HUTANU (COJOCARU)IRINA

AMG,AN IV
GRUPA 9,SERIA B

PIAȚA SERVICIILOR DE SANATATE NU POATE FI O PIAȚA LIBERĂ

Sănatatea este un bun fundamental care nu se poate cumpăra în cadrul unei

piețe,iar determinanții ei sunt,,bagajul,, genetic ,stilul de viață,mediul înconjurator și
îngrijirile de sănătate.Deoarece nevoia îngrijiri de sănatate este determinată de nevoia de
sănătate,spunem despre îngrijirile de sănătate că sunt un bun derivat și că cererea de
îngrijiri este o cerere derivată.
Cererea de îngrijiri de sanatate-la baza cererii sunt nevoile de îngrijiri de sănatate
.Alți determinanți :prețul acestora,prețul altor bunuri,venitul individual,vărsta și alte
obiceiuri familiale și nivelul educațional.
Oferta-reprezentată de cantitatea de îngrijiri de sănătate ce se furnizeaza
consumatorului de către furnizorii de servicii de sănătate.
Piața serviciilor de sănătate
Piața serviciilor este piața în care valoarea de schimb este serviciul, un produs
intangibil.
Este definită de 3 parametri:
-Nevoia clientilor de a utiliza serviciile oferite
-Tehnologia folosită pentru a satisface aceste nevoi
-Mărimea grupului omogen de clienti (grupul țintă)
Piața este locul unde producătorii se întâlnesc cu consumatorii și fac schimb de
valori direct sau prin intermediar.
Condițiile necesare ca o piață să funcționeze liber,rezultănd o alocare optimă a
resurselor în societate sunt:
1.Existența unui grad căt mai mare de competiție între furnizori,realizată prin:
-cunoașterea perfecta a tranzacțiilor de pe piață
-căt mai mulți furnizori și cumparatori
-costuri egale de transport și tranzacție
-mobilitate a factorilor de producție
-un mare grad de omogenitate a bunurilor
 2.Existența unei piețe complete(prețul bunurilor de pe piață reflectă exact toate
costurile implicate)
3.Necesitatea consumatorilor dea avea și de a fi capabili să înțeleagă informațiile
asupra prețurilor ,a eficacitații și calitații bunurilor.
4.Existența unei distribuții echitabile a activelor înainte ca tranzacțiile să aibă loc
Conform teoriei lui Adam Smith participanții activi pe piață se comportă ca și cum ar
fi ghidați de o „mână invizibilă” care favorizează dispersia rezultatelor favorabile asupra
tuturor = alocare eficientă a resurselor.
Este o piață internă, reglementată, pentru a preveni „eșecul pieței.” Când piața
singură nu reușeșete să regleze eficient alocarea resurselor (dispersia rezultatelor
favorabile) ne confruntăm cu „eșecul pieței ,,
Este caracterizată prin prin prezența a trei categorii de participanți:
-Pacienții
-Furnizorii de servicii medicale
-Terțul/terții plătitori
Cauzele principale ale esecului pieței serviciilor medicale sunt:
-asimetria informațională între consumatorii și furnizorii de servicii de sănătate
-caracterul de serviciu public a serviciilor de sănătate
-riscul moral al pacientului și al furnizorului
-heterogenitatea serviciilor de sănătate
-situația de monopol /oligopol în care furnizorii stabilesc pretul și monopson și oligopson în
care cumpărătorii stabilesc prețul.
Cauzele pentru care piața serviciilor medicale nu poate funcționa ca o piața liberă:
1.Lipsa competiției:
-restricție la intrarea pe piață(trebuie o atestare pentru a putea furniza servicii)
-mobilitate redusă a factorilor de producție
-eterogenitatea îngrijirilor de sănătate
-existența economiilor de scară și de scop
2.Imperfecțiuni informaționale și simetria informațională:
-cunoștințe limitate asupra propriei stari de sănătate
-dificultatea evaluării eficacitații clinice
-Specificul relației de agenție și cererea indusă de ofertă
-competiția pentru calitate și nu pentru prețuri
 3.Piețe incomplete:
-sănătatea ca bun merituos
-bunurile periculoase
-rolul altruismului
4.Argumentele de genul echității:
-distribuția inegală a veniturilor
-nevoi de sănătate mai mari la cei cu venituri mici
Motivele principale de intervenție pe piața îngrijirilor de sănătate sunt:
-pentru reducerea riscului datorită necunoașterii nevoilor reale și viitoare,importanței
atribuită sănătații și costului foarte a mare a unor servicii de sănătate.( soluție:asigurarea
privată sau publică)
-pentru a crește consumul unor anumite îngrijiri de sănătate(soluție-subvenționarea unor
servicii)
-pentru creșterea accesibilitații private la unele servicii de sănătate-nevoia pentru a crește
accesul celor cu venituri mici(soluție-subvenționarea,transferul veniturilor)
-pentru scăderea consumului de bunuri periculoase(soluția-promovarea
săsătații.reglementarea publicitații,diferite taxe și impozite)
-pentru creșterea competiției pe piață urmarind creșterea eficienței și a calitații,a stării de
sănătate pentru resursele date.(soluția-încurajarea competiției,informarea mai bună a
consumatorilor.
-pentru restrăngerea sau controlul costurilor(soluția-stimularea sănătații publice,negocierea
tarifelor,finanțarea cercetarii pentru metode căt mai cost-eficace).
,,Problema de bază este că piața nu poate fi eficientă în schimburile care se concentrează pe
termen scurt,între un numar mic de oameni care tranzacționează,unde informația atăt
asupra naturii bunurilor căt și a rezultatului așteptat este necunoscută,unde bunul este
puțin substituibil între coconsumatori și unde sunt mari probleme potențiale legate de
incertitudinea și complexitatea luării deciziei,,(Mcguire,Henderson Mooney-1922).

