CATEDRA PSIHOLOGIE
Texte de prelegeri
la disciplina
CONSILIERE PSIHOLOGICA
(Ciclul I)
AUTOR:
Aurelia BALAN-COJOCARU
CHISINAU
2015
Cuprins
1. INTRODUCERE IN CONSILIERE 4
1.1. DELIMITARI CONCEPTUALE 4
1.2. CARACTERISTICILE CONSILIERII 13
1.3. OBIECTIVELE CONSILIERII PSIHOLOGICE 14
1.4. RELATIA DE CONSILIERE 16
1.5. ETAPELE UNUI PROCES DE CONSILIERE 20
1.6. TEHNICI DE CONSILIERE 24
1.7. CONDITII FACILITATOARE ALE CONSILIERII 26
1.8. CONSILIEREA CA RELATIE DE AJUTOR 27
1.9. ROLUL CONSILIERII IN ACTIVITATEA EDUCATIVA 28
1.10. EVALUAREA MUNCII DE CONSILIERE 29
2. ABORDARI SI PRINCIPII ALE CONSILIERII 30
2.1. ABORDARILE GENERALE ALE CONSILIERII 30
2.2. PROFILUL PSIHOLOGIC AL CONSILIERULUI 43
3. STRATEGII SI METODE DE CONSILIERE _ 53
3.1. STRATEGII SI METODE DE CONSILIERE 53
3.2. PROIECTAREA ACTIVITATII DE CONSILIERE 57
3.3. CONSILIEREA INDIVIDUALA SI DE GRUP 58
4. ELEMENTE DE COMUNICARE 60
4.1. ROLUL COMUNICARII 60
4.2. MODALITATI DE AMELIORARE A COMUNICARII 67
4.3. CONFLICTUL SI MANAGMENTUL CONFLICTULUI 72
4.5. RELATIA CU CLIENTII DIFICILI SAU PRETENTIOSI 79
5. CAZUISTICA FRECVENTA 83
5.1. ANXIETATEA SI ANGOASA 83
5.2. EMIGRANTI 86
5.3. PROBLEMATICA SEXUALA 88
2 / 123
5.4. PERSOANE CU NEVOI SPECIALE 89
5.5. SITUATIA DE CRIZA 90
5.5. SITUATIA DE BOALA 91
5.6. SITUATIA DE PIERDERE 94
6. CONSILIEREA ELEVILOR CU NEVOI SPECIALE 99
6.1. CADRU CONCEPTUAL 99
6.2. OBIECTIVELE CONSILIERII 100
6.3. SFERA TULBURARILOR DE COMPORTAMENT 100
6.4. COMPORTAMENTUL PERTURBATOR SI DELINCVENT 103
6.5. CONSILIEREA ELEVILOR CU ABILITATI INALTE 107
7. CONSILIEREA SI ORIENTAREA CARIEREI 113
7.1. PRINCIPII SI OBIECTIVE ALE ORIENTARII CARIEREI 113
7.2. TEORII SI MODELE ALE CONSILIERII SI ORIENTARII CARIEREI 114
7.3. METODE SI TEHNICI DE CONSILIERE 116
7.4. DECIZIA DE CARIERA 117
7.5. FACTORII SEMNIFICATIVI IN ALEGEREA CARIEREI 119
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA _ 123
3 / 123
1. INTRODUCERE IN CONSILIERE
Definitie. Consilierea psihologica este o interventie de scurta sau de mai lunga durata, in
scopul prevenirii, remiterii sau asistarii rezolutive a unor probleme personale (emotionale,
cognitive si comportamentale), cu impact individual, familial si socio-profesional
dezorganizator. Ea acopera o paleta larga de problematici specifice, de la cele educationale
la cele de reabilitare, recuperare si reintegrare sociala, de la cele de suport psihoemotional si
social, de adaptare si integrare comunitara eficienta.
Consilierea este un proces complex ce cuprinde o arie foarte larga de interventii care impun
o pregatire profesionala de specialitate. Mai exact, termenul de consiliere descrie relatia
interumana de ajutor dintre o persoana specializata, consilierul, si o alta persoana care
solicita asistenta de specialitate, clientul (Egan, 1990). Relatia dintre consilier si persoana
consiliata este una de alianta, de participare si colaborare reciproca (Ivey, 1994).
In sens larg, consilierea reprezinta o actiune complexa prin care "se urmareste sugerarea
modului de a proceda sau a modului de comportare ce trebuie sa fie adoptat intr-o situatie
data sau, in general, in viata si activitatea cotidiana" (Tomsa, 1996). Consilierea este o relatie
guvernata de principii, caracterizata de aplicarea uneia sau mai multor teorii psihologice si a
unui set recognoscibil de deprinderi de comunicare la preocuparile intime ale subiectului
(clientului), la problemele si aspitratiile sale. Asociatia Britanica pentru Consiliere (1985),
subliniaza ca oamenii se angajeaza intr-o situatie de consiliere atunci cand persoana ce
ocupa, in mod obisnuit sau temporar rolul de consilier, ofera sau este dispus explicit sa ofere
timp, atentie, respect unei alte persoane ce manifesta o nevoie de asistenta de specialitate.
Sarcina consilierului este de a oferi cleintului posibilitatea sa exploreze, sa descopere si sa
clarifice modalitati de a trai, dispunand de mai multe resurse si indreptandu-se spre o cat mai
buna existenta (Fetham si Dryden, 1993).
4 / 123
Relatia dintre consilier si persoana consiliata este una de alianta, de participare si colaborare
reciproca. Exista mai multe forme de consiliere:
Consilierea este si un proces de invatare menit sa orienteze clientul spre actiune (Egan,
1990). Comportamentul problematic (observabil, masurabil si evident) este rezultatul
invatarii inadecvate. In timpul consilierii elevul, profesorul sau parintele se simte investit cu
puterea de a-si accepta si recunoaste situatiile de viata problematice, de a gasi solutii
alternative si de a crea propriile strategii de rezolvare a problemelor.
Cheia tuturor interventiilor circumscrise consilierii este dezvoltarea unor noi strategii de
coping existential, activarea resurselor blocate, complementare sau compensatorii, astfel
incat persoanele, familiile si grupurile sa-si gaseasca propriile solutii, utilizandu-si potentialul
de care dispun. In munca de consiliere scopul este sprijinirea clientilor in asi rezolva
problemele prin resurse proprii, prin modificarea atitudinilor, conceptiilor si
comportamentelor manifestate in contexte existentiale specifice.
5 / 123
Desi termenul de consiliere este uzitat si in alte domenii ale vietii sociale, cum ar fi cel juridic,
administrativ, financiar, politic, consilierea psihologica presupune, dupa majoritatea
autorilor, 6 caracteristici (Maria-Liana Stanescu, 2003), dupa cum urmeaza:
C.H. Patterson a relizat o comparare sistematica a celor doua domenii prin prisma a trei
criterii:
6 / 123
individ sa utilizeze sansele pe care le are pentru a putea face fata problemelor vietii."
(Tyler, 1961).
Metodele utilizate ;
Finalitatile ;
Sunt procese de influentare interpersonala reciproca ;
Se adreseaza nivelului constient al organizarii psihice.
1. Psihoterapia se adreseaza cel mai adesea unor probleme semnificative din sfera
sanatatii psihice, psihosomatice si somatice, avand in centru trauma, pierderea,
durerea si blocajul in dezvoltare, reactivitatea nevrotica sau consecintele disociale ale
psihozelor, tulburarilor adictive (toxicodependente, alcoolism), tulburarilor de instinct
sexual si alimentar, comportamentelor suicidare, tulburarilor de identitate etc.;
2. Psihoterapia este predominant o activitate curativa, de remediere, in vreme ce
consilierea este mai curand preventiva, de dezvoltare si de educatie;
3. Psihoterapia antreneaza un demers explorator si de constientizare (bazata pe
intelegere), cu durata mai lunga (vezi terapiile psihanalitice, psihodinamice si
experientiale) sau mai scurta (terapii scurte focalizate pe problema, terapii
comportamentale, cognitive, rational-emotive), avand in vedere atat dimensiunea
trecutului si a prezentului, cat si a viitorului, cu accente si modalitati de interventie
specifice in functie de metoda si de orientare teoretica (psihanalitica,
comportamental-cognitiva, umanist-existentiala). Consilierea, desi pastreza
orientarea generala a unei scoli de formare, se centreaza mai curand pe prezent,
deblocand drumul spre viitor, dar fara a se angaja in actiuni de analiza, constientizare,
reprogramare si restructurare mentala de profunzime, pe termen lung;
4. Gradul de autodezvaluire al psihoterapeutului in relatia cu clientul este mai restrans
spre deosebire de cel al consilierului, mai deschis si mai putin expert in interventie si
atitudine;
5. Psihoterapia are obiective de profunzime si un plan terapeutic bine structurat,
permitand o remodelare creatoare a personalitatii, a Eului, a rolurilor manifestate si a
relatiilor cu altii si cu lumea, in functie de responsivitatea clientului, in vreme ce
consilierea actioneaza limitativ, centrat si mai precis, raportat la un scop bine definit,
stabilit impreuna cu clientul;
6. In vreme ce consilierea practica mai ales relatia terapeutica de la egal la egal (de la
adult la adult), situandu-se astfel in paradigma umanista, psihoterapiile, prin
diversitatea lor practica si alte tipuri de relatii terapeutice – relatia transferentiala de
tip parinte-copil, relatia expertala de tip profesor-elev (prin terapiile comportamental-
cognitive). Astfel, consilierea se apropie mult prin natura relatiei terapeutice „de la
persoana la persoana” de psihoterapiile umaniste, existentiale si experientiale si mai
putin de cele psihodinamice si analitice. Aceasta nu inseamna ca nu se practica si o
consiliere analitica, de tip adlerian de pilda, sau o consiliere analitica de grup. Nu se
exclud insa modelele integrative, flexibile, pliate pe realitatea, nevoile si posibilitatile
de raspuns imediat ale clientilor, care imbina elemente tehnice si
7 / 123
atitudinale din mai multe scoli, practicandu-se astazi tot mai mult modelele
interferente sau integrative, atat in consiliere, cat si in psihoterapie;
7. Exista tendinta ca in psihoterapie sa se utilizeze mai curand termenul de pacient, in
vreme ce in consiliere este preferat sau utilizat in exclusivitate cel de client (adica cel
ce beneficiaza de un serviciu ameliorativ, optimizator, nu neaparat vindecator,
restructurativ sau transformativ in dezvoltarea personala, situatie evidenta in cazul
serviciului psihoterapeutic).
Ceea ce au insa, in comun, ambele domenii de asistare umana sunt urmatoarele elemente:
Radacinile istorice ale consilierii sunt intrucatva comune cu cele ale psihoterapiei, adica isi
trag seva din trecutul imemorial al practicilor colective si individuale vindecatoare, al riturilor
magice si samanice si chiar in asa-numitul „sfat al batranilor” din societatile primitive tribale.
Sfatul duhovnicesc practicat in matricea spirituala crestina, practicile de exorcizare si
vindecare spirituala au contribuit si ele pe deplin la treptata laicizare a asistarii bolilor si
necazurilor sufletesti sau sociale, extinzandu-se in epoca moderna in domeniul educatiei si al
reprezentarilor sociale despre cum puteti trai intr-un mod mai sanatos si in acord cu tine
insuti. Dupa al doilea razboi mondial, consilierea se impune ca o practica uzuala a activitatilor
de asistenta sociala, psihologica si medicala. La aceasta contribuie, prin informatii si repere
metodologice specifice, orientarea vocationala (pentru cariera), psihodiagnoza inteligentei,
aptitudinilor si personalitatii, precum si relativa structurare a celor trei mari directii in
psihoterapie (psihanaliza, comportamentalismul si paradigma umanista). Acestea, corelate
1 Iar zambetul final de despartire si un oftat profund eliberator a celui care consimte sa int rerupa in mod firesc contactul
terapeutic la momentul potrivit, valoreaza mai mult decat orice cuvant de multumire sau promisiune de viitor. Restul va
rezolva natura, in mod spontan si intotdeauna in favoarea client ului, chiar si atunci cand viata il confrunta cu o noua
incercare sau amenintare, pent ru ca de data asta el o sa stie cum sa faca fata, de unul singur, prin propriile puteri.
8 / 123
cu o multitudine de problematici sociale de inadaptare, marginalizare si suferinta,
agresivitate sociala, dependenta, abandon si violenta familiala, precum si exacerbarea
frecventei tulburarilor emotionale si de adaptare in comunitate in intreaga societate vestica,
au transformat consilierea psihosociala intr-o dimensiune a lumii civilizate aspirand la
securitate si bunastare. Fenomenele sociale si economice de dupa anii '40-50 au extins
consilierea din sfera educationala si a formarii profesionale in cea a metodelor de ajutor
profesionist in noul context social creat si astfel necesitatea rezolvarii numeroaselor
probleme individuale independent de cele comunitare. Carl Rogers propune initial, in acest
context, termenul de consiliere ca inlocuitor al celui de orientare vocationala, prea restrictiv,
iar anii ce vor urma leaga strans practica de consiliere de cea de psihoterapie, a carei traditie
era incontestabila. Pragmatismul si simplificarea demersului, mobilizarea rapida in sprijinul
persoanei sunt conotatiile de baza ale noului subdomeniu profesional – consilierea. Ea isi
regaseste vocatia mai intai pe terenul scolii dar se extinde rapid in organizatiile
neguvernamentale, in asistenta sociala si in educatia pentru sanatate. Urmeaza patrunderea
pe terenul managementului organizational si mai ales pe terenul greu de asistat al familiei, al
abuzului fizic si sexual, al toxicodependentelor a caror frecventa creste fara precedent, de la
un deceniu la altul. Persoanele cu nevoi speciale, copiii cu handicap si bolile ce necesita
spitalizare prelungita, cazurile de abandon al copilului tot mai numeroase, asistarea
batranilor cu probleme de depresie, saracie, abandon si izolare (odata cu prelungirea duratei
medii de viata) creaza noi provocari pentru consilierea psihologica si sociala.
consilierea personala,
de cuplu si de familie;
consilierea vocationala sau educationala;
consilierea organizationala si de grup.
9 / 123
Consilierea toxicodependentilor si a familiilor lor (vezi si lui rarea sub coord. Iolandei
Mitrofan – „Terapia toxicodependentei posibilitati si limite”, Ed. Sper si „Salvati Copiii”,
2003);
Consilierea persoanelor abuzate fizic si sexual (copii si adulti);
Consilierea familiilor si copiilor adoptati si in plasament;
Consilierea copiilor institutionalizati, a mamelor sociale si a personalului din institutiile
de ocrotire;
Consilierea varstnicilor institutionalizati si neinstitutionalizati (gerontoconsilierea);
Consilierea victimelor violentei domestice si a familiei dezorganizate;
Consilierea psihosexuala si contraceptiva;
Consilierea cuplului si familiei cu disfunctii de relatie si comunicare;
Consilierea parental-filiala – „Scoala parintilor”;
Consilierea premaritala;
Consilierea pre si postnatala (puerperala);
Consilierea parintilor adolescenti;
Consilierea victimelor traficului de carne vie;
Consilierea imigrantilor;
Consilierea minoritarilor;
Consilierea persoanelor cu nevoi speciale si a familiilor lor;
Consilierea manageriala si terapia organizationala;
Consilierea pastorala si spirituala.
10 / 123
Pot fi asistate toate tipurile de pierderi si abuzuri, tentative suicidare, pierderi de sarcina si
reactii postavort, sarcini nedorite sau rezultate in urma unui viol, pierderea locului de munca,
somaj prelungit, pierdere in statut si prestigiu, dependente diverse (alimentare, de droguri
etc.), decesul unei persoane dragi, detentie, dezechilibru financiar si emotional, anxietate de
separare, divort, maladia grava a unuia dintre membrii familiei, aparitia unui copil cu
handicap sever sau impasul educational al acestuia – ex. copilul autist, etc.
Consilierea psihologica nu se identifica cu cea educationala. Prima dintre ele este realizata de
catre psiholog in cabinetul de consiliere, iar cea de a doua se desfasoara de catre profesorul
abilitat pentru astfel de activitati in cadrul orelor de dirigentie. Diferentele de tematica intre
cele doua domenii sunt expuse in tabelul de mai jos.
La modul general, simptomul sau problema este cauzata de distanta dintre "ceea ce este",
adica perceptia situatiilor prezente si "ceea ce ar trebui sa fie", respectiv imaginea ideala
construita la care se raporteaza acesta.
Problema sau simptomul in consiliere este cauza care genereaza distanta dintre
comportamentul dezvoltat si comportamentul adecvat.
Intr-un sens, problema este cauza eficienta a unui disconfort psihic sau tulburare, in limitele
unei personalitati accentuate, iar disconfortul este efectul imediat al problemei existente.
Prin urmare, nu poate exista traire negativa fara sa existe o problema la nivel subiectiv.
11 / 123
Consilierea psihologica presupune explorarea si evaluarea simptomelor ca si sustinerea
clientului in demersul sau recuperativ.
Altfel spus trairile negative se origineaza in constientizarea diferentei dintre ceea ce exista ca
traire psihica sau ca sentimente sau ca manifestari in social (comportamente) sau ceea ce
exista ca repere de evaluare la nivel social si, pe de alta parte ce ar dori sa fie (imaginea
ideala optima) care poate sa fie o stare de bine afectiv sau un optim comportamental sau
sentimente de securitate in relatiile sociale. Clientul poate sa spuna: "ma simt stresat", "am
dificultati financiare, am datorii"; acestea sunt doar o problema deoarece exista o distanta
intre "ceea ce este" si "ceea ce ar trebui sa fie" o stare de exhilibru financiar.
Clientul ar trebui sa fie apt sa integreze realitatea in totalitatea sa, sa o constientizeze, sa si-o
asume si sa reactioneze in consecinta, fara ca sa se simta angoasat, fara a fi agresiv si fara
sa somatizeze.
Operationalizand, clientul are o problema reala atunci cand apare aceasta distanta intre
"ceea ce este" si "ceea ce ar trebui sa fie". La nivel subiectiv discutam despre experienta
subiectiva si nu de o situatie subiectiva. O experienta poate fi atemporala si este subiectiva
pentru ca discutam de trairile unei persoane, de modul in care se reflecta la nivel subiectiv,
afectiv o situatie contextuala.
O situatie care poate fi abordata prin consiliere presupune, pe de o parte, acel "ceea ce este"
care reprezinta datul unei experiente subiective, astfel clientul nu poate integra realitatea,
nu poate reactiona adecvat si, ca urmare dezvolta o serie de simptome disfunctionale; pe de
alta parte, acel "ceea ce ar trebui sa fie", in aceeasi situatie, clientul ar trebui sa fie apt sa
integreze toate datele realitatii, sa reactioneze in consecinta ceea ce ar face ca simptomele
disfunctionale sa nu existe.
Cauzele acestei separari pot fi multiple, cum ar fi: sistemul de valori si credinte, mentalitatile
cu valoare de comanda, caracteristici ale modelului familial si cultural (ex - a avea o relatie
cu o femeie mai in varsta este contrar convenientelor: "nu o sa mearga relatia voastra", "nu
este de dorit sa iubesti un barbat de o alta religie, de altfel este interzis").
12 / 123
Aceste mentalitati cu valoare de comanda, intr-un fel idei preconcepute, includ elemente
punitive sau autopunitive, elemente fataliste, si sunt in fapt etichete cognitiv- afective induse
de modelele partentale si sociale.
