Bălinișteanu ( Carp) Anca

Postuniversitar Nivel 1
Gestionarea clasei de elevi în situații de criză

Școlii îi revine sarcina de a pregăti viitorul adult astfel încât acesta să fie pregătit
pentru a preîntâmpina conflictele cu care se confruntă și pentru a le evita atunci când e cazul,
sau până la o rezolvare eficientă, astfel încât și cei implicați să nu fie opriți în acest proces de
schimbare și evoluție, deci de dezvoltare personală.
Criza poate fi definită ca un eveniment sau un complex de evenimente inopinate,
neașteptate, ce generează o stare de pericol pentru climatul, sănătatea sau siguranța clasei
respective și a membrilor acesteia.
Conflictul este o parte firească a vieții noastre, putând fi tratat pozitiv sau negativ.
Abordat pozitiv el poate avea o rezolvare creativă, putând acționa în mod pozitiv la
dezvoltarea personală, iar negativ poate avea efecte distructive atât emoțional, spiritual și
fizic,dar totodată poate deveni o sursă de maturizare și învățare.
Când ne referim la managementul clasei ne gândim la abilitatea profesională de a
planifica şi de a organiza activităţile clasei, astfel încât să promovăm şi să menţinem un
climat favorabil şi atingerea obiectivelor educaţionale. În majoritatea situaţiilor, cadrele
didactice îşi centrează eforturile şi atenţia, controlul şi concentrarea asupra situaţiilor
didactice, asupra activităţii de predare, fără să ia în calcul mediul și ambianța în care sunt
pregătite și derulate aceste activități, ignorând astfel, de multe ori diversitatea situaţiilor
educaţionale ca structuri complexe. Involuntar, aceste situaţii conduc spre un teren propice
dezvoltării şi apariţiei unui fenomen de criză.
Prevenirea și intervenția în cazul situațiilor de criză educațională, ca demers specific,
trebuie să realizeze două obiective corelate între ele, pe de o parte,eliminarea/diminuarea
cauzelor și condițiilor ce generează conduite deviante, iar pe de altă parte, resocializarea,
recuperarea morală și socială a elevilor devianți. Principalul scop al acestor acţiuni vizează
asigurarea unor condiţii optime privind iniţierea şi derularea activităţilor de predare şi de
învăţare, însă frecvent se întâmplă ca o mare parte a timpului rezervat activităţii de învăţare
să fie irosit cu probleme de disciplină. Mulţi profesori se centrează mult pe partea de predarea
unui volum cât mai mare de informaţie, fără însă să ia în calcul mediul şi ambianţa în care
sunt pregătite şi derulate aceste activităţi. Pentru unii, un management eficient al clasei este
centrat pe controlul comportamentelor elevilor,însă alături de elementul de control,
managementul clasei reclamă şi alte dimensiuni la fel de importante, ca de exemplu:
ascultarea activă, toleranţa la frustrare, administrarea personalizată a întăririlor şi pedepselor,
adaptarea stilului de predare la stilurile de învăţare ale elevilor, capacitatea de a influenţa
clasa.
Succesul unui management al clasei presupune, până la un punct, şi prevenţie înainte
de dezvoltarea situaţiei problematice. Abilitatea de detectare a crizelor în fazele iniţiale, este
de foarte multe ori mai valoroasă decât tratamentul intervenţionist de după. Cadrele didactice
cu experienţă spun că de obicei, un obiectiv major pentru ei în primele zile de şcoală este
acela de a institui un bun control asupra clasei. Pentru a conduce, din punct de vedere
disciplinar clasa de elevi, cadrele didactice trebuie să posede o serie de calităţi manageriale,
care îl vor ajuta să exploateze întreaga situaţie cu potenţiale sau reale conotaţii negative în
favoarea clasei, a membrilor şi a climatului din interiorul acesteia. Relaţia stabilită între
problematica managementului clasei de elevi şi problematica disciplinei este foarte clar
determinată şi poate fi explicată printr-o formă de subordonare.
În contextual actual, având în vedere pandemia de Covid-19 cu care ne confruntăm
toţi s-a ajuns la un impas şi în domeniul educaţiei, astfel că din luna martie, toate cadrele
didactice au trebuit să îşi încheie forma tradiţională de predare şi s-a trecut la una nouă, cea
din mediul online. Această criză este una intermitentă, care va dispărea în urma măsurilor de
intevenţie luate, dar poate recidiva după o anumită perioadă de timp, fiind considerată şi
globală deoarece se resimt pe întreaga planetă.