Caracteristici care conduc la concluzia ca Piața serviciilor de sănătate nu poate fi o Piața

liberă
-pacientul nu plăteste direct pentru serviciile primite, plata se face printr-un tert platitor
(societăți de asigurări sau, deseori, statul).
-fenomen denumit „hazard moral” al pacientului.Asta inseamna ca cererea consumatorului
de servicii (pacientul) nu este conditionată de preț.
-hazardul moral al furnizorului, implicit, furnizorul nu este limitat în privinta volumului de
servicii acordat
-existența tertului plătitor co-plată cu un sistem de plată per serviciu a furnizorilor sunt 2
elemente, care duc la cresterea costurilor, care devin astfel dificil de controlat.
-dezvoltarea medicinei bazate pe dovezi
-dezvoltarea ghidurilor de practica medicală
-tehnologia informațizată, care permite luarea deciziilor clinice pe baza de rezultate
observate pentru un anumit tratament pe o baza de date mai largă precum și scăderea
asimetriei informaționale între pacient și medic datorita numeroaselor posibilitati de
informare existente.
Acestea conduc catre:
-o mai buna omogenizare a serviciilor
-o mai mare standardizare a tipurilor de pacienți
-la posibilitatea ca aceste servicii sa fie intr-o competitie privind prețul. Situatiile de
monopol sau oligopol și monopson/oligopson atât de prezente pe Piața serviciilor de
sănătate, pot fi combatute prin:
-descentralizare la nivel local a procesului de decizie
-lărgirea dreptului de control al tertului platitor de servicii asupra nivelului utilizarii
serviciilor,
-stimularea competitiei prin cresterea numarului de cumparatori de servicii.

