UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR“ – BUCUREŞTI

FACULTATEA DE FINANŢE, BĂNCI ŞI CONTABILITATE

ANUL 3, GR.2, FB.

TEMǍ REFERAT
ORGANIZAREA CONTABILITǍȚII BANCARE

CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC:
CONF. UNIV. DR. JALBǍ LUMINIȚA

STUDENT:
NACHIU G. ALEXANDRA-GABRIELA

BUCUREŞTI
2020

1
 Sarcinile contabilitatii bancare sunt indisolubil legate de specificul activitatii
desfasurate de acest segment organizatoric al economiei, la nivel central, si in functie de
competentele delegate pe unitati si subunitati. Asa cum insa, principalele operatii ale bancilor
constau in atragerea si plasarea banilor existenti pe canalele de circulatie, adica comertul cu
bani, sarcina contabilitatii bancare este de a reflecta sumele atrase, in conturile clientelei prin
operatiuni de incasari si constituiri de depozite, imprumuturi si pe alte cai, precum si a platilor
din contul clientelei, reflectarea plasamentelor de disponibilitati sub forma creditelor, a
afacerilor cu titluri etc. Strict legate de acestea apar datoriile si cheltuielile bancii provenind
din dobanzi la disponibilitati, depozite si imprumuturi precum si creante, respectiv venituri,
din dobanzi la creditele acordate, comisioane si altele.
Toate acestea trebuie reflectate pe clienti, pe surse de provenienta, pe destinatii si
alte detalii necesare in procesul informational-decizional.
Prin contabilitate bancara, in general, vom intelege atat contabilitatea Bancii Nationale a
Romaniei cat si contabilitatea societatilor comerciale bancare, intre acestea existand atat
valente cat si unele deosebiri, uneori substantiale.
Una dintre asemanarile celor doua tipuri de banci o constituie faptul ca atat prima
cat si celelalte banci opereaza cu semne monetare pe care le pun in circulatie, respectiv
efectueaza operatiuni de finantare, creditare si decontare privind propria clientela si alte
servicii cu specific bancar. Insa, in timp ce clientela societatilor comerciale bancare o
constituie agentii economici, alte persoane juridice, precum si persoane fizice, pentru care se
efectueaza servicii adecvate activitatii acestora, clientela Bancii Nationale a Romaniei o
formeaza societatile bancare cu specificul lor, asupra carora se efectueaza operatiuni de
control si supraveghere, pe langa care mai desfasoara operatiuni de emisiune monetara si de
retragere a monetarului din circulatie, precum si alte operatiuni specifice unei banci centrale.
O alta asemanare intre cele doua tipuri de banci o constituie organizarea
contabilitatii. Astfel, atat in cadrul Bancii Nationale a Romaniei cat si in cadrul societatilor
bancare contabilitatea este descentralizata la nivelul sucursalelor judetene si a municipiului
Bucuresti, iar in cazul societatilor bancare contabilitatea poate fi descentralizata si pe filiale si
agentii bancare.
Amploarea descentralizarii poate sa fie variata. Astfel descentralizarea
contabilitatii la sucursalele judetene se realizeaza pana la balanta de verificare, ceea ce
inseamna ca aceste unitati operative reflecta in contabilitatea lor toate operatiunile privind
serviciile efectuate clientelei precum si operatiuni de gospodarire, de interes general propriu.
Balantele de verificare se transmit centralei, care printr-o insumare specifica realizeaza
contabilitatea centralizatoare, de unde s-ar putea trage concluzia ca descentralizarea
contabilitatii se realizeaza potrivit unor reguli general valabile, ceea ce nu este intru totul
adevarat, deoarece exista si unele trasaturi specifice.
Printre trasaturile specifice ale descentralizarii contabilitatii societatilor bancare am
putea mentiona faptul ca soldurile conturilor curente ale unitatilor bancare comerciale,
deschise la sucursalele Bancii Nationale a Romaniei, debitoare sau creditoare, se transmit
zilnic centralelor bancare. Adica aceste conturi se soldeaza la sfarsitul fiecarei zile.