In cazul in care distanta dintre cele doua formule de traire a experientei subiective nu se
reduce, asistam la o consolidare a problemei, a conflictului si a simptomelor implicit, ceea ce
va favoriza distorsionarea realitatii prin apel la mecanisme de aparare.
Clientul asa cum stie apeleaza inconstient sau involuntar la aceste mecanisme de aparare
care ii permit sa deformeze propriile trairi, dar totodata ii asigura o stare de bine, deoarece
reduce efectele negative ale simptomelor disfunctionale.
14 / 123
PROMOVAREA SANATATII SI A STARII DE BINE: Se refera la functionarea
optima, din punct de vedere somatic, fiziologic, mental, emotional, social, spiritual a
individului uman. Sanatatea persoanei nu este conditionata doar de absenta bolii si
disfunctiei, ci se refera la un proces complex si multidimensional in care starea
subiectiva de bine este element central.
DEZVOLTARE PERSONALA:
Cunoasterea de sine
Imaginea de sine
Capacitatea de decizie responsabila
Relationare interpersonala armonioasa
Controlul stresului
Tehnici de invatare eficiente
Atitudini creative
Optiuni vocationale realiste
PREVENTIE:
ACCEPTAREA DE SINE
Incredere in oameni
Sociabil(e)
Intim(e)
Nevoia de a da si de a primi afectiune
Atitudine empatica
AUTONOMIE
Independent(a)
Hotarat(a)
Rezista la presiunile de grup
15 / 123
Se evalueaza dupa standarde personale
Nu este excesiv preocupat de expectantele si evaluarile celorlalti
CONTROL
DEZVOLTARE PERSONALA
Relatia de consiliere este o relatie dintre doi parteneri, dintre care unul solicita iar celalalt
acorda ajutorul psihologic. A ceasta relatie contine in sine elementele pe care le aduce atat
cel care are nevoie de ajutor cat si cel care il ofera.
16 / 123
Relatia este deosebit de importanta in consilierea (terapia) centrata pe client. Se porneste de
la premisa ca relatiile interpersonale reprezinta cheia dezvoltarii individului.
In acest sens, consilierea ofera o relatie care este astfel structurata incat va permite
actualizarea resurselor, facilitarea dezvoltarii si maturizarii. Aceasta implica cateva conditii:
Contributia majora a clientului consta mai ales in motivatia acestuia. Afirmatia psihologiei
umaniste, ca omul poseda in el insusi impulsul interior spre sanatate fizica si mentala face
posibila consilierea psihologica. Desi aceasta nevoie este uneori greu de identificat la clienti
foarte sever tulburati, majoritatea oamenilor derutati sau anxiosi sunt suficient de
descurajati pentru a fi dornici de o cooperare care le permite o ameliorare. Un anumit nivel
de colaborare din partea clientului este absolut necesar pentru succesul consilierii.
Importante sunt si expectatiile clientului de a obtine ajutor. Aceste asteptari sunt adesea prin
ele insele suficiente pentru a produce unele ameliorari. Asa cum un preparat placebo inlatura
durerea la subiectii sugestibili, care cred acest lucru, tot asa, persoanele care se asteapta sa
fie ajutate, vor fi ajutate, uneori chiar indiferent de metoda aplicata de consilier. In cadrul
relatiei terapeutice consilierul vine cu o serie de metode si tehnici foarte precise. Acestea au
in comun mai ales menirea lor de a contribui la ajutorul psihologic dat oamenilor aflati in
suferinta. Aceste tehnici ii fac pe clienti sa se cunoasca mai bine, sa-si priveasca problemele
mai obiectiv, dintr-o noua perspectiva.
Trebuie precizat insa faptul ca anumite particularitati ale relatiei consilier - client, cat si
modul de manevrare a acestei relatii, difera de la o scoala la alta. In literatura de specialitate
sunt descrise trei tipuri de relatii terapeutice:
Sarcina principala in cadrul acestui tip de relatie este castigarea increderii clientului,
ajutandu-1 pe acesta sa vada in consilier o persoana cu un comportament constant,
previzibil, pe care va puteti baza.
17 / 123
2. Contractul sau alianta terapeutica ia in considerare faptul ca succesul oricarei
terapii implica o colaborare a doua persoane. Acest tip de relatie este de natura constienta,
rationala si non-regresiva, in care consilierul face apel la ego-ul de adult al clientului, pe care
il trateaza ca pe un partener.
Alianta terapeutica este bazata pe acordul de implicit sau explicit al celor doi parteneri de a
lucra impreuna in situatia terapeutica. A tunci cand relatia centrata pe realitate interfereaza
cu alianta terapeutica, specialistul poate oscila intre cele doua tipuri de relatie.
Fiinta omeneasca poate - si trebuie - sa ajunga la cea mai inalta constiinta de si despre sine,
prin faptele ei, prin modul in care isi foloseste energiile intelectuale, fizice si spirituale in
raporturile ei cu ceilalti si cu lumea.
Relatia de consiliere este definita ca un parteneriat intre cei doi protagonisti, practician
tranzactionalist - client, fiecare dintre ei cu viziuni, expectante si scopuri diferite.
Responsabilitatile consilierului, precum si responsabilitatile clientului sunt prevazute in
contractul initial:
Responsabilitatile consilierului:
Responsabilitatile clientului:
18 / 123
e. sa considere consilierul drept aliat al schimbarii si nu magician.
competenta,
puterea,
intimitatea.
Prin competenta, autorii inteleg abilitatea consilierului de a-si accepta propriile limite, de a se
comporta pozitiv cu clientii, de a emite asteptari realiste fata de clienti.
Puterea se refera la abilitatea consilierului de a influenta clientul fara a-l controla, iar
intimitatea vizeaza abilitatea lui de stabili o relatie sincera si deschisa, fara teama respingerii.
La acestea le adauga si alte calitati necesare, dar care luate in sine nu sunt suficiente pentru
exercitarea profesiei de consilier, cum ar fi:
19 / 123
credibilitatea (rezultata din nivelul sau de congruenta intre comportamentul verbal si
cel non-verbal – mimico-gestual, neuro-vegetativ, emotional).
Consilierea este guvernata de anumite principii generale, aplicabile, de altfel, tuturor tipurilor
de consiliere :
Din punct de vedere al etapelor procesului de consiliere, se poate discuta despre cateva faze
de baza:
20 / 123
7. Consilierul afla care este parerea clientului despre consilierea psihologica (cat
crede el ca dureaza etc.);
8. Consilierul exploreaza istoricul clientului referitor la sprijinul primit de acesta de
la alte persoane;
Faza de mijloc
22 / 123
3. STADIUL III - STADIUL SCHIMBARII – care presupune acceptarea de catre
client a schimbarilor ce se produc in psihicul sau si pregatirea clientului pentru
incheierea demersului cu toate actiunile specifice incheierii:
INCHEIEREA
Pentru o abordare cat mai eficienta a procesului de consiliere cele trei faze amintite trebuie
continuate de ceea ce multi specialisti considera a fi a patra faza si anume faza de
urmarirea a progreselor si schimbarii clientului.
Fazele prezentate sunt destul de asemanatoare celor ale unui proces psihoterapeutic, cu
diferenta ca durata si amplitudinea explorarii sunt mai reduse in cazul consilierii. Iata care
sunt aceste etape:
23 / 123
consilierea propriu-zisa in functie de obiectivele clientului si egograma acestuia
realiz ata prin inventarierea Starilor Eu-lui: Parinte Normativ, Parinte Binevoitor, Adult,
Copil Adaptat, Copil Liber:
o realizarea relatiei si stimularea aliantei terapeutice, a contactului
facilitator muncii de explorare si clarificare;
o explorarea problemei, analiza raspunsurilor emotionale, cognitive si
comportamentale ale clientului la problema identificata si conectarea lor cu
obiectivele initiale;
o reformularea obiectivelor de lucru in functie de evolutia relatiei si de
reactivitatea clientului in procesul de consiliere;
o facilitarea intelegerii si descoperirea impreuna a solutiilor posibile;
o conceperea si alegerea personala a noilor raspunsuri, comportamente
si scenarii de viata, proiectarea si luarea noilor decizii;
o implementarea deciziilor si strategiilor alternative in propria viata;
o sustinerea consilierului si validarea solutiilor rezolutive de viata practicate
de catre client;
incheierea procesului de consiliere in momentul in care clientul considera ca a
indeplinit scopurile si obiectivele prevazute in contractul terapeutic:
o evaluarea finala a rezultatelor consilierii;
o incetarea de comun acord a postconsilierii cu mentinerea unui contact
de confirmare a evolutiei, ca si de reluare a unui nou ciclu in caz de nevoie
(principiul „usilor deschise”).
Aceasta preocupare poate fi verbalizata prin afirmatii de tipul: Se pare ca suferiti mult din
cauza faptului ca... . In felul acesta, consilierul arata ca manifesta un interes sporit fata de
ceea exprima clientul, printr-o atitudine plina de atentie si solicitudine. Tehnica ascultarii
include, cu deosebire, atentia acordata unor semne nonverbale folosite nu pentru a exprima
sentimente, ci pentru a le ascunde.
24 / 123
B. Tehnici de reflectare
C. Tehnici de reformulare
A reformula inseamna a spune cu alti termeni intr-o maniera mai concisa sau mai explicita
ceea ce clientul tocmai a exprimat. O reformulare este corect efectuata si devine eficienta
doar in masura in care intruneste acordul celui caruia ii este destinata (I. Dafinoiu, 2000, p.
125).
Exemplu : Clientul: ...Sunt singurul din clasa care nu face nimic niciodata bine!
3 Exemplele care insotesc descrierea acestor procedee sunt preluate din lucrarea Elemente de psihoterapie
integrativa, semnata de I. Dafinoiu
25 / 123
3. Reformularea-clarificare - este un procedeu complex prin care consilierul
formuleaza ceea ce clientul a simtit, dar nu poate exprima.
Exemplu : Clientul: Cumnatul meu este un tip literalmente plin de pretentii. Dupa
el, numai persoana lui conteaza. Numai el are ceva de spus. Imediat ce apare,
conversatia este monopolizata de el. Pot sa urez buna seara la toata lumea si sa plec.
O alta problema care este necesar a fi avuta in vedere o constituie discriminarile, stereotipiile
si prejudecatile cu care se confrunta grupurile de minoritari, fie ele mascate, fie exprimate.
Dezvoltarea identitatii de sine si autoacceptarea sunt obiective importante in munca de
consiliere. Interventiile pe grupuri minoritare sau asistarea persoanelor care fac parte din
aceasta cateurie pot fi facute corect numai in baza cunoasterii etapelor psihologice prin care
trec oamenii cu sentimente de opresiune. Modelul teoretic elaborat de Atkinson precizeaza
particularitatile acestor etape, dupa cum urmeaza:
Pentru a evalua corect un client care apartine altor grupuri culturale, consilierul trebuie sa
cunoasca istoria sociala si calitatile distinctive ale subgrupurilor etnice sau socio-economice,
26 / 123
cum ar fi, de pilda, ce inseamna pentru acel grup a fi normal sau anormal. Orice proces de
consiliere urmareste producerea de modificari in viata clientilor. Ori, in consilierea grupurilor
minoritare, o parte din mijloacele interventiilor clasice se pot dovedi inadecvate, ca de pilda
contactul vizual, exteriorizarea sentimentelor, a vorbi mai mult decat a actiona etc.
Oferta de ajutor pe care o practica un consilier difera de alte tipuri de ajutor pe care le gasim
in viata cotidiana. Dupa Kurplus, se precizeaza patru caracteristici ale relatiei de ajutor in
consiliere:
Empatia emana si se manifesta din ascultarea activa, centrata pe sentimente exprimate sau
neexprimate verbal de client, dar sugerate sau relevate nonverbal. Empatia, ca o
componenta de baza a personalitatii consilierului poate fi masurata si exprimata sub mai
multe forme. Ivey (1988) distinge:
Etapele unui proces de consiliere, privita ca o relatie de ajutor sunt, in acord cu Gazda
(1984):
27 / 123
Cunostintele teoretice il ajuta pe consilier sa aibe acces la psihologia clientilor, la dinamica
personalitatii lor in situatii variate. Oricare ar fi orientarea teoretica pentru care opteaza un
consilier (psihodinamica, cognitiva sau umanist-experientiala), el trebuie sa cunoasca foarte
bine teoriile personalitatii, sa posede cunostinte despre dezvoltarea umana (a varstelor),
despre conceptele de baza ale consilierii si modelele de baza ale psihoterapiei.
Rezultatul aplicarii acestei interventii este dezvoltarea sinelui psihosocial, astfel incat sa
atinga un nivel de functionare superior:
„Vizand aspectele psihosociale mai mult decat cele intra-psihice ale dezvoltarii si cresterii,
consilierii trebuie sa cunoasca semnificatia unor concepte precum: rol social, comportament
social, comportament adaptiv, sarcinile dezvoltarii, raportul dintre comunitate si grupul
social, program de prevenire sau remediere.” (L. M. Stanescu, op. Cit., pag. 27)
Invatamantul modern trebuie sa aiba ca scop nu doar absolventi bine informati, ci formarea
de persoane bine abilitate si instrumentate cu resurse adaptative la solicitarile sociale si
psihologice ale vietii, cu un sistem axiologic bine conturat.
28 / 123
scolii de persoana, familie, comunitate sunt doar cateva din tarele invatamantului romanesc
existente si astazi (Miroiu si colaboratorii, 1998).
Consilierea reprezinta una din modalitatile esentiale prin care scoala devine un proces
formativ, centrat pe elev, capabila sa valorizeze tipuri diverse de elevi si abilitati, sa raspunda
nevoilor comunitatii si sa infuzeze societatea cu persoane competente pentru viata sociala si
profesionala.
Esecul muncii unui consilier este lesne de observat atunci cand persoana consiliata stagneaza
in reactii de negativism, inertie, lamentativitate, neajutorare si dependenta sau isi agraveaza
reactiile dezadaptative ori se ancoreaza in conduite de santaj emotional, comportament
protestatar sau revendicativ, perseverand in eroare si autosabotandu-se. Acesta este fie
semnul unei interventii neprofesioniste a consilierului, fie este indicatorul necesitatii unui
proces terapeutic mai adanc si mai bine structurat. In consecinta cazul poate fi orientat catre
un terapeut profesionist sau catre un alt consilier.
Uneori, conditiile externe, contextul socio-familial sau socio-cultural pot frana sau defavoriza
demersul unei consilieri individuale, de aceea este necesar ca interventia sa fie pe cat posibil
multidisciplinara si sa nu ignore niciunul din factorii care pot contribui la o situatie de criza.
Lucrul cu familia extinsa, de pilda, sau cu colectivitatea implicata, largeste sansele unei
interventii corecte, de succes.
29 / 123
2. ABORDARI SI PRINCIPII ALE CONSILIERII
Etapa pregatitoare
o trairea sentimentelor de frustrare, anxietate si disperare;
o activitatea de cautare (prin tatonare si eroare) a unei solutii;
o recaderea in vechile modele comportamentele si de gandire .
Etapa de incubatie
o dorinta de a fugi de problema;
30 / 123
o lipsa de motivatie/ de rezistenta in rezolvarea problemelor.
Etapa de iluminare
o problema devine clara pentru subiect;
o clientul identifica solutia.
Etapa de evaluare si elaborare a solutiei
o confruntarea solutiei cu criteriile exterioare furnizate de realitate.
Abordarile psihodinamice moderne valorifica, atat sub aspect metodologic cat si conceptual,
psihanaliza post-freudiana (A.Alder, C.Jung, K.Horney, H.Sullivan).
Psihanaliza clasica, freudiana este punctul de origine pentru teoria lui C.Jung. Acesta sustine
ca la baza actiunilor omului se afla nu numai propria lui experienta ci si aceea a comunitatii
in care traieste.
Metoda asociatiilor libere consta in libertatea acordata pacientului de a spune orice, fara jena
sau fara dorinta de a face o impresie buna. Motivul utilizarii acestei metode este ca
inconstientul va scoate la iveala continuturile sale reprimate, eliberand astfel pacientul de
efectele lor. In declansarea unor noi asociatii libere consilierul va folosi, ca stimuli, intrebarile
directe : "La ce te duce gandul acesta?".
Analiza viselor
Sentimentele si dorintele puternic reprimate, in care clientul este profund implicat incat nu le
poate aduce in constiinta sa prin efort personal, reprezinta continutul latent al visului. Fiecare
vis este o lupta a individului in rezolvarea conflictelor de natura inconstienta.
31 / 123
Analiza euului
Interpretarile
Prelucrarea materialului produs de pacient este realizata prin exprimarea unor interpretari
ulterioare specifice, inclusiv in cazurile in care subiectul manifesta tendinta de intoarcere la
comportamentele sale infantile sau nu asimileaza emotional interpretarile initiale oferite de
consilier.
Astfel, un copil de 6 ani, a fost adus la psiholog pentru ca detesta scoala, comportamentul
sau in clasa avand un caracter agresiv care deranja lectiile si facea ca acest copil sa fie
respins de colegii sai. Observand cu atentie comportamentul parintilor in timpul interviului
clinic psihologul a constatat ca ambii parinti erau foarte permisivi si aprobau tot ce facea sau
spunea copilul.
32 / 123
Programul propus a cuprins urmatoarele etape:
O data cu diminuarea acestor comportamente copilul a inceput sa fie tot mai mult acceptat
de colegi, ceea ce a constituit o noua intarire a modelelor dorite de comportament si a
modificat atitudinea sa negativa fata de scoala.
Exista doua tehnici mai cunoscute care se bazeaza pe principiul stingerii comportamentelor
nedorite:
terapia imploziva;
tehnica expunerii.
33 / 123
In tehnica imploziva, clientul se confrunta cu situatia anxiogena in plan imaginar, in timp ce
in cazul tehnicii expunerii confruntarea consiliatului are loc in plan real.
Aceasta tehnica s-a dovedit utila in reducerea unor modele de comportament nedorite, prin
punerea in actiune a altor modele comportamentale antagoniste. Prin tehnica desensibilizarii
subiectul este invatat sa se relaxeze sau sa se comporte intr-un mod care este incompatibil
cu aparitia anxietatii in prezenta unor stimuli anxiogeni reali sau imaginari.
o Invatarea relaxarii
o Stabilirea ierarhiilor
o Procedeul desensibilizarii
Dupa ce subiectul stapaneste bine tehnica de relaxare i se cere sa se relaxeze cu ochii inchisi,
in timp ce terapeutul ii descrie tot felul de scene, incepand cu unele neutre si inaintand
progresiv pe linia ierarhiei stimulilor generatori de anxietate. Pacientul, aflat in relaxare, este
solicitat sa-si imagineze fiecare situatie descrisa de terapeut, fn momentul in care pacientul
afirma ca simte anxietatea, sedinta se incheie. Tratamentul continua pana cand pacientul
devine capabil sa ramana relaxat in timp ce isi reprezinta scene care inainte ii trezeau o
reactie anxioasa de amploare. Durata medie a unei sedinte de desensibilizare este de 30
minute, sedintele avand loc de 2-3 ori pe saptamana.
Au fost subliniate urmatoarele situatii in care tehnica desensibilizarii s-a dovedit ineficienta:
34 / 123
in cazul existentei unei inabilitati imaginative a subiectului.
