________________________________________________________
Se pun sarcini privitor la consolidarea disciplinei militare şi lichidarea neajunsurilor:
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________

Sergenţii sînt liberi !


Efectuarea analizei disciplinei militare cu militarii prin contract.
(pe categorii)
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
Se adună întreg efectivul!

D-lor militari, am efectuat analiza stării disciplinei militare în companie. Au fost stabilite următoarele rezultate:
Locul 1 _______________ comandant ______________________
Locul 2 _______________ comandant ______________________
Locul 3 _______________ comandant______________________

ANUNŢ ! (Se stimulează cei mai buni)


________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
(Se reamintesc pedepsele primite de ostaşi)
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________

Sarcinile pentru săptămîna viitoare:


1._______________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
2._______________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
3._______________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
4._______________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
5._______________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
6._______________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
7._______________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________
APROB
Decan facultate administrație publică
locotenent-colonel Pavel CROITORU

„______”___________________________ 2020

PROIECT DIDACTIC

la disciplina: BAZELE MANAGEMENTULUI MILITAR


TEMA 6 Rolul şi locul lucrului educativ în consolidarea disciplinei militare.
LECŢA 3 Rolul activităților culturale și artistice din armată.
LECŢIE - Seminar

Discutat şi aprobat la şedinţa facultăţii


Proces verbal nr. 179 din 22.08.2019

Chişinău
2020
P LA N U L
de educaţie a militarilor în timpul desfăşurării lecţiei

I. PARTEA INTRODUCTIVĂ:
- se va aminti studenţilor prezenţi unele prevederi ale Regulamentului serviciului interior;
- se va aminti şi se va insista asupra respectării regulilor comportamentale ale militarilor şi
menţinerea disciplinei militare în cadrul lecţiilor.

II. PE PARCURSUL ŞEDINŢEI:


- se va supraveghea asupra respectării regulilor comportamentale şi de disciplină militară;
- se va supraveghea asupra păstrării integrităţii bunurilor materiale din aula de studii.

III. PARTEA FINALĂ:


- se va aprecia respectarea disciplinei militare în timpul desfăşurării lecţiei.

VII. SECVENŢA INTRODUCTIVĂ


(5 MIN – PLUTON; 10 MIN – LA TORENT)
1. Se va lua cunoştinţă de raportul militarului de serviciu cu salutarea ulterioară a pluton
2. Se va indica militarului de serviciu în vederea pregătirii bazei material-instructive
3. Se va verifica prezenţa militarilor conform registrului şi aspectul lor exterior
4. Se vor da indicaţii în vederea eliminării deficienţelor depistate
5. Se va verifica asimilarea materialului expus şi analizat în lecţiile anterioare (4-5 întrebări de
control)
6. Se va aduce la cunoştinţă tema, scopul lecţiei şi subiectele de studiu
7. Se va trece la expunerea şi analiza materialului propus spre studiere.

TEMA 6. Rolul şi locul lucrului educativ în condiţii de luptă


LECŢA 3. Rolul activităților culturale și artistice din armată

SUBIECTELE DE STUDIU:
1. Obiectivele activităţii cultural-educative din armată.
2. Principiile de bază în desfăşurarea activităţilor cultural-educative.
3. Principalele metode ale educaţiei cultural-artistice utilizate frecvent în activitatea educativă din
armată.
4. Principalele forme ale activităţii culturale.

OBIECTIVELE DE REFERINŢĂ:
1. Să descrie metodica de organizare şi desfăşurare a activităţii cultural-educative din armată;
2. Să argumenteze necesitatea organizării şi desfăşurării activităților cultural-artistice utilizate
frecvent în activitatea educativă din armată.

DURATA: 2 ore.
FORMA DE DESFĂŞURARE: seminar (lecţie de evaluare a cunoştinţelor)
METODE DIDACTICE: expunerea, conversaţia, brainstorming-ul, studiul de caz.
MODUL DE ORGANIZARE A LUCRULUI: frontală.
LOCUL DESFĂŞURĂRII: auditoriul 125,126.

LITERATURA RECOMANDATĂ:
1. Organizarea lucrului educativ în unităţile militare ale Armatei Naţionale. Chişinău, Centrul
editorial, 2004.
2. Lucrul educativ în unităţile (subunităţile) militare ale Armatei Naţionale: organizare,
metodologie, experienţă. Centrul editorial, Chişinău, 2004.
3. Bazele muncii educative, curs de lecţii pentru studenţii Academiei militare, Chişinău 2015.

ASIGURAREA MATERIALĂ: planşe, cretă, proector, caiete, stilouri/colorate.

REPARTIZAREA TIMPULUI:
1. Secvenţa introductivă: 5 min.
2. Secvenţa de bază: 70 min.
- subiectul nr. 1 (__ min.) ___ sliduri
- subiectul nr. 2 (__ min.) ___ sliduri
- subiectul nr. 1 (__ min.) ___ sliduri
- subiectul nr. 2 (__ min.) ___ sliduri
Secvenţa finală: 5 min
II. SECVENŢA DE BAZĂ
1. Obiectivele activităţii cultural-educative din armată
Reforma în domeniul culturii din ţara noastră are la bază principii ce exprimă complexitatea şi profunzimea
transformărilor care au loc în viaţa spirituală, la baza societăţii: autonomia culturii şi artei; libertatea de creaţie;
interdependenţa dintre patrimoniul cultural-naţional, ascensiunea spirituală şi simţirea moldovenească;
primordialitatea valorii; şanse egale de acces la cultură; identitatea naţională în circuitul naţional de valori.
Ca instituţie fundamentală a statului de drept, Armata Naţională este implicată nemijlocit în etapa de tranziţie
către o societate democratică, inclusiv printr-un efort educaţional în rîndul cetăţenilor aflaţi la datorie. O componentă a
acestui proces o constituie şi activitatea culturală.
Creşterea nivelului de cultură din armată se poate reflecta pozitiv în îmbunătăţirea continuă a climatului de
camaraderie ostăşească, de ordine şi disciplină militară, în stabilirea unor relaţii interumane bazate pe respect, morală
şi valoare.