2
 In dimineata fiecarei zile, sucursalele judetene, filialele si eventual agentiile
societatilor bancare comerciale isi incep activitatea cu un sold zero, in contul 111 „Cont
curent la Banca Nationala a Romaniei“. De aici rezulta ca centralele societatilor bancare
exercita, printre altele, si un control zilnic asupra sumei incasarilor si platilor efectuate de
subunitati.
Existenta sau inexistenta de lichiditati, respectiv solvabilitatea se poate aprecia zilnic
doar la nivelul societatii bancare, prin centralizarea datelor de la sucursale.
In afara remiterii zilnice a soldurilor conturilor curente, sucursalele judetene si a
municipiului Bucuresti raporteaza centralelor, periodic (saptamanal, decadal, chenzinal) si alti
indicatori, in functie de fluxurile stabilite in cadrul fiecarei societati bancare. Toate acestea
culmineaza cu balantele lunare ale conturilor si alte raportari lunare, trimestriale si anuale.
In conformitate cu prevederile legale bancile trebuie sa tina o evidenta contabila
generala si de gestiune.
Contabilitatea generala, denumita si financiara, se desfasoara pe baza unor norme
unitare privind organizarea si conducerea sa, care au caracter obligatoriu pentru toate bancile.
Obiectivul principal al acestei contabilitati il constituie inregistrarea, prelucrarea si furnizarea
informatiilor generale privind patrimoniul bancilor, miscarea si transformarea sa valorica in
cadrul afacerilor de specialitate, precum si rezultatele acestora.
Beneficiarii si utilizatorii informatiilor furnizate de contabilitatea financiara sunt:
conducerea societatilor bancare, asociatii sau actionarii, clientii, furnizorii, organele fiscale si
de control bancar, precum si alte persoane fizice sau juridice.
Contabilitatea de gestiune se organizeaza de catre fiecare societate bancara in
functie de necesitate si de specificul propriu, organizatoric si activitate. Principalele obiective
ale acesteia pot fi schitate dupa cum urmeaza: reflectarea cheltuielilor, veniturilor si
rezultatelor pe fiecare unitate, reflectarea, urmarirea si controlul modului de realizare a
bugetului de venituri si cheltuieli pe subunitati si activitati si altele.
Raspunderea pentru organizarea si tinerea contabilitatii, potrivit prevederilor legale,
revine administratorului care trebuie sa asigure conditiile pentru realizarea tuturor lucrarilor
de contabilitate incepand cu intocmirea documentelor justificative si culminand cu intocmirea
si publicarea bilantului in Monitorul Oficial al Romaniei.
Principii contabile
In organizarea si conducerea contabilitatii in banca sunt aplicate aceleasi principii
contabile generale. Totusi, specificul activitatii bancare face sa existe numeroase derogari si
exceptii de la acestea.
 Principiul prudentei – urmareste sa evite un transfer in viitor al incertitudinilor din
prezent. Acesta permite contabilizarea pierderilor certe si probabile, a veniturilor
certe dar nu si a veniturilor potentiale. In contabilitatea bancara se omite acest
principiu in cazul operatiunilor de piata, atunci cand sunt evaluate la pretul pietei
(titluri de tranzactie, devize, instrumente financiare la termen).

3
  Principiul permanentei metodelor – care asigura comparabilitatea in timp a
informatiilor contabile prin mentinerea acelorasi norme si reguli de inregistrare in
contabilitate. Schimbarea acestora se face numai extraordinar si in mod justificat.
 Principiul independentei exercitiilor – decupeaza activitatea bancii in perioade de
timp de 12 luni, numite exercitii. Un exercitiu cuprinde toate veniturile si
cheltuielile angajate de catre banca in perioada respectiva, indiferent de momentul
in care acestea sunt incasate sau platite. De exemplu, dobanzile sunt inregistrate pe
baza dobanzilor scurse in fiecare perioada si nu in functie de momentul incasarii
sau platii lor.
 Principiul continuarii activitatii – pleaca de la premisa ca banca isi continua in mod
normal activitatea fara sa si-o reduca in mod sensibil sau sa intre in stare de
lichidare.
 Principiul intangibilitatii bilantului – cere ca bilantul de deschidere sa corespunda
cu bilantul de inchidere al exercitiului precedent.
 Principiul necompensarii – in conformitate cu acest principiu nu se poate face nici-
o compensare intre posturi de activ si posturi de pasiv din bilant sau intre venituri si
cheltuieli in contul de rezultate. Prin operatiuni specifice, banca face o serie de
exceptii de la acest principiu. Este cazul operatiunilor cu titluri de tranzactie, cu
termen sau cazul swap-urilor de dobanzi.
 Principiul costului istoric – cere mentinerea activelor si pasivelor bilantiere la
valoarea istorica de intrare. Totusi, contabilitatea bancara reevalueaza periodic o
serie de operatiuni in functie de pretul pietei.
 Principiul importantei semnificative – in conformitate cu acest principiu, toate
informatiile de importanta semnificativa trebuie prezentate in situatiile financiare
elaborate. Sunt semnificative acele informatii a caror importanta poate afecta
deciziile si rationamentele utilizatorilor externi.
 Principiul suprematiei realitatii asupra aparentei - pune pe primul plan aspectul
economic si financiar in raport cu cel juridic.
 Principiul regularitatii, sinceritatii si imaginii fidele – urmareste furnizarea de
informatii clare, precise si complete asupra patrimoniului, situatiei financiare,
rezultatului, operatiunilor si riscurilor asumate.
 Principiul cuantificarii monetare – cere exprimarea intr-o forma monetara a
operatiunilor contabile inregistrate. Moneda de baza este cea nationala, leul, dar in
functie de specificul operatiunii desfasurate, apar si alte monede straine.
Evaluarea patrimoniului
Pentru a putea inscrie in contabilitate elementele de patrimoniu este important sa
existe niste reguli generale, stabilite in baza principiilor contabile de baza. Regulamentul de
aplicare a legii contabilitatii stabileste astfel de reguli valabile pentru toate societatile, inclusiv
pentru cele bancare. Tinand cont de particularitatile activitatii bancare, in contabilitatea pentru
societatile bancare exista mici abateri de la aceste principiile generale de evaluare si chiar
cateva reguli specifice.
Reguli generale
Evaluarea la data intrarii in patrimoniu

