ANEMIILE

Eritrocitele (hemati ile sau globulele ro§ii) sunt celule sanguine care iau nastere In mäcluva osoasà, ca
rezultat al proliferärii §i maturatiei eritroblastilor, Intrun ritm de 150 000 celule/minut. La majoritatea
mamiferelor eritrocitele mature sunt celule anucleate. La toate celelalte vertebrate (exceptie salamandra) ele
sunt celule nucleate. Eritrocitele mamiferelor pierd pe parcursul procesului de diferentiere si maturare toate
celelalte organite intracitoplasmatice, inclusiv motocondriife, iar calea de producere a energiei, necesarä
proceselor metabolice proprii, se realizeazá fermentativ prin glicoliza glucozei 134)6 Ia acid lactic. Mai mult
decit atit eritrocitul nu prezintà receptor pentru insulina drept consecinta captarea glucozei nu este reglata de
insulinà. Lipsit de nucleu §i celelalte organite intracitoplasmatice eritrocitul nu are capacitatea de sinteza a
produ§ilor structurali motiv pentru care are o viata relativ scurta (120 zile).
Eritropoieza este etapa de proliferare §i diferentiere specifica a eritrocitelor, etap6 ce are loc in organe
specializate. In perioada prenatalà eritropoieza se petrece in insulele mezenchimale ale tesutului
conjuncti v, fi cat §i splink pentru ca in perioada postnatalä sa se producá in macluva osoasá hematogenà.
La un adult normal sunt descárcate in circulatie 2.16 X 10 11 eritrocite/zi, un numär echivalent fi ind distruse
prin hemoliza fi ziologica, ceea ce Inseamna ca aproximati v 1% din totalul eritrocitelor circulante sunt
reinoite.
Eritropoieza presupune existenta unor precursori capabili sã prolifereze §i apoi sa se diferentieze
specific care treCind printr-o sunccesiune cunoscuta de mai multe generatii de celule eritroide sä se ajunge` In
final la eritrocitul adult. In acest proces de maturare celularà se constata, odata cu trecerea de la un stadiu Ia
altul, diminuarea progresiva a nucleului Si in final expulzia sa, proces care se petrece, de la un anumit stadiu
de dezvoltare concomitent cu incárcarea cu hemoglobins.
Pentru proliferarea Si maturarea eritrocitelor sunt necesare o serie de substante (enzime,
coenzime, aminoacizi, vitamine: B12, acid folic, B6, cupru, zinc, cobalt), majoritatea provenite din alimentatie.
Diferenti erea si maturarea eritrocitelor se face sub infl uenta unui sti mul specific — eritropoetina —
dup5 un ciclu relativ bine cunoscut.
Se pleaca" de la celula stem cap de serie, pluripotentá, multi potentä, unipotentk parcurgindu-se
ulterior mai multe satdii: proeritroblast, eritroblast bazofil, eritroblast policromatofil, eritroblast oxifil,
reticulocit, formã sub care p6trunde in circulatie si in final forma adultà, cea de eritrocit.
In ti mpul procesului de maturati e se produce i incarcarea citoplasmei cu hemoglobink proces care se
desfa"§oara simultan cu involutia nucleului. Incepind cu stadiul de eritroblast policromatofil nucleul nu se mai
divide fiind expulzat practic de eritroblastul oxifi l iar in celulä râmin urme de cromati ná nuclear - à chiar §i
in reticulocit, urme ce dispar din citoplasma celuiui adulte.
Factorul principal de care depinde reglarea productiei medulare de eritrocite este presiunea parti alä
a oxigenului. Hipoxia ti sularä sti muleaza sinteza de eritropoetina, glicoprotein6 cu actiune dubra: pe de o
parte stimuleazâ diferentierea celulelor §u§e, cu hiperplazia comparti mentului eritroblasti c pe de altà
parte
accelereaza viteza de maturare prin favorizarea expulziei nucleului eritroblaVilor
eliberarea in circulatie a eritrocitelor tinere, reticulocitelor, care devin celule adulte
intr-un timp foarte scurt (1-2 zile). Eritrocitele sunt deci celulele mature, functionale, ale seriei eritrocitare,
celule fare nucleu, cu citoplasma oxifilà, datorita incarcarii cu hemoglobina, care au rol in transportul gazelor
sanguine (oxigen, bioxid de carbon).
Patologia seriei eritrocitare imbraca doua aspecte cantitative distincte:
· Scaderea cantitätii de hemoglobina §i a numarului de eritrocite sub valorile normale, aspect
caracteristic sindroamelor anemice;
· C re § t e re a a c e st o r c o n st a n t e , p e st e va l o r i l e n o r m a l e , a s p e c t caracteristic
sindroamelor poliglobulinice.