Obiectivele principale ale activităţii culturale din armată sînt următoarele:


- cultivarea fidelităţii faţă de neam şi ţară, a răspunderii tuturor categoriilor de personal faţă de îndeplinirea cu
credinţă a obligaţiilor ce le revin pentru garantarea suveranităţii, independenţei, unităţii şi integrităţii teritoriale a
statului şi a democraţiei constituţionale în Republica Moldova;
- asigurarea unui nivel de cunoştinţe şi informaţii şi formarea unor convingeri la militarii în termen şi la cei
angajaţi pe bază de contract care să-i motiveze puternic pentru procesul de formare ca luptători şi cetăţeni demni,
ataşaţi valorilor civice şi ostăşeşti, statului de drept şi instituţiei militare;
- cunoaşterea momentelor principale ale istoriei naţionale, a tradiţiilor armatei, lărgirea orizontului de cultură a
cadrelor şi ostaşilor, promovarea valorilor, culturii naţionale şi universale;
- cultivarea sentimentelor de încredere faţă de comandanţi, a spiritului de ordine şi disciplină militară, a
cinstei, dîrzeniei, curajului şi demnităţii a camaraderiei ostăşeşti;
- conservarea, dezvoltarea şi valorificarea patrimoniului cultural şi istorico-militar al armatei;
- menţinerea şi dezvoltarea în rîndul veteranilor, ofiţerilor în rezervă, membrilor familiilor cadrelor militare, a
altor categorii de cetăţeni a respectului faţă de valorile fundamentale ale apărării naţionale;
- integrarea armatei în viaţa culturală şi spirituală a ţării, asigurarea, şi pe această cale, a încrederii şi
respectului public, dezvoltarea relaţiilor culturale cu armatele altor state.

2. Principiile de bază în desfăşurarea activităţilor cultural-educative


În desfăşurarea activităţii cultural-educative din armată trebuie respectate principiile:
- promovarea consecventă a valorilor culturale autentice, naţionale şi universale;
- neutralitatea activităţii de cultură faţă de orice ideologie şi politică de partid, de dogmele şi doctrinele
acestora;
- interzicerea manifestărilor cu caracter discriminatoriu, rasial, defăimător, precum şi a celor obscene, contrare
bunelor moravuri;
- diversificarea ofertelor culturale şi diferenţierea lor în funcţie de categoria de personal căreia i se adresează;
- autonomia instituţiilor de cultură în organizarea şi desfăşurarea propriei activităţi faţă de alte obiective decît
cele enumerate anterior;
- continuitatea demersurilor culturale;
- accesul cu şanse egale şi în condiţii de protecţie socială a întregului personal la valorile patrimoniale şi
culturale din armată şi din afara acesteia;
- preluarea critică a experienţei culturale a instituţiilor de profil civil şi a armatelor străine.

3. Principalele metode ale educaţiei cultural artistice utilizate frecvent în activitatea cultural-educativă din
armată
În expresie sintetică metoda reprezintă ansamblul operaţiunilor ce se constituie ca instrument al acţiunii, prin
intermediul căruia se urmăreşte realizarea unui scop (în cazul nostru prin excelenţă educativ), reclamat de conţinutul
activităţii respective. Ea mai poate fi definită ca modalitate generală de abordare a realităţii, strategie, tehnică de
investigaţie într-un anumit domeniu (cultural-artistic, de pildă).
Se obişnuieşte să se facă distincţie între metodă şi procedeu, înţelegînd prin aceasta din urmă elementul de
detaliu al metodei. În această accepţie, metoda ne apare ca ansamblul procedeelor metodice similare folosite în scopul
rezolvării optime a unor situaţii educative ale unei activităţi.
Principalele metode ale educaţiei care se întîlnesc frecvent în activitatea cultural-educativă din armată sînt:
1. Metoda activ participativă - constă în a găsi modalităţile de a atrage individul şi masa în propria
culturalizare, de a se realiza totul pornind de la ei şi prin ei (metodă cu caracteristici de principiu).
Prin caracterul său dinamic, această metodă face ca întreaga acţiune culturală să dobîndească forţa persuasivă,
putere formativă.
2. Metoda demonstraţiilor concrete (intuitivă) - presupune ca în activitatea culturală să fie folosite
mijloacele audio-vizuale, să se facă apel la desen, tablouri, în explicarea, susţinerea şi argumentarea mijloacelor audio-
vizuale, prin organizarea de standuri, expoziţii provizorii sau permanente, prin alte modalităţi specifice acestei metode,
manifestările cultural-educative şi artistice devin mai interesante, mai bogate în conţinut şi, deci, mai eficiente în plan
educativ.
3. Metoda excursiilor şi vizitelor orientate spre un scop precis.
Poate fi socotită ca un caz particular al metodei intuitive. Prelucrarea informaţiilor culese sub îndrumarea unui
instructor bun cunoscător al itinerarelor şi programului fixat, este o condiţie a reuşitei educative, reclamată de însuşi
scopul acestei metode.
4. Metoda hermeneutică (exegetică) - constă în explicarea, interpretarea acelor fenomene culturale mai puţin
înţelese sau însuşite de masa largă de militari. Dacă avem în vedere că azi poezia, muzica, pictura, sculptura sînt
dominate de un simbolism relativ ermetic, pentru afi înţelese în mod just, pentru a le dezvălui sensul şi o bună parte
din frumuseţile pe care le conţin se apelează la specialişti din domeniul artei şi culturii.
5. Metoda diferenţierii (individualizării) activităţilor culturale este reclamată de faptul că auditoriul căruia îi
sînt adresate manifestările cultural-artistice este receptiv numai în măsura în care ele răspund pe deplin preocupărilor,
vîrstei, specificului atitudinii sale, etc.
Este necesar ca activităţile cultural-artistice organizate la casele ofiţerilor şi în unităţi să fie diversificate într-o
mai mare măsură, microgrupuri şi văzînd centre de interes.
6. Metoda dramatizării - constă în transpunerea în dramă a unei mici lucrări narative, a unui fragment literar,
a unui episod, etc. Ea se foloseşte pentru educarea gustului artistic al militarilor, pentru formarea deprinderilor de
interpretare a rolurilor dramatice şi pentru dezvoltarea aptitudinilor artistice.
7. Metoda mesei rotunde este o metodă de educaţie care se foloseşte ca procedeu dezbaterea. La dezbatere
participă cîteva persoane, specialişti în domeniul vizat de tema pusă în discuţie, ale căror intervenţii sînt coordonate de
un animator (moderator) care şi concluzionează.
8. Metoda schimburilor de experienţă poate fi utilizată între formaţiile artistice din aceeaşi garnizoană, între
instituţiile de cultură din armată sau între acestea şi cele din viaţa civilă.
9. Metoda emulaţiei (întrecerilor, competiţiilor concursurilor) stimulează potenţialul creator al
participanţilor la manifestările cultural-artistice din armată.

