UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA

FACULTATEA DE DREPT ȘI ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ

CENTRUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ ŞI FORMARE CONTINUĂ
Program de studiu: Administrație Publică, Anul III, Sem. I

Referat la disciplina – Etica profesională și transparență în administrația

publică

Valorile etice profesionale în

îndeplinirea atribuțiilor de servici

Student: Bădrăgan Simona (Tolocan)

2019 - 2020
 Cuprins

Introducere……………………………………………………………………………………......3
1.Transparența…………………………………………………………………………………….4
2. Loialitatea………………………………………………………………………………………6

3. Integritatea……………………………………………………………………………………...6

4. Imparțialitatea…………………………………………………………………………………..6

5. Responsabilitatea și răspunderea publică……………………………………………………....7

6. Confidenţialitatea………………………………………………………………………….........8

7. Devotamentul…………………………………………………………………………………...8

8. Egalitate………………………………………………………………………………………...8

Concluzii…………………………………………………………………………………………..9

Bibliografie………………………………………………………………………………………10

2
 Introducere
Etica în administraţia publică în România are o importanţă aparte faţă de alte state cu
administraţii democratice consolidate. Procesul de aşezare legislativă a administraţie publice
româneşti a fost el însuşi greu. Legea Funcţionarului public intrând în vigoare de un timp foarte
scurt, cerinţele ei devin practici instituţionale curente într-un timp îndeajuns de lung.

A ignora dezvoltarea pe coordonate etice a administraţiei publice, sub pretextul că este de

ajuns aplicarea legii este la fel cu a ignora faptul că administratorii publici sunt persoane, nu
simpli executanţi, că ei au propriile valori, provenind din medii diferite iar dorinţa lor de
afirmare ca profesionişti ai administraţiei nu se reduce la conformism, datorie pe sarcină,
premiere, salariu, sancţiune, ci că identitatea profesională devine o componentă a identităţii
personale. Realizarea profesională este o parte a împlinirii omeneşti şi o condiţie a stimei de sine.

În zona etică a administraţiei publice este cu atât mai sensibilă cu cât idealul vizat este
menţinerea încrederii publice în funcţionarea instituţiilor, încredere fără de care democraţia este
doar spectacol politic.

Deși România nu este un caz de excepţie, dar este un caz de creştere a scepticismului şi a
cinismului legat de serviciile publice, există un nivel mare de neîncredere în executiv şi în faptul
că adesea se substitue legislativului. Legislativul este de multe ori perceput ca fiind mai degrabă
un consumator de resurse decât un prestator de servicii publice. Din cauza acestor frecvente
percepţii, aşteptările cetăţenilor ca politicienii şi funcţionarii publici să aibă un anumit grad de
exemplaritate morală este chiar mai mare ca în privinţa altor categorii, cu alt statut social.

Administratorii publici se află consecvent în faţa unor decizii cu implicaţii etice şi sunt
mereu obligaţi să opteze între aspiraţii personale şi responsabilităţi instituţionale.

Interesul public face necesar un cadru moral în care administratorii să poată alege. Acest
cadru moral este limitat unor valori de tipul: demnitate personală, libertate, respect pentru ordine
şi lege. Ei au datoria să abordeze logic propriul rol în sensul eficienţei (să dobândească cel mai
bun rezultat cu cel mai scăzut cost).

Din motivul acesta abordarea lor trebuie să fie, pe lângă cea deontologistă (legată mai ales
de statutul lor de implementatori de legi) şi una utilitaristă: acţiunea unui administrator public
este moral corectă dacă produce cea mai mare utilitate pentru un număr cât mai mare de
oameni.1

1
https://administrare.info/administrație-publică/3294-etica-în-administrația-publică

3
1.Transparența
Transparența ca și valoare etică devine noțiunea de bună practică administrativă, ce
promovează anumite valori constitutive precum egalitatea de șanse și oportunități, și respectul
pentru demnitatea și autonomia individului în procesul deciziei administrative.2

În fapt transparenţa urmăreşte asigurarea unui acces mai larg al cetăţenilor la informaţiile şi
documentele aflate în posesia instituţiilor statului, participarea cetăţenilor la procesul decizional
şi asigurarea legitimității, eficacităţii şi responsabilităţii administraţiei faţă de cetăţean, se referă
la accesul liber la informație de interes public și la posibilitatea de a fii implicat sau consultat cu
privire la adoptarea unor reglementări legislative.