Consider că România şi Ministerul Educaţiei a acţionat destul de rapid în anularea
orelor şi de a trece la şcoala on-line pentru a preveni răspândirea acestui virus. Fiecare clipă
în plus a contat enorm de mult, însă au fost şi sunt în continuare dificultăţi din perspectiva
aceasta a predării online. O parte din activitatea didactică uzuală (față-în-față) nu se poate
face online/ la distanță, având astfel un impact negativ asupra învățării temeinice. Profesorii
semnalează nemulţumuri în ceea ce privesc activitățile de suport pentru învățare:nu mai are
loc o comunicare autentică și o relaționare umană, sprijin personalizat pentru elevii cu nevoi
speciale de învățare, monitorizarea ritmului învățării, feedback-ul pentru corectarea promptă
sau pentru confirmarea achizițiilor,explicațiile pentru înțelegerea conceptelor, relațiilor,
fenomenelor, consiliere individuală.
Pot spune că mă confrunt şi eu aceste mici neplăceri în ale şcolii online, ca
masterandă în cadrul USV, însă am fost plăcut surprinsă să văd că profesorii s-au implicat
foarte mult în aceste activităţi şi facem ore zilnic, pe platformă. Reuşim să ne şi vedem, însă
distanţarea aceasta socială ne face să pierdem parcă din esenţa întâlnirilor clasice. Deşi totul
este interactiv şi vorbim mult, discutăm pe materiale, fiecare îşi aduce contribuţia în mod
egal, văd că există o problemă în feedback-ul acela de moment, pe care îl simţi când eşti la
clasă propriu zis, însă până la ridicarea tuturor restricţiilor, consider că acest scenariu de
predare-învăţare pe Google Classroom şi Meet a fost cea mai bună alternativă folosită de
profesorii noştri. Aici consider că a fost meritul întregii universităţi şi de o coordonare bună
între toţi membrii, pentru a ajunge la această performanţă de a susţine orele online zilnic, de
la 14 la 18, uneori mai depăşim , asta pt că toţi avem dreptul la timpul şi prezentarea noastră
în predarea online.
Desigur că peste tot au fost luate măsuri de a susţine activități de învățare la distanță,
profesorii și elevii folosesc cel mai frecvent aplicații simple pentru comunicare cu clasa și cu
fiecare elev, precum Whatsapp sau Messenger. Până şi la grădiniţa fetiţei mele s-au mobilizat
şi au creeat întâlniri pe Zoom pentru copii, ca să nu piardă contactul cu doamnele educatoare
şi văd că toţi sunt încântaţi şi de această formă de socializare. Nu e cea mai bună variantă
pentru cei mici, că ei simt lipsa copiilor şi a activităţilor colective, dar încercăm prin această
metodă să păstrăm legătura şi între colegi şi cadrul lor didactic. Pe locurile următoare se
situează resursele educaționale deschise și conținutului digital, cum ar fi site-uri cu informații
și ilustrații, biblioteci online, simulări, soft educațional, laboratoare virtuale, muzee
virtuale,apoi platformele specializate de e learning și aplicațiile pentru apeluri video/
videoconferințe precum Webex, Zoom, Meet, Teams.
Cele mai importante iniţiative de susţinere pentru profesori sunt îndrumările de la
conducerea şcolii, ale MEC şi ale colegilor. Acum se pot ajuta între ei, oferind suport tehnic
în utilizarea acestor noi aplicaţii , oferind activităţi cu suport digital. De apreciat este şi faptul
că MEC a creat proiectul TELEŞCOALA, pentru a facilita accesul la educaţie tuturor
copiilor, care nu au acces la platformele online. Aceasta funcţionează cu ajutorul unor
profesori voluntari ce doresc încurajarea elevilor în a învăţa de acasă, alături de ei.
Activitatea profesorului poate fi sintetizată afirmând că „sunt foarte multe lucruri de
făcut în foarte puţin timp”. Strategiile şi tehnicile de management ale spaţiului şi timpului
educaţional vizează de multe ori, doar timpul petrecut de către profesor în cadrul şcolii, deşi o
parte consistentă din timpul personal al profesorului este alocat acoperirii obligaţiilor
profesionale. Mai ales în această perioadă critică, pare că totul este în defavoarea noastră.
Faptul că stăm şi lucrăm de acasă nu ne mai oferă timpul liber dorit, timpul petrecut cu
familia dispare, apariţia orelor online a propriilor copii. Cert este că un bun management al
spaţiului şi timpului educaţional oferă premizele creării unui mediu favorizant atât pentru
activitatea profesorului cât şi pentru cea a elevilor.