Comunicare la locul de muncă și dificultăți întâmpinate

Introducere
Elemente de bază ale comunicării
Din perspectiva unui model general al comunicării (Dolan et al, 1996), în prima etapă are
loc conceperea unei idei de către emiţător pentru a o transmite altuia o informaţie; în a doua etapă ,
emiţătorul codifică ideea, o transformă într-un limbaj compus din simboluri, semne sau cuvinte.
Simbolurile alese trebuie să fie pertinente pentru a transmite în mod adecvat ideea iniţială.
Codificarea este influenţată de experienţă, de cunoştinţele şi rolul organizaţional al emiţătorului, iar
rezultatul final al codării informaţiei este mesajul exprimat sub forma mesajului verbal şi/sau non-
verbal.

Figura 1. Procesul comunicării

3.Transmiterea
ideilor
CANAL

RECEPTOR
EMIŢĂTOR ZGOMOT
4. receptarea
mesajului
1. conceperea
unei idei
5. decodificarea

FEED-BACK

Transmiterea mesajului se efectuează în a treia etapă . Canalul este mijlocul de transmisie a

mesajului. Organizaţiile furnizează informaţia angajaţilor utilizând diferite tipuri de canale de
comunicare cum ar fi şedinţele, apelurile telefonice, rapoartele, scrisorile, etc. Atunci când canalul
de comunicare este direct (emiţătorul şi receptorul se găsesc faţă în faţă), limbajul non-verbal poate
susţine sau modifica mesajul verbal al emiţătorului. Etapa a patra este reprezentată de receptarea
mesajului de către receptor, de persoana sau grupul căruia îi este destinat. A cincea etapă este
reprezentată de decodificarea mesajului şi interpretarea sa de către receptor, etapă în care
aptitudinile, cunoştinţele şi sistemul socio-cultural al receptorului intră în acţiune în interpretarea
mesajului Dacă receptorul nu înţelege mesajul sau îl înţelege parţial, eficienţa comunicării are de
suferit. Etapa a 6 –a poate reprezenta un succes al comunicării dacă receptorul a înţeles mesajul şi l-
a utilizat corect în realizarea unei acţiuni (o sarcină de serviciu). Ciclul poate fi acum completat de
reacţia destinatarului. Utilizarea feed-back-ului permite verificarea dacă receptorul interpretează
mesajul în conformitate cu intenţiile emiţătorului, facilitând reducerea erorilor de înţelegere şi de
interpretare pe care „zgomotul” (ceilalţi stimuli din mediu) le-ar putea favoriza. Datorită feed-back-
ului, bucla comunicării bidirecţionale este completă.
Modelul Shannon & Weaver (1948)

Claude Shannon și Warren Weaver au fost ingineri în Laboratoarele de Telefonie Bell din
Statele Unite. Responsabilitatea lor era să asigure maximă eficiență ale cablurilor telefonice și
undelor radio. Astfel, au dezvoltat un model de comunicare ce era menit să asiste în dezvoltarea unei
teorii matematice de comunicare.

Figura 2. Modelul Transmisiei

mesaj canal mesaj

Sursă de
Emițător Receptor Destinația
informație

Sursă de
zgomot /
dificultăți

Sursa de informație produce mesajul

Emițătorul codează mesajul în semnale
Canalul este folosit adecvat astfel încât semnalele codate să fie adaptate pentru transmitere
Receptorul decodează sau reconstruiește mesajul din semnalele primite
Destinația – acolo unde ajunge mesajul
Zgomotul – un factor disfuncțional ce interferează cu mesajul emis pe canal. Acestea fac ca mesajul
să nu fie decodat corect sau diferit de cel trimis.
Exemplu – Pentru telefon, canalul este firul, semnalul este curentul electric din el, emițătorul și
receptorul sunt elementele specifice aparatului telefonic (căști…). Sursa de zgomot este întreruperea
frecventa a curentului.

Exercițiu:

1. În echipe de câte 2, găsiți încă 2 astfel de exemple, scrieți-le pe caiet și prezentați-le colegilor
2. Care sunt avantajele si dezavantajele acestui model. Ce lipsește acestui model, spre deosebire de
al doilea model prezentat?