4
 Bunurile sunt evaluate, in momentul intrarii in patrimoniu, la valoarea de intrare sau
valoarea contabila. Aceasta se stabileste astfel:
a) bunurile procurate cu titlu oneros, la valoarea de achizitie denumita cost de achizitie;
b) bunurile reprezentand aport la capitalul social sau obtinute cu titlu gratuit, la valoarea
de utilitate, in functie de pretul pietei, utilitatea, starea si amplasarea acestora;
c) bunurile produse de banca, la cost de productie.
Costul de achizitie al unui bun este egal cu pretul de cumparare, taxele
nerecuperabile, cheltuieli de transport si aprovizionare si alte cheltuieli accesorii necesare
pentru punerea in stare de utilitate sau pentru intrarea in gestiune a bunului respectiv.
Costul de productie al unui bun cuprinde: costul de achizitie al materiilor prime si
materialelor consumate, celelalte cheltuieli directe de productie, precum si cota cheltuielilor
indirecte de productie determinate rational ca fiind legate de fabricatia acestuia.
Creantele si datoriile sunt evaluate in contabilitate la valoarea lor nominala.
Evaluarea la inventariere
Bunurile sunt evaluate cu ocazia inventarierii la valoarea actuala sau valoarea de
utilitate a fiecarui element, denumita si valoare de inventar. Aceasta se stabileste in functie de
utilitatea bunului si de pretul pietei.
Creantele si datoriile sunt evaluate la valoarea lor probabila de incasat sau de plata.
Evaluarea la inchiderea exercitiului
Elementele patrimoniale sunt evaluate la valoarea de intrare in patrimoniu, respectiv la
valoarea contabila pusa de acord cu rezultatele inventarierii. Pentru aceasta se compara
valoarea contabila cu valoarea de inventar. Daca exista diferente se procedeaza astfel:
pentru elementele de activ, diferentele constatate in plus intre valoarea de inventar si valoarea
de intrare nu se inregistreaza in contabilitate, ele ramanand evidentiate la valoarea de intrare.
Diferentele constatate in minus, in cazul imobilizarilor, se inregistreaza in contabilitate pe
seama amortizarii (cand deprecierea este ireversibila) sau se constituie provizioane (cand
deprecierea este reversibila). Pentru celelalte elemente de activ se constituie provizioane.
Valoarea elementelor de activ se mentine, de asemenea, la valoarea lor de intrare;
pentru elementele de pasiv, diferentele constatate in minus intre valoarea de inventar si
valoarea de intrare nu se inregistreaza in contabilitate, aceste elemente mentinandu-se la
valoarea lor de intrare. Diferentele constatate in plus intre valoarea stabilita la inventar si
valoarea de intrare a elementelor de pasiv se inregistreaza in contabilitate prin constituirea de
provizioane, valoarea acestor elemente mentinandu-se, de asemenea, la valoarea lor de intrare.
Evaluarea la data iesirii din patrimoniu sau la darea in consum
In acest caz, al iesirii din patrimoniu, bunurile sunt evaluate si se scad din gestiune la
valoarea lor de intrare.
Reguli specifice