Tehnica desensibilizarii s-a dovedit utila intr-o serie de situatii cum ar fi: reducerea tracului de
examen, terapia fobiilor, a tulburarilor anxioase, cat si in unele cazuri de impotenta si
frigiditate.
Tehnica aversiva
Prima utilizare sistematica a tehnicii aversive apartine lui Kantorovich (1930) care a tratat
alcoolici prin administrarea unor socuri electrice asociate cu prezentarea vizuala, mirosul si
gustul unor bauturi alcoolice. Ulterior tehnica aversiva a fost aplicata la o gama larga de
tulburari sau deprinderi gresite cum ar fi: fumatul, consumul de bauturi alcoolice, mancatul
excesiv, dependenta de droguri, deviatii sexuale si chiar in cazul unor comportamente
psihotice bizare. La ora actuala utilizarea socurilor electrice ca stimuli aversivi a scazut mult,
atat datorita aspectelor etice implicate, cat si datorita faptului ca noile comportamente
dezirabile induse prin aceasta metoda nu au tendinta de a se generaliza si la alte situatii
decat strict la cele asupra carora s-a actionat direct. Au fost puse la punct procedee mai putin
periculoase si mai eficiente, cum ar fi, de pilda, metoda intaririi diferentiate in cadrul careia
sunt intarite comportamentele incompatibile cu cele indezirabile.
Metoda modelarii
Aceasta metoda presupune insusirea unor modele dezirabile de comportament prin imitarea
altor persoane cum ar fi terapeutul sau parintele.
35 / 123
confortabile, fara sentimente de ostilitate sau agresivitate. Tehnica este eficienta in cazul
personelor anxioase si a celor cu dificultati in stabilirea de contacte interpersonale.
Antrenamentul asertiv a fost utilizat atat ca metoda de sensibilizare cat si de formare a unor
abilitati de a face fata diverselor situatii de viata. A ceasta tehnica s-a dovedit eficienta mai
ales in cazul persoanelor care au dificultati in stabilirea unor contacte interpersonale datorita
anxietatii accentuate care ii impiedica sa se exprime liber si chiar sa-si manifeste
sentimentele de afectiune. Tehnica este indicata si in cazul subiectilor care in mod constant
ii lasa pe ceilalti sa-i manipuleze sau sa profite de pe urma lor. Antrenamentul asertiv are
menirea de a-l invata pe subiect sa-si exprime deschis si adecvat gandurile si sentimentele.
Acest antrenament se desfasoara in etape, comportamentul asertiv fiind practicat initial in
cabinetul de consiliere si abia ulterior in viata reala. Se acorda o atentie sporita dezvoltarii
unor deprinderi si abilitati de relationare interpersonala. Pacientii timizi sunt invatati sa
adreseze altor persoane remarci directe si mai putin confortabile, fara ca in spatele lor sa se
afle sentimente de ostilitate sau agresivitate (de pilda, se pot adresa partenerului remarci de
tipul: „nu-mi place cum te-ai pieptanat" sau „aceasta rochie nu-ti sta bine" etc).
Fiecare persoana dispune de un potential psihofizic atat pentru gandirea rationala cat si
pentru cea irationala. Altfel spus, subiectul are tendinta biologica si culturala de a gresi si de
a-si crea probleme. In acelasi timp, oamenii au capacitatea de asi transmite sau comunica
atitudini si comportamente nevrotice. Aceste comportamente, considera initiatorul aceste
abordari A. Ellis, pot fi eludate printr-o activitate de consiliere activ-directiva de scurta durata
(5-15 sedinte). Consilierul trebuie sa ajute clientul in acceptarea faptului ca este imperfect,
ca poate face greseli si in demersul de reindoctrinare cu diferite valori, convingeri si idei.
A – ca fapt activator apare ca fiind cauza acelei consecinte (C). In realitate, consecintele
emotionale si comportamentale (C) sunt generate de (B), adica de gandurile si convingerile
irationale ale individului. Clientul este invatat cum sa lupte impotriva convingerilor irationale
prin contraargumente sau dispute (D). Sentimentele de auto-ajutorare si comportamentele
sanatoase sunt consecinta constientizarii consiliatul a starii in care se afla (etapa efectelor
-E).
36 / 123
Clientul trebuie sa-si asume intreaga responsabilitate a tratamentului ;
Descoperirea si evaluarea, de catre consiliat, a gandurilor si convingerilor irationale
prin reflectarea asupra unor maxime, de exemplu ("Modul in care te simti si te
comporti este determinat, in mare masura, de felul in care gandesti si nu de ceea ce
ti se intampla sau de actiunile celor din jur. ").
Consilierul solicita subiectului rezolvarea unor sarcini/teme pentru acasa - de
exemplu, sa acorde 15-30 minute pentru identificarea gandurilor irationale dupa
modelul A-B-C.
Consiliatul trebuie sa actioneze concret pentru a schimba modul negativ de gandire
(de pilda, sa-si acorde recompense si sanctiuni, sa se axeze pe activitati dezirabile,
etc).
Consilierul ajuta clientul in combaterea rezistentelor rezultate din gandirea irationala si
din temerile nerealiste sau nejustificate.
c. Consilierea cognitiv-comportamentala
Interviu ;
Auto-monitorizare ;
Auto-evaluare (chestionare, scale de evaluare) ;
Observarea directa a comportamentului subiectului.
37 / 123
o Tehnica imaginatiei dirijate sau a jocului dramatic pentru a-l determina pe
subiect sa retraiasca o experinta emotionala.
o Tehnica modificarilor de dispozitie in cursul unei sedinte de consiliere, deoarece
fluctuatiile de dispozitie pot fi utile pentru d eclansarea automata a gandurilor
subiectului.
o Tehnica determinarii semnificatiei unui eveniment.
comportamentul responsabil
nevoia de identitate.
Realitatea (Reality) ;
Corectitudinea (Right) ;
Responsabilitatea (Responsability).
38 / 123
Evaluarea, de catre consiliat, a propriului comportament ;
Asistarea clientului in planificarea unui comportament responsabil ;
Refuzul oricarei motivatii a greselii sau a lipsei de performanta ;
Eliminarea pedepsei pentru esecurile clientului ;
Focalizarea pe atitudini pozitive ;
Controlul perceptiilor ;
Rezolvarea conflictelor.
Sustinut de unul dintre initiatorii sai, A. Maslow, ca a treia forta in psihologie, modelul
umanist este azi un model foarte cunoscut. Alaturi de Maslow apartin acestei orientari si alti
psihologi americani (Carl Rogers, Charlotte Buhler, J.FT. Bugental) sau din alte tari europene,
cum ar fi: Anglia (J. Cohen), Germania (A. Wellek), Franta (Max Pages, A. de Peretti).
Intrucat fiecare are nevoie de o imagine pozitiva in tranzactiile cu ceilalti, persoana dezvolta
ceea ce C. Rogers numeste o imagine pozitiva conditionata: ea se simte demna de respect
numai in anumite conditii, in functie de valorile impuse din exterior, valorificare ce nu are nici
o legatura cu ceea ce simte persoana cu adevarat.
39 / 123
Etapele procesului de consiliere centrata pe client
Pe baza cercetarilor sale, C. Rogers descompune cele 3 etape ale procesului de consiliere in
12 pasi:
Este deosebit de importanta crearea unui climat afectiv protector, in care clientul sa simta
securitate, caldura, libertatea de a-si explora cele mai ascunse si mai urate sentimente ale
propriului Eu, toleranta, respect, intelegere empatica. Consilierul nu trebuie sa faca nici o
incercare de a-l critica pe client sau de a-l opri in timp ce acesta isi prezinta problemele; el
trebuie sa manifeste o atentie pozitiva neconditionata, acceptand toate experientele
clientului, intrucat ele alcatuiesc persoana unica pe care o are in fata sa. Consilieul retraieste
universul interior al clientului intr-o maniera empatica si incearca sa returneze catre acesta
experientele astfel receptate.
Este etapa in care clientul constientizeaza din ce in ce mai mult valoarea propriei sale
persoane, experientele si rolul acestora in destinul sau. Clientul va intelege ca ambivalenta
este parte a conditiei umane si el va fi capabil sa-si accepte propria personalitate. Clientul are
disponibilitatea de a accepta, cel putin in principiu, mesajul consilierului in legatura cu
atitudinea pozitiva neconditionata a acestuia fata de el.
Clientul este acum mult mai deschis spre experienta sa si mai putin defensiv (stadiul
acordului intern mai complet), devine din ce in ce mai capabil de a-si rezolva singur
40 / 123
problemele; functionarea sa psihica se amelioreaza si se dezvolta in sens optimal; creste
consideratia pozitiva fata de sine , clientul incearca acum o toleranta si o acceptare crescuta
a celorlalti, se percepe ca fiind mai apt sa-si controleze si sa-si dirijeze comportamentul, cu
atat mai mult cu cat si ceilalti il percep ca fiind mai matur si mai adaptat social; clientul devine
o persoana care isi exprima mai plenar scopurile si valorile proprii.
a. Abordarea existentialista
Rollo May, considera ca dilema umana este data de capacitatea individului "de a se
experimenta ca subiect si obiect in acelasi timp". Omul este subiect care simte sau doreste si
obiect orintat in raport cu situatiile externe. Din aceasta perspectiva, actiunea de descoperire
a sinelui presupune atat forte interne cat si forte externe, ce directioneaza comportamentul
uman. In viziunea lui R.May scopurile analizei existentiale sunt:
Fondatorul abordarii non-directive a consilierii este Carl Rogers. In viziunea lui Rogers
non-directivismul consilierului consta in abtinerea de la judecata evaluanta si nu in absenta
judecatii. Scopul asistentei psihologice centrate pe persoana este ajutarea consiliatului in a
se accepta pe sine. Caracteristicile definitorii ale acestei abordari sunt :
41 / 123
Intelegerea empatica a consilierului ;
Consilierul trebuie sa manifeste, in mod discret, consideratie pozitiva neconditionata
fata de client.
c. Abordarea gestaltista
42 / 123
Exercitii de constientizare corporala
Aceste tehnici orienteaza constientizarea individului asupra modului in care se poate folosi de
corp pentru a deveni mai constient de sine si de contactele sale cu lumea. In aceasta cateurie
se pot include :
Consilierea incorporeaza informatii si metode din mai multe discipline psihologice. Pregatirea
consilierului presupune asimilarea unor repere teoretice si aplicative din urmatoarele
domenii:
43 / 123
Psihologia dezvoltarii
Psihologia personalitatii
Psihologia sociala
Psihologia sanatatii
Psihologia cognitiva si autocunoasterii
Teorii si tehnici de consiliere
Consilierea implica dezvoltarea unor atitudini si abilitati fundamentale fara de care procesul
de consiliere nu poate duce la efectele conturate de insasi obiectivele consilierii.
Procesul de consiliere implica o relatie speciala intre consilier si persoana consiliata, relatie
bazata pe responsabilitate, confidentialitate, incredere si respect. Orice proces de consiliere
trebuie sa implice asumarea de catre consilier a respectarii unui sistem de valori si al unui cod
deontologic.
Acceptarea neconditionata
Aceasta atitudine are la baza urmatoarele principii: fiinta umana este valoroasa si pozitiva
prin esenta sa, deoarece are capacitatea de a alege responsabil, de a-si asuma propria viata.
Acceptarea este atitudinea de recunoastere a demnitatii si valorii personale a fiecarui individ,
fara a critica, judeca si, mai ales, fara a conditiona aprecierea persoanei ("Te voi aprecia,
daca...."). Acceptarea neconditionata este premisa fundamentala a procesului de dezvoltare
personala si de optimizare a functionarii persoanei. Acceptarea nu este echivalenta cu
aprobarea oricarei atitudini sau oricarui comportament si nici nu presupune
aprobarea/dezaprobarea a ceea ce spune sau simte persoana. De aceea nu este indicata
utilizarea evaluarilor de genul: "nu asa ar trebui sa simti", "baietii nu trebuie sa planga".
Riscul aprobarii/dezaprobarii individualitatii este ca persoana isi poate percepe valoarea
numai prin prisma interpretarilor si evaluarilor pe care le face consilierul.
Acceptarea nu este nici o atitudine de indiferenta /neutralitate fata de ceea ce gandeste sau
mai ales simte o persoana ("Nu este nici o problema "). Efectul unei astfel de atitudini este
invalidarea modului in care o persoana percepe diferit un eveniment ori o situatie, sau
ignorarea tensiunilor copilului.
44 / 123
Proiectarea propriilor valori, convingeri sau trairi asupra clientilor ;
Prejudecati sau informatii eronate despre subiect ;
Confuzii intre acceptare si aprobare, simpatie si neutralitate ;
Pierderea respectului fata de elevi ;
Pierderea respectului fata de sine.
Non-acceptarea inseamna:
A da sfaturi, solutii: "Daca nu faci asa.. .atunci.."
A evalua: "Aici gresesti cu siguranta."
A interpreta: "Ceea ce ai tu nevoie este..."
A eticheta: "Esti prost pentru ca ai facut."
A fi directiv: "Trebuie sa..."
A moraliza: " Trebuie sa faci si asta..."
A ameninta: "Daca se mai intampla sa..."
A evita: "Hai sa uitam..."
A conditiona: "Te voi aprecia daca vei lua note mari..."
Empatia
S. Freud afirma ca „empatia este mecansimul care face posibil ca un individ sa preia unele
atitudini in toate directiile, cu privire la viata mintala a altuia". Ulterior, S. Stark (1966)
45 / 123
defineste empatia ca un proces al unei identificati scurte prin care, cu o fantezie constienta
sau neconstienta, cineva s-ar contopi pe sine cu o alta persoana pentru ca sa inteleaga si sa
impartaseasca sentimentele si atitudinile altuia.
Definitia lui C. Rogers, autorul psihoterapiei centrate pe client, cu privire la rolul empatiei se
refera atat la capacitatea psihologului de a percepe in mod corect ceea ce simte clientul, cat
si la comunicarea partenerului sau de relatie a acestei intelegeri. Truax si Carkhuff (1967)
pun un accent mai mare pe capacitatea terapeutului de a percepe cadrul intern de referinta
al pacientului ("empatia cognitiva"), decat pe propriile sentimente ale terapeutului.
Realizand o sinteza a studiilor care vizeaza modelele tipologice ale empatiei aflate in relatie
cu unele variabile de personalitate, se constata urmatoarele aspecte:
persoanele empatice sunt caracterizate prin prezenta unei atitudini optimiste, caldura,
emotionalitate, altruism, generozitate, flexibilitate, extraversiune, tendinta ascendent
afiliativa si sociala, comportament prosocial bine dezvoltat, abilitate interpersonala,
manifesta ratiuni umaniste pentru alegerea profesiunii medicale;
persoanele slab empatice apar ca fiind mai rigide, retrase, intolerante, adopta valori
egocentrice, singuratice, revendicative, centrate pe sine, introverte, nu acorda atentie
sentimentelor altora.
46 / 123
Rezistente fata de empatie
Congruenta
Colaborarea
Gandirea pozitiva
Responsabilitatea
47 / 123
Ascultarea activa
A asculta cu adevarat inseamna mai mult decat a sta cu gura inchisa. Ascultarea este un
proces activ ce reclama participare. Mai mult decat a absorbi pasiv ceea ce se spune, trebuie
sa fim un partener real in procesul de comunicare.
Efectele pozitive ale acestei tehnici, corect aplicate, pot fi deduse cu usurinta:
48 / 123
Feedback-ul sustine comunicarea autentica intre consilier si consiliat. Caracteristicile
feedback-ului sunt:
Ascultarea/receptarea activa ofera suportul unei bune comunicari intre consilier si consiliat.
Ea contribuie la incurajarea clientului in directia comunicarii. Baza ascultarii active o
constituie comportamentul de asteptare, manifestat prin :
Stabilirea unui contact vizual direct : Indreptati-va privirea catre elev/grup de elevi!
Adecvarea calitatilor vocale : Folositi un ton, ritm potrivit!
Constanta verbala :
Pastrati discutia pe aspectul supus dezbaterii!
Evitarea evaluarilor ;
Evitarea etichetarilor .
A fi neatent ;
A asculta superficial ;
A reactiona la subiectele care contravin opiniei proprii ;
A asculta fara a intelege mesajul si a nu cere informatii suplimentare ;
49 / 123
A se simti amenintat pentru faptul ca elevii au valori diferite ;
A intrerupe elevul .
• Compararea
• Citirea gandurilor
• Repetitia
• Filtrarea
• Judecarea
• Visarea
• Identificarea
• Sfatuirea
• Contrazicerea
• A avea dreptate
• "A schimba vorba"
• "A pune placa"
Observarea
Adresarea intrebarilor
Furnizarea de informatii
Reflectarea/reflexia
Independenta
51 / 123
Deschiderea
Confidentialitatea
Sedinta cu clientul trebuie sa fie confidentiala. In cazul in care consilierul este prin
lege obligat sa dea informatii despre client, el trebuie sa-l informeze pe acesta si
sa-i ceara consimtamantul.
Consilierul nu evalueaza persoanele.
Faptele in sine
Respectul
52 / 123
3. STRATEGII SI METODE DE CONSILIERE
Strategiile utilizate de consilier sunt moduri de operare sau planuri de actiune destinate
atingerii scopurilor propuse. Strategiile pot fi grupate in patru mari cateurii :
Consilierul isi exprima sentimentele despre propriile sa persoana sau despre modul in
care s-ar simti daca ar fi in locul clientului : "Cred ca am realizat si ma simt multumit
de acest lucru.", "Daca m-ar fi tratat pe mine in felul acesta, m-as fi suparat foarte
tare."
53 / 123
o Cercul A reprezinta teritoriul privat, intim al clientului.
o Cercul B contine informatii pe care consiliatul le face cunoscute familiei si
prietenilor.
o Cercul C contine ganduri si sentimente impartasite prietenilor buni.
o Cercul D este reprezentat de gandurile si sentimntele dezvaluite personanelor
cunoscute.
o Cercul E contine fapte si evenimente despre client ce pot fi cunoscute de
oricine.
54 / 123
Tehnicile de stopare a gandirii elimina gandirea negativa si o inlocuieste cu idei
constructive, orientate spre realitate. Ele sunt utile in cazurile in care constientizarea
gandirii ilogice nu a conduc la o modificare a comporamentului. Pentru inceput
clientului i se sugereaza situatia care produce secventa de gandire irationala, dupa
care i se cere sa verbalizeze gandurile ce apar, in timp ce el imagineaza scena. La
aparitia gandului irational, consilierul intervine folosind cuvantul "Stop!" prin care
intrerupe gandul respectiv si cere clientului sa-si schimbe ordinea gandurilor sale.
Vizualizarea rolului
Consilierul cere subiectului sa descrie actiunile precise pe care le face intr-o situatie
data. Aceasta strategie ofera clientului, dar si consilierului, posibilitatea de a
constientiza actiunile ce au ca rezultat situatia nedorita in care se afla.
Varianta a acestei strategii este inventarul unei zile obisnuite. Clientul trebuie sa
inregistreze actiunile concrete si activitatile in care se angajeaza pe parcursul unei zile.
Nu exista strategii universale valabile pentru toate tipurile de comportament negativ sau
pentru toate persoanele consiliate. Totusi, s-au elaborat scheme generale de paradigme
sau abilitati. G.J.Blackham si A.Silberman (1971) au elaborat o schema generala structurata
in patru strategii de schimbare a comportamentului :
55 / 123
stingerea si intarirea pozitiva
modelarea si intarirea pozitiva
asumarea de roluri si intarirea pozitiva
contactul comportamental, intarirea pozitiva si renuntarea la intarire H.Hackney si
Sh.Nye (1973) au realizat o sinteza a strategilor de modificare a comportamentelor
indezirabile/neadecvate.