4. Principalele forme ale activităţii culturale


Forma este categoria care desemnează structura, modul de organizare a elementelor din care se compune un
fenomen.
Formele activităţilor cultural-artistice apar, în sensul enunţului de mai sus, ca modalităţi de organizare, de
prezentare a conţinutului manifestărilor cultural-educative. Dacă metoda ne oferă calea, drumul pe care trebuie să-l
parcurgem pentru realizarea unor obiective, forma ne permite să pătrundem în elemente de conţinut, optând pentru
anumite modalităţi practice de acţiune, anumite mijloace în funcţie de scopul urmărit, de posibilităţile de care se
dispune la un moment dat.
Forma şi metoda coexistă, se întrepătrund organic şi numai folosirea lor cu măiestrie şi pricepere asigură
finalitatea educativă activităţilor cultural-artistice, făcându-le atractive şi eficiente.
Formele activităţilor cultural-artistice pot fi grupate în funcţie de anumite criterii (reţin atenţia două criterii:
- obiectivele educative urmărite cu prioritate;
- mijloacele prin intermediul cărora îşi exercită influenţa(carte, film, radio, televiziune, etc.)
În funcţie de obiectivele educative urmărite distingem forme specifice pentru:
- educaţie intelectuală şi profesională: conferinţa, simpozionul, sesiunea de comunicări, serile tematice,
lectoratul;
- educaţie patriotică: evocare, comemorare, medalionul, etc.;
- educaţie estetică: teatrul, expoziţia de artă, spectacolul cinematografic, concertul simfonic, de fanfară, coral,
etc.
Conferinţa
Este una din formele cele mai des folosite pentru răspîndirea cunoştinţelor cultural-ştiinţifice şi profesionale
datorită avantajului oferit de această modalitate de a transmite un volum mare de informaţie unui auditoriu numeros
întru-un timp relativ scurt. Printre condiţiile care asigură reuşită, amintim: expunerea sistematică a informaţiilor,
folosirea unui limbaj clar, expresiv, adaptat la posibilităţi de recepţionare ale auditoriului; argumentarea
convingătoare; menţinerea unei legături permanente cu auditoriul; incitarea acestora la o participare efectivă.
Se recomandă ca folosirea acestei forme de activitate cultural-artistică să fie făcută cu mult discernămînt
alegînd teme care să suscite interes şi invitînd pentru susţineree conferenţiari bine pregătiţi, capabil să selecteze
aspectele esenţiale din problematica abordată şi să capteze atenţia auditoriului.
De obicei, asemenea activităţi sunt urmate de întrebări ale participanţilor şi răspunsuri.
Frecvent acest gen de activitate este înlocuit cu dialogul (conferinţa-dezbatere) care menţine în general,
trăsăturile specifice conferinţei tradiţionale cu deosebirea că intervenţia conferenţiarului este foarte scurtă, pentru ca
cea mai parte a timpul afectat să fie folosită pentru dezbateri.
Fazele principale ale unei astfel de activităţi ar putea fi:
- introducerea şi delimitarea subiectului;
- canalizarea şi controlul discuţiilor prin
intermediul unor întrebări judicios alese, corespunzător plasate;
- interpretarea gîndirii grupului de
participanţi prin formularea de către aceştia a unor concluzii intermediare;
- elaborarea unor concluzii finale prin
însumarea concluziilor intermediare formulate concis şi acceptate de majoritatea participanţilor.
Conferinţa poate constitui o formă de manifestare de sine stătătoare sau parte componentă a unor manifestări
mai ample: seară tematică, şezătoare culturală, lectorate. Dacă volumul cunoştinţelor de transmis este mare ele se pot
eşalona într-un ciclu de conferinţe.
Simpozionul
Este o manifestare ştiinţifică, cultural-educativă care foloseşte ca metodă dominată expunerea, căreia i se
adaugă demonstraţia, exemplu, explicaţia, participarea publicului la discuţii, etc. În funcţie de conţinut simpozionul,
poate fi ştiinţific sau literar. Aceasta devine mai interesant atunci cînd expunerile sunt ilustrate printru-un bogat
material intuitiv: proiecţii, planşe, fotografii, grafice, scheme, diagrame, etc.
Specificul simpozionului ca formă de activitate culturală constă în faptul că abordează probleme care se
prestează la soluţii şi interpretări multiple.
Cel care are misiunea de a conduce lucrările simpozionului trebuie să aibă pregătirea şi capacitatea de a
coordona discuţiile, de a răspunde competent la întrebările participanţilor, de a confirma sau infirma soliditatea
ipotezelor emise, de a angaja sala într-o discuţie plăcută, eficient educativă prin precizările şi clarificările aduse în
problema abordată.
Sesiunea de comunicări ştiinţifice
Este o formă de activitate culturală de masă constînd în prezentarea de comunicări ştiinţifice, referate sau
dezbateri care vizează diferite aspecte ale aceleaşi problematici.
La asemenea activităţi sunt antrenaţi oameni de ştiinţă, specialişti din diferite domenii în măsură să prezinte
aspecte inedite cu privire la tema care face obiectul organizării sesiunii ştiinţifice respective.
Lectoratul
Este o formă de organizare a activităţilor-educative servind muncii de răspîndire a cunoştinţelor ştiinţifice,
tehnice şi profesionale în rîndul cadrelor armatei şi al familiilor acestora.
În funcţie de obiectivele educative urmărite distingem:
- lectorate tehnice: organizate în scopul ridicării nivelului profesional, tehnic şi de specialitate al cadrelor
militare;
- lectorate de pregătire pedagogică sau medicală a cadrelor militare şi a familiilor acestora;
- lectorate pentru viitoarele sau tinerele mame, care urmăresc pregătirea medicală a acestora în vederea
îndeplinirii rolului matern.
Lectoratele se desfăşoară ca expuneri (ciclu de expuneri), simpozioane, consultaţii ştiinţifice, întîlniri cu
ingineri, medici specialişti în diferite domenii de activitate.
Seara tematică
Este o formă de manifestare culturală care grupează mai multe activităţi (expuneri, conferinţe - dezbatere,
răspunsuri la întrebări, etc.) desfăşurate pe aceeaşi temă.