5
a)          la fiecare inchidere anuala contabila, operatiunile calificate de acoperire sunt evaluate
la cursul utilizat pentru evaluarea elementelor acoperite. Cursul utilizat este cursul la vedere
sau cursul la termen, in functie de natura operatiunilor acoperite;
b)          operatiunile in devize se inregistreaza in conturi deschise pe fiecare deviza in parte,
iar soldul acestora se evalueaza la valoarea lor de piata;
c)          cesiunile temporare de active sunt considerate operatiuni de trezorerie cu mentionarea
in activ a elementelor cedate. Elementele cedate cu posibilitate de rascumparare se
inregistreaza in conturile din afara bilantului;
d)          titlurile de tranzactie se evalueaza la valoarea lor de piata;
e)          primele sau decontarile aferente titlurilor de investitii se repartizeaza asupra
conturilor de venituri sau cheltuieli, dupa caz, pe durata de viata reziduala a titlurilor. In cazul
scaderii valorii titlurilor de investitii, ca urmare a deprecierii valorii acestora, nu se constituie
provizioane;
f)           in cadrul operatiunilor consortiale de finantare, fiecare banca asociata intr-un
consortiu sau sindicat inregistreaza numai cota-parte fixata in prealabil, aplicandu-se, in
general, urmatoarele reguli:
se inregistreaza numai cota parte a bancii de finantare sau prin angajamentul prin semnatura,
in conturile de credite, respectiv in conturile in afara bilantului, indiferent de pozitia bancii in
cadrul consortiului sau sindicatului;
in cazul in care cota-parte din riscul unei banci este mai mare decat finantarea, excedentul se
inregistreaza in conturile in afara bilantului, la angajamentul de garantie dat. In situatia
inversa, diferenta se inregistreaza in conturile in afara bilantului, la angajamente de garantie
primite;
g)          activele gajate sau date in garantie, cu exceptia numerarului, sunt mentionate, in toate
cazurile, in bilantul bancii, iar activele primite in gaj sau in garantie, cu exceptia numerarului,
nu figureaza in bilantul bancii, chiar daca se refera la angajamente proprii sau in contul
tertilor;
h)          angajamentele date in contul tertilor se inregistreaza in conturile in afara bilantului, in
cadrul angajamentelor de garantie, iar cele date in cont propriu se evidentiaza numai in
conturile de evidenta in afara bilantului.

Documentele bancare
Pentru a-si putea derula activitatea in scopul obtinerii de profit, bancile efectueaza
zilnic o serie de operatiuni interbancare, operatiuni cu clientela, operatiuni cu titluri,
operatiuni cu devize, ca si operatiuni care nu tin de specificul societarilor bancare. Toate
aceste operatiuni trebuie inregistrate in contabilitate prin intermediul unor documente
justificative. Documentele folosite in banci pot fi documente caracteristice bancilor sau
documente generale, valabile pentru toate societate comerciale. In ambele cazuri, ele
angajeaza raspunderea celor care le-au intocmit, vizat, aprobat ori inregistrat in contabilitate.

6
 La completarea documentele justificative se au in vedere, in general, urmatoarele
elemente:
a) denumirea documentului;
b) denumirea si sediul unitatii patrimoniale care intocmeste documentul;
c) numarul si data intocmirii documentului;
d) mentionarea partilor care participa la efectuarea operatiunii patrimoniale;
continutul operatiunii patrimoniale;
e) datele cantitative si valorice aferente operatiunii efectuate;
f) numele si prenumele, precum si semnaturile persoanelor care le-au intocmit, vizat si
aprobat;
g) alte elemente menite sa asigure consemnarea completa a operatiunii inregistrate.
In general, documentele folosite de contabilitatea bancara se incadreaza in una din
urmatoarele categorii:
documente primare – acestea se completeaza, de regula, pentru o singura operatiune, in
momentul desfasurarii procesului sau fenomenului economic. In aceasta categorie se
incadreaza cecurile, ordinele de incasare sau de plata;
documente de sinteza – acestea cumuleaza mai multe informatii, intr-o forma coerenta din
punct de vedere contabil, reflectand un fenomen mai complex sau o activitate economica.
Sunt realizate pe baza celorlalte documente justificative. In aceasta categorie se incadreaza
jurnalele contabile, balanta de verificare, bilantul;
documente centralizatoare – cumuleaza, de regula, mai multe informatii privind acelasi
fenomen sau proces economic. Se intocmesc pe baza unei serii de documente de acelasi tip.
Aici se intalnesc, de exemplu, borderourile de cecuri de decontare;
documente statistice – sunt folosite in evidentele statistice si apar sub forma unor liste sau
situatii. De exemplu, situatia creditelor acordate de banca.
Dintre documentele sintetice, Legea contabilitatii obliga societatile bancare la
intocmirea urmatoarelor registre:
 registrul jurnal;
 registrul inventar;
 registrul „cartea mare”.
Astfel, societatile bancare sunt obligate, la fel ca si orice agenti economici sa reflecte
toate operatiile economice intr-un sistem de registre de contabilitate prevazut de lege[1], dupa
cum urmeaza: „registrul-jurnal”, „registrul-inventar” si „cartea mare”
In afara de acestea societatile bancare mai utilizeaza doua registre-jurnal auxiliare:
„jurnalul operatiunilor zilei” si „recapitulatia pe conturi a jurnalelor operatiunilor zilei”.
Pentru verificarea inregistrarii corecte a operatiilor economice, potrivit principiului dublei
inregistrari lunar se intocmeste balanta de verificare iar anual sau ori de cate ori e nevoie se
intocmeste bilantul.