Transparentizarea autorităţilor publice este un proces dinamic, iar în România transparența

instituțională este reglementată de Legea 52/2003 ce cuprinde prevederile legislației europene.

Relaţia dintre administraţie publică și cetăţeni este una destul de controversată, ambele
părți având destul de multe lucruri de reproşat. În plus birocraţia excesivă, mersul greoi al
procedurilor administrative, lipsa de profesionalism în ceea ce privește relaţiile cu publicul,
aglomeraţia, erorile umane, lipsa de informare a publicului sunt în mare problemele care intervin
în aceasta relaţie administraţie-cetățeni.

Baza democraţiei reprezintă informaţia, iar democraţia ar fi de neconceput fără accesul

liber al publicului la informaţii. O lipsă a transparenţei în viaţa politică şi în actul de guvernare
reprezintă unul dintre obstacolele cele mai greu de depăşit de către o societate democratică, în
care cetăţenii să aibă încredere în oamenii politici şi în guvernanţi. Accesul neîngrădit al
cetăţenilor la informaţia de interes public şi participarea lor la luarea deciziilor sunt considerate
două dintre premisele cele mai importante ale unei guvernări democratice şi responsabile.

Transparenţa în administrația publică are rolul de a preveni acţiunile care pune in pericol
integritatea publică (acte de corupţie) şi de a evalua performanţa administraţiei publice locale
(capacitatea administrativă).

Datorită acestor schimbări tehnologice,economice, sociale și politice la nivel conceptual și

global importanţa comunicării eficiente între cetățeni şi guvernanţi devine un factor mai mult
decât esențial pentru stabilizarea regimurilor democratice prin acceptarea unui nou tip de
guvernare și anume așa-numita „guvernare deschisă”.

Factorul cheie în creșterea transparenței administrative este reprezentat de diminuarea3

2
Prof. Univ. Dr. Antonio Sandu, O etică centrată pe valori în sfera public, Lumen 2017
3
https://smartcityblog.ro/transparenta-in-administratia-publica/

4
birocraţiei și anume: simplificarea procedurilor de emitere a avizelor/autorizațiilor/documentelor;
simplificarea circuitelor documentelor (avize de urbanism, autorizații de construcție, cereri către
alte servicii publice etc) și crearea unui oficiu sau portal unic de primire a solicitărilor
cetățeanului.

Pentru ca inovările în conceptul de smart city și a digitalizării ascendente din ultimii ani,
inevitabil și administrația publică a fost luată în calcul privind tehnologizarea internă și a
procedurilor.

O idee smart, un portal online sau chiar site-ul Primăriei datorită digitizării poate să
funcţioneze ca o interfaţă a administraţiei publice, facilitând accesul publicului la serviciile
oferite şi informaţiile deţinute de către autoritatea publică. Cetăţenii au posibilitatea de a
beneficia de servicii, pot face sugestii sau reclamații, pot depunde cereri și solicita documente şi,
nu în ultimul rand, pot pune la dispoziţia administraţiei informaţii despre evenimentele
comunităţii online fără a mai fii nevoie de deplasare și pierdere de timp valoros.

Avantajele unei astfel de soluții inteligente sunt:

 o reducere a biroctației
 o reducere a costurilor
 simplificarea procedurilor
 modernizare a modului de interacțiune cu cetățenii
 accesul la informații în timp real
 posibilitatea cetățenilor de a solicita,depune sau verifica documente online
 siguranța și securitatea informațiilor salvate online
 reducerea timpului alocat necesar unor taskuri zilnice
 câstigul de timp
 o eficientizare a funcționarilor publici
 profesionalizarea serviciilor publice

Folosirea internetului ca şi liant între comunitate şi administraţia publică reprezintă soluția

de viitor care va simplifica dialogul dintre cetăţean și instituţia publică, eliminând timpul
petrecut la ghişeele departamentelor administrative.