Serile tematice pot fi organizate atît la palatele ofiţerilor, cît şi la cluburile de unitate vizînd aspecte din cele
mai diferite ale educaţiei intelectuale, profesionale, estetice, artistice, morale, etc.
Evocarea
Este prilejuită de aniversarea unor evenimente importante din istoria patriei şi a armatei şi oferă posibilitatea
realizării unor autentice trăiri pe plan afectiv-emoţional.
Apelînd la cei care au participat direct la evenimente (veterani de război, cei care au scris cu faptele lor
istoria vremurilor evocate şi acum aniversate) sau la istorici, specializaţi pentru perioada la care se referă evocarea,
se poate reuşi o acţiune care alături de încărcătura emoţională, să fie străbătută de un profund fior patriotic, educativ.
Evocările devin mai interesante şi mai educative dacă sunt organizate la monumente istorice sau pe locul
unde ostaşii noştri au scris istoria cu faptele lor de vitejie. Este bine dacă aceste acţiuni comemorative sunt urmate de
scurte intervenţii artistice momente poetice, recitaluri de muzică şi poezie, montaje literare etc.
Medalionul
Constă în prezentarea succintă a vieţii şi a activităţii unor personalităţi (politice, istorice, ştiinţifice, culturale,
artistice) ilustrată prin diferite mijloace - lecturarea unor fragmente din opera lor (dacă e vorba de scriitori, politicieni
etc.), audierea unor lucrări muzicale (în cazul muzicienilor) şi altele. Se recomandă, dacă există posibilităţi pe plan
local, să se apeleze la cei care au fost contemporani cu personalităţile evocate pentru a face activitatea mai
emoţionantă.
Lectura dramatizată
Constă în citirea expresivă a unor texte literare în care domină dialogul, semnificative prin conţinut şi valoare
artistică pentru opera din care sunt extrase, precum şi pentru scriitorul căruia îi aparţine aceasta. Textul pentru care se
optează poate fi interpretat de o singură persoană sau mai multe, de preferat fiind această a doua variantă. Ea se poate
constitui în activităţi de sine stătătoare sau poate intra în cadrul unor manifestări mai complexe (medalioane literare,
spectacole literar-muzicale, şezătorii literare, etc.).
Recenzia
Constă în prezentarea pe scurt a conţinutului unor cărţi, cu prioritate a celor apărute în editura militară. Pentru
prezentarea cărţilor pe lîngă bibliotecar pot fi utilizaţi specialişti din domeniul circumscris problematicii lucrării sau
chiar cititori pasionaţi.
Momentul poetic
Este redus ca durată şi constă în citirea artistică sau recitarea unui număr restrîns de poezii aparţinînd unui
singur autor sau mai multora.
Recitalul de versuri
Spre deosebire de momentul poetic, este mai mare ca durată ajungînd pînă la 20-25 min. şi se caracterizează
prin unitate tematică. Această formă de activitate este folosită mai ales pentru marcare unor evenimente importante din
viaţa poporului şi a armatei. Reuşita recitalului, este condiţionată de calitatea versurilor selecţionate, de succesiunea
prezentării şi de modul în care sunt prezentate.
Şezătoarea literară
Este o întîlnire a unui grup de scriitori (poeţi, prozatori dramaturgi) cu militari şi familiile acestora în faţa
cărora aceştia îşi prezintă cele mai valoroase lucrări din creaţiile proprii.
Lectura versurilor, a fragmentelor literare, poate fi urmată de scurte audiţii muzicale, proiecţii
cinematografice, momente de muzică folk, etc. Se pot organiza şezători literare şi cu membrii cenaclurilor şi
cercurilor literare care funcţionează pe lîngă palatele ofiţerilor sau cluburile de unitate, folosind şi acest prilej pentru a
face cunoscută creaţia lor publicului.
Forme ale educaţiei muzicale:
Audienţa muzicală - dezbatere
Este o formă de activitatea cultural-artistică în cadrul căreia se prezintă una sau mai multe lucrări muzicale, fie
cu ajutorul unei formaţii instrumentale, fie folosind discuri sau înregistrări pe bandă magnetică după care se angajează
discuţii pe baza acestora cu participarea publicului asistent.
Dezbaterile sunt conduse de un specialist, bun cunoscător al domeniului muzical care face obiectul
dezbaterilor.
Alegerea cu discernământ a pieselor muzicale, prezentarea acestora într-o modalitate artistică elevată, conduc
la reuşita unui asemenea gen de activitate culturală, care poate fi organizată în modalităţi diferite.
Prin organizarea unor cicluri de audiţii muzicale-dezbateri se urmăreşte cultivarea în rîndul militarilor a unei
atitudini active în receptarea şi prelucrarea mesajului muzical, în strînsă dependenţă cu diversitatea relaţiilor sale cu
universul de trăire şi sensibilitate umană.
Dicţionarul muzical
Este o formă de activitate cultural - artistică prin care se urmăreşte familiarizarea auditoriului cu terminologia
muzicală cu trăsăturile specifice limbajului muzical, cu opere, compozitori, stiluri şi curente reprezentative.
Explicaţiile sunt furnizate de un specialist folosindu-se pentru susţinere formaţii instrumentale sau înregistrări.
Discoteca noutăţilor
Este o activitate cultural-artistică prin care se popularizează ultimele realizări ale caselor de discuri precum şi
emisiunile de divertisment ale radio-televiziunii.
Concertul - lecţie
Este organizat în scop educativ constituindu-se într-o formă atractivă de activitate cultural-artistică prin care se
realizează instruirea şi educarea muzicală a militarilor, formarea şi dezvoltarea culturii muzicale şi a gustului muzical.
Pentru explicarea conţinutului mesajului, particularităţilor artistice ale opusurilor prezentate, se apelează la o persoană
competentă.
Se dau indicaţii despre crearea lucrării, respectiv, despre interpretarea ei, pentru a conduce audiţia (percepţia)
şi înţelegerea acesteia.
Prezentarea se poate face fie pentru toate opusurile la început, fie pentru fiecare în parte. În timpul expunerii,
specialistul poate cere orchestrei să execute unele fragmente muzicale, care să ilustreze explicaţiile sale.