Diagnosticul unui sindrom anemic se bazeaza atit pe semnele clinice cit §i pe examenele de laborator
(numar hematii, hemoglobina, hematocrit, frotiu de singe periferic §i/sau de maduva, nurnär reticulocite,
investigatii biochimice, enzimatice, imunologice, etc). Evaluarea cantitative a eritrocitelor circulante permite
o prima apreciere a gradului anemiei. Dace se is drept sriteriu valoarea hemoglobinei sindroamele
anemice pot fi clasificate in:
· Usoara — Hb = 10-12 g /%;
· Mode ratá H b = 7- 1 0 g /% ;
· Severa — Hb = < 7g/%.
Aceasta apreciere este doer orientati va deoarece severitatea sindromului anem ic este d ictate de
inten sitatea exp rim arii sale clinice §i de caracte ru l etiopatogenic. Clinic o prima apreciere a severitatii
bolii se face urmárind frecventa pulsului §i valoarea tensiunii arteriale, constante hemodinamice care
sufera modifi cari prompte in anemie datorita mecanismelor adaptati ve de interventi e prompt& Totu§i nu
trebuie uitat faptul ca tocmai datorita mecanismelor adaptative un sindrom anemic apare clinic mai §ters din
punct de vedere simptomati c sau mai zgomotos in functie de rapiditatea instalarii, virsta pacientului, starea
functionalà a aparatu lu i card io-vasc ula r § i a lte le . 0 ane mie insta lata lent p oate ra mane
asimptomatica a perioada relativ indelungata de timp pind se ating valori destul de critice ale hemoglobinei. In
aceste conditii volumul sanguin circulant este corectat permanent iar organismul se adapteaza treptat,
treptat la hipoxie prin ajustarea curbei de disociere a oxihemoglobinei §i prin cre§terea travaliului cardiac.
Mai mult decit atit individul isi reduce involuntar activitatea fizica datoritä incapacitatii sale de efort.
A n e m ia n u e st e o b oa l a "p e r se " c i m a i d e g ra b a e ste o m a n i fe sta re fiziopatologica a unui
grup foarte varlet de boll. Deobicei, in mare, conditiile care induc un sindrom anemic rezultá din:
Ř Afectarea producti ei de eritrocite,
Ř Pierderea de singe integral,
Ř Cre§terea distrugerii eritrocitare,
Ř Combinarea tuturor celor trei mecanisme.
Grup numeros de afecti uni §i foarte heterogen, din punct de vedere at etiologiei, patogeniei §i at
tratamentului, sindroamele anemice recunosc numeroase criterii de clasificare. Multe clasificari au fost facute
din considerente didactice dar cele mai multe sunt de foarte mare ajutor in vederea facilitatii diagnosticului
§i mai ales at stabilirii unei conduite terapeutice corecte. 0 clasificare unanim acceptata drept deosebit de
utila in facilitarea diagnosticului §i eficacitatea terapeutica, este clasificarea morfologicâ b HEM hemoglobins
eritrocitarà medie), CHEM (concentratia medie de hemoglobinã eritrocitarà).
I. Anemiile normocrome macrocitare — sunt sindroamele anemice in care eritrocitele prezintà
valori normale ale HEM §i CHEM §i crescute ale VEM.
11. Anemiile hipocrome microcitare sunt sindroamele anemice in care eritrocitele prezint6
valori s 'cázute ale HEM. CHEM §i VEM.
III. Anemiile normocrome normocitare sunt sindroamele anemice in care eritrocitele prezintavalori
normale ale HEM, CHEM §i VEM dar un nurnãr scãzt de celule.
I ANEMI1LE NORMOCROME MACROCITARE — sunt sindroamele anemice in care VEM este mai mare decit
limits maxima a normalului iar inc5rcarea cu hemoglobin6 exprimatà prin indicii HEM §i CHEM este normalá.

ANEMIILE MEGALOBLASTICA
A c e s t e s i n d r o a m e a n e m i c e s u n t c u n o s c u t e s u b n u m e l e d e a n e m i i megaloblastice deoarece
precursorii medulari prezintä forme deosebit de marl — megalobla0 jar in periferie apar celule cu un VEM
crescut — macrocite dar normal invärvcate cu hemoglobin5 (HEM §l CHEM cu valori in limitelele normalului.
Intreaga linie a precursorilor medulari prezint6 forme neobi§nuit de marl iar nucleul este disproportionat
de mic in report cu ma'rimea celulelor. Pe másuit ce se realizeazä maturarea celulará incepe sinteza de
hemoglobinã iar cromati na nuclearã se degradeaza Conti nutul in hemoglobinâ este normal, fapt pentru
care anemiile macrocitare sunt morfologic clasifi cate drept anemii normocrome. Cauza acestor anemii este
deficitul de catalizatori — Vitamina B12 §i/sau acid folic.