Contractele au succes atunci cand sunt insotite de intariri ale comportamentului prin
emiterea de raspunsuri verbale de aprobare si de recunoastere a progresului clientului.
56 / 123
Succesul strategiei modelarii indirecte este asigurat de respectarea urmatoarelor principii si
reguli de lucru :
Definirea problemei
Problema este definita ca fiind diferenta dintre starea curenta si o stare dorita, diferenta
nedepasita spontan din cauza unor impedimente (Miclea, M., 1999). Orice problema contine
urmatoarele elemente:
57 / 123
probleme bine definite in care sunt specificate cele trei elemente ;
probleme slab definite ce implica absenta unor componente sau lipsa de
claritate a acestora.
Gradul specificitate :
formularea obiectivului de lunga durata (de pilda, formarea unei imagini de sine
pozitiva) ;
formularea obiectivelor specifice in functie de natura problemei si de obiectivul de
lunga durata ;
identificarea strategiei de interventie pentru fiecare obiectiv specific in parte.
Evaluarea interventiei
Intre consilierea individuala si de grup exista numeroase asemanari dar si deosebiri. In ceea
ce priveste asemanarile se constata ca in ambele forme responsabilitatile consilierului sunt
relativ aceleasi:
Clarificarea sentimentelor:
Reflectii aupra naturii sentimentelor;
Reformularea continuturilor exprimate de client;
Acceptarea neconditionata a clientului;
Restucturarea atitudinala.
58 / 123
Atitudinile tranferentiale sunt considerate expresii ale starilor afective.
DEFINIREA PROBLEMEI
PLANIFICAREA ACTIUNII
Carl Rogers este initiatorul consilierii de grup. Elementele consilierii in grup sunt:
scopuri si activitati
nevoi si roluri ale participantilor
procese de grup
structura grupului
Grupul de intalnire are drept scop imbunatatirea relatiilor intrepersonale si o mai buna
cunoastere de sine; el trebuie sa fie coeziv adica membrii lui sa-si acorde incredere unii altora
iar consilierul trebuie sa faciliteze procesele care se petrec in grup la nivel minimal.
59 / 123
4. ELEMENTE DE COMUNICARE
De unde vine acest cuvant, „comunicare”? Care este originea lui? Se pare ca sensul de baza
al cuvantului este dat de latinescul comunicare, termen ce se refera la „actiunea de a pune in
comun lucruri, indiferent de natura lor”. Credem ca merita sa retinem aceasta semnificatie
initiala, careia, ulterior, contextele culturale si istorice i-au adaugat note atat de numeroase
incat orice teoretician serios al comunicarii recunoaste ca obiectul sau de studiu nu poate fi
definit fara a starni obiectiile altor specialisti.
Comunicarea este relatia prin care interlocutorii se pot intelege si influenta reciproc prin
intermediul schimbului continuu de informatii, divers codificate (Iacob, Mihaela, 1995). A
comunica, ca forma de interactiune, presupune castigarea si activarea competentei
comunicative, care este si aptitudine si capacitate dobandita.
Comunicarea reprezinta:
o comunicare intrapersonala
o comunicare interpersonala
o comunicare in grupul mic
o comunicare publica
b. statutul interlocutorilor
c. codul folosit
60 / 123
o comunicare verbala
o comunicare paraverbala
o comunicare nonverbala
o comunicare mixta
d. natura continutului
Chiar daca nu spui nimic, acesta e un fel de a spune ceva. Respiratia care se accelereaza,
obrazul care se inroseste sau paleste, transpiratia care se observa pe frunte, privirea care se
intoarce in alta parte, toate aceste semnale comunica ceva, deci sunt comportamente
comunicationale.
Comunicarea verbala este doar partea vizibila (adesea minuscula) a unui aisberg urias care
contine, pe langa cuvinte, gesturi, mimica, postura, tonalitate a vocii, ritm.
Mai mult decat atat, oamenii comunica prin hainele pe care le poarta, masinile in care circula,
casele in care locuiesc (decoratiuni interioare, facilitati, cartier), scaunele pe care stau,
firmele pentru care muncesc s.a.m.d.
„Activitate sau inactivitate, vorbire sau tacere, orice are valoare de mesaj. Asemenea
comportamente influenteaza altele care, la randul lor, nu pot sa nu raspunda la comunicari si
prin insusi acest fapt sa comunice.” (Watzlawick, 1972).
Comunicarea nu este un proces care incepe undeva, initiat de cineva, ci mai mult o matrice
care inglobeaza toate activitatile umane. Copilul comunica in burta mamei sale fiind, si chiar
nasterea sa este un fapt de comunicare (inregistrat oficial sub numele de „certificat de
nastere”).
Din acest punct de vedere, doi oameni care vorbesc, de pilda un profesor si un student, nu
sunt decat expresiile vizibile ale unui ansamblu care comunica, ansamblu constituit din toate
persoanele prezente (unul priveste visator pe fereastra, altcineva isi aranjeaza parul, alti doi
asculta perfect concentrati etc), dar si din felul cum acestea sunt asezate, modul cum arata
incaperea, gradul de luminozitate, sunetele de pe hol si chiar, pentru amatorii de subtilitati 84
astrologice, pozitia Lunii in acel moment, in semnul Scorpionului. Nu este usor sa distingi si
sa ierarhizezi aceste influente. La niveluri atat de complexe, analiza logica si prelucrarea
statistica, desi laudabile, ne par putin eficiente, iar singura functie psihologica pe care tindem
61 / 123
sa o creditam este intuitia. Acestea sunt zonele in care psihologia inceteaza a mai fi o stiinta
pentru a deveni o arta.
Comunicarea este inevitabila. V-ati intrebat vreodata in cate feluri poate sa taca un om? Stiti
sa distingeti tacerea admirativa de tacerea invidioasa? Ati observat tacerea celui care sufera?
Dar tacerea clocotitoare a celui care va exploda in curand? Cunoasteti diferenta intre tacerea
celui care urmeaza sa afle nota la examen si tacerea celui care hotaraste nota? Si exemplele
pot continua.
Chiar si atunci cand vorbim la telefon planul relatiei continua sa existe. El se compune din
intonatie, accent, pauze, ezitari, taceri. Un bun ascultator va sesiza aceste semnale si le va
contracara, prevenind inrautatirea sau destramarea relatiei.
Aceasta vrea sa spuna ca lantul comunicarii nu este segmentabil, ca ceea ce numim cauze si
efecte sunt judecati mai degraba arbitrare, facute de pe o pozitie partizana. Comunicarea
seamana mai mult cu o spirala fara inceput si fara sfarsit, decat cu un segment cu doua
capete.
Daca un sot vine acasa si se posteaza in fata televizorului, el face asta pentru ca sotia lui il
cicaleste si il preseaza sa ii dea atentie? Daca sotia simte nevoia sa il scoata din starea de
pasivitate, ea face asta pentru ca sotul ei prefera sa se uite la televizor? Puteti spune cu
siguranta cine initiaza aceasta comunicare, la al carui final iti propunem sa nu ne gandim? A
cauta responsabilul sau vinovatul („Cine a inceput primul?”) e ca si cum ai incerca sa rezolvi
o serie infinit neconvergenta, ca in cazul sirului imaginat de Bolzano, a carui suma depinde
decisiv de „punctuatie”, adica de felul cum se grupeaza termenii. (Avem asa un feeling ca nu
te dai in vant dupa matematici superioare, motiv pentru care nu vom exemplifica paradoxul
lui Bolzano).
62 / 123
7. Oamenii utilizeaza doua modalitati de comunicare: digitala si analogica.
Termenii de digital si analogic provin din cibernetica, stiinta in care un sistem este considerat
digital daca opereaza cu o logica binara (de tipul „1 sau 0”) si analogic daca utilizeaza o logica
cu o infinitate de valori.
Putem sa dam o floare si apoi sa o luam inapoi, putem sa scoatem gheata de la congelator,
sa o transformam in apa si apoi sa o punem la inghetat, putem sa ne ducem la Vama Veche
si apoi sa ne intoarcem.
Dar nu putem sa luam inapoi mesajul pe care l-am comunicat, tot asa cum nu putem sa
transformam vinul in struguri. Mesajul nostru a modificat ceva in noi, de altfel, si urmatorul
mesaj pe care i-l trimitem ne va gasi in starea unui receptor diferit mai mult sau mai putin, de
cel care erai inaintea transmiterii.
Daca am jignit, umilit sau ridiculizat ne putem cere iertare, dar noi nu vom mai fi aceiasi. Fiind
constienti de natura ireversibila a comunicarii, putem fi mai atenti, astfel incat sa nu ne ia
gura pe dinainte, deci sa gandim inainte de a vorbi, in special cand e vorba de mesaje care
reflecta o valoare, credinte sau evaluari importante.
63 / 123
In concluzie, tranzactiile simetrice sau complementare nu sunt in sine bune sau rele, pozitive
sau negative, ci ele devin astfel in functie de context. Ideal ar fi sa sesizam la timp
schimbarile de context, chiar foarte fine, si sa avem suficienta flexibilitate pentru a schimba
corespunzator caracterul tranzactiilor.
Deoarece sensurile cuvintelor exista doar in mintea oamenilor si nu in cuvintele insesi, uneori
e nevoie de o „negociere a sensurilor”. Oamenii aloca semnificatii diferite unor cuvinte
identice intrucat experienta lor de viata este unica. De exemplu, uneori profesorii uita ca au
fost candva studenti si se comporta cu acestia exact cum nu ar fi vrut sa se comporte
profesorii lor cu ei. Unii parinti uita ca au fost copii si construiesc standarde nerealiste, pe
care chiar ei, copii fiind, le-au respins vehement, explicit sau implicit.
1. nu puteti sa nu comunici.
2. a comunica presupune cunoastere de sine si stima de sine.
3. a comunica presupune constientizarea nevoilor celuilalt.
4. a comunica presupune a sti sa asculti.
5. a comunica presupune a intelege mesajele.
6. a comunica presupune a oferi reactii.
7. a comunica presupune a intelege procesualitatea unei relatii.
8. a comunica presupune a sti sa-ti exprimi sentimentele.
9. a comunica presupune a accepta conflictele.
10. a comunica presupune asumarea rezolvarii conflictelor.
64 / 123
Folosirea etichetelor in caracterizarea unei „Esti exact ca toti ceilalti. Esti un
persoane. insensibil."
Lauda evaluativa
A evalua in termeni generali o alta persoana, „intotdeauna ai fost o fata buna ! Nu-i
actiunile sau atitudinile ei. asa ca ma vei ajuta la examen ?"
Oferirea de sfaturi
A oferi solutii la problemele celeilalte persoane. „Asta-i foarte usor de rezolvat ! in primul
rand...."
Folosirea excesiva sau nepotrivita a intrebarilor
Intrebarile inchise sunt de cele mai multe ori „Regreti cele intamplate ?"
bariere in comunicare.
A da ordine
A ordona unei alte persoane sa faca ceea ce vrei „Fa-ti tema imediat!"
tu sa faca..
Amenintari
Incercarea de a comanda actiunile celeilalte „Daca nu faci ce spun eu, atunci..."
persoane prin amenintarea ei cu privire la
consecintele negative care pot aparea.
Moralizarea
A spune unei alte persoane ce ar trebui sa faca. „Ar trebui sa... "
Abaterea
Distragerea de la interesele celeilalte persoane. „Nu te mai gandi la ce s-a intamplat. Sa
vorbim despre ceva mai placut."
Argumentarea logica impusa
Incercarea de a convinge prin argumentare „Daca nu ai fi cumparat X, ai fi putut
logica sau dovezi logice, fara a tine cont de merge anul acesta la mare."
factorii emotionali implicati.
Compararea
Compararea face ascultarea mai dificila pentru ca se acorda o atentie prea mare dorintei de
a vedea cine este mai competent, mai sanatos emotional, tu sau celalalt. Unele persoane
sunt mai atente in a face comparatii intre cine a suferit mai mult sau cine este mai indreptatit
sa-si asume rolul de victima, decat sa fie atente la ascultarea propriu-zisa.
65 / 123
Citirea gandurilor
Un om care are impresia ca intelege foarte repede ceea ce i se comunica nu mai acorda prea
multa atentie la ceea ce se discuta. De altfel, nici nu are incredere in interlocutor si incearca
sa descopere ceea ce gandeste sau simte celalalt cu adevarat: "El / ea spune ca vrea sa
mearga la teatru, dar sunt sigur ca de fapt este obosit/a si vrea sa se relaxeze." In acest
model se acorda mai putina atentie cuvintelor si mai multa gesturilor si aluziilor subtile.
Repetitia
Nu avem timp sa ascultam atunci cand repetam in gand ceea ce urmeaza sa spunem. Atentia
este indreptata asupra pregatirii si prelucrarii urmatorului comentariu.
Filtrarea
In acest caz, ascultam unele lucruri si pe altele nu. Acordam o atentie sporita doar
momentului in care cineva este suparat, nefericit sau daca se afla in pericol emotiona,
mintea va selectiona informatiile primite.
Judecarea
Judecarea pripita semnifica faptul ca ne-am oprit din ascultare, de aceea judecata trebuie sa
se faca abia dupa ce am inteles continutul mesajului.
Visarea
Ascultand doar pe jumatate, pentru ca ceea ce spune interlocutorul, la un moment dat, este
asociat cu chestiuni personale, suntem predispusi la visare. Aceasta se intampla cand suntem
anxiosi sau plictisiti.
Identificarea
In acest caz, tot ce spune interlocutorul este raportat la propria noastra persoana. Tot ceea
ce auzim ne aduce aminte de experientele tale si suntem atat de preocupati de noi, incat nu
avem timp sa auzim si sa cunoastem interlocutorul.
Sfatuirea
A ne situa pe pozitia marelui rezolvitor de probleme, gata oricand sa ofere sugestii, nu facem
decat sa pierdem ce e mai important pentru ca nu ascultam esentialul si nu captam
sentimentele interlocutorului. Oricate sfaturi am oferi, interlocutorul se va simti singur pentru
ca nu ne-am limitat doar la a fi acolo pentru el, ci ne-am grabit sa oferim modele de rezolvare.
Contrazicerea
66 / 123
evitate repetand, reformuland si intelegand ceea ce auzim. De asemenea, putem sa ne
concentram pe niste puncte asupra carora sa fim de acord cu celalalt.
O forma a acestui blocaj este folosirea unor remarci sarcastice pentru a desfiinta punctul
de vedere al celuilalt. Comunicarea este impinsa spre un model stereotip in care fiecare
persoana "pune placa" cu mesajul ostil.
A avea dreptate
Mergem pana in panzele albe (intoarcem lucrurile pe toate partile, atacam, gasim scuze,
acuzam, reamintim greseli din trecut) pentru a evita acceptarea faptului ca am gresit. Asta
inseamna ca nu suportam sa fim criticati, corectati si nu acceptam alt punct de vedere, iar
daca nu vom recunoaste greselile, vom continua sa le facem.
A schimba vorba
Acest blocaj presupune schimbarea rapida a subiectului aflat in discutie si apare atunci cand
ne plictisim sau nu ne simtim confortabil intr-o conversatie. Alt mod de producere a acestui
blocaj este ridicularizarea subiectului. Este mult mai bine daca raspundem cu o gluma
pentru a evita disconfortul sau anxietatea ce apar intr-o discutie serioasa.
• A pune placa
Analizand consilierii care s-au dovedit eficienti, G. Corey identifica un ansamblu de calitati si
caracteristici personale. Iata care sunt acestea:
Consilierii eficienti au o identitate. Ei stiu cine sunt, ce sunt capabili sa devina, ce vor
de la viata, ce este esential. Sunt dispusi sa-si reexamineze valorile si scopurile.
Nu se gandesc doar la ce asteapta ceilalti de la ei si se straduiesc sa traiasca dupa
anumite standarde interioare.
67 / 123
Se respecta si se autoapreciaza. Dincolo de simtul propriei valori si forte, pot darui
ajutor si dragoste. In plus, sunt capabili sa ceara si sa primeasca de la altii.
Nu se izoleaza de ceilalti, ca un fel de demonstrare a propriei puteri. Sunt capabili sa-si
recunoasca si sa-si accepte propria putere. Se simt adecvati cu ceilalti si le permit
altora sa fie puternici in prezenta lor.
Nu-i subapreciaza pe ceilalti pentru a resimti putere fata de ei. Isi folosesc puterea in
mod sanatos, in beneficiul clientilor si evita sa abuzeze de ea.
Sunt deschisi la schimbare. Au bunavointa si curajul de a parasi ceea ce este sigur si
cunoscut, atunci cand nu sunt satisfacuti cu ceea ce au sau cu ceea ce sunt.
Isi extind cunostintele de sine si de altii. Realizeaza ca o constiinta limitata inseamna
o libertate limitata. Mai degraba decat sa-si investeasca energia in comportamente
defensive, menite sa evite experienta, ei se implica in sarcinile propuse de realitate.
Sunt dispusi si capabili sa tolereze ambiguitatea. Intrucat cresterea depinde de
abandonarea familiarului si patrunderea in teritorii necunoscute, oamenii care sunt
angajati intr-un proces de dezvoltare personala sunt dispusi sa accepte un anume
grad de ambiguitate in existenta lor.
Isi dezvolta un stil propriu de consiliere care este al filosofiei si experientei lor de viata,
cu toate ca imprumuta liber idei si tehnici de la alti terapeuti, dar nu imita mecanic
stilul altora.
Pot experimenta si cunoaste lumea clientului. Empatia lor este non-posesiva. Sunt
constienti de propriile conflicte si suferinte si au un cadru de referinta pentru a se
identifica cu altii.
Nu-si pierd propria identitate prin supraidentificare cu ceilalti. Se simt vii si alegerile lor
sunt orientate spre viata. Sunt angajati in a trai din plin, mai degraba decat dintr-o
existenta asezata odata pentru totdeauna.
Nu accepta ca evenimentele sa-i modeleze pasiv. Au o atitudine activa fata de viata.
Sunt autentici, sinceri si onesti. Fara a emite pretentii incearca sa fie si sa faca ceea ce
gandesc si simt.
Sunt dispusi sa se dezvaluie altora cu un anume discernamant fata de situatia si
persoana in raport cu care fac acest lucru.
Au simtul umorului. Sunt capabili sa priveasca evenimentele vietii intr-o perspectiva
mai larga. Nu au uitat sa rada, in special de propriile slabiciuni si contradictii. Simtul
umorului ii face sa-si vada problemele si imperfectiunile intr-o perspectiva de
ansamblu.
Fac greseli si sunt dispusi sa le admita. Invata din greseli, fara sa se supraincarce cu
invinuiri despre cum ar fi putut sau trebuit sa actioneze.
In general traiesc in prezent. Nu sunt fixati in trecut sau in viitor. Sunt capabili sa
experimenteze, sa traiasca „acum si aici”, alaturi de altii.
Pot impartasi emotiile altora, in bucurie sau suferinta si sunt deschisi fata de propria
experienta emotionala.
68 / 123
Stimularea emiterii de alternative.