Forme specifice educaţiei artistice complexe:


Teatrul cu subdiviziunile proprii: montajul literar, balada dramatizată, procesul literar; expoziţiile de artă;
spectacole cinematografice; concertele (simfonice, corale, de fanfară).
Teatrul anchetă (de revistă)
Reprezintă o dezbatere pe teme de etică, de comportare a militarilor în diferite situaţii (la instrucţie, în
serviciul de gardă, în învoire) analizînd diverse opinii asupra unui personaj care intră în contradicţie cu prevederile
regulamentelor militare. Are caracteristicile unui studiu de caz în care intriga poate fi prezentată prin interpretare de
către participanţi a unor personaje proprii acelui caz Specific acestei forme este contractul permanent cu sale, o parte
din personaje fiind plasate chiar în mijlocul spectatorilor.
Montajul
Este o modalitate de combinare într-o succesiune logică şi organic integrate a unor imagini independente sau
a unor care fac parte dintr-o compoziţie pentru a obţine un ansamblu.
În funcţie de scopul şi mijloacele de realizare ale acestuia, montajul poate îmbrăca diferite forme de expresie
artistică, de la montajul literar, pînă la spectacolul literar-muzical, sau cel de sunet şi lumină.
Montajul literar
Constituie un gen de spectacol unitar în ideea sa artistică (lirică patriotică, baladele populare, etc.), divers în
maniera interpretativă (recitări, teatru scurt, etc.), urmând prezentarea (antologată, integrată sau fragmentară) celor
mai reprezentative creaţii ale unui scriitor sau dintr-un gen literar anume.
Recitaluri de poezie, dans şi muzică
A luat naştere prin desprinderea de montaj literar clasic căruia i s-au adăugat ca elemente de noutate, muzica
folk şi tablourile de dans modern sau popular stilizat.
De regulă textele aparţin unui singur poet; în cazul cînd versurile sunt selecţionate din poeţi diferiţi, este
necesară respectarea criteriului tematic care asigură noutatea spectacolului, unitate ce trebuie întărită şi prin creaţia
muzicală şi coregrafică prezentată.
Montajul audio-vizual
Constă în realizarea unei activităţi unitare, prin îmbinarea unui mesaj sonor, difuzat fie direct, fie imprimat pe
bandă magnetică cu proiecţia unei serii de diapozitive care ilustrează aspecte semnificative, esenţiale prin tematica
textului sonorizat.
III. SECVENŢA FINALĂ

1. Se va reitera tema şi obiectivele lecţiei.


2. Se va verifica nivelul de realizare a obiectivelor propuse pentru lecţia în cauză.
3. Se for formula concluziile generale vizavi de problematica studiată.
4. Se vor clarifica întrebările survenite.
5. Se vor formula 2-3 întrebări de control în vederea determinării nivelului de asimilare a
materialului.
6. Se vor repartiza însărcinări pentru realizare în cadrul şedinţei ce va urma, se va indica literatura.
7. Se vor anunţa calificativele atribuite cu argumentările de rigoare.
8. Se vor da indicaţii privind ordinea în aulă.
9. Se va anunţa sfârşitul lecţiei.