Vitamina B12 §i acidul folic au rol esential de coenzim5 in sinteza AND-ului, factor al multiplicärii
celulare. Carenta acestor substante se rãsfringe asupra seriei eritroblastice prin perturbarea diviziunii celulare la
nivelul màcluvei, tocmai datorità inhibitiei sintezei de AND, fapt ce determiná "blocarea mitozelor". Sinteza de
ARN, factorul de maturare al metabolismului citoplasmatic, nu este afectata" §i in felul acesta rezultä un
dezechilibru AND/ARN, dezechilibru ce in fi nal va duce la i n s ti t u i r e a u n u i a s i n c r o n i s m i n t r e
m a t u r a r e a n u c l e a r k d e fi c i t a rà § i c e a citoplasmatick normal& Produsul final al acestui proces este o
celulá foarte mare, tines, megaloblast, a carei formä mature poartä denumirea de macrocit.
Anemiile megaloblastice prezinta dou'a marl forme:
1. Anemii megaloblastice prin carentà de vitamina B12
a. Anemie megaloblasti cä prin defi cit primar de vitamina B12, formä ereditark boala Addison-
Biermer;
0. Anemii megaloblasti ce secundare, parabirmeriene.
2. Anemii megaloblastice prin deficit de acid folic.
Carenta de vitamina B12 este determinatä in cele mai multe cazuri de deficitul de factor intrinsec, Castle.
Acesta este o glicoproteiná produs6 de celulele parietale ale mucoasei gastrice in prezenta acidului clorhidric.
Factorul intrinsec formeaza" o legàturà strinsá cu vitamina B12 (factor extrinsec) dui:A ce aceasta a fost
desthcutã din complexul alimentar la nivelul intestinutui. Complexul factor intrinsec-vitamina B12 este cuplat cu
receptorii specifici de la suprafata microvilozitalilor de la suprafata ileonului terminal, proces care este
dependent de prezenta unui pH de 6,5 precum ci de prezenta ionilor de Ca ++ §i Mg. Numai in felul acesta
vitamina B12 trece in singe. Tra n s p o r t u l p l a s m a ti c a t v i t a m i n e i e st e d i n a c e s t m o m e n t a s i g u ra t d e o
transcobalamina Dintre cele trei transcobalamine cunoscute numai transcobalamina azata pe indicii
eritrocitari VEM (volum eritrocitar mediu),
II este adevarata proteins transportoare ce leaga aproape integre vitamina B12 absorbita §i o transports in
tot organismul pins la nivelul receptorilor membranelor celulare. De aid ; dupe endocitozá i degradare
proteolitica in lizozomi a complexului transcobalamina II-vitamina B12. Vitamina B12 ajunge Ia nivelul
mitocondriilor, este convertità in forme coenzimatice §i reapare, libera, in plasma.
Lipsa factorului intrinsec ce duce la carenta de vitamina B12 poate fi:
D ereditara — primara — caracteristic anemiei pemicioase Biermer, sau
Ø dobindità — secundara — caracteristic anemiilor parabiemeriene.
C e a m a i f re c ve nta con se c i nta a d e fi c i t u lu i d e v ita m i n a B 1 2 e ste a n e m ia pernicioasä, termen
utilizat pentru anemia megaloblastica datorata lipsei factorului intrinsec, cauza primara fiind atrofia mucoasei
gastrice. Acest tip de sindrom anemic este considerat drept o boala autoimuna datorita evidenti erii la
peste 90% din bolnavi a prezentei unor autoanticorpi anticelule parietale ale mucoasei gastrice. Mai specific
bolii biermer sunt anticorpii anti factor intrinsec prezenti in ser la peste 56% din pacienti. Sunt anticorpi de tip
IgA §i IgG iar rolul lor patogenic este dovedit cert; interfereaza cu absorbtia vitaminei B12 prin impiedicarea legárii
ei de factorul intinsec (anticorpi blocanti).
Boala este mai frecvent intilnitä in peninsula Scandinavica, Anglia, Wanda. Ca repartitie pe sexe cel
feminin este mai afectat cu toate ca in Statele Unite repartitia pe sexe pare sa fie egala.
Alte cauze ale anemiilor megaloblasti ce includ atrofi a cronica a mucoasei gastrice §i
gastrectomiile totale sau parti ale. Atrofi a cronica gastrice poate fi precipitate de ingestia exagerata de
alcool, ceaiuri fierbinti, fumat. Aceastä gastrita cronica distruge celulele parietale ale mucoasei gastrice
scazind in felul acesta secretia de factor intrinsec, acid clorhidric §i pepsins.
Anemia pernicioasa afecteaza atit precursorii eritrocitari cit §i cei leucocitari. Cei trombocitari sunt
deobicei foarte putin afectati.