RAȚIONALIZAREA SERVICIILOR MEDICALE

În orice sistem unde exista un tert plătitor pentru asistenta sanitara,aceasta va fi

rationalizata,adica nu toata lumea va primi serviciile medicale solicitate,la momentul dorit.
În condițiile în care resursele sunt limitate iar nevoile sunt nelimitate, se impune
raționalizarea serviciilor medicale.Medicina poate face multe, dar nu tot ce poate face
medicina poate fi susținut economic.
Reglarea cererii și a ofertei de servicii medicale se poate realiza prin mecanisme de
raționalizare a serviciilor medicale și de reglemetare a cererii și ofertei. Hipereglementarea
poate determina,, eșecul pieței,,.
Din punct de vedere practic, este preferabilã existenta unei piețe de servicii medicale
care să răspundă mecanismelor specifice echilibrului general sau parțial. Reglarea cererii la
un nivel optim implică utilizarea unor indicatori obiectivi ai eficacitătii serviciilor medicale
prestate. În general, statisticile conduc la concluzia cã indicatorii globali ai stãrii de sãnãtate
a populației nu sunt direct legati de nivelul cheltuielilor pentru sãnãtate.
 Sistemul economic influenteazã volumul fondurilor destinate ocrotirii sãnãtãtii și
implicit posibilitãțile de acordare a îngrijirilor medicale.
Acest fenomen,raționalizarea,apare atât in sistemele finanțate prin impozite
generale căt si in cele finantate prin asigurari de sanatate,publice sau private.În sistemele de
tip national,existau mecanisme explicite si mai putin implicite,spre asistenta de specialitate
erau trimiși doar anumiti pacienti,iar în ce privește asistența de specialitate,ambulatorie sau
spitalicească,rationalizarea era făcută prin intermediul listelor de așteptare.Acest proces era
unul implicit,nu existau reglementări clare care sa stabileasca volumul și calitatea serviciilor
medicale la care se pot astepta pacientii,incluzand și timpul de așteptare pentru intervenții
medicale specifice.In urma reformelor,aceste decizii tind sa devină explicite prin intermediul
contractelor încheiate între furnizorii de servicii și cei ce le platesc,stabilindu-se numarul
pacienților ce vor fi tratati,calitatea si volumul respectivelor servicii.
Fenomenul rationalizării serviciilor medicale apare si in cadrul sistemelor bazate pe
asigurari de boala,publice sau private.Aici are mai frecvent o abordare explicita,existand de
obicei contracte detaliate între casa de asigurari si furnizorii de servicii medicale,in care se
specifica ce servicii sunt acoperite de polița de asigurare,incluzănd si criteriile dupa care vor
fi produse(calitate,timp de așteptare,costuri suplimentare pentru pacienți).
In acest context se poate aprecia ca in Romănia mecanismele rationalizarii sunt
implicite,neexistând o politica oficiala prin care anumite servicii nu ar fi disponibile pentru
toata populația în mod gratuit,sau pentru anumite intervenții sunt necesare anumite
condiții(vărstă,timp de așteptare,plați.)Raționalizarea este facută la nivelul medicilor ,care
decid ce pacienti să trateze și cum anume ,fara a avea criterii explicite pentru aceste
decizii,chiar daca insuficieța resurselor face inevitabile aceste decizii.
Dacă raționalizarea va ajunge să fie o parte explicită a diferitelor politici sanitare am
ști :
- cine ar trebui să elaboreze deciziile legate de raționalizare
-ce mecanisme ar trebui utilizate în elaborarea și implementarea acestor decizii
- ce criterii ar trebui sa stea la baza acestora.
Există 4 grupuri principale care pot lua decizii legate de rationalizare în sfera
politicilor si a serviciilor sanitare:
Politicienii-posibilittea ca responsabilii politici sa stabilească ce servicii sunt furnizate
prin sistemul public,a ramas neutilizată.
Administratorii sanitari-autoritatile sanitare sunt răspunzatoare de asistenta
medicală a populației dintr-o arie geografica.Pentru a realiza aceste atributii trebuie să