Întocmit:
Șef catedra ştiinţe umanistice şi limbi moderne
locotenent-colonel Valeriu BULAT

„______”_________________________ 2019
APROB
Decan facultate administrație publică
locotenent-colonel Pavel CROITORU

„______”___________________________ 2020

PROIECT DIDACTIC

la disciplina: BAZELE MANAGEMENTULUI MILITAR


TEMA 6 Rolul şi locul lucrului educativ în consolidarea disciplinei militare.
LECŢA 4 Rolul culturii prin tradiţii în educaţia militarilor.
LECŢIE - Seminar

Discutat şi aprobat la şedinţa facultăţii


Proces verbal nr. 179 din 22.08.2019

Chişinău
2020
P LA N U L
de educaţie a militarilor în timpul desfăşurării lecţiei

I. PARTEA INTRODUCTIVĂ:
- se va aminti studenţilor prezenţi unele prevederi ale Regulamentului serviciului interior;
- se va aminti şi se va insista asupra respectării regulilor comportamentale ale militarilor şi
menţinerea disciplinei militare în cadrul lecţiilor.

II. PE PARCURSUL ŞEDINŢEI:


- se va supraveghea asupra respectării regulilor comportamentale şi de disciplină militară;
- se va supraveghea asupra păstrării integrităţii bunurilor materiale din aula de studii.

III. PARTEA FINALĂ:


- se va aprecia respectarea disciplinei militare în timpul desfăşurării lecţiei.

VIII. SECVENŢA INTRODUCTIVĂ


(5 MIN – PLUTON; 10 MIN – LA TORENT)
1. Se va lua cunoştinţă de raportul militarului de serviciu cu salutarea ulterioară a pluton
2. Se va indica militarului de serviciu în vederea pregătirii bazei material-instructive
3. Se va verifica prezenţa militarilor conform registrului şi aspectul lor exterior
4. Se vor da indicaţii în vederea eliminării deficienţelor depistate
5. Se va verifica asimilarea materialului expus şi analizat în lecţiile anterioare (4-5 întrebări de
control)
6. Se va aduce la cunoştinţă tema, scopul lecţiei şi subiectele de studiu
7. Se va trece la expunerea şi analiza materialului propus spre studiere.

TEMA 6. Rolul şi locul lucrului educativ în condiţii de luptă


LECŢA 3. Rolul culturii prin tradiţii în educaţia militarilor

SUBIECTELE DE STUDIU:
1. Evenimentele create de tradiţii.
2. Educaţia în baza tradiţiilor militare.

OBIECTIVELE DE REFERINŢĂ:
1. Să cunoască particularităţile lucrului educativ în baza tradiţiilor militare;
2. Să conştientizeze însemnătatea respectării tradiţiilor militare.

DURATA: 2 ore.
FORMA DE DESFĂŞURARE: seminar (lecţie de evaluare a cunoştinţelor)
METODE DIDACTICE: expunerea, conversaţia, brainstorming-ul, studiul de caz.
MODUL DE ORGANIZARE A LUCRULUI: frontală.
LOCUL DESFĂŞURĂRII: auditoriul 125,126.

LITERATURA RECOMANDATĂ:
1. Organizarea lucrului educativ în unităţile militare ale Armatei Naţionale. Chişinău, Centrul
editorial, 2004.
2. Lucrul educativ în unităţile (subunităţile) militare ale Armatei Naţionale: organizare,
metodologie, experienţă. Centrul editorial, Chişinău, 2004.
3. Bazele muncii educative, curs de lecţii pentru studenţii Academiei militare, Chişinău 2015.

ASIGURAREA MATERIALĂ: planşe, cretă, proector, caiete, stilouri/colorate.

REPARTIZAREA TIMPULUI:
1. Secvenţa introductivă: 5 min.
2. Secvenţa de bază: 70 min.
- subiectul nr. 1 (__ min.) ___ sliduri
- subiectul nr. 2 (__ min.) ___ sliduri
Secvenţa finală: 5 min
II. SECVENŢA DE BAZĂ