Modificarile hematopoetice depind in foarte mare masura de gradul deficitului de vitamina B12 §i de
cauzele metabolice care stau la baza anemiei. Boala se instaleaza lent. In momentul diagnosticarii, deobice
este severs. Simptomele precoce sunt de cele mai multe on ignorate de pacient: infectii, ameteli, tulburari
gastrointestinale, cardiace sau renale. Cind hemoglobina scade semnificativ, 7-8g%, indivizil prezinta
simptomele clasice ale unui sindrom anemic (släbiciune, oboseala, parestezii ale degetelor §i picioarelor,
tulburari ale mersului etc.). Bolnavii se mai pot plinge de pierderea apetitului, dureri abdominale, scadere
ponderalà, dureri la nivelul limbii care este netedä §i ro§iatica (glosita Hunter). Tegumentele pot deveni
galbene ca lämlia datorita combintiei de paloare cu icter.
Carenta de acid folic ce se produce datoritä aportului insufi cient, in cele mai multe cazuri, duce Ia o
anemie macrocitara cu hematopoeza megaloblastica identica celei prin deficit de vitamina B12. Aceastà carenta
este mai frecvent intilnità decit cea prin lipsa cobalaminei (vitamina B12) aparind in special la alcoolicil cronici,
sau in alte tulburari de absorbti e. Manifestarile clinice sunt similare cu cele din anemia pemicioasä cu
exceptia sindromului neurologic care lipse§te_
Hematologic, in ambele forme, in singele periferic apareo scadere a numarului de eritrocite, uneori sub
1 mil/mm 3, semnalindu-se o poikilocitozä cu anizocitoz6 §i macrocitoza" tipicä. Durata de viata a hematillor este
scurtä (mai mica de 60 de zile) iar hemoliza este precoce, bilirubina indirecta este crescutä. La toate acestea
se poate adauga leu La nivel medular, datorita blocarii mitozelor, apar celule marl, incarcate cu
hemoglobina (megalobla§ti) cu predominanta elementelor tinere, bazofile ("maduva albastra").
II ANEMIILE HIPOCROME MICROCITARE — sunt sindroamele anemice in care VEM este mai mic decit
limita inferioara a normalului iar incarcarea cu hemoglobina exprimata prin indicii HEM §i CHEM este scazutä.

ANEMIA FERIPRIVA
Anemia feripriva apare atunci cind corpul nu deti ne destul ti er. Organismul necesitä fier pentru a
produce hemoglobina. Hemob(obina este o substanta care se afla in eritrocite (globulele rosii) care transports
oxigen de la plamIni la toate celulele corpului. Fara destul fier, corpul produce eritrocite mai mici §i mai putine.
Rezultatul consta in cantitatea de hemoglobina disponibilä mai mica §i celule corpu(ui nu vor fi alimentate Cu o
cantitate suficienta de oxigen. Deficientele de fier sunt descoperite cel mai des la copii mai mici de 2 ani §i
la fete §i femei care au o menstruati e abundenta. Deficitul de fier care e destul de gray pentru a provoca
anemie poate conduce la probleme serioase la femeile insarcinate §i copii mai mid de 5 ani.
CAUZE
Anemia feripriva este provocata de nivelele reduse de fi er din organism. Nivele reduse de tier pot
apârea din urmatoarele motive:
- sangerare menstrualä foarte abundent
- singerri in maladii diverse ca: ulcerul gastro-duodenal, hemoroizii, cancerul digestiv sau utilizarea cu
regularitate a aspirinei sau a altar droguri cu repercursiuni asupra integritatii mucoasei gastrice, gingivoragii,
varice esofagiene, epistaxis cronic etc. Persoanele aflate in aceste situatii ar putea sa nu con§tientizeze
pierderile de singe. Aceste tipuri de singerari sunt principala cauze pentru anemia feripriva (a barbati §i la
femei trecute de menopauza
- lipsa de tier in dieta. Aceasta este un risc special pentru aceia cu necesar mare de tier, precum copii mid,
adolescentii §i femeile insarcinate
- absorbtia scazutä de fier a organismului. Aceasta nu este o cauza obi§nuita pentru
deficienta de fier, dar poate aparea la persoanele care au anumite maladii precum boala celiaca sau care au
o parte din stomac sau intesti nul subfi re indepartate chirurgical.
SIMPTOMATOLOGIE
Anemille feriprive u§oare in cazurile u§oare ar putea sa nu provoace simptome evidente. Dace anemia este
accentuate simptomele pot fi:
-slabiciune, oboseala Si lipsa rezistentei is efort
-dispnee (respiratie anevoioasà) in timpul exercitiilor
-cefalee (dureri de cap)
-dificultäti in concentrare
-irascibilitate
-stars de ameteala
-tegumente palide
-dorinta de a ingera substante care nu sunt neapärat comestibile (sindom pica). In particular, a pofta pentru
inghetatà poate fi un semn de anemie din Hasa de fier. Alte semne pot fi:
-tahicardie, unghii foarte fragile, buzele crapate, Ilmba depapilata (neteda) Si dureroasä. Nou nascutii §i
copii mici care au anemie feripriva pot sa nu creasca cu modificari somatice §i tulburarari de dezvoltare
intelectuala.
copenia cu granulocite gigante, multisegmentate.