Administraţiile moderne pun pe primul loc în obiectivele lor dezvoltarea serviciilor pentru
cetăţeni prin oferirea de informaţii de calitate, consistente şi actuale, în forme cât mai
prietenoase fiecărui cetăţean, indiferent de nivelul lui de instruire, şi deopotrivă, crearea
instrumentelor necesare participării active a oricărui cetăţean la deciziile administrative şi
politice care îl privesc.4
4
https://smartcityblog.ro/transparenta-in-administratia-publica/

5
2. Loialitatea
Funcţionarul public are obligaţia de a apăra în mod loial prestigiul autorităţii sau instituţiei
publice în care îşi exercita activitatea, precum şi de a se abţine de la orice act ori fapt care poate
produce prejudicii imaginii sau intereselor legale ale acesteia.

Funcţionarilor publici le este interzis:

 să se exprime în public cu aprecieri neconforme cu realitatea în legătură cu activitatea

autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea, cu politicile şi
strategiile acesteia ori cu proiectele de acte cu caracter normativ sau individual;
 să facă anumite aprecieri neautorizate în legătură cu litigiile aflate în curs de soluţionare
şi în care autoritatea sau instituţia publică în care îşi desfăşoară activitatea are calitatea de
parte, sau să furnizeze în mod neautorizat informaţii în legătură cu aceste litigii;
 să folosească sau să dezvăluie informaţii care au caracter secret, în alte condiţii decât
cele prevăzute de lege;
 să acorde consultanţă şi asistenţă persoanelor fizice sau juridice în vederea promovării de
acţiuni juridice ori de altă natură care sunt împotriva statului sau autorităţii ori instituţiei
publice în care îşi desfăşoară activitatea.5

3. Integritatea
Este acea condiție obligatorie pe care trebuie sa o îndeplinească fiecare funcționar în
administrația public, în general justificată de necesitatea construirii încrederii în funcția publică.

Putem să considerăm că integritatea reprezintă o valoare operaţională a funcţionării sistemelor

publice, ce controlează limitele legitimităţii sistemelor administrative în contextul paradigmei
moderne a statului democratic şi de drept. Corelativ integrităţii fiind la acelaşi nivel axiologic cu
aceasta chiar uneori interschimbabile semantic, se regăsesc valorile echidistanţei şi
imparţialităţii.

4. Imparțialitatea
Este forma subiectivată a independenţei, ea prezentând o atitudine pe care funcţionarul
trebuie să o manifeste în cursul îndeplinirii sarcinilor profesionale, în timp ce independenţa
reprezintă cadrul în care acesta îşi poate exercita efectiv, cu imparţialitate, atribuţiile
profesionale.5
5
http://www.infoinstitutii.ro/codul-adm/partea-6/titlu-2/capitol-5/sectiune-2/articol-441.html

6
5. Responsabilitatea și răspunderea publică
Unii autori fac distincție între noțiunile de răspundere și responsabilitate, pornind de la
delimitarea care se face în tezele filozofiei, sociologiei, etc., între răspunderea socială și
responsabilitatea socială. Astfel s-a ajuns ca în stiința dreptului administrativ, să se trateze
răspunderea și responsabilitatea cu referire la autoritațile administrației publice, la funcționarii
publici, ca și la răspunderea și responsabilitatea cetățenilor unii față de ceilaltți și față de normele
juridice.