În condiţiile determinate de particularităţile, dinamica şi nivelul de dezvoltare a societăţii, de situaţia din sfera
economică, spirituală, social-politică numai formînd personalitatea militarului cu valorile, opiniile, orientările,
interesele, principiile, motivele activităţii şi comportării caracteristice lui, putem spera la o disciplină înaintată prin
care să rezulte îndeplinirea reuşită a misiunilor concrete privind pregătirea armatei pentru realizarea funcţiilor de
apărare a ţării. Aceasta presupune o elaborare temeinică şi multilaterală a planurilor conform sarcinilor încredinţate
apărătorilor în procesul satisfacerii serviciului militar.
Pentru ca un militar să fie disciplinat, adică să poată asculta şi executa ordinele comandanţilor în orice
împrejurare a vieţii lui militare, pe timp de pace sau în caz de război, trebuie să se ţină cont de faptul că este peste
putinţă ca militarul să nu fie influenţat de societatea, epoca şi evenimentele în care trăieşte.
Ca urmare ar fi necesar să se ţină cont de rezistenţa şi persistenţa tradiţiilor în cadrul comportamentului
cultural ca unul dintre factorii importanţi de care este influenţat militarul.
Nu trebuie pierdut din vedere faptul că fiecare fenomen social are o structură a sa, este determinat de tradiţii şi
necesităţi care manifestă o anumită rezistenţă la ceia ce se cheamă noutate.
Întrucît tradiţia constituie un factor de rezistenţă la schimbări, este important ca şi în analizarea practicilor de
petrecere a timpului liber a militarului să avem în vedere acest element. La construirea tradiţiilor într-un organism
militar trebuie să se ţină cont de:
 necesitatea studierii determinantelor tradiţionale;
 tradiţia să nu genereze inadaptarea la noile condiţii;
 modul de influenţare a noului;
 tradiţiile ce ţin de provenienţa componentelor colectivului militar.
Cunoaşterea de către militar a tradiţiilor istorice ale neamului, a trecutului armei şi a unităţii în care se
instruiesc, constituie o premiză necesară raportării permanente a propriului comportament la înălţătoarele pilde de
eroism şi jertfă ostăşească pe care ni le oferă cei care au servit cu cinste Ţara sub Drapel.
Tradiţiile militare reprezintă manifestările, acţiunile şi simbolurile care au o legătură directă cu specificul
serviciului militar şi se constituie într-un mijloc important pentru dezvoltarea sentimentelor patriotice, a demnităţii şi
mîndriei ostăşeşti, spiritul de sacrificiu, ataşamentul faţă de valorile militare perene şi solidaritatea de corp.
Dezvoltarea şi întreţinerea disciplinei militare nu se poate face numai prin instrucţie ci şi prin cultivarea
tradiţiilor militare. Acestea se pot realiza prin:
- cinstirea eroilor care şi-au sacrificat viaţa pentru independenţa şi integritatea Ţării;
- sărbătorirea, într-un cadru solemn a zilelor cu mare semnificaţie în viaţa poporului şi a armatei;
- aniversarea celor mai importante momente din istoria armatei, a unităţilor şi instituţiilor militare;
- serbarea zilei formării unităţii militare, succeselor obţinute în luptă, adoptarea denumirilor onorifice, cinstirea
Drapelului de Luptă;
- serbarea momentelor importante din viaţa unităţilor şi a personalului acestora, cinstirea eroilor unităţii,
comandanţilor, şefilor de promoţii;
- marcarea în cadru festiv a evenimentelor mai importante din viaţa şi activitatea corpului de cadre militare.