Complicatii
Netratatá, anemia feripriva" se poate agrava, ducind la alte probleme de sãnátate:
- probleme cardiace - ritm cardiac accelerat sau neregulat. Inima trebuie sa pompeze mai mult sange
pentru a compensa defi citul de oxigen din sange la pacienti i cu anemie. La persoanele care sufera de
boll coronariene (ingustarea arterelor ce iriga inima), anemia netratata poate duce Ia angina — dureri
toracice cauzate de deficitul de oxigen si de reducerea fluxului sanguin la miocard (muschiul inimii).
- Probleme in timpul sarcinii — la femeile insarcinate, anemia feripriva severe este asociata cu riscul unei
nasteri premature. Dar afectiunea este usor de prevenit si tratat la femeile care iau suplimente de fier.
- Tulburari de crestere — Ia copii, anemia carentiala feripriva poate antrena o intarziere de crestere.
Anemia netratata poate cauza un retard fizic si mintal la copii, in domenii precum mersul sau vorbitul. In plus,
anemia prin carenta de fier este a s o c i at a c u o i n c i d e n ta c re s c u t a a i n t ox i c a ti e i c u p l u m b ( s a t u m i s m )
s i o susceptibilitate crescuta la infectii.
-
ANEMIA SIDEROBLASTICA
Anemiile sideroblasti ce sau sideroacresti ce reprezinta un grup heterogen de anemii caracterizate
prin:
1. Eritropoieza" inefi cientä, cauzatà de a hemoglobinä modifi catá.
2. Numár crescut de sideroblasti (eritroblast ce conti ne complexe de Fe depozitate in exces Ia
nivelul mitocondriei).
3. Cresterea nivelului fi erului total in organism.
4. Eritrocite hipocrome In periferie.
Anemia sideroblastica poate fi ereditarà sau dobindità. Forma ereditarà este rar intilnits si In aproape
toate cazurile cunoscute pinä acum a fast identificatá la bärbati susti nindu-se transmiterea recesiv6 legatà de
cromozomul X. Rare cazuri de transmitere autozomaa ce afecteazá i sexul feminin au fast comunicate.
Anemiile sideroblasti ce dobindite sunt cele mai frecvente si in cele mai multe cazuri se datoreazá
unor medicamente (izoniazidà, cloranfenicol, fenilbutazonä) sau intoxicatiilor cu etanol, plumb, cupru.
Mecanismul de producere al acestor anemii ne este pe deplin elucidat; totusi exists dovezi care
aratä lipsa sau scàderea activitatii unor enzime ce controleazá sinteza hemului.
In singele periferic agar eritrocite mid, hipocrome, de märimi si forme variate (anizocitoz6 cu
poikilocitoz6), cu stigmatele Incärcárii in exces cu fier (corpusculii Pappenheimer). Nevelul scàzut al
hemoglobinei sti muleazá eritropoieza fapt ce provoac6 o hiperplazie medularà grosolank abundentà si
in felul acesta se perpetueaz5 anemia.
Din pund de vedere al simptomatologiei clinice pe lIng5 manifest6rile cardio vasculare i respiratorii,
comune oric6rui sindrom anemic, indivizii cu anemie sideroblasti cã pot prezenta semne care sä ateste
supraIncàrcarea cu fi er — in special in formele ereditare:
Hepatosplenomegalie moderath — desi fundia ficatului poate fi normalà sau Boar usor modificatà;
Pigmentati e anormalä a pielii colorati e bronz;
Man ife stá ri d in p a rtea a lta r organ e ca u rm a re a sup ra I nca rcà rii cu fi e r (insuficientà renalá,
tulburäri de ritm cardiac).

SINDROAMELE TALASEMICE
 Talasemiile se impart in talasemii alfa, in care exista o deficienta de sinteza a globinei alfa, si talasemii
beta, in care productia de globina beta este deficienta. TALASEMIILE ALFA - au drept rezultat un exces de
lanturi globinice beta la copil si la adult si un exces de lanturi globinice gama Ia nou-nascut. Lanturile beta care
se acumuleaza formeaza tetrameri -hemoglobina Barts (4 lanturi gama) la sugari si hemoglobina H (4 lanturi
beta) Ia adulti. Acesti tetrameri sunt hemogiobine anormale, cu o mare instabilitate, o curba de disociere a
oxigenului deviata la stinga, lipsitä de aspectul sigmoid normal. Manifestaile hematologice ale talasemiilor
alfa sunt in functie mai ales de gradul de acumulare al acestor tetrameri, iar aceasta depinde, Ia randul sau, de cit
de multi din cei patru loci alfa au suferit deletii sau au fost inactivati prin mutat'. Deletia sau mutatia tuturor celor
patru loci alfa este cea mai catastrofalá forma" de talasemie, fi ind incompati bil5 cu viata extrauterine, feti i
decedind la na§tere, prin hidrops fetalis, sau la scurt ti mp dupe na§tere. Feti i sunt foarte edematiati §i
au foarte putinâ hemoglobinä in circulatie, aceasta find aproape in totalitate hemoglobina Bats. Deletia sau
mutatia a trei din cei patru loci alfa, ca urmare a deletiei a trei din genele pentru globina alfa duce la aparifia
hemoglobinei H. Pacientii prezinta anemie microcitara si hipocroma, cu celule „In tints" Si carpi Heinz pe
froti urile de singe. Debutul poate sä se manifeste in copilkie, dar in cazurile mai u§oare primele
manifestai apar adesea abia in viata adult& Anemia hemoliti c6 cu splenomegalie marcatä este forma
caracteristi c6 de prezentare. Numarul reticulocitelor este crescut.