Responsabilitatea socială a funcționarilor publici a fost definită prin raportarea conștientă la

nevoile sociale, la sarcinile pe care le au și le consideră îndatoriri de prim ordin. Acești
funcționari publici, responsabili sociali prin realizarea sarcinilor de serviciu și rezolvarea cu
promptitudine și seriozitate a problemelor cetățenilor, reprezintă felul de a fi și scopul existenței
lor sociale.
În opoziție cu atitudinea conștientă de responsabilitate socială a funcționarilor publici se
poate afla atitudinea de delasare, indiferența și birocratismul față de problemele celor pe care
trebuie să-i slujească. Când funcționarii publici săvârșesc abateri, produc anumite prejudicii și
tulburări bunului mers al activității sau prestigiului autorităților din care fac parte, săvârșesc
abuzuri de orice natură sau vatămă drepturile și interesele legitime ale cetățenilor, intervine ceea
ce se numește răspunderea juridica a acestora.

În concepția unor autori care fac deosebire între responsabilitatea socială și răspundere, se
arată ca "responsabilitatea precede răspunderii și o poate elimina când sistemul de valori este
negat, omul încetează să mai fie responsabil, el devine răspunzator pentru comportamentul sau
ilicit" .

În comportamentul funcționarului public trebuie să primeze responsabilitatea, îndeplinirea

cu o convingere reieșită din întelegerea rațională a fenomenelor, a sarcinilor sale" , hotărât că
slujirea cu credință a interesului public este baza comportamentului său profesional și moral.

După cum se știe, administrația publică pune la bază activității ei principiul legalității,
aplicarea legii în litera și spiritul ei.

Încălcarea legii prin săvârșirea unor fapte ilicite, atentarea la valorile juridicești ocrotite
atrage răspunderea juridică în diversele sale forme.

Prin răspunderea juridică, indiferent de ramura de drept la care ne raportăm are atât un scop
preventiv-educativ cât și sancționator, înțelegând prin acest ultim aspect și caracterul reparator în
cazul în care s-au produs daune materiale sau morale.

Oricare dintre formele răspunderii se restabilește ordinea încalcată ca urmare a săvârșirii

faptei ilicite, iar aplicarea sancțiunii și stabilirea despăgubirii îl face pe autorul faptei să
constientizeze consecințele faptei savarsite și să nu mai săvârșească astfel de fapte.6
6
http://www.scritub.com/administratie/RASPUNDEREA-IN-DREPTUL-ADMINIS75832.php
7
6. Confidenţialitatea
 În baza acestui principiu funcţionarul public este obligat să nu divulge informaţiile
confidenţiale de care ia cunoştinţă în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu. Această prevedere este
o măsură de protecţie atât pentru interesul public, cât şi pentru cetăţean în măsura în care
informaţiile obţinute în exercitarea funcţiei sunt privitoare la persoană. Spre exemplu: asistanţii
sociali sau funcţionarii publici care vor lucra în domeniul evidenţei informatizate a persoanei în
baza OUG 81şi 82/2001.

7. Devotamentul
Este un principiu care impune funcţionarului public de a se implica în totalitate în
îndeplinirea atribuţiilor de servici, ca o obligaţie de a realiza sarcinile funcţiei şi deci ale
autorităţii punând în slujba acestui deziderat toate calităţile personale şi profesionale, cerute şi
relevate cu ocazia examenului pe post în condiţiile HG 1086/2001. 7

8. Egalitate
Pentru a fii asigurată egalitatea de şanse în accesul la funcţie, ar fii necesară și asigurarea
transparenţei în selecţia funcţionarilor publici, prin publicarea posturilor disponibile, atât pe site-
uri şi la sediul instituţiei respective, cât şi în presă. Politicile de etică şi transparenţă, chiar cele
legate de egalitatea de şanse şi de tratamente, propun valori concurente celor de loialitate faţă de
grupul de apartenenţă, transferând loialitatea către grupul de referinţă, reprezentat de instituţia în
care este angajat funcţionarul.8

7
https://www.academia.edu/17418894/Deontologia_Functionarului_Public
8
Etica profesională și transparență în administrația public – Curs învățământ la distanță, Prof.
Univ. Dr. Antonio Sandu,Suceava 2015
8

Concluzii
Funcția pe care o exercită o persoana în domeniul public aparține unei profesii distincte,
aceasta fiind profesia de funcționar public. Această profesia de funcționar public presupune
cunoașterea și aplicarea principiilor și regulilor transformându-se în atitudini și comportamente
care are ca scop satisfacerea nevoilor de bine individual și al servirii interesului public.