Dezarmarea
A dezarma interlocutorul inseamna a fi cel putin partial de acord cu afirmatiile sale atunci
cand acesta acuza, ataca, acceptand prin aceasta ca orice acuzatie contine cel putin o
particica de adevar. Aceasta maniera de a proceda nu reprezinta o capitulare definitiva in fata
interlocutorului, ci serveste aducerea discutiei pe terenul ascultarii si al respectului reciproc.
Empatia
Flexibilitatea
69 / 123
Flexibilitatea in exprimare poate sa conduca la acceptarea reciproca a unor compromisuri
pentru pastrarea relatiei, sau la ruperea relatiei atunci cand deosebirile dintre protagonisti
sunt prea mari, dar cu pastrarea respectului reciproc.
Centrarea
Intr-o discutie avand drept scop lamurirea unor neintelegeri este recomandat sa nu ne lasam
antrenati de probleme marunte, ci sa cautam sa ajungem la miezul problemei. Calea cea mai
eleganta de gasire a unui drum pentru rezolvarea neintelegerilor este a desprinde concluziile
asupra a ceea ce nu merge acum , a discuta cauza neintelegerilor si a cauta impreuna
solutia.
Autenticitatea (sinceritatea)
Arta de a comunica este arta de a spune adevarul, altfel veti pierde capitalul de incredere
care v-a fost acordat. Este de dorit ca transparenta sa se aplice la toate nivelele de
comunicare.:
gandurile : a spune celuilalt ce gandesti cu adevarat, cu riscul de a demonstra putina
diplomatie ;
sentimentele : a exprima limpede ce simti in legatura cu celalalt si cu conflictul care va
opune;
intentiile : a sti cu precizie ce doresti sa obtii intr-o discutie si a exprima dorinta fara
echivoc.
Aprecierea
Intr-o disputa cu un interlocutor pentru care nutriti sentimente de respect este esential sa il
instiintati ca ceea ce va indispune la el sunt purtarile lui, ideile sau sentimentele lui, dar ca il
respectati ca persoana. In felul acesta, ii veti reda increderea in legatura cu utilitatea si
posibilitatile unui dialog deschis si sincer, iar relatia se va putea reinnoda pe baze mai
sanatoase.
o Mesajele la persoana I
Spre deosebire de formularile acuzatoare la persoana a II-a („Tu niciodata nu inveti... "),
formularile la persoana I sunt mai putin amenintatoare, sunt descriptive, vorbitorul
exprimand ceea ce simte si gandeste. Exprimarea sentimentelor si parerilor pozitive ale unei
persoane sunt clare si usor de inteles, reduc tensiunile si pastreaza relatiile dintre oameni,
deschid o cale de comunicare sincera conducand, in final, la schimbarea persoanei.
70 / 123
o Mesaje de confruntare - exprima sentimentele fata de atitudinea unei persoane.
o Mesaje de apreciere - moduri de a exprima sentimente pozitive fata de o persoana.
o Explorarea alternativelor nu trebuie confundata cu oferirea de sfaturi sau solutii;
modalitatile de explorare a alternativelor sunt:
71 / 123
problema' sau, /iu dispun de informatia si abilitatea necesara pentru a va ajuta in
aceasta problema”. Eroare!. Nu numai ca nu vom pierde respectul clientilor, ba chiar
ii vom castiga prin sinceritatea admiterii limitelor noastre. Iata si un exemplu:
Conflictul cognitiv desemneaza starea in care se afla un subiect osciland intre doua
concepte, doua reguli sau doua moduri de rezolvare discordante sau incompatibile
pentru una si aceeasi problema.
Conflictul intercultural atesta divergente de coduri, de credinte, de valori legate de
interactiunile intre grupuri diferite. Poate genera presiuni de izolare sau asimilare din
partea grupurilor culturale majoritare, dar si strategii de infruntare si negociere din
partea grupurilor minoritare pentru recunoasterea identitatii lor specifice.
Conflictul perceptiv reprezinta o situatie de ambiguitate in captarea de informatii
perceptive (imagini ale obiectelor, fenomenelor inconjuratoare ce actioneaza asupra
analizatorilor) legata de prezenta in datele percepute a unor indici contradictorii.
Conflictul psihic se refera la conflictele intrapsihice care pot fi asociate cu conflicte
intrasubiective sau intergrupale. Conflictele intrapsihice pot fi constiente sau
inconstiente: conflicte intre datorie si dorinta; intre doua dorinte contrare; intre o
dorinta si imposibilitatea concreta a realizarii ei, etc. Ele sunt traite subiectiv acut si
sunt insotite de angoasa. Criza apare in diferite perioade ale dezvoltarii psihice a
individului si sunt in functie de problemele cu care acesta se confrunta: criza
adolescentei, criza mediului de viata, criza de trecere la batranete.
Conflictul social reflecta situatiile de interactiune caracterizate prin divergente de
interese, competitii de putere si antagonisme de scopuri. Un conflict social exprima o
multitudine de conflicte care se suprapun in diverse sectoare de interactiuni grupale
sau individuale.
Nevoile fundamentale
Valorile diferite
Perceptiile diferite
Resursele limitate
Interesele diferite
Nevoile psihologice
72 / 123
In derularea unui conflict interpersonal pot interveni factori care sa il faciliteze sau sa il
diminueze. Intre factorii ce pot exacerba conflictul pot fi amintiti:
Daca conflictul este reprimat apar o serie de efecte negative (A.Baban, 2001):
73 / 123
convingerile fara a afecta drepturile celorlalti. Invatarea deprinderilor de asertivitate este
facilitata de contrastarea cu alte doua modele comportamentale opuse: pasivitatea si
agresivitatea.
Pasivitatea este un comportament ce poate fi descris ca raspunsul unei persoane care evita
confruntarile, conflictele si isi doreste ca toata lumea sa fie multumita fara a tine cont de
drepturile sau dorintele personale. Aceste persoane se simt frustate, iritate, fara a incerca
sa-si exprime nemultumirile fata de ceilalti.
1. Tehnici mentale – constau in crearea unui cadru nou si a unei atitudini noi, menite
sa inlocuiasca vechile atitdini si conceptii care s-au dovedit indezirabile:
74 / 123
Ori el, ori eu !
Nu exista nici o speranta.
Nu e drept sa avem acest conflict.
Nu merita sa ne gandim la asta.
Nu este intelept sa faci concesii.
Nu eu am inceput, de ce sa iau eu initiativa.
2. Tehnici senzoriale
Ascultarea activa
Privirea
Vocea
Atingerea
3. Tehnici de miscare
Tinuta corpului
Echilibrul
Distanta
Ritmul
Respiratia
75 / 123
evitarea conflictului-implicarea excesiva in conflict; evitarea conflictului este
exprimata prin negare, refulare, amanare continua, iar implicarea exagerata e
materializata prin oboseala, iritabilitate, tensiune musculara si indispozitie.
manifestarea in mod dur-bland; unii oameni au tendinta de a raspunde in mod
agresiv, dominator atunci cand sunt implicati intr-un conflict din teama de a nu fi
perceputi ca prea blanzi; altora le este teama ca vor fi considerati ostili si, in
consecinta, sunt excesivi de timizi; o atitudinea mai adecvata ar fi sprijinirea ferma a
intereselor proprii si disponibilitatea de a lua in consideratie interesele celuilalt;
manifestare in mod rigid-flexibil; unele persoane doresc sa tina situatia sub
control si se simt nelinistiti atunci cand sunt amenintati de necunoscut; in consecinta,
ei impun reguli rigide. La cealalta extrema sunt persoanele care resping tot ceea ce
este oficial preferand aranjamente flexibile, in care regulile sunt implicite. O abordare
care permite atat disciplina cat si flexibilitate este mai constructiva decat una care
este impusa sau care respinge disciplina.
manifestare in mod intelectual-emotional; modul ideal de comunicare este
acela care imbina gandul cu afectul: gandul este sustinut de afect, iar afectul este
aplicat prin gand.
exagerare fata de minimalizare; minimalizarea seriozitatii diferendelor,
nerecunoasterea importantei problemei poate da nastere la neintelegeri grave;
dezvaluire obligatorie-tainuire obligatorie. Pentru rezolvarea unui conflict
trebuie ca persoanele implicate sa fie deschise si sincere in comunicare, luand in
considerare consecintele actiunilor lor.
NEGOCIEREA
• Distributive -situatia unui conflict de „suma zero", in care ce este castigat de una
dintre parti, este pierdut de cealalta parte;
• Integrative sau „suma nonzero"- descrie situatia in care partile coopereaza pentru
rezolvarea conflictului, permitand, de data aceasta, identificarea unei solutii mai bune pentru
fiecare dintre parteneri; in cadrul cooperarii, interactiunile instituie un fel de „asigurare" intre
parteneri.
NEGOCIERE DISTIBUTIVA
76 / 123
NEGOCIERE INTEGRATIVA
1. Pregatirea
2. Interactiunea
77 / 123
MEDIEREA
A media inseamna a interveni intre partile ostile si a le conduce spre rezolvarea conflictului.
Mediatorul incearca sa gaseasca un punct de vedere obiectiv si neutru. Rolul lui poate sa
decurga din atributiile legale sau poate fi asumat neoficial.
Mediatorul este parte neutra. In general, el nu se implica direct cu exceptia cazurilor cand
incearca sa transforme in parteneri partile adverse. Un mediator ofera garantia ca fiecare
parte isi prezinta punctul de vedere, dar il si asculta pe celalalt. Ulterior, mediatorul ii indruma
pe cei doi spre gasirea de solutii satisfacatoare pentru toata lumea.
3. Rezolvati conflictul
Fiecare isi prezinta doleantele pe care le vrea indeplinite in vederea incheierii unui
acord.
Mediatorul ajuta ambele parti sa stabileasca o intelegere corecta.
Intelegerea poate fi consemnata in scris si semnata de fiecare.
78 / 123
Cand comunicati cu celalalt, asculta cu atentie si vorbeste, astfel incat sa fi inteles;
Fiti atent la tendintele naturale ale tale si ale celuilalt catre subiectivitate, perceptii si
judecati gresite, gandire stereotipa care apar de obicei in conflictul acut;
Trebuie sa va dezvoltati abilitatile de abordare a conflictelor dificile;
Sa te cunosti pe tine insuti si reactiile tale tipice la diferite situatii conflictuale;
Pe tot parcursul conflictului trebuie sa ramai o persoana morala si asertiva.
clientii va pot suna din cand in cand acasa si se pot astepta la o discutie lunga;
pot cere sa va vada mai des si pentru mai mult timp decat este posibil;
vor sa va intalneasca in societate;
vor sa aveti grija de ei, sa va asumati responsabilitatile lor;
se asteapta sa manipulati alte persoane – sotia, sotul, parintii, copilul – pentru ca
acestia sa accepte punctul lor de vedere;
va cer sa nu-i parasiti si sa continuati sa le purtati de grija, cat mai mult timp.
O cale de a scapa de toate aceste probleme ale relatiei transferentiale nerezolvate este sa
lamuriti de la prima sedinta cadrul terapeutic, regulile colaborarii si sa va faceti cunoscute
asteptarile dumneavoastra fata de clienti. Clarificarea relatiei in termeni contractuali
psihologici este de dorit si va scuteste de multe dificultati, rezistente si blocaje in procesul de
consiliere. Ar putea fi folositor sa revedeti impreuna cu supervizorul cateva sedinte si sa
evaluati modul in care v-ati simtit cat timp ati devenit „victima” unui client cu pretentii
excesive si cum i-ati facut fata. Veti fi surprinsi cate dintre problemele lui va afecteaza direct
si au legatura cu propriile dv. probleme. Reamintiti-va ce pretentii a emis clientul fata de dv…
Cum v-ati descurcat sau blocat intr-o astfel de situatie? A ti putut spune NU clientilor atunci
cand ati dorit? V-ati opus clientilor pretentiosi sau v-ati lasat manipulati asa cum si altii au
facut-o inaintea dv.? Acum probabil ca
Clientii neimplicati
O problema cu care va puteti confrunta in dialogul terapeutic este cea legata de clientii care
au o participare redusa in procesul de consiliere sau psihoterapeutic. Lipsa lor de motivare
este pusa in evidenta de uitarea sau anularea frecventa a intalnirilor, de indiferenta sau
neasumarea nici uneia dintre responsabilitatile ce ii revin in procesul de explorare si
schimbare.
79 / 123
nepotrivita de a o rupe, pentru a ne descarca anxietatea. Corey exemplifica o astfel de
situatie din experienta sa de consilier:… Intr-o sedinta individuala cu o eleva de liceu care
avea un debit verbal foarte ridicat, se instala catre sfarsitul sedintei o tacere apasatoare.
Tacerea fetei il face sa se grabeasca sa emita cateva interpretari la ceea ce ea spusese mai
devreme. Cand supervizorul sau a ascultat inregistrarea a exclamat: „Ai vorbit asa cum a vrut
ea! Nu ai auzit ce spunea. Pariez ca nu va mai veni la sedinta viitoare.” Ea s-a intors totusi si
atunci el a hotarat sa nu mai intervina pentru a se elibera de anxietate. A sa ca a preferat sa
nu inceapa el dialogul, ci sa o lase pe a sa-l inceapa. A asteptat aproape o jumatate de ora si
au jucat jocul „ Tu primul… „. Fiecare statea si se uita la celalalt. In final au inceput sa
exploreze amandoi ce au simtit fiecare dintre ei in acea tacere, ce au simtit fata de tacerea
celuilalt.
Clientii tacuti
Tacerea poate avea multe semnificatii si in activitatea de consiliere este necesar sa invatam
sa descoperim aceste semnificatii. Iata cateva semnificatii ale tacerilor ce survin intr-o
sedinta individuala sau de grup: clientul se poate gandi in liniste la lucrurile pe care tocmai
le-a discutat; isi evalueaza niste intelegere-uri abia realizate; clientul poate astepta ca
terapeutul sa ia conducerea si sa decida ce sa spuna, iar terapeutul poate astepta acelasi
lucru de la client; clientul si terapeutul pot fi plictisiti, preocupati, distrasi sau pot sa nu aibe
nimic de spus pentru moment; clientul poate fi ostil fata de terapeut si astfel sa inceapa jocul
„Eu stau aici ca o stana de piatra si observ daca el (ea) poate ajunge la mine „; clientul si
terapeutul pot comunica fara cuvinte. Tacerea poate spune mai mult decat cuvintele si
probabil interactiunea s-a facut la suprafata si amandurora le este frica sau ezita sa ajunga la
un nivel mai profund, in concluzie, este bine sa explorati semnificatiile posibile ale tacerii,
impreuna cu clientul. Veti ajunge astfel la semnificatia ei reala si veti evita sa atribuiti
clientului alte intentii sau sa va proiectati propriile nelinisti si preocupari…
Puteti incepe prin a recunoaste tacerea si sentimentele pe care le resimtiti fata de ea. Este
preferabil decat sa va faceti ca nu exista si sa umpleti golul cu o vorbarie fara rost sau de
complezenta, ori sa vorbiti zgomotos pentru a va „auzi” unul pe celalalt. Pentru a va simti
confortabil, cautati impreuna semnificatia tacerii si emotiile pe care le ascunde.
Cum isi vor folosi acest timp. Eventual li se poate dovedi ca, desi sunt clienti fara voia lor, isi
pot totusi folosi bine si in favoarea lor acest timp.
Este usor pentru consilierii incepatori sa se lase atrasi in, jocuri„ neproductive cu astfel de
clienti, in masura in care consilierul investeste emotional mult mai mult decat clientul. Este
posibil ca terapeutul (consilierul) sa incerce prea mult sa se faca inteles si acceptat, fara sa
emita vreo pretentie asupra clientilor. El este astfel supramotivat sa apara drept important si
eficient in relatie, dar efectul este de a crea conditii de deresponsabilizare din partea
clientului, care „regreseaza” in rolul de copil
Neajutorat. In opinia specialistilor din domeniu este o eroare sa „nu-ti infrunti” clientul care
nu se implica si sa ai o atitudine hiperprotectiva -„terapeutul-bomboana”. Aceasta este
valabil si pentru clientii lipsiti de vointa. In numeroase cazuri, terapeutii ineficienti invoca
lipsa de participare, reactia de rezistenta insurmontabila a clientului, ca explicatie a lipsei de
progres. In realitate cauza esuarii relatiei terapeutice se afla in contratransferurile pe care le
manifesta terapeutii incepatori sau neexperimentati. Una dintre cauze este teama lor ca daca
80 / 123
ar fi mai putin implicati, clientul nu va mai reveni in consiliere. Excesul de implicare al
terapeutului antreneaza deficit de implicare, in „oglinda”, al clientului. Intelegeti astfel de ce
este necesar sa pastram un echilibru al relatiei, pentru ca numai astfel ea poate deveni
„terapeutica”. Tocmai confruntarea directa, sinceritatea este cea care duce la un nivel mai
mare de implicare a clientului. Daca el insa persista sa uite, sa intarzie sau sa refuze sa vina
la intalniri ori sa nu realizeze sarcinile pe care si le-a asumat in timpul sau in afara terapiei,
atunci trebuie intrebat daca doreste sa mai vina la consiliere. Chiar si in situatia in care clientii
sunt trimisi de tribunal spre consiliere, terapeutul le poate spune ca, desi este obligatoriu sa
frecventeze sedintele, ei sunt cei care vor decide
Speram ca voi veti invata sa tolerati ambiguitatea de a nu sti cu siguranta inca de la inceputul
terapiei daca pacientul se implica pozitiv. Este posibil ca uneori clientii sa poata parea ca
merg spre rau, inainte de a capata cateva castiguri. A ceasta tine de dinamica rezultatelor.
Motivatia autoamagirii, pentru ambele parti, se poate baza pe nevoia de a face ca relatia sa
merite si sa fie productiva. Amandoi investesc pentru a vedea rezultate pozitive. Uneori
nevoia noastra de a marturisi schimbarile personale poate voala realitatea si ne poate face
mai putin sceptici decat ar trebui sa fim. Nevoia de a simti ca am fost folositori, ajutandu-1 pe
celalalt sa se bucure de viata, precum si cea de a simti ca noi intr-adevar facem schimbari
semnificative, ne poate conduce in timp spre autoamagire. Cautam evidenta progresului si
ne intunecam ratiunea atunci cand exista elemente ale esecului. Obisnuim sa ne acordam
credit noua insine pentru cresterea clientilor nostri, atunci cand aceasta se datoreaza poate
in mai mare masura unei alte variabile care probabil nu are legatura cu relatia de consiliere.
Este important sa fim constienti de tendinta catre autoamagire intr-o relatie de consiliere sau
de terapie. A ceasta ne va clientul a decis sa colaboreze sincer si a inlaturat „impotrivirea” si
„masca”, ne putem astepta ca el sa resimta o crestere in intensitate a durerilor personale si
a dezamagirilor sau dezorganizarilor care pot degenera in depresie sau reactie de panica.
Multi clienti se pot manifesta astfel: „ Oh, Doamne, am fost mai bine inainte de a incepe
consilierea (terapia)… Acum ma simt mult mai vulnerabil ca inainte. Poate era mai bine sa nu
dau importanta problemelor mele.” Acest moment va fi depasit daca vom avea rabdare si-1
vom folosi ca pe o oportunitate de crestere. Desi la inceput consilierea pare a fi o munca grea
si lipsita de satisfactii, ea te ajuta sa descoperi ca schimbarea nu se masoara in numarul
clientilor si este rezultatul eforturilor unite si consonante ale clientului si terapeutului. Pentru
aceasta este nevoie ca terapeutul sa poata accepta faptul de a nu sti daca clientul face
81 / 123
progrese si daca el este cel care a ajutat la schimbarea sau cresterea acelei persoane. Adica
este nevoie ca el sa renunte la propria-i tendinta de avea control asupra reactiilor si ritmului
personal de evolutie al clientului sau la orgoliul de a fi autorul efectului. Desi il insoteste si
stimuleaza, nu se poate „manifesta in locul Iui”, proiectandu-si sau prelungindu-si in client
propriile nevoi si posibilitati.