1. Evenimentele create de tradiţii


Retrăirea de către militari a evenimentelor create de aceste tradiţii vor influenţa calitatea unică şi
neînlăturată a militarului de a cunoaşte şi a voi să îndeplinească ordinele superiorilor săi cu mai multă străduinţă şi cu
o calitate înaintată. Aceste activităţi se planifică de obicei în timpul liber şi pot fi următoarele: comemorările,
aniversările, ceremoniile militare şi educaţia în baza tradiţiilor militare.
Comemorările se realizează cu ocazia Zilei Eroilor căzuţi pentru independenţa şi integritatea Ţării în diferite
perioade istorice şi a împlinirii unui număr de ani de la desfăşurarea unor evenimente ce au fost însoţite de sacrificii
individuale sau colective în lupta pentru libertate.
Comemorările pot cuprinde:
- depuneri de coroane şi buchete de flori;
- defilări ale gărzii de onoare, efectivelor unităţilor şi orchestrelor militare;
- întîlniri cu veteranii acestor evenimente;
- vizite la muzeul militar şi la muzeele civile;
- simpozioane, mese rotunde, colocvii şi sesiuni de comunicări ştiinţifice;
- servicii religioase şi slujbe de pomenire a eroilor, săptămînale sau lunare de filme documentare şi artistice,
apeluri solemne etc.
Aniversările se organizează cu prilejul împlinirii unui număr de ani de la naşterea unor personalităţi, ori de la
producerea unor evenimente cu urmări faste în viaţa armatei.
Aniversările pot cuprinde:
- Ziua Armatei Naţionale marchează data întemeierii la 3 septembrie 1991 şi constituie un prilej de evidenţiere
a tradiţiilor acesteia şi rolului pe care îl deţine în societatea civilă fără a lua în considerare perioada nu prea mare de
activitate.
- activităţile se pot desfăşura la monumente, muzee, cluburi militare, simpozioane, mese rotunde şi sesiuni de
comunicare ştiinţifice, filme şi spectacole, cenacluri literare, lansări de carte, victorine radiofonice (emisiuni concurs),
vernisaje şi alte acţiuni omagiale. Cu prilejul zilelor festive de nivel naţional, în Armata Naţională se desfăşoară
activităţi specifice, în unităţi şi subunităţi, organizate cu forţe proprii sau în colaborare cu alte ministere, organizaţii
publice locale cointeresate. Respectul faţă de simbolurile statului şi ale armatei se regăseşte pe accesoriile uniformelor
– bonete, căciulă, ecusoane, insigne de studii, medalii jubiliare şi de merite în serviciul militar, în cadrul activităţilor de
menţinere a păcii, precum şi alte însemne heraldice reprezentative – ele simbolizând cea mai convingătoare dovadă a
faptului că purtătorul acestor înalte simboluri este apărătorul intereselor statului şi poporului.
Ceremoniile militare prilejuite de serbarea Zilei Independenţei (Republicii) - 27 august, Limba Noastră - 31
august. Zilei Armatei Naţionale - 3 septembrie, zilei uşilor deschise, zilei depunerii jurământului militar, înmânării
drapelelor de luptă, zilei recrutului şi de alte evenimente din viaţa statului şi a Armatei Naţionale se desfăşoară în
conformitate cu regulamentele militare şi alte acte normative.
Locul de desfăşurare a acestor activităţi se stabileşte în spaţii publice sau în unităţile militare unde sînt invitaţi
părinţii, rudele prietenii şi alte categorii de persoane. Implicarea maximă a militarilor la desfăşurarea acestor activităţi,
în prezenţa persoanelor invitate, dă posibilitate militarului să se manifesteze pe deplin şi să demonstreze capacităţile
sale acumulate la activităţile de instrucţie desfăşurate în unitate, prin efectuarea unor exerciţii de luptă demonstrative.
Aceste condiţii prin urmare vor impune îndeplinirea de către militari a datoriei cu pricepere, tragere de inimă,
unire desăvîrşită şi pot fi folosite ca condiţii de instruire.
Cele mai frecvente ceremoniale sînt cele organizate la:
- începutul sau încheierea perioadei de studiu, ciclu de instruire ori an de învăţămînt militar;
- depunerea Jurămîntului militar;
- primirea sau decorarea Drapelelor de luptă;
- evocarea unor fapte istorice, personalităţi sau eroi ai armatei, ai marii unităţi (brigadă) sau unităţi (regiment,
batalion independent);
- recompensarea unor militari prin fapte deosebite;
- preluarea comenzii de către un nou comandant;
- acordarea unor denumiri onorifice;
- comemorarea camarazilor căzuţi în timpul îndeplinirii misiunilor de luptă şi speciale de serviciu, paza
obiectelor de stat, Drapelelor de luptă, altor obiecte şi bunuri materiale ce ţin de viaţa şi acţiunile Armatei Naţionale
etc.
Prin aceste manifestări cu caracter ostăşesc, tradiţiile militare sînt promovate de la un contingent la altul, ca
simbol al moştenirii virtuţilor înaintaşilor noştri. Ceremonialele militare sînt prilejuri de trăire intensă cu toţi
participanţii la astfel de trăiri civice şi ostăşeşti.
De asemenea contribuie la educarea valorilor moral-spirituale şi cultural-istorice ce reflectă specificul formării
şi dezvoltării societăţii şi statului nostru, conştiinţa naţională, modul de viaţă. Ele includ dragostea neprecupeţită şi
devotamentul faţă de poporul şi ţara în care trăieşti, mîndria de neam, de apartenenţa la faptele, încercările şi
problemele poporului, onoarea locurilor sfinte şi simbolurilor naţionale, pregătirea pentru slujirea destoinică şi plină de
spirit de sacrificiu societăţii şi statului.
2. Educaţia în baza tradiţiilor militare
Educaţia în baza tradiţiilor militare reprezintă forme specifice stabile, create istoric, transmise din generaţie în
generaţie, ale relaţiilor în organizarea militară sub aspectul ordinii, regulilor şi normelor de conduită, valorilor
spirituale, obiectivelor şi obiceiurilor morale. Cele mai importante tradiţii militare, care exercită o mare influenţă
educativă asupra militarilor şi generaţie tinere din ţară sînt:
- fidelitatea jurămîntului militar, Drapelului de luptă, slujirii în interesele poporului şi nu în favoarea unor
partide aparte şi liderilor lor;
- spiritul plin de abnegaţie şi sacrificiu în luptă pentru obţinerea victoriei;
- eroismul şi bărbăţia în masă prin păstrarea independenţei tării;
- vitejia militară, capacitatea de a lupta cu dîrzenie greutăţile serviciului militar;
- democratismul dintre militari şi încrederea reciprocă.
Educaţia în baza tradiţiilor include:
- aplicarea activă a tradiţiilor istorice;
- antrenarea veteranilor celui de-al doilea război mondial, participanţilor la alte acţiuni militare, veteranilor
armatei şi a combatanţilor în manifestările principale de educaţie;
- desfăşurarea ritualurilor ce dezvoltă sentimentul de mîndrie pentru apartenenţa la Armata Naţională, la
marea unitate militară, unitate militară.
Toate aceste direcţii sînt legate organic între ele şi formează un proces unic al activităţii practice.
Organizarea şi desfăşurarea măsurilor concrete privind slujirea destoinică Patriei presupune aplicarea
mijloacelor corespunzătoare, care să contribuie la realizarea sarcinilor. Sistemul acestui mijloace include trei
componente de bază:
- tehnico-material;
- instructiv-educativ;
- organizaţional.
Toate trei grupuri de mijloace sînt strîns legate între ele, se completează reciproc şi numai aplicarea integrală şi
complexă a acestora conduce la atingerea scopului principal în procesul educativ.

III. SECVENŢA FINALĂ

1. Se va reitera tema şi obiectivele lecţiei.


2. Se va verifica nivelul de realizare a obiectivelor propuse pentru lecţia în cauză.
3. Se for formula concluziile generale vizavi de problematica studiată.
4. Se vor clarifica întrebările survenite.
5. Se vor formula 2-3 întrebări de control în vederea determinării nivelului de asimilare a
materialului.
6. Se vor repartiza însărcinări pentru realizare în cadrul şedinţei ce va urma, se va indica literatura.
7. Se vor anunţa calificativele atribuite cu argumentările de rigoare.
8. Se vor da indicaţii privind ordinea în aulă.
9. Se va anunţa sfârşitul lecţiei.

Întocmit:
Șef catedra ştiinţe umanistice şi limbi moderne
locotenent-colonel Valeriu BULAT

„______”_________________________ 2019