Deontologia acestei funcții publice se referă la concepte etice fundamentale care sunt
adaptate domeniului în care lucratorul dintr-o funcție publică muncește, ce presupune
identificarea, formularea și propunerea de reguli și îndatoriri aferente profesiilor publice.

Această deontologie a funcției publice vine in sprijinul functionarilor publici și al

cetățenilor pentru diagnosticarea, cercetarea și prevenirea cazurilor de coruptie și de
comportament ilicit și imoral. Deoarece corupția face obiectul unor pasionate schimburi de
opinie și poartă o încărcătură deontologică aparte, pentru a o preveni este nevoie de o strategie
foarte bine elaborată și aplicată. Pentru această strategie, deontologia trebuie să treaca dincolo de
disputa moralizatoare sau de labirintul legislativ, susținând că dacă cu toții am reuși să ne facem
datoria, corupția nu ar mai exista., factori precum școala, familia, colectivele de muncă, religia,
activitatea economică, etnia, situația internatională și-ar pune amprenta asupra tentației coruptiei.

Nu ar trebuii să pară bizar faptul ca, în zilele noastre, se tot vorbește mai des despre etica
în domeniul administratiei publice.ÎIn multe situații s-a dovedit că aceasta reprezinta o necesitate
și că respectarea principiilor eticii conduce la obținerea unor rezultate mult mai bune, pe toate
planurile. Etica ar putea fii cea mai bună reclama pe care o organizație și-o poate face.

Deciziile și comportamentul unui individ la locul de muncă diferă de cele pe care același
individ le ia cu prietenii sau familia. Dar la locul de munca, acțiunile fiecărui individ sunt
influențate de acțiunile altora și rezultatul comportamentului său are repercursiuni atât asupra
persoanelor din interiorul cât și din afara întreprinderii. Nimic nu poate fi considerat bun sau rău
în totalitate și chiar și aprecierile “intermediare” sunt foarte greu de făcut.

Asigurarea unei transparențe a eticii este îngreunată de multitudinea canalelor de

comunicație dar și de complexitatea relațiilor economice din societatea contemporană.
Rezultatele actiunii unui functionar public au o sfera mult mai larga decat poate el sa controleze.
Exista astfel posibilitatea ca o buna intentie sa aiba efecte negative, nedorite si imposibil de
prevazut.

In concluzie, etica in domeniul administratiei publice poate avea mai multe perceptii: etica in
general, la locul de munca, la nivelul conducerii intreprinderii, la nivelul strategiilor adoptate,
etica pietei, dar si altele.

9
 Bibliografie
1. https://administrare.info/administrație-publică/3294-etica-în-administrația-publică

2. Prof. Univ. Dr. Antonio Sandu, O etică centrată pe valori în sfera public, Lumen
2017

3. https://smartcityblog.ro/transparenta-in-administratia-publica/

4. http://www.infoinstitutii.ro/codul-adm/partea-6/titlu-2/capitol-5/sectiune-2/articol-
441.html
5. http://www.scritub.com/administratie/RASPUNDEREA-IN-DREPTUL-
ADMINIS75832.php

6. https://www.academia.edu/17418894/Deontologia_Functionarului_Public

7. Etica profesională și transparență în administrația public – Curs învățământ la

distanță, Prof. Univ. Dr. Antonio Sandu,Suceava 2015

10
 UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA
FACULTATEA DE DREPT ȘI ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ
CENTRUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ ŞI FORMARE CONTINUĂ
Program de studiu: Administrație Publică, Anul III, Sem. I

Referat la disciplina – Etica profesională și transparență în administrația

publică

Problemele etice cuprinse în Noul Cod

Administrativ

Student: Bădrăgan Simona (Tolocan)

2019 - 2020
 Cuprins

Introducere…………………………………………………………………………….………......3
Principiile etice cuprinse în Noul Cod Administrativ……...…………………………………...…4

Concluzii…………………………………………………………………………………………..7

Bibliografie…………………………………………………………………………………..……8

2
 Introducere
Este una dintre cele mai disputate teme în studiul eticii și poate fi împărţită în două
categorii. În prima poate fi inclusă cea informală care este rezultatul interacţiunilor naturale cele
dintre membrii unei comunităţi și în cea de a doua categorie se găsesc reglementările formale
care sunt produse fie de către diferite autorităţi publice, fie de către forme asociative care doresc
să îşi autoreglementeze activitatea.