O greseala frecventa la incepatori este ca sunt prea ingrijorati pentru clientii lor. Este
periculos sa „incorporezi” nevroza sau impasul clientului. Uneori ne identificam atat de
puternic cu clientul incat ne pierdem somnul, intrebandu-ne ce hotarare trebuie sa luam. Este
ca si cum ne pierdem simtul identitatii, asumandu-ne-o pe a lor. Empatia devine astfel
„distructiva” si ne pozitioneaza impotriva interventiei. Trebuie sa invatam sa-i „eliberam” pe
clienti si sa nu ne impovaram cu problemele lor pana cand ii vom reintalni. Pur si simplu, „sa-i
lasam sa plece acasa”… Demersul cel mai indicat este acela de a fi prezenti in masura
maxima de care suntem capabili, sa fim alaturi de clientii nostri, dar sa-i lasam sa-si asume
responsabilitatea propriei existente si a alegerilor facute in afara sedintelor de consiliere.
Daca ne pierdem in scenariile clientilor, in lupta lor si ne confundam cu ei, nu vom mai fi
psihologii eficienti in a-i ajuta sa se regaseasca pe ei insisi. Preluandu-le responsabilitatea,
mai degraba le blocam evolutia decat ii sustinem.
Nevoia de a fi placut, apreciat, sustinut de catre pacienti; teama ca infrutand clientii acestia
ar putea sa plece sau sa gandeasca nefavorabil despre terapeut; sentimentele erotice si
comportamentul sexual seductiv din partea terapeutului (in masura in care terapeutul devine
preocupat de fantasme sexuale sau deliberat orienteaza atentia clientului catre aceste
fantezii orientate spre el); reactii extreme indreptate catre anumiti clienti care evoca in
terapeut vechi trairi, de ex. Clienti care sunt perceputi drept materni, paterni, autoritari,
judicativi etc; sfatuirea constrangatoare cu asumarea de catre consilier a unei pozitii de
superioritate, in dorinta de a dicta clientilor modul in care ei ar trebui sa traiasca si deciziile
pe care ar trebui sa le ia.
E necesar sa va reamintim ca nu este potrivit sa folosim timpul clientilor pentru a lucra asupra
reactiilor pe care le avem fata de ei, dar este absolut obligatoriu sa lucram asupra noastra in
cadrul altor sedinte, dedicate noua insine, de catre supervizor – un terapeut cu experienta si
calitati didactice. Daca nu facem acest lucru, riscam sa ne pierdem si clientii sau sa-i „folosim”
inadecvat si neetic pentru a ne intalni cu propriile nevoi nesatisfacute.
82 / 123
5. CAZUISTICA FRECVENTA
Anxietate generalizata este frica exagerata, ca si grija legata de lucruri comune. Centrul
anxietatii poate fi reprezentat de prieteni, familie, sanatate, munca, bani sau ratarea unei
intalniri importante (de fapt tot ceea ce este important persoanei poate sa capteze centrul
atentiei ca focus al anxietatii). Vorbim despre anxietate generalizata daca grija exagerata
este prezenta in aproape fiecare zi, timp de 6 luni, si daca persoana are dificultati in
controlarea anxietatii. In plus persoana mai simte una sau mai multe dintre urmatoarele
simptome:
Fobia sociala consta in frica de evaluarea si judecata negativa a altor oameni. De aceea
persoanelor caracterizate prin fobie sociala le este frica sa faca ceva ce le-ar putea umili in
fata publicului – de ex. a vorbi in public, a folosi toalete publice, a manca sau a bea in public,
sau orice alta situatie sociala incluzand comportamentul la petreceri sau/si la locul de munca.
Cei care sufera de fobie sociala poate sa simta frica in cazul unei singure, sau mai multor
situatii. A ceasta frica poate sa conduca la evitarea situatiilor respective, care, ulterior poate
sa ajunga la izolare.
83 / 123
intensa si persistenta de aparitia unui alt atac de panica. Atacurile de panica sunt comune in
populatia umana comparativ cu tulburarile de panica, care sunt mai rar intalnite. Atacurile de
panica pot sa nu fie legate de o situatie anume, ci pot aparea spontan.
Atitudinile extremiste favorizeaza dezvoltarea anxietatii sau angoasei: o educatie foarte dura,
guvernata de umilinte permanente va inhiba increderea copilului si mai tarziu a adultului in
sine insusi si va amplifica teama in fata unei situatii date. La cealalta extrema, parintii
deosebit de grijulii, care vor actiona intotdeauna in locul copiilor, ferindu-i pe acestia de
neplaceri vor crea un context care creste neincrederea copilului in sine si in ceilalti.
Trebuie notat ca exista terenuri propice pentru dezvoltarea anxietatii: copilul care creste in
proximitatea unui adult angoasat se va dezvolta ca o persoana anxioasa pentru ca adultul
este intotdeauna un model.
Angoasa (originar folosita ca angst, din daneza) este definita in psihologie drept o stare
caracterizata prin neliniste, tulburare, ingrijorare (adesea patologica).
Angoasa este o experienta emotionala de aceeasi natura cu anxietatea, insa este mult mai
intensa. Aceasta intensitate ne arata ca importanta subiectului pe care il respingem este mult
mai mare si ca este cu atat mai necesar sa privim lucrurile in fata.
84 / 123
Cum deosebim anxietatea de angoasa?
In nici un caz nu trebuie sa le evite. In timp ce se afla in ghearele angoasei nu stie foarte clar
care este subiectul de care fuge.
Pentru a ameliora aceasta suferinta unii noi recurg la anxiolitice, medicamente care alunga,
pentru moment, starea neplacuta insa nu rezolva problema care va persista si va avea
tendinta sa iasa din nou la suprafata. Se va ajunge asadar la cresterea dozei de medicamente
pentru ca organismul sa faca fata presiunilor ce vin din interior. Astfel, incercand sa gaseasca
linistea pot deveni dependenti de anxiolitice, iar pentru unii acest lucru pare mai usor de
suportat decat sa priveasca problema in fata si sa gaseasca o rezolvare a ei.
In cazul emotiilor este recomandat sa incercam sa determinam clientul le simta, astfel incat
ca sa poata decela ce il afecteaza si mai ales cum. Angoasa nu este insa o emotie in sens
propriu si nici nu ofera informatii despre client, asa cum o fac emotiile. Mai mult decat atat,
ele ne mascheaza emotiile si preocuparile. Angoasa, ca si anxietatea sunt semnale si din
acest punct de vedere ele sunt foarte pretioase. Trebuie sa ne servim de ele pentru a ajunge
in fata problemei care sta la baza lor. Doar gasirea problemei si rezolvarea ei aduce linistea
de care are nevoie clientul nostru.
Asadar, cand avem in fata un client care prezinta simptomele anxietatii sau ale angoasei
trebuie sa ne intrebam sincer ce anume ascund ele. Daca vom ajunge sa ascultam
raspunsurile la aceasta intrebare fara a le contesta vom ajunge in contact cu un subiect
probabil arzator. Este mult mai usor sa gasim raspunsuri in cazul anxietatii decat in cel al
angoasei pentru ca aceasta din urma aduce cu ea probleme mult mai mari. Aici cautarea
devine dificila si chiar daca subiectul se va profila la un moment dat, exista riscul sa il
respingem sau il vom banaliza.
85 / 123
5. Sa fim atenti sa decelam ceea ce il angoaseaza in cadrul subiectului/subiectelor pe
care il/le abordam.
6. Sa fim convinsi ca ceea ce am identificat si izolat in constiinta clientului este o
problema care ii provoaca problema.
7. Sa il determinam sa examineza problema cu atentie pentru a gasi impreuna solutia
optima.
De obicei lupta contra angoasei intampina multe rezistente din partea clientilor, pentru ca le
este greu sa priveasca in fata o problema care ii sperie. Exista riscul real de a ajunge sa
crestem starea de angoasa. Dar aceasta crestere a angoasei il va determina pe client sa
incerce sa o diminuaze.
Daca aceste stari nu se manifesta de mult timp vom vedea ca putem, cu rabdare, sa ajungem
sa reglam problemele in cateva sedinte de consiliere.
Atunci cand o angoasa depaseste o anumita masura sau dureaza prea mult timp poate
deveni patologica, mai ales cand este traita prea devreme, la o varsta la care copilul nu
poseda mecanismele maturative care sa permita dezvoltarea unei forte care sa i se opuna.
Astfel angoasa poate deveni un agent stresor sau patologica, avand drept consecinte inhibitii
in dezvoltare, stagnare sau regresie si formarea simptomelor.
Daca insa aceste probleme dureaza de mai mult timp si clientul se teme sa se apropie de ele
pentru ca ii este teama de ceea ce ar putea gasi in el insusi, este bine sa apelam la un
psiholog cu experienta care ne va ajuta .
Doua dintre cele patru angoase fundamentale ale omului, angoasa de schimbare si cea de
necesitate au la baza impulsuri ale fiintei noastre care se completeaza si se contrazic, pe de
o parte tendinte catre durabilitate si siguranta si pe de alta parte catre schimbare si risc. (Fritz
Riemann 1963).
Intre agresivitate si angoasa exista o stransa legatura, angoasa este cea care declanseaza la
origine agresiunea, neplacerea fiind forma primitiva a angoasei in preistoria noastra. Orice
intrerupere a unei actiuni dorite , orice obstacol pe drumul catre un scop, orice nesatisfacere
a unei dorinte declanseaza mai intai agresivitate (Irenaus Eibl-Eibesfeldt 1984).
5.2. EMIGRANTI
In pofida teoriilor, foarte bine puse la punct si a legislatiei abundente, atat la nivelul Uniunii
Europene, cat si la nivel international, problematica discriminarii este actuala si fara sanse de
a fi rezolvata in viitorul imediat, mai cu seama in conditiile noului val al unei crize economice
mondiale care este fundalul dezvoltarii atitudinilor colective xenofobe, rasiste, sovine.
86 / 123
Discriminarea a fost definita de M. Richelle: “atitudinile si conduitele deosebite pe care un
individ sau un grup le manifesta fata de un alt indivd/grup, cel mai adesea pe baza
caracteristicilor atribuite de prejudecata decat reperele obiective” (Doron & Parot, 2006).
Discriminarea implica:
Rasa
Nationalitate
Etnie
Limba
Religie
Categorie sociala
Convingeri
Sex
Orientare sexuala
Varsta
Handicap
Boala cronica necontagioasa
Infectare HIV
Apartenenta la o categorie defavorizata
Abuzul fizic este caracterizat prin indicatori comportamentali precum: atac fizic sau sexual;
a fi inhatat, impins, imbrancit etc., in timp ce abuzul psihologic implica amenintari verbale,
insulte, agresivitate, coercitie, constrangere, abandon.
Tachinarea este definita astfel: a provoca intentionat pe cineva, prin remarci glumete,
centrate pe elemente importante/relevante pentru persoana-tinta (Keltner et al., 2001).
Aceasta definitie reflecta o combinatie de agresivitate, umor, joaca, ambiguitate, considerate
dimensiuni de baza ale acestui fenomen (Baxter, 1992; Shapiro, Baumrister & Kessler, 1991).
87 / 123
sa fie constient de diferitele modalitati in care diferentele culturale afecteaza relatia si
procesul consilierii;
sa cunoasca modificarile de dinamica ale personalitatii care trece in alt spatiu cultural
decat cel de origine.
Tehnicile de consiliere sunt construite conform unui „cod cultural" care se adreseaza relatiei
dintre doi indivizi care apartin aceluiasi mediu cultural. Tobie Nathan, creatorul primului
centru de consiliere etnopsihologica (pentru emigranti) din Franta, indica prezenta unui
„dublu cultural" al individului care organizeaza atat modelele expresive in domeniul
normalitatii cat, mai ales, simptomul in cazul apelului la modelele de inconduita4.
Semnul si impactul pe care dublul cultural il are in comunicare sunt indicate de faptul ca un
client provenit dintr-o alta cultura blocheaza, printr-un proces subtil, fluxul mental al
consilierului, intrucat este mult prea „indepartat" in anumite privinte si prea „apropiat" prin
cruditatea reprezentarilor lor5.
In folosirea modelelor de interventie, trebuie avut in vedere faptul ca acestea sunt rezultatul
unei prescriptii culturale specifice si unui tip de cod cultural.
Clientul care solicita consilierea este cel care a parasit fizic un spatiu cultural pentru a deveni
membru al altuia. Problematica sa, reunita sub titulatura de „criza emigrantului", este
determinata de impactul dintre cele doua coduri culturale, cel de origine si cel actual. Nu este
necesar ca individul sa fi trait si sa fi parasit fizic cultura de origine. Codul cultural originar se
transmite cu pregnanta de la generatia ascendenta. Obiectivul principal al consilierii
emigrantilor este determinarea specificului interferentei dintre cele doua culturi. Interferenta
poate provoca situatii conflictuale chiar daca „distanta culturala" dintre cultura de origine si
cea actuala este minimala. Pentru atingerea acestui obiectiv, consilierul trebuie sa detina
informatii despre codul cultural existent in cultura de origine. Interventia se poate realiza prin
folosirea alternativa a celor doua coduri culturale, pentru a developa natura conflictului.
Prin consiliere, individul este ajutat sa isi operationalizeze educatia sexuala primita din mediul
sau in comportamente sexuale adaptate si responsabile.
4
T. Nathan, Sperma diavolului, Ed. Jurnalul Literar, Bucuresti, 1999.
5
T. Nathan, La folie des autres, Dunod, Paris, 1996 , p. 4.
88 / 123
este intr-un raport confortabil cu propria sexualitate. Problematica sexuala poate fi
transferata in relatia de consiliere. Acest fapt poate constrange consilierul la o reactie
defensiva, prin care sa caute stoparea erotizarii relatiei. In situatia in care consilierul
nu are o viata sexuala satisfacatoare, nu va putea intelege si gandi nevoile si
dificultatile clientului intrucat vor interfera cu dificultatile sale;
poata sustine discutarea problematicii sexuale cu deschidere si adecvare. Rezistenta
clientilor la discutarea caracteristicilor vietii sexuale este importanta, de aceea
consilierul trebuie sa fie receptiv si sa sesizeze problematica situata chiar la nivel
implicit. Este recomandata introducerea directa in problematica, fara a da clientului
senzatia ca este o zona tabu. Consilierul va evita expresiile argotice sau perifrastice si
va folosi termenii specifici ceruti de sfera sexualitatii;
probeaza initial nivelul educatiei sexuale a clientului in situatia in care acesta este
adolescent;
cunoaste elemente de anatomie, fiziologie si contraceptie;
nu se substituie sexologului in situatia in care clientul prezinta disfunctii sexuale;
poate sustine discutarea problematicii sexuale a unui client homosexual. Unul dintre
punctele importante se refera la discriminarea clientilor gay si la deficientele de
comunicare in domeniul sexualitatii. Consilierul se va centra asupra comunicarii
interpersonale, cat si asupra familiei, prietenilor, serviciului sau a problematicii legale.
Una din principalele probleme ale acestei categorii de clienti consta in senzatia de izolare pe
care o resimt acut. Prin dizabilitatile de natura fizica, afectiva sau cognitiva, aceasta categorie
de clienti este izolata ca efect al etichetarii, atribuirii, stereotipului si a imposibilitatii de a
beneficia de facilitatile oferite de comunitate. Din acest punct de vedere consilierul trebuie sa
fie informat in privinta conditiilor de mediu social in care traieste clientul cu nevoi speciale.
Unul dintre efectele de aceasta natura consta si in adresabilitatea mai redusa spre serviciile
de consiliere.
Clientii cu nevoi speciale sunt perceputi distorsionat in mediul social. Caracteristicile anumitor
cazuri sunt generalizate si atribuite tuturor clientilor. Consecinta consta in perceperea
clientilor cu dizabilitati ca marcati de limite importante, altele decat cele care decurg din
problematica specifica. Acest efect ingreuneaza accesul clientilor la resursele oferite de
mediul social.
Aceste trei categorii de probleme au ca afect diminuarea capacitatilor reale ale clientilor si
dezvoltarea unui comportament supra-deficitar, conform atribuirii realizate de mediu.
Obiectivul specific al consilierii consta in decelarea influentelor negative ale mediului si
izolarea factorilor supraadaugati de nevoile reale, specifice, ale clientilor. Eficienta in
domeniul consilierii persoanelor cu nevoi speciale este rezultatul cunoasterii:
89 / 123
legislatiei, a programelor, facilitatilor, a resurselor specifice alocate acestei categorii
de populatie;
metodelor de diagnostic si de clasificare a dizabilitatilor;
caracteristicilor diferitelor etape ale dezvoltarii si impedimente intampinate de
persoanele cu nevoi speciale;
modelelor invatarii in cazul persoanelor cu dizabilitati si resursele necesare aplicarii
acestora.
Confruntarea cu situatia de criza este frecventa in activitatea consilierului, cu atat mai mult
cu cat clientul apeleaza frecvent la ajutorul calificat numai atunci cand nu mai poate gestiona
situatia. Criza este perceputa de client ca generatoare de consecinte cu efect catastrofal
asupra vietii sale individuale si familiale. Efectele crizei sunt corespondente modalitatii
perceptive distorsionate in care situatii cotidiene capata dimensiuni majore. Printre efectele
crizei se afla:
90 / 123
a) Obiectivul initial consta in a intelege prin ce anume trece clientul, ce simte si gandeste:
frica, pericol, lipsa sperantei si a sensului etc. Clientul aflat in situatia de criza va testa
consilierul si isi va exprima dubiile in privinta capacitatii acestuia de a-l ajuta.
Consilierul va sustine clientul in nevoia de incercare a capacitatii sale de gestiune a
crizei. Relevarea problemei care genereaza criza va necesita trecerea dincolo de
aspectele de suprafata pe care frecvent clientul le va prezenta drept esentiale. Dupa
identificarea problemei de esenta, consilierul va prezenta clientului modalitatea in
care s-a constituit criza, pornind de la cauza generatoare si problemele secundare
determinate.
b) Stabilirea de comun acord a celei mai bune solutii. Trecerea la cea de a doua etapa
trebuie sa fie lina, ca rezultat al explorarii adecvate a problemei generatoare. De
aceea, problema va fi suficient explorata, sumarizata si revazuta ca modalitate in care
clientul o reprezinta. Consilierul se va asigura in privinta unei perceptii acurate asupra
crizei si a capacitatii clientului de a aborda posibile modalitati de schimbare.
c) Discutarea alternativelor de implementare a solutiei convenite. Se vor explora
resursele si suportul imediat de care dispune clientul, capacitatea de toleranta a
clientului, mediul personal sau institutional care poate sustine clientul (prieteni, colegi,
grup etc.).
Dupa ce alternativele au fost explorate in raport cu suportul aferent, clientul va decide calea
cea mai buna de actiune. Clientul se va angaja in respectarea caii de actiune care trebuie sa
reprezinte un comportament clar.
