VARIANTA 4 Gojan Vasile GR 1901

1. Determinați funcția practică a filosofiei dreptului

2. Determinați semnificația expresiei relativismul gnoseologic al sofiștilor
3. Analizați raportul dintre organismul individual și organismul social în baza dialogurilor lui
Platon Despre stat (Republica) și Despre legi

1. Filosofia juridică are funcția practică de a elucida rolul pe care ideea de justiție îl poate
juca în elaborarea reală a reglementărilor juridice ca mod de analiză rațională a
condițiilor ce determină posibilitatea dreptului și a recunoașterii sale precum și a
criteriului specificații dreptului și a întemeierii raționale a idealului de justiție.Functiile
filozofiei dreptului sunt determinate de caracterul interdisciplinar al acestui domeniu,
acestea avand dimensiuni cu caracter metodologic, gnoseologic si axiologic. Asa dar
cand mentionam de functia practica nu atingem doar o singura functie. Functia practica
este constituita dintr-un ansamblu de functii care inpreuna si o reprezinta. Din acasta
multime pot face parte functia de cunoastere si de fixare a cunostintelor, functia
metodologica, functia critica sau deapreciere, functia educativa si asa mai departe.

2. Relativismul gnoseologic este o ramura a filozofiei care se ocupă cu studiul procesului de

cunoaștere.In domeniul gnoseologiei sofistii, de regula, adoptau o pozitie individualista,
fapt pentru care se vorbefte de "relativismul gnoseologic al sofistilor", potrivit caruia
orice om detine o intelegere proprie a lucrurilor si cunoasterea acestora. Aceasta
intelegere are un caracter dinamic, in permanenta schimbare, fapt pentru care adevarul
are un caracter relativ. Aceeasi persoana "era in drept"sa adopte, in scurte perioade de
timp, pozitii diferite cu privire la aceeasi problema.Aceasta atitudine gnoseologica
presupune inexistenta unei adevarate stiinte,« obiec- tive universale, pot exista numai
pareri ,pozitie cunoscuta sub denumirea "scepticismul sofistilor in domeniul cunoasterii".
In acest sens este cunoscuta, ca exemplu, celebra afirmarea lui Protagoras din Abdera:
"omul este masura tuturor lucrurilor".

3. Pentru a fi mai sigur în posibilitatea edificării unei cetăţi ideale, Platon a schiţat cu grijă o
paralelă între stat şi individ. Orice individ posedă trei facultăţi: raţiunea care domină,
curajul care acţionează şi sentimentul care se supune. Tot aşa şi în stat se disting trei
clase: a înţelepţilor (destinată să domine); a luptătorilor (care trebuie să apere organismul
social); a meşteşugarilor şi agricultorilor (care trebuie să-i întreţină). Una dintre ideile
centrale ale dialogului Republica, prin care Platon explică fenomenele politice, este
analogia de esenţă între sufletul individual şi sufletul cetăţii, altfel spus între “constituţia”
interioară a sufletului individual şi constituţia statului, ce apare ca un fel de mare suflet
colectiv. Dreptatea interioară produce, aşadar, dreptate exterioară; justiţia, dreptatea
trebuie să fie inerentă interiorităţii omului.Societatea este inchipuita de Platon a fi
analoga cu un organism, in speta cu organismuluman. Platon crede ca trasaturile
psihologice ale individului se regasesc in anumite grupurisociale, ca in fata vietii
grupurile sociale reactioneaza in mod asemanator cu individul, ca cel ce cunoaste
psihologia individuala poseda implicit cunostintele necesare organizarii politice a
societatii.