Există anumiți autori care sunt de părere că cel cu caracter formal (legi, coduri)ar trebui
exclus întrucât normele etice ar trebui să fie produsul spontan al diferitelor societăţi şi în acelaşi
timp să îşi păstreze un caracter deschis, dinamic. Prin transformarea acestora în legi anulează şi
rolul indivizilor ca agenţi morali, capabili să influenţeze prin propria lor contribuţie atitudinea
generala cu privire la ceea ce este bine şi ceea ce este rău într-o comunitate.

Originea eticii şi a normelor etice, aceste două abordări invocă, pe deoparte, religia ca o
sursă a lor, în timp ce altele optează pentru evoluţia naturala acestora în cadrul unor grupuri
umane. În unele situaţii rolul normelor religioase este dominant.

Regimurile fundamentaliste islamice sunt bune exemple în această privinţă, dar și într-o
oarecare măsură putem să ne referim şi la unele societăţi creştine Teoria evoluţionistă este şi în
opinia noastră cea mai potrivită pentru a explica starea sistemelor de norme etice la un anumit
moment.

Chiar dacă au fost create de texte religioase, în cele mai multe cazuri au suferit evoluţii
importante de-a lungul timpului. Acum două sute de ani, în majoritatea societăţilor europene
femeilor le era impus un rol casnic şi de strict subordonare în faţa bărbatului. Dar zilele noastre
situaţia este fundamental diferită.

Un element care influenţează normele etice este și cel politic, un exemplu foarte apropiat
de regimurile fundamentalist islamice îl reprezintă cele totalitare. F.A. von Hayek a afirmat, de
altfel,despre regimul hitlerist, că a fost unul moral, deoarece a încercat să impună societăţii
germane o anumită morală, o anumită înţelegere a binelui şi a răului.

Dacă se accepta argumentul lui Hayek,aceeaşi etichetă se poate aplica şi regimurilor

comuniste, aceste exemple de regimuri totalitare sunt cazuri extreme de intervenţie a politicului
în sfera eticii, mai trebuie să menţionăm şi influenţe mai moderate, dar totuşi de multe ori
importante,cum ar fi personalităţile politice sau diferitele ideologii.1
1
https://www.academia.edu/5508732/Etica_in_administratia_publica

3
 Principiile etice cuprinse în Noul Cod Administrativ
„Binele” și „răul”, „moralul” și „imoralul” sunt principiile care definesc obiectul eticii in
comportament și cele în atitudine, etica operand cu valori sociale unanim recunoscute, iar
Codurile de etica cu valori ce se circumscriu unor anumite categorii și segmente socio-
profesionale.

Principiile etice și valorile etice care guvernează funcția publică și modul de exercitare a
acesteia fii structurate în trei categorii în aproape toate sistemele administrative din lume, chiar și
fără ca aceasta imparțire să fie realizată în tehnica legislativă de reglementare a conduitei etice a
funcționarilor publici. Categoriilor de valori etice ține seama de specificul și rațiunile funcției
publice și a exercitării acesteia.

Categoriile sub care se clasifică valorile etice sunt urmatoarele:

A. Valori etice raportate la exercitarea autorității publice: legalitatea, responsabilitatea,

discernământul, eficiența, confidențialitatea, realizarea competențelor în interesul public,
credibilitatea publică, profesionalismul.
B. Valori etice raportate la beneficiarii serviciului public: respectul, rapiditatea (celeritatea),
confidențialitatea, integritatea, imparțialitatea.
C. Valori etice raportate la obligațiile de conduită și la imaginea persoanei care exercită
funcția publica: credibilitatea, ținuta, demnitatea, autoritatea, seriozitatea.