Unul din obiectivele demersului de consiliere consta in analiza teoriei etiologice pe care
clientul o are despre boala sa. Ne vom referi la functia teoriei etiologice si vom trece in revista
un inventar al teoriilor etiologice. George Peter Murdock a ordonat teoriile etiologice din 139
de culturi cuprinse in „Atlasul etnografic":
mistic - boala este o consecinta imediata a unei experiente, act al subiectului aflat in
raport impersonal cu boala (destin, contagiune, incalcarea tabuului);
91 / 123
animist - boala este atribuita unui agent supra-natural personalizat (suflet, fantoma,
spirit). Convingerea ca cineva este posedat de o alta persoana, spirit sau entitate,
poate fi un simptom al tulburarii de personalitate multipla. Personalitatea multipla se
caracterizeaza (cf. DSM III R) prin existenta mai multor stari de personalitate
distincte, cu memorie, comportament si tip de relatii specifice. Agentul care „poseda"
este personalitatea alternativa. Posesiunea poate fi si o idee deliranta psihotica.
Sistemul cultural distinge spatii conceptuale specifice intretinute de membrii grupului.
Daca un locuitor al Coastei de Fildes va dezvolta o „nebunie agitata" sau „nebunie
virila", caracterizata prin reactii explozive fata de membrii familiei, etiologia sugerata
de ghicitor se va referi la interactiunea cu un spirit. Individul a fost „palmuit" de un duh
pentru faptul ca a calcat in picioare plantatiile din jungla sau a luat apa din rezerva sa.
Conform lui T. Nathan, teoriile etiologice traditionale despre boala reinstaureaza o
cauzalitate cronologica si permit descrierea evenimentului patologic sub forma unei
istorii cu deznodamant. Aceste teorii transforma un non-eveniment, o criza, intr-o
istorie mitica, susceptibila de a fi povestita grupului. In Maghreb, sistemul cultural
sustine existenta unei lumi inversate a Djinilor (sub pamant, in mlastini, canalizari,
cursuri de apa, case abandonate, ruine). Djinii sunt spirite simetrice fiintei umane, cu
organizare sociala similara. Daca intr-o secventa de posesiune percepem doua
personalitati distincte, a individului si a spiritului, atunci credinta devine un dat de
experienta. Teoriile etiologice permit discriminarea spatiului cultural intr-o forma
concreta;
magic - boala este determinata de actiunea explicita a unui agent uman rauvoitor care
uzeaza de tehnici magice. Trebuie facuta diferenta dintre magie si vrajitorie. Magia
este actiunea voluntara a unui subiect, ajutat sau nu de o persoana abilitata (saman,
magician). Vrajitoria este actiunea voluntara sau involuntara a unui subiect cu
capacitati (malefice) innascute. In bazinul circum-mediteranean vrajitoria este mult
mai frecventa decat magia. Studiile realizate pe datele din Human Relations Area Files
arata faptul ca practica magiei coexista cu cea a vrajitoriei doar in 8 din cele 139 de
culturi, in timp ce restul coreleaza negativ.
Dimensiunea imaginara a reactiei fata de boala este esentiala. A nega, a fi manios, a simti
neintelegerea, neincrederea, frica sunt cateva din starile afective prezente. Clientul bolnav
nu mai functioneaza conform dinamicii psihice actuale. Clientul confruntat cu problematica
bolii revine la modalitati de dinamica psihica specifice unor etape anterioare ale dezvoltarii.
Pentru a putea negocia cu situatia de boala clientul uzeaza de anumite mecanisme de
aparare:
92 / 123
Regresia. Conceptul de regresie este cel mai bine dezvoltat in spatiul psihanalizei.
Psihanaliza propune o perspectiva genetica. Freud isi intemeiaza perspectiva pe teza
caracterelor dobandite, sustinuta de Jean-Baptiste Lamarck si preluata atat de Charles
Darwin, cat si de medicul si zoologul german Ernst Heinrich Haeckel. Acesta din urma
formuleaza legea biogenetica si o face cunoscuta in special prin lucrarea de popularizare
Enigmele universului (1899). O consecinta a perspectivei genetice o constituie modelul
dialectic al progresiei si regresiei in dezvoltarea mentala. Atat individul, cat si produsele sale
culturale sunt supuse unei miscari oscilatorii de avans si recul. Freud distinge trei tipuri de
regresie, intricate si considerate dupa criteriul topic, temporal si formal al dezvoltarii:
1. topica, la nivelul unei instante psihice (de ex. la nivelul Se- ului). Se remarca in vis (in
maniera completa), in patologie (halucinatia);
2. temporala, in care este posibila o regresie la nivelul obiectului (obiectului matern), a
stadiului libidinal (oral, anal) sau a stadiului Eului (stadiul animist);
3. formala, prin faptul ca modurile de expresie actuale sunt inlocuite prin cele primitive
(de ex. functionarea conform proceselor primare).
Fixatia. Fenomenul stoparii dezvoltarii, denumit fixatie, se produce intr-o perioada din
psihogeneza in care:
1. psihismul a fost supus unui aflux excitativ debordant. Frustrarea antreneaza in acest
caz refularea. Accesul unor reprezentanti pulsionali este din acest moment interzis de Eu,
iar defensa trebuie mentinuta in permanenta;
2. conditiile de dezvoltare sunt „mult prea bune". Datorita latentei psihismului,
determinata de nevoia sa de echilibru, pozitia libidinala care confera satisfactie maximala
este pastrata. Conservarea acesteia se face pe considerentul dificultatii de a se atinge
acelasi nivel de satisfactie intr-o organizare ulterioara. In situatia in care intr-un stadiu
ulterior de dezvoltare se intampina conditii traumatice, psihismul cauta sa elaboreze
excitatia printr-o miscare regresiva la momentul in care tensiunea putea fi gestionata
corespunzator; excitatia va fi elaborata conform cailor disponibile in perioada anterioara.
Factorii care conduc spre fixatie sunt fie dobanditi (familie, specific traumatic), fie
constitutionali (structura pulsionala);
3. satisfactia excesiva alterneaza cu frustrarea. Satisfactia pulsionala, ca mod reusit de
organizare, contribuie la refularea unor reprezentanti pulsionali. Satisfactia pulsionala se
refera frecvent la registrul autoconservativ, la satisfacerea unei nevoi de securitate.
Regresia este o modalitate de defensa normala in fata oricarei situatii care nu poate fi
controlata. Regresia are o importanta functie economica in fata procesului morbid.
Boala, indiferent ce teorie etiologica antreneaza, anuleaza capacitatea de predictie,
control si decizie a individului. De aceea, individul este obligat sa functioneze conform
unor perioade arhaice in care lipsa de control era o caracteristica marcanta a dinamicii
psihice: adultul se (re)gaseste intr-o stare de neajutorare, revine intr-o pozitie infantila in
care are nevoie de ingrijire. Angoasa este asociata miscarii regresive, trairea angoasei
este normala si, in consecinta, se recomanda discutarea trairilor si a functiilor lor.
Negarea este mecanismul prin care subiectul neaga dorinte, ganduri, sentimente refulate si
de care se apara considerand ca nu-i apartin. De ex. „Nu ma afecteaza faptul ca sunt bolnav".
93 / 123
Prin denegare se semnaleaza presiunea exercitata de refulat si intoarcerea acestuia.
Denegarea difera de apararea prin refuz (specifica psihozei si fetisismului).
In aceasta sfera tematica nu trebuie incluse numai reactia la deces sau la separare.
Fenomenologia pierderii si reactia la pierdere este determinata de investitia pe care subiectul
(clientul) a facut-o in obiect si nu de valoarea pe care societatea o confera obiectului. De
aceea, pierderea unor obiecte care din perspectiva exterioara subiectului sunt lipsite de
importanta (un lucru personal, un animal etc.) poate fi experimentata dureros si sa necesite
un travaliu de separare, de doliu. Pierderea nu trebuie considerata ca determinata numai de
situatiile negative de viata. Se poate experimenta pierdere si in situatiile de viata pozitive,
cum ar fi: a absolvi, a fi promovat, a schimba locuinta, a avea un copil. Evenimentele care
implica si sustin dezvoltarea personala sustin si o dimensiune necesara de pierdere.
94 / 123
Excluderea din campul constiintei a pierderilor generate de evenimentele pozitive afecteaza
constant viata clientului. Consilierea situatiei de pierdere presupune in primul rand
identificarea consecintelor negative ale schimbarilor pozitive survenite in viata clientului.
In situatia de pierdere prin deces, consilierul trebuie sa aiba in vedere atat rolul, cat si functia
sociala a doliului. Studiile privind evolutia riturilor de separare indica faptul ca in societatea
actuala moartea incepe sa fie exclusa din dreptul sau de fapt social, printr-o miscare gradata
de anulare a perspectivei doliului, a momentul mortii, a propriei morti. Doliul devine
incompatibil cu societatea actuala in care exprimarea publica a durerii este perceputa ca
patologie. „Omul depresiv" actual suporta cu dificultate moartea si de aceea trebuie ca
functia publica a doliului sa fie renegata. In acest fel, nu mai exista nici un subiect al mortii.
In societatea thanatofoba nimeni „nu mai moare", iar daca moartea survine „accidental" este
necesara discretia, pentru ca moartea este indecenta si inconvenabila6.
Geoffrey Gorer a fost primul autor care a incercat sa inteleaga motivele suprimarii doliului din
societatea actuala. Gorer a intreprins acest studiu ca urmare a propriilor experiente de doliu.
Studiul sociologic publicat in 1965 sub titlul Death, Grief and Mourning in Contemporary
Britain, a confirmat tendinta recesiva a practicii doliului, tendinta pe care autorul a trait-o
personal prin trei evenimente funeste: in 1910, decesul tatalui, in 1948, decesul unui prieten
si, in 1961, decesul fratelui sau.
Consilierul va avea in vedere faptul ca, prin minimizarea ritului de doliu, fenomen prezent si
in societatea noastra, trairea doliului si separarea de persoana decedata devine treptat mai
dificila. Riturile si conduitele funerare sunt construite prin constante universale exprimate
prin7:
functia comunionala - orice rit funerar este un rit al vietii care se desfasoara intr-un
cadru social. Acest tip de socializare „prin obligatie", intrucat subiectul doliului nu
poate in faza initiala sa investeasca si sustina relatii, este o modalitate de gestiune a
angoasei provocate prin separare si de canalizare a travaliului de doliu8;
functia de teatralizare - prin ritul funerar se retrage treptat investitia in persoana
decedata pentru a se reporta asupra ritualului. Ritul ofera un spatiu scenic care
permite exteriorizarea durerii9 si revitalizarea colectiva compensatorie;
functia temporala - ritul cuprinde o succesiune de etape repartizate in episoade
punctate de actiuni si de cuvant. Succesiunea ritului permite reinscrierea subiectului in
timp si scoaterea treptata din non-timpul doliului;
functia de identificare - prin respectarea ritului subiectul se recomanda ca membru al
filiatiei sale. Fiecare ascendent al subiectului a fost actorul unui rit funerar, acum este
randul subiectului care se (re)inscrie astfel in linia sa de rudenie.
6
M. Georgescu, Ipostaze ale mortii intr-un timp al do rintei, Ed. Paideia, Bucuresti, 2003, p. 24
7
M. Georgescu, „Le rit e funéraire, le lien social et le masculin", Annuaire de la Société d'Anthropologie Culturelle de Roumanie, Ed.
Paideia, Bucuresti, 2001, p.3.
8
L. V. Thomas, „P réface", Le sens caché des rites mortuaires, in Bayard J. -P., Ed. Dangeles, 1993, p. 22 .
9
G. Rubin, „Fonctions structurant es et contenantes des rit uels de deuil", Revue Française de psychanalyse, tome LX, P.U.F., Paris, janvier-
mars 1996, p. 213.
95 / 123
prin divort devine treptat mai frecventa in societatea actuala. Divortul produce asupra
individului un raspuns afectiv complex care poate fi inteles prin modelul propus de Kubler
Ross. Faze ale trairii situatiei de divort in cadrul consilierii:
negare: este reactia initiala a unuia dintre parteneri care refuza sa accepte realitatea
situatiei. Dificultatea rationala de separare este determinata de investitia de afect,
timp, energie, resurse materiale facuta in cuplu. Este etapa in care clientul apara
relatia si trebuie sustinut in a putea aprecia atat punctele tari, cat si cele slabe ale
relatiei;
furie: clientul isi protejeaza investitia afectiva prin comportamente ostile fata de
partener. In aceasta etapa sunt implicati si copiii care sunt obligati sa se ralieze unei
anumite pozitii - postura cu efecte traumatice;
negociere: este etapa cea mai complexa in care partenerii folosesc strategii
manipulative. Se incearca reconcilierea, dar daca problema de fond nu a fost
solutionata, pactul nu are efect de durata;
depresia: dupa ce clientul realizeaza ca nici furia si mai ales incercarea de negociere
nu au efect, intra intr-o stare depresiva.
acceptarea: reprezinta scopul procesului consilierii, dupa ce s-au parcurs etapele
anterioare. Clientul accepta pierderea relatiei si devine capabil sa se adapteze
schimbarilor determinate de noua situatie. Clientii trebuie sa invete sa functioneze in
maniera individuala, ca persoane divortate.
10
S. Freud, „Doliu si melancolie", in Freud, Opere III, Psihologia inconstientului, Ed. T rei, Bucuresti, 2000, p. 155.
96 / 123
fixatie se situeaza chiar inainte de faza sadic-anala precoce. Pierderea obiectelor
este echivalenta cu distrugerea acestora, dupa cum era resimtita in stadiul anal
precoce. Pierderea obiectului prin disparitia sa este urmata de introiectie - aceasta
este varianta normala a doliului. Introiectia din melancolie este insa rezultatul
perturbarii fundamentale a relatiei cu obiectul. Melancolia este marcata prin
conflictul de ambivalenta rezolvat de Eu prin preluarea ostilitatii fata de obiect. Din
pricina ambivalentei, iubirea poate fi oricand inlocuita prin ura. Fara a exista o
motivatie obiectiva, melancolicul isi poate oricand inlocui curentul de investire
pozitiv cu unul negativ. Actualizarea investirii negative conduce in cele din urma la
renuntarea la obiect. Renuntarea se face progresiv si poate fi expandata la
intreaga lume externa. Astfel este retras interesul de la viata sa familiala,
profesionala, sociala etc. M. Klein11 este cea care semnaleaza existenta, in cursul
primului an de viata, a unei faze care se aseamana cu sindromul depresiv. Starea
depresiva se fundamenteaza pe cea schizo-paranoida si va contine elemente de
angoasa specifice pozitiei depresive. Notiunea de pozitie depresiva a fost introdusa
de Klein in 1934, pentru a desemna o modalitate de relatie cu obiectul, ulterioara
pozitiei schizo-paranoide. Pozitia depresiva intervine in jurul celei de a patra luni de
viata, pentru a fi depasita in cursul primului an si reactualizata ulterior in doliu sau
in starile depresive. In cursul acestei perioade este introiectat in Eu obiectul
suficient de bun, pentru a depasi momentul pierderii mamei ca obiect partial. Prin
introiectarea in Eu a obiectului bun, clivajul se atenueaza, obiectul devine total (si
bun si rau) si nu sau bun sau rau, iar ambivalenta se instaureaza. Miscarile
pulsionale erotice sau agresive se raporteaza la acelasi obiect. Astfel se depaseste
punctul de fixatie psihotic, cu posibile evolutii ulterioare spre paranoia sau
depresie, de sentimente de neajutorare si aparari diverse specifice pozitiei
depresive. Pentru Klein, pozitia depresiva este un punct cheie in dezvoltare, pe
care se sustine capacitatea subiectului de a intretine relatii de obiect gratificante.
Un mecanism prezent in melancolie este, dupa Klein, reparatia obiectului. Prin identificarea
cu obiectul bun si atacurile sadice indreptate asupra obiectului rau (distrugeri fantasmatice
aduse parintilor, scena primitiva perceputa sadic-distructiv), Eul se simte obligat la actiuni
reparatorii. Eul (obiect bun) se simte constant amenintat si, de aceea, depresivului ii este
teama ca obiectele introiectate pot fi oricand distruse.
Problematica depresiei in termeni kleinieni este legata de geneza Supraeului. Dupa Klein,
Supraeul se constituie inca din perioada arhaica. M. Klein descrie viata fantasmatica precoce
a copilului in termenii unei extreme agresivitati, considerata ca expresia manifestarii
dialecticii pulsionale viata-moarte. In aceasta perioada in limbajul inconstientului a obtine
inseamna a devora12. Emergenta precoce si puternica a sadismului oral este proba miscarilor
pulsionale compensatorii dintre Eros si pulsiunea de moarte13. Datorita pericolului de a fi
distrus de fractiunea din pulsiunea de moarte ramasa in organism, apare in Eu o tensiune
excesiva, resimtita de acesta ca angoasa, care se constituie in piatra de temelie a dezvoltarii
11
M. Klein, „O contributie la psihogeneza starilor maniaco-depresive, Doliul si relatia sa cu starile maniaco-depresive", in Iubire, vinovatie,
reparatie, Ed. S. Freud, Cluj, 1994.
12
P. Grosskurt h, Melanie Klein, Her World and her Work, Ed. Alfred A. Knopf, New York, 1986, p. 331.
13
M. Klein, 1932, The Psycho-Analysis of Children, trad. A. Strachey, Delacort e Press/Seymour Lawrence, 1975, USA, p. 124.
97 / 123
Supraeului14 - angoasa de a fi devorat si de a devora (corespondent al angoasei de castrare).
Fantasmele care fundamenteaza depresia sunt dupa Klein:
Renne Spitz propune conceptul de depresie analitica. Depresivul trebuie sa isi „sprijine"
existenta pe celalalt. Nu poate sa traiasca singur sau intr-o lume a nuantelor, pentru ca
celalalt sau exista sau nu. De aceea, depresivul, daca nu obtine totul, refuza totul. Atunci,
subiectul cauta in sine obiectul idealizat pe care ar fi dorit sa il aiba. Regresia se face spre
starea narcisica prin fuga de afectele oedipiene. Depresia presupune o repliere in fata unei
genialitati incapabile de a juca un rol organizator.
14
R.D. Hinshelwood, Dictionarul psihana lizei kleiniene, trad. B. Orasanu, F. Vladescu, E.S.F., Binghamton & Cluj, 1995, p. 105 .
98 / 123
6. CONSILIEREA ELEVILOR CU NEVOI SPECIALE
Asistenta psihologica:
Asistenta pedagogica:
Orientarea carierei are o nota specifica atunci cand se adreseaza persoanelor cu nevoi
speciale. In acest caz, consilierea carierei presupune:
99 / 123
6.2. OBIECT IVELE CONSILIERII
Consilierea psihologica a persoanelor cu nevoi speciale are ca scop dezvoltarea unui proces
de sprijinire, orientare , instrumentare cu mijloacele si resursele de reactie adaptative.
Asistenta psihologica a acestei cateurii de persoane este recuperativa si instructional-
educativa.
100 / 123
Frecventa tulburarilor de comportament inregisteaza un maxim in jurul varstei de 16 ani, ca
apoi sa se atenueze. Tulburarile de comportament se asociaza, de obicei, cu carente de
afectivitate ce determina trasaturi caracteriale eucentriste, de subestimare/supraestimare a
e-ului si o slaba integrare in activitatea grupului.