Diagnosti cul formelor severe ale talasemiei alfa se face cu u§urint6 prin punerea in evident& la
copii, a hemoglobinei Bats §i la adulti a hemoglobinei H. Eritrocitele prezintà incluziuni tipice dupà incubarea
cu substante colorante oxidante, cum este albastrul de erezil. Diagnosticul formelor mai usoare este mutt mai
dificil, deoarece cantitätile de hemoglobin6 Bats §i H sunt prea mici pentru a fi detectate cu precizie.
Diagnosticul se stabile§te cel mai bine prin m&surarea raportului dintre sinteza globinei alfa §i cea a globinei
beta din lanturile izolate ale reticulocitelor periferice, o metoda care, din päcate, nu este accesibilá multor
laboratoare.

TALASEMIILE BETA
Excedentul de lanturi alfa care apare in talasemiile beta nu se asociazâ intre ele pentru a forma
tetrameri, ci se fi xeazä pe membrana eritrocitarà pe care o deterioreaz& Severitatea defi cientei din
talasemia beta variaza in functi e de diferitele mutatii. Unele dintre mutatii (beta 0) impiedicá formarea
oricarui lant beta; altele (beta +) permit sinteza unor lanturi beta. Astfel, se poate observa o varietate de
situati i intermediare de sinteza a lantului beta in functi e de ti pul de mutati e mo§tenit. Persistenta ereditarà
a hemoglobinei fetale constituie o boalá heterogenä, benigná din punct de vedere clinic, caracterizat5 prin
prezenta unui nivel crescut de hemoglobiná fetal& Boala poate fi provocatà ati t de deleti i, cit §i de
mutati i punctuate, dar nu se §tie cu precizie de ce unele mutatii determin6 aceasta boalá relativ lipsità de
riscuri §i nu talasemie.
Manifestari clinice; atunci cind genele pentru globina beta sunt purtátoare ale unei mutati i de ti p talasemie,
se produce, in general, o anemie gravä, asociata modifi cai osoase determinate de expansiunea
spati utui medular §i adesea de intirzierea cre§terii la pacientut netratat. Aceastã amplificare a eritropoiezei
duce la a§a numita „fatã de veverità" caracteristicä acestei afectiuni. Tegumentele pot avea o culoare arâmie
deosebità, provocatä de paloare, icter Si depunerile de melanin& Hepatosplenomegalia poate fi masiv& Multi dintre
ace§ti pacienti cu talasemie beta forma majors (anemie Cooley) sunt dependenti de transfuzii, §i mai ales Ia
ace§tia
se produce supraincärcarea cu fi er; in absenta tratamentului, moartea survine in jurul virstei de 20 de ani.
Talasemia beta minors (tars talasemic5) se manifestá sub forma unei anemii usoare, cu microcitozá marcatO.
Hemoglobina poate s'a" scadà cu piná la 30 g/L (3 g/dL) fatà de valorile normale, iar volumul mediu eritrocitar
(MCV) este adesea mai mic de 70 fL. Pacienti i cu aceastà afecti une se piing uneori de slabiciune i
obosealk pe care o atribuie anemiei, dar nu este deice sigur aceste simptome sunt mai frecvente la pacientii
cu talasemie beta minora decit in cadrul populatiei generale.
Diagnostic: majoritatea pacientilor cu talasemie beta forma minors au un nivel de doua on mai mare de
hemoglobina A2 (alfa2-delta2) (circa 5% din hemoglobina total6). Excepti e fac pacienti i care au in acelasi
ti mp i un defi cit de fi er, precum cei cu o formä mai putin frecventä de talasemie, talasemia delta-beta, in care
este compromisá sinteza atit a lantului delta, cit §i a lantului beta. In circa o treime din cazurile de talasemie
beta minora se observä o crestere a hemoglobinei F (1-3%), iar in cazurile de talasemie delta-beta,
hemoglobina F poate ajunge la 5-15% din totalul hemoglobinei. Cea mai precisá metoda de diagnosti c
este stabilirea raporturilor intre sinteza diferitelor lanturi globinice, dar aceastà metodà este dificilä i deci
nu este usor accesibilà. In talasemia beta forma majors sunt prezente concentrati i foarte mari de
hemoglobinä fetalä, care poate reprezenta aproape totalitatea pigmentului.