A.Valori etice raportate la exercitarea autoritații publice

Legalitatea este principiul conform căruia exercitarea funcției publice, mai exact actele de
competență a autorităților publice trebuie să se realizeze cu respectarea Constituției și a tuturor
legilor în spiritul și litera lor, aplicarea legilor făcându-se în interesul cetațenilor, pentru
atingerea interesului general pentru care au fost elaborate.

Responsabilitatea este principiul conform căruia funcționarul public trebuie să iși asume
responsabilitatea actelor sale. Există și protecția, reglementată în toate sistemele de drept, pentru
funcționarii publici, prin posibilitatea oferita de a discerne toate chestiunile care le sunt supuse
atenției în vederea realizării competențelor funcțiilor publice pe care le exercită.

Discernământul este valoarea etică în baza căreia fiecare funcționar public este dator să
acționeze legal și moral în realizarea atribuțiilor sale conform propriei convingeri și de aceea el
este responsabil de decizia luata. Principiul exclude orice influențe sau presiuni care ar putea
denatura actul decizional și realizarea atribuțiilor de către funcționarii publici.2
2
http://www.creeaza.com/legislatie/administratie/VALORILE-I-PRINCIPIILE-
CODURIL371.php

4
 Eficiența reprezintă valoarea etica care presupune respectul pentru banii publici și pentru
mijloacele materiale pe care funcționarul le are la îndemână în vederea realizării atribuțiilor sale,
aceasta impunand abținerea de la risipă și responsabilitatea în efectuarea cheltuielilor din
resursele publice.

Confidențialitatea reprezintă principiul conform căruia funcționarii publici nu trebuie să

abuzeze de informațiile de care au luat cunoștință în exercitarea funcției pentru a obține anumite
interese din dezvaluirea lor, mai exact informațiile care sunt clasificate confidențial sau secret și
a căror dezvaluire ar putea aducă prejudicii autorității sau instituției publice în care își desfășoară
activitatea.

Prin realizarea competențelor în interesul public se presupune faptul că funcționarii publici

trebuie să îndeplinească funcția publică, de importanță socială, în interesul cetațenilor, excluzând
orice alte interese proprii.

Credibilitatea publică este principiul conform căruia funcționarii publici au obligația de a

respecta și de a sporii prestigiul autorităților și instituțiilor publice în care își desfașoară
activitatea și de a fii rezervați și discreți pentru a nu compromite acțiunile respectivei autorități
sau instituții.

Profesionalismul reprezintă valoarea ce impune funcționarilor publici să-și îndeplinească

exemplar atribuțiile și sarcinile de serviciu.

B. Valori etice raportate la beneficiarii serviciului public

Respectul reprezinta valoarea etică care obligă funcționarul public să aibă o atitudine
civilizată față de cetațeni, dar în același timp reprezintă și o obligație de a da cetațeanului
petiționar lămuririle necesare, o obligație de a răspunde la petiții.

Rapiditatea sau celeritatea este valoarea etica prin care funcționarul public este obligat să își
îndeplinească atribuțiile cât mai repede și să formuleze răspunsurile către petenți în termenul
stabilit de lege.

Confidențialitatea este obligația funcționarilor publici de a nu divulga problemele petenților

cu care au fost însărcinați spre rezolvare, de a nu face publice actele sau anchetele de la dosar.

Integritatea este fundamentată pe lipsa conflictului de interese în exercitarea funcției publice

în procesul de decizie, reprezentând valoarea etica ce le interzice funcționarilor publici să solicite
sau să accepte cadouri sau alte beneficii de la cetățeni pentru îndeplinirea unor atribuții.3
3
http://www.creeaza.com/legislatie/administratie/VALORILE-I-PRINCIPIILE-
CODURIL371.php

5
 Imparțialitatea este valoarea etică potrivit căreia funcționarii publici trebuie să fie
imparțiali în acțiunile, judecățile și opiniile lor și să respecte egalitatea tuturor cetațenilor în fața
legii și să fie absolut neutri față de interesele politice, economice și religioase.