101 / 123
Abordarea biologica ce se centreaza pe interventia farmacologica in a reduce, de
pilda, anxietatea sau a reprima comportamentul agresiv;
Abordarea sociala accentueaza importanta unui mediu de viata natural, de calitate,
dar si nevoia persoanelor cu dificultati de a fi tratate cu respect si demnitate, de a le
oferi o mare autonomie in mediul lor de viata;
Abordarea educationala subliniaza importanta dezvoltarii a deprinderilor precum si
a experientei personale;
Abordarea psihologica vizeaza diminuarea/eludarea starilor psihice conflictuale, a
sentimentelor de inferioritate si a sensibilitatii exagerate dar si consolidarea
trasaturilor pozitive de personalitate.
Una din modalitatile fundamentale de interventie in cazul persoanelor cu nevoi speciale este
terapia comportamentala. Ea porneste de la constatarea ca stimuli pozitivi
(recompensele) intaresc comportamentul, in timp ce stimuli negativi (sanctiunile) il reduc sau
il anihileaza. A cordarea unei recompense mici imediat dupa comportamentul dezirabil, il va
intari in mod eficient; utilizarea unei recompense/pedepse consistente, dar indepartata in
timp, este mai putin eficienta.
R.H.B eech a aplicat teoriile moderne ale invatarii la terapia manifestarilor nevrotice si a
determinat trei procedee importante de interventie:
Conditionarea aversiva
Conditionarea aversiva are unele puncte comune cu pedeapsa. Atunci cand subiectul ajunge
la un raspun neadaptativ, i se aplica un stimul nociv in vederea oferirii de catre subiect a unui
comportament dezirabil si a evitarii pedepsei.
Practica negativa
Subiectul va invata sa asocieze situatiile de tip anxios cu trairile placute care, cu timpul, devin
dominante si care vor modifica atitudinea si raspunsul subiectului la diversi stimuli.
102 / 123
Reconsiderarea componentei sociale presupune implicarea copilului in viata scolii
si a clasei, reducerea ostilitatii fata de cei din jur, etc.
M. Saunders in Class Control and Behavior Problems: a Guide for Teachers, 1979 descrie
urmatoarele cauze ale comportamentului perturbator:
Scoala a devenit o institutie lipsita de relevanta pentru unii elevi. In acest caz profesorul se
confrunta cu urmatoarele probleme: -valorizarea pozitiva si eficienta a activitatii scolare; -
evitarea conflictelor de interese cu elevii.
Daca relevanta activitatii scolare, exprimata in termenii reusitei in viata, nu este dependenta
de munca profesorului ramane posibilitatea motivarii elevilor prin intermediul unor factori
specifici.
Omul este o fiinta sociala iar nevoia individului de recunoastere personala este o nevoie
fundamentala. Aceasta nevoie este dublata de multe ori de caracteristicile psihologice ale
varstei. De pilda, adolescentii isi dezvolta si testeaza conceptul de sine prin afilierea la un
grup social. Unii elevi incearca autoritatea profesorului din nevoia de intariri periodice care sa
le ateste ascendenta pe care o detin printre cei de aceiasi varsta. Autoritatea profesorului are
de suferit daca provocarea nu este acceptata, fenomenul extinzadu-se la nivelul intregii
clase.
103 / 123
Izolare sociala
Elevii mai labili psihic simt nevoia acuta a unei acceptari de catre colegii lor. Ei sunt
marginalizati pentru ca se integreaza greu, ceea ce le provoaca un mimetism exagerat in
raport cu comportamentul grupului. In dorinta lor de acceptare ei vor exagera provocand
dificultati celor din jur.
Comportament impulsiv
Ignorarea regulilor
Instituirea unui sistem de reguli se face in timp. Intotdeauna va functiona un sistem de reguli
formal si unul actual/informal. Sistemul actual este cel ce functioneaza de fapt si care se
instituie, de multe ori, prin „presiunile" pe care elevii le fac asupra adultilor pentru a vedea in
ce masura acestia renunta la regulile formale.
Conflictele intre sistemele opuse de reguli apar atunci cand un elev poseda
seturi opuse de reguli. Ciocnirea dintre aceste seturi de reguli poate genera
comportamente deviante.
Transferul afectiv
104 / 123
Desconsiderarea elevilor;
Ignorarea dispretuitoare a elevilor;
Evaluarea elevilor in termeni constant negativi si depreciativi.
Anxietate;
Nevroze;
Depresii nervoase;
Trasaturi pshice specifice adolescentei;
Esecul asimilarii normelor de conduita;
Esecul de rezolvare al conflictului oedipian din cadrul familiei,
Instabilitate emotionala;
Crize de identitate;
Interiorizarea etichetarii;
Lipsa unei autonomii afective;
Agresivitatea;
Incapacitatea de adaptare la mediu, etc.
105 / 123
Delincventa poate fi considerata o consecinta directa a dezorganizarii sociale implicata
in procesele de schimbare si dezvoltare. Cauzalitatea „primara" trebuie cautata in
consecintele negative si conflictuale generate de perioade de criza si instabilitate
economica.
Comportamentul delincvent este o consecinta a conflictelor normative intre persoane si
obstructiile organizationale de a avea accces la status si putere. Delincventa este
datorata esecului de a ajunge la scopuri culturale prin mijloace legitime.
Incapacitate de autocontrol;
Instabilitate emotiv- comportamentala;
Agresivitate;
Incapacitatea de a anticipare a consecintelor;
Nivel minim de empatie;
Impulsivitate;
Inexistenta unui sistem de inhibitii elaborate social;
Majore conflicte axiologice;
Autoevaluari incorecte, etc.
Emil Stan (1999) considera ca aproape toate conflictele de interese sunt generate de
diferenta dintre sistemele de valori ale agentilor implicati . Acelasi autor precizeaza ca una din
modalitatile de rezolvare a conflictelor este negocierea.
106 / 123
negocierea si adoptarea unei perspective comune de abordare a
conflictului presupune detasarea de pozitia initiala si disponibilitatea de a privi
problema si din punctul de vedere al celuilalt.
Definirea problemei;
Generearea de solutii posibile;
Evaluarea solutiilor;
Alegerea solutei adoptate;
Identificarea modalitatii de implementare a solutei alese;
Evaluarea eficacitatii solutiei adoptate.
107 / 123
Controlul implica asigurarea ca planul si organizarea au atins scopurile propuse :
• Monitorizarea;
• Raportarea;
• Compararea;
• Corectarea;
Conceptul de dotare aptitudinala inalta (talent, inalt abilitare, potential inalt, performante
superioare, supradotare) a reprezentat, mult timp, unul din cele mai controversate concepte
ale domeniilor psihopedagogice.
Consilierea copiilor supradotati vizeaza, in primul rand, acordarea unui sprijin si a unei
intelegeri particulare in plan afectiv dar si o instrumentare cu metodele si tehnicile de munca
intelectuala, in plan cognitiv.
108 / 123
Consilierea supradotatilor se centreaza pe dezvoltarea si armonizarea personalitatii copilului
cu potential inalt, precum si pe modalitatile de punere in valoare a performantelor acestuia.
L.K.S ilvermann (1993) stabileste ca scopuri ale consilierii copiilor cu potential inalt:
Sprijinirea autenticitatii si a idealurilor;
Dezvoltarea creativitatii;
Dezvoltarea autonomiei, a integritatii si a responsabilitatii;
Determinarea contributiei acestor elevi, viitori adulti, la progresul societatii;
Formarea unui comportament civic;
Formarea unui nivel inalt de dezvoltare morala, a altruismului, a compasiunii;
Incurajarea judecatilor de reflectie, a curajului moral;
Incurajarea simtului puternic al eficacitatii de sine:
Dezvoltarea capacitatii de constientizare globala a realitatii interne si externe.
Activitatea de consiliere are ca scop identificarea tuturor aspectelor pozitive ale activitatii
copilului ca premise pentru potentarea virtualelor performante (Cretu, Carmen, 1998).
N.C olangelo (1979) precizeaza urmatoarele functii ale consilierii psihopedagogice oferita
elevilor supramediu dotati aptitudinal:
Depasirea frustrarii ce apare frecvent cand se planifica, din exterior, timpul de
abordare al sarcinilor, in special prin limitarea persistentei acestora pe un singur tip de
sarcini;
Utilizarea de tehnici de consiliere centrate pe client;
Asistarea parintilor si profesorilor pentru intelegarea situatiilor speciale care apar
datorita gradului sporit de implicare afectiva a acestor copii in activitatile desfasurate;
Construirea unei relatii de consiliere calde, umane, apropiate cu acesti elevi;
Sprijinirea supradotatilor in intelegerea si aprecierea propriei senzitivitati exacerbate;
Utilizarea tehnicilor centrate pe comportament;
Asistarea elevilor dotati in stabilirea unor obiective realiste;
Acordarea unui suport afectiv copiilor cu potantial inalt;
Sprijinirea acestei cateurii de copii cu nevoi speciale educationale prin activitati
didactice adecvate, necesare pentru a aborda sarcini de invatare avansate;
De foarte multe ori si parintii manifesta anxietate cind se refera la dezvoltarea iminenta a
propriilor copii. Inadecvarea parintilor se manifesta sub doua forme:
109 / 123
O alta tema a consilierii elevilor supradotati o reprezinta orientarea scolara. Adolescentii si
tinerii cu abilitati inalte au interese variate si puternice iar scopul unei singure cariere li se
pare limitat. De asemenea, supradotatii se confrunta cu asteptarile stereotipe ale familei si
scolii, care proiecteaza pentru acesti copii o cariera universitara sau de cercetare (Cretu,
Carmen, 1998).
Factorii psihologici:
Stereotipurile legate de rolul de sex sunt mai putin importante pentru
identitatea de sine a elevilor supradotati in comparatie cu ceilalti elevi;
Exercita o singura profesie in viata;
Isi implica puternic propriul Eu;
Resimt dorinta de a relationa cu societatea;
Au o trebuinta puternica de a atinge perfectiunea (mastery).
Factorii psihocreativi:
Constanta testare a limitelor proprii si ale mediului, a starii de fapt;
permanenta competitie cu sine si cu ceilalti;
Capabili de a crea propiul viitor;
Creaza, cauta pentru a-si demonstra ca sunt pe deplin angajati in viata.
Factorii sociali:
Au o mare constiinta a viitorului;
Percep lumea dintr-o multitudine de perspective;
Au un puternic simt al responsabilitatii sociale.
Stresul copiilor supradotati este mai intens in comparatie cu cel al covarstnicilor. Principalele
cauze ale stresului sunt (Cretu, Carmen, 1998):
Mediul familial se poate constitui, la un moment dat, intr-un cadru stresant de manifestare
pentru copiii supradotati. In literatura de specialitate se recomanda cateva metode anti-stres
(Curran,1983):
110 / 123
Antrenarea tuturor membrilor familiei in rezolvarea unei probleme;
Distribuirea responsabilitatilor si catre copil;
Utilizarea de tehnici de relaxare;
Experimentarea, sub control, a unor situatii stresante, pentru a mari si/sau
imunitatea la stres.
• Dificultatile de socializare
Solitudinea, izolarea indelungata, refuzul de a mai frecventa scoala sunt de cele mai multe ori
constante ale copiilor dotati. Ele sunt determinate de reactiile de ostilitate din partea colegilor
care au ca resort neintelegerea, neacomodarea, intoleranta fata de ideile, interesele si
preferintele diferite ale acestor copii. Complexitatea gandirii ii izoleaza de colegi si le atrage
persecutii sub diferite forme. Adaptarea la mediu ostil nu se rezolva intotdeauna printr-o
modalitate superioara care sa-i asigure in acelasi timp acceptarea de catre grup si evolutia
status-ului sociometric.De foarte multe ori adaptarea se realizeaza la nivele inferioare de
suportare a convietuirii prin camunflarea si inhibarea competentelor inalte care ii diferentiaza
de ceilalti.
• Inhibitia intelectuala
Fenomenul este specific doar grupurilor de copii cu un QI ridicat. Ei trebuie sa alega intre
suferinta singuratatii si suferinta neutralizarii cauzei solitudinii. Prin alegerea celei de-a doua
variante, ei evita decompensarea psihotica si suicidul. Specialistii au identificat doua tipuri
clasice de inhibitie:
111 / 123
Daca prima strategie de aparare ( intelectualizare rece si distanta ) nu este eficienta, copiii
exceptionali avanseaza, de obicei, metoda radicala: refuzul utilizarii potentialului intelectual.
Calitatile intelectuale inalte, ca orice potential neutilizat, paralizeaza si cu timpul se pierd.
112 / 123
7. CONSILIEREA SI ORIENTAREA CARIEREI
7.1. PRINCIPII SI OBIECT IVE ALE ORIENTARII CARIEREI
Competentele enuntate permit exercitarea unui control asupra propriei dezvoltari si asigura
flexibilitatea in managementul carierei. Consilierea vocationala trebuie centrata pe nevoile
clientului. Ea va incuraja atitudinea activa a clientului prin:
Procesul de orientare si consiliere a carierei este guvernat de urmatoarele principii (Thill, J.,
Chamboulant, S., 1965):
113 / 123
Consilierea vocationala este in relatie cu alte demersuri de natura psihologica,
pedagogica si psihoterapautica;
Orientarea nu este o actiune unilaterala, ci un ansamblu de influente, informatii si
exercitii de asumare a initiativei si a libertatii de a decide;
Consilierea carierei este o continuare a demersurilor de psihologie aplicata;
Consilierul trebuie sa ofere clientului acele informatii care sa-i dea posibilitatea de a
decide liber cariera.
Substadii:
Substadii:
Substadii:
Se considera ca tot acest proces este dependent de factorii de rol, factorii personali si de cei
situationali; ei inflenteaza la randul lor, maturitatea profesionala.
114 / 123
o informatiile si experientele de munca pe care le au indivizii;
o cunoasterea cerintelor, responsabilitatilor si continutului muncii;
o conturarea unui domeniu larg de activitati dezirabile;
o alegerea unei profesii in raport cu resursele personale.
Cel mai cunoscut model de consiliere vocationala este modelul Egan. Egan propune un model
de orientare vocationala in trei pasi bazat pe principiul coform caruia consilierea este un
proces de invatare. A cest model permite clientului sa se orienteze spre actiune de-a lungul
procesului de consiliere, acesta simtindu-se investit cu puterea de a-si accepta si recunoaste
situatile de viata problematice, de a gasi solutii alternative, de a decide propriul drum.
1. Abordarea problemei
115 / 123
7.3. METODE SI T EHNICI DE CONSILIERE
Metodele de investigare utilizate frecvent in consilierea carierei sunt (Holban, I., 1972):
Pentru determinarea factorilor aptitudinali se folosesc mai multe tipuri de baterii de teste:
116 / 123
b. NEO-PI (1992) - permite evaluarea dimensiunilor de baza ale personalitatii
clientului si implicit, proiectarea unui traseu de consiliere adecvat.
Decizia de cariera reprezinta procesul de selectie a unei alternative de cariera din mutimea de
variante disponibile la un moment dat (A.Baban, 2001).
Modelele teoretice ale procesului de luare a deciziei de cariera disting diferite faze:
Un termen asociat celui de decizie de cariera este stilul decizional. Acesta reprezinta
modalitatea proprie de a rezolva o situatie ce presupune alegerea intre mai multe alternative.
o culegerea de informatii;
o sistematizarea datelor.
117 / 123
Analizarea alternativelor:
Indecizia este consecinta unei stari de inadaptare atat personala cat si sociala . Exista mai
multe structuri cauzale ale indeciziei:
Principalele categorii de probleme care favorizeaza indecizia sau fac dificila luarea unei decizii
sunt (E.L. Herr, J.H. Cramer, 1974):
118 / 123
7.5. FACT ORII SEMNIFICATIVI IN ALEGEREA CARIEREI
Familia
Sprijinirea copiilor in alegerea libera a viitoarei cariere, in gasirea unui loc de munca;
Eliminarea stereotipiilor si prejudecatilor cu privire la munca;
Incurajarea mobilitatii in vederea formarii profesionale sau exercitarii unei profesii;
Coparticiparea partenerilor sociali la formarea profesionala;
Informarea cu privire la dinamica economica si a ocuparii fortei de munca;
In etapele mai mici de varsta „criteriile" alegerii vocationale sunt afectiv- motivationale. Pe
masura ce copiii sunt inclusi in niveluri mai inalte de scolarizare, „criteriile" pe care le au in
vedere parintii in influentarea deciziei vocationale se refera la:
Spirijinirea lor in cunoasterea mai realista a resurselor personale ale propriilor copii;
Atenuarea impactului asupra lor a unor prejudeati si stereotipuri cu privire la profesii
si lumea muncii;
119 / 123
Convingerea lor ca in procesul alegerii carierei copiilor, acestia trebuie sa fie implicati,
sa existe si acordul lor;
Furnizarea de informatii cu privire la reteaua scolara si piata fortei de munca;
Incurajarea intereselor scolar-profesionale ale copiilor.
Parintii trebuie sa se asigure ca-l vor sprijini pe tanar sa ia o decizie libera, conforma cu
aspiratiile acestuia si sa nu-si impuna punctul de vedere sau profesia ca model. In spijinirea
copiilor in vederea alegerii carierei, parinti trebuie:
Grupul de prieteni
Parintii, in dorinta de a-si indeparta copiii de grupul considerat nociv/ distructiv, isi
ridicularizeaza, critica, culpabilizeaza, pedepsesc si nu adopta atitudini subtile de genul
aprobarii preocuparilor si activitatilor dezirabile, a ignorari tacute a elementelor pe care le
considera „primejdioase" sau sa adopte solutia discutiei deschise, calme, argumentate.
Scoala
Rolul scolii in realizarea orientarii vocationale poate fi identificat la cel putin trei niveluri:
120 / 123
prin care se realizeaza intierea in domeniul cunoasterii realitatii si al perspectivelor pe care le
ofera societatea contemporana afirmarii libere si depline a personalitatii fiecarui individ.
Specialistii in consiliere vocationala sunt de parere ca serviciile oferite de scoli au o mai mare
adresabilitate, o stabilitate si satisfactie a alegerilor, o rata de exactitate a recomandarilor
mai inalta in comparatie cu serviciile oferte in afara scolii.
Raportul SCANS al Departamantului Muncii din SUA (1991) precizeaza „ce i se cere scolii, sa
asigure/ sa pregateasca/ sa ofere tinerilor pentru ca sa aiba competentele sau calitatile
personale care sa-i faca pe acestia capabili sa obtina performante in munca:
121 / 123
aplicarea cunostintelor matematice, stiintifice, din domeniul stiintelor sociale si
comunicarii (utilizarea notiunilor, teoriilor si fundamentelor matematice sau ale
principalelor stiinte, cat si a deprinderilor de comunicare in cadrul locului de munca);
planificarea personala a carierei (identificarea si ordonarea prioritatilor, utilizarea
avantajelor oferite de educatie si formarea continua);
relatii interpersonale (a avea valori si atitudini corespunzatoare fata de grupul de lucru
sau alte persoane cu care intra in contact);
manipularea datelor si informatiilor (identificarea, intelegerea, utilizarea, pastrarea
informatiilor, sistemelor si simbolurilor).
122 / 123
BIBLIOGRAFIE SELECT IVA
!!! Nota: din lucrarile mentionate mai sus, este obligatorie parcurgerea doar a capitolelor
aferente temelor predate la curs si seminar.
123 / 123