III ANEMIILE NORMOCROME NORMOCITARE — sunt sindroamele anemice in care VEM este normal iar
incárcarea cu hemoglobinä exprimatä prin indicil HEM si CHEM este normalk sindromul anemic se
instaleaza prin scaderea numOrului total de eritrocite.
 ANEMIA POSTHEMORAGICA ACUTA
Etiologie: este provocata de o abundenta hemoragie externa sau intema. Cauzele principale sunt hemoragiile
traumatice si hemoragiile medicate: diateze hemoragice, hemoragii digestive (melena, hematemeza), genitale
(in special la femei), uneori hemoptizii si hematurii abundente si, exceptional, epistaxis.
Simptomeie care apar in primele ore nu se datoreaza anemiei (care apare mai tarziu), ci reducerii
volumului de sange circulant. Anemia apare cand afl uxul de lichide din tesuturi trece in patul vascular
pentru compensarea masei sanguine, diluand elementele figurate ale sangelui.
Simptomatologie: in prima faza, de scadere a masei sanguine, dupa o pierdere mare de sange,
bolnavut este paid, prezinta transpiratii reci, puts mic si frecvent, hipotensiune arteriala, dispnee, netiniste,
senzatie de sete, ameteii. Daca hemoragia continua, se instaleaza cotapsul vascular (oligurie, prabusirea
tensiunii arteriale, cianoza, extremitati reel). in faza de anemie apar semnele obisnuite (sindromul anemic).
in prima faza, urmarirea pulsului si a tensiunii arteriale este mai importanta decat numarul hemati ilor si
determinarea hemoglobinei. in ti mpul hemoragiei, examenele de laborator arata cresterea hematiilor, a
hemoglobinei, hematocritutui, leucocitoza si trombocitoza. Dupe cateva ore se produce afluxul de lichide
tisulare in vase, ceea ce determina scaderea hemoglobinei si a hemati ilor. Anemia este normocroma si
reti culocitele cresc dupa primele 48 de ore. Criza reti culocitara anunta instalarea fazei de reparatie.

ANEMII HEMOLITICE
Definitie: anemiile hemolitice sunt stari patologice in care distrugerea hematiilor depaseste capacitatea
de regenerare medulara. Anemia apare atunci cand durata medie de viata a hematiei scade sub 20 de zile, depasind
producerea medulara de hematii. Este cunoscut ca durata medie de viata a unei hematii este de 120 de zile si ca
maduva normata isi poate marl debitul de formare a hematiilor de 5 - 6 oh. Anemia hemolitica va aparea,
deci, cand hemoliza depaseste de 6 on debitul hematopoietic obisnuit.
Clasificare: anemiile hemolitice se grupeaza in anemii hemolitice cu defect genetic eritrocitar. care pot fi
datorate caracterului anormal at formei hematiei, hemoglobinei sau enzimelor si anemii hemolitice cu defect
dobandit.
Anemii hemolitice cu defect genetic
Anemia hemolitica sferocitara - (icterul hemolitic congenital sau boala MinkowskiChauffard) este o boala
transmisa genetic, cu evolutie cronica, care afecteaza egal ambele sexe. Hemoliza se datoreaza formei sferice a
eritrocitelor care genereaza fragititatea osmotica crescuta, sechestrarea si distrugerea prematura in splina.
Primele semne apar din copilarie, sub forma unor puseuri si se caracterizeaza prin icter sau subicter,
splenomegalie si anomalii constitutionale (craniu „in turn", latirea nasului - tip mongoloid). Starea generala
este buna. Uneori, survin insa crize de deglobulinizare, in cursul carora apare tabloul hemolizei acute:
varsaturi, febra, dureri abdominale, tahicardie, splenomegalie, paloare.
Tabloul sanguin prezinta anemie, rezistenta globulara scazuta, microsferocitoza (scade diametrul
transversal si hematia creste in grosime fárá sá modivice volumul eritrocitar mediu). Numarul reticulocitelor
este mutt crescut. Hiperbilirubinemia indirecta, urobilinuria si maduva sternala foarte acti va completeaza
tabloul de laborator.
Boala evotueaza cronic, cu perioade de remisiune si agravare.
Eliptocitoza sau ovalocitoza ereditara este tot a boala familiala, care are la baza o anomalie a membranei
eritrocitelor, cu aparitia unor eritrocite alungite. 90% dintre cazuri sunt asimptomatice. Splina poate fi uneori
crescuta; alteori apare si sindromul hemolitic.