C. Valori etice raportate la obligațiile de conduită și la imaginea persoanei care exercită

funcția publică

Credibilitatea este cel mai important aspect pe care funcționarul public trebuie să-l respecte
și să-l reprezinte, aceasta presupunând că funcționarul public să se bucure de încrederea
cetațenilor în fața cărora stă și a caror probleme trebuie să le rezolve. Din această credibilitate se
poate contura imaginea autorităților publice unde aceștia își desfașoară activitatea, iar pentru
aceasta se impune necesitatea integrității .

Ținuta funcționarului este o obligație de serviciu, fiind un element al conduitei. Aceasta

trebuie să se îmbrace decent (vestimentație sobră), care sa nu poata fi considerata neglijentă sau
o etalare a opulenței.

Demnitatea reprezintă respectul funcționarului public față de sine care are la bază transferul
de statut, de atribute de la instituția publica la funcționar in baza raportului de funcție publica.

Autoritatea se referă la autoritatea epistemică, cea deontică, fiind un atribut al instituției

administrative și este totalitatea calităților prin care funcționarul public își impune atitudinea.

Seriozitatea impune funcționarului public să aibă o viața decenta, un comportament

civilizat față de ceilalți și supunerea la anumite interdicții.4

4
http://www.creeaza.com/legislatie/administratie/VALORILE-I-PRINCIPIILE-CODURIL371.php

Concluzii
Funcția publică reprezintă acea grupare de atributii, puteri și competențe stabilite prin lege,
din cadrul unui serviciu public înființat în scopul satisfacerii în mod continuu și permanent, de
către funcționarii publici a intereselor generale ale societatii.
 În practica profesională este necesară respectarea unui set de standarde etice, impuse prin
lege, care oferă un impuls în vederea profesionalizării administrației publice și adoptării unor
înalte standarde de conduită.

Standardele etice sunt cuprinse în codurile de etică sau codurile deontologice, care stabilesc
pe de o parte cerințe minime, abaterea de la acestea constituind culpa profesională, cât și o serie
de standarde deziderabile, a căror îndeplinire constituie elemente de succes profesional, care ar
putea fi considerate exemple de bună practică.

Eficacitatea instituțională a autorităților publice implică îndeplinirea unor criterii, norme și

valori etice și de integritate la nivelul autorității respective, având un caracter imperativ, intrând
de obicei în sfera deontologiei profesionale.

Conduita etică conține comportamentul profesionistului din timpul exercitării atribuțiilor

de serviciu, cât și cel din afara exercitării efective a profesiei, o dată afectată reputația
profesionistului se repercuta asupra prestigiului profesiei și a credibilității acesteia.

Odată ce cunoaște principiile etice ale organizației și aderența la acestea permite

eficientizarea activităților desfășurate în interiorul instituției, iar proiectele instituției vor avea la
rândul lor o dimensiune etică.

Mediul în care își desfășoară activitatea are importanța sa în motivarea angajaților și, în
special, în crearea condițiilor necesare promovării unui comportament integru. Instabilitatea de
la locul de muncă, politizarea excesivă a structurilor executive ale administrației publice locale,
nivelul scăzut de salarizare, lipsa unor criterii de performanță profesională, sunt doar câteva din
problemele ce au contribuit la apariția unor fenomene de corupție în adminsitrația publică locală
și nu numai.

Funcționarii publici care ajung în vârful ierarhiei administrative trebuie să asigure

instruirea tuturor funcționarior din subordinea lor pentru respectarea principiilor etice specificate
în cod. Tot lor le revine și sarcina de a da primii exemplul personal privind comportamentul etic.

Bibliografie
1. https://www.academia.edu/5508732/Etica_in_administratia_publica
2. http://www.creeaza.com/legislatie/administratie/VALORILE-I-
PRINCIPIILE-CODURIL371.php