realizeze o raționalizare a serviciilor sanitare,deoarece bugetul lor este finit și trebuie să
decidă ce servicii să funizeze.
Profesionistii medicali-medicii sunt cei ce fac,,raționalizarea,,serviciilor medicale
,beneficiind de suportul public,deși din punct de vedere constituțional nu sunt îndreptațiți
sa faca acest lucru.
 Publicul-autoritățile sanitare ar trebui să consulte populatia de care răspund,în
legătură cu prioritățile asistenței medicale,decizii legate de raționalizarea serviciilor
medicale.
Mecanismele utilizate ca instrumente ale politicilor sanitare:
-Plățile- pot lua diferite forme :plata unor sume fixe pentru serviciile medicale
primite,indiferent de valoarea acestora,a unor procente din costul serviciilor
medicale(coasigurare) sau a primelor,,x,,lei din costul serviciilor.
-Utilizarea asistentei medicale primare ca,,portar,,-selecția la nivelul asistentei
medicale primare
-Listele de așteptare-reprezinta un tampon intre cererea de servicii si capacitatea de
ale satisface si permit conditiilor medicale auto-limitate să se manifeste.
-Regulile explicite-reglementari despre ce tratamente trebuie sau nu furnizate de
sistemul de sanatate.
-Informarea pacienților-poate influența cererea pentru servicii medicale.
Sunt descrise 3 criterii ,care pot influenta deciziile de rationalizare a serviciilor
medicale într-un sistem sanitar în care exista un terț platitor:
1.Principiul,,salvarii,,-sistemul sanitar trebuie să incerce să-i salveze pe cei aflați in
nevoie,greu de utilizat ca criteriu de rationalizare.(costul asociat cu utilizarea sa poate fi
extrem de ridicat).
2.Eficiența -criteriul de rationalizare cel mai des menționat în literatura de
specialitate,care se referă la obținerea celor mai ridicate rezultate medicale ,cu un anumit
nivel al cheltuielilor.
3.Echitatea-are în vedere distribuția acestor rezultate,implica tratament egal al
persoanelor cu nevoi egale(orizontală) și în mod corespunzator tratament diferențiat pentru
persoane cu nevoi diferite(verticală).
Statul are un rol important in ceea ce privește planificarea serviciilor de sanatate.În
condițiile in care resursele nu sunt nicăieri in lume la nivelul cererilor de îngrijiri
medicale,nici un sistem de sanatate nu este bazat numai pe piața privata,fara nici o
intervenție din partea guvernului.Tranzacțiile pentru îngrijirile de sanatate sunt
problematice datorită asimetriei informațiilor dintre furnizorii,consumatorii și finanțatorii
îngrijirilor de sanatate.Mai mult,daca este în interesul lor medicii pot sa convingă pacienții
sa urmeze tratamente,care pot sa nu fie necesare,dar care le aduc lor profituri.(hazard
moral),deoarece piața serviciilor medicale nu funcționează ca alte piețe.Ea este
caracterizata prin asimetrie informaționala privind pacienții ,care adesea sunt incapabili sa
stabileasca dacă simptomele lor sunt grave sau nu.De obicei ei nu cunosc nivelul și forma
tratamentului necesar și, în general au puține informații despre eficacitatea tuturor
tratamentelor existente.
Complexitatea datelor,multitudinea alegerilor și starea psihica proastă a multora
care descopera că sunt bolnavi,au drept rezultat încrederea consumatorului(pacient)în
furnizor(medic) pentru a primi informații.Aceasta a condus la situația atipica pentru o piața
liberă în care medicul ia decizii referitoare la folosirea serviciilor medicale în numele
pacientului ,întălnindu-se un fenomen specific pieței medicale,,cererea creată de
ofertă,,.Firmele particulare de asigurari sunt interesate să evite clientela considerată
riscanta(așa numita,, selecție adversă ,,) și care rămâne astfel neasigurată sau are de plătit
prime de asigurare ridicate.

BIBLIOGRAFIE

http://www.umft.ro/data_files/documente-atasate-sectiuni/3533/sanatatepublica.pdf
https://www.academia.edu/38111280/Sanatate_publica_si_management_sanitar