Hemoglobinopatiile sunt afectiuni ereditare care au la baza deficienta sintezei de Hb, consecinta a unei
anomalii genetice in formarea gtobinei. Hb adulta este inlocuita cu Hb anormala. Dintre hemoglobinopatii,
cele mai cunoscute sunt
- drepanocitoza sau siclemia, caracterizata prin eritrocite in forma de secera - anemie hemolitica cronica,
cu puseuri acute, ocluzii vasculare care pot simula un abdomen acut, litiaza biliara, osteoporoza si evolutie cu
sfarsit let*
- sindroamele talasemice
Anemiile hemolitice prin deficiente enzimatice apar in copilarie si nu se insotesc de modifi cari eritrocitare. Pot
aparea crize hemoliti ce induse de medicamente (anti malarice, sulfamide, chinidina) sau de infecti i. Se
trateaza pin transfuzii de sange si splenectomie.
Anemii hemolitice cu defecte dobandite
Hemoliza este produsa de factori extern' hematiei. Cauzeie sunt foarte variate: boli infectioase (malarie, pneumonie
atipica, septicemii), factori toxici (benzen, anilina, arsen, fenithidrazina), a Cele mai frecvente sunt anemiile
hemolitice imune. Cand anticorpii sunt fixati pe hematii, sunt pusi in evidenta prin testul Coombs direct; cand sunt
liberi in ser, prin testul Coombs indirect.
Simptomele depind de intensitatea hemolizei. in formele acute si in crizele acute de deglobulinizare ale formelor
cronice, apar semne de hemoliza acuta: frison, febra, cefalee, dureri abdominale, varsaturi, uneori stare de soc
cu hemoglobinurie si anurie (tubulonefrita). in formele cronice, diagnosticul este sugerat de scaderea
numarului de hematii si a Hb, cu sferocitoza si reticulocitoza, hiperbilirubinemie indirecta, urobilinurie,
reti culocitoza, hipersideremie, scaune hipercolorate, eritropoieza medulara foarte activa, splenomegalie si
icter (pronuntat in crizele acute, discret in fazele cronice)_ Uneori, se adauga leucopenie si trombocitopenie.
Anemiile hemolitice imune pot fi autoimune, deci cu autoanticorpi (activi la cald si activi la rece), care reactioneaza cu
antigene de pe suprafata eritrocitelor proprii (test Coombs pozitiv direct); exists si anemii hemolitice in care
hemoliza este datorata unor medicamente sau substante chimice.
Anemiile hemolitice imune cu autoanticorpi activi la cald sunt idiopatice si secundare (dupa boli limfoproliferative, boala
lupica, infectii etc). Autoanticorpii sunt fixati pe suprafata eritrocitelor, dar sunt si liberi in ser, dand testele Coombs
direct si indirect pozitiv. Apar mai frecvent Ia batrani. La unii bolnavi debutul acut este febril. Anemia este
macroc ita ra cu feroc itoza, reti c ulocitoza , le ucoc itoza, uneori icter, hemoglobinurie si splenomegalie.
Anemiile hemolitice imune cu autoanticorpi activi la rece se prezinta sub doua Forme clinice:
- boala aglutininelor la rece esteidiopatica sau asociata cu pneumonii virotice, mononucleoza infectioasa,
limfoame maligne. Caracteristica este aglutinarea eritrocitelor Ia rece, reversibila la cald. Anemia este
microsferocitara. in formele severe apar fenomene Raynaud si ulceratii necrotice la nivelul fetei sau al degetelor;
- hemoglobinuria paroxistica la rece este de asemenea idiopatica sau secundara (asociata cu infectii virale sau
lues). Boala este rara, anticorpii se fixeaza pe hematie la rece, iar hemoliza spare dupa ce temperatura a
crescut. Tabloul clinic este c a ra c t e r i z a t p r i n e p i s o a d e d e h e m o l i z a m a s i v a c u h e m o g l o b i n e m i e s i
hemoglobinurie, urmate uneori de icter si splenomegalie.
Anemiile hemolitice imune dobandite, medicamentoase, se intalnesc Ia bolnavii tratati cu penicilina, chinina, chinidina,
a-metildopa.
Tratamentul anemiilor imune se face prin administrare de corticosteroizi (tratament de electie), imunosupresive
(Imuran, clorambucil, Endoxan), splenectomie in formele grave, transfuzii de sange si, evident, sistarea
administrarii medicamentului incriminat in producerea bolii.
Hemoglobinuria paroxistica nocturne este o anemie hemolitica cronica, dobandita, caracterizata prin crize de
hemoliza acuta cu hemoglobinurie, care apar noaptea in somn si se datoreaza fragilitatii eritrocitelor in mediul acid.
Tabloul clinic este rareori dramatic, cu soc hemolitic, cele mai multe cazuri find discrete. Pancitopenia este
frecvente_ Boala se datoreaza sensibilitatii neobisnuite a eritrocitelor la complement si properdina. Tratamentul
consta in transfuzii cu eritrocite spalate, feroterapie, corticoizi, anticoagulante, splenectomie.