Antum vs.

postum în receptarea poeziei eminesciene

Creatia eminesciana se caracterizeaza printr-un mare numar de arte poetice.Ars

poetica este o specie prin definitie clasica, creata inca din Antichitate de Horatiu,
prin care se exprima un crez artistic, o conceptie despre poezie. Prezenta acestui
mare numar de arte poetice in creatia eminesciana constituie una din notele
clasicizante ale romantismului eminescian. Cele mai cunoscute arte poetice antume
ale lui Eminescu sunt: „Epigonii”, „Numai Poetul”, „Cu gandiri si imagini”,
„Criticilor mei”.
Creatia poetica antuma, cuprinsa initial intr-un singur volum aparut sub ingrijirea
lui Maiorescu, iar apoi publicata in trei tomuri sub ingrijirea lui Perpessicius intre
anii 1939-1944 a prilejuit afirmarea sistematica a unei directii hermeneutice
rationaliste.
„Criticilor mei” este adresata celor care nu sunt in stare sa scrie si care
indraznesc sa critice operele sale. Poezia are ca tema relatia dintre critici si poeti, si
ca subtema destinul poetului si ceea ce inseamna poezia.
Conditia poetului contemporan in antiteza cu conditia omului de geniu este
aratata printr-o atitudine ironica, superficiala, lipsita de valoare. Omul de geniu se
caracterizeaza prin invingerea timpului, operele sale facandu-l nemuritor si
indiferent in raport cu lumea, neadaptabil in societate, cautand absolutul.
Regasim în scrierile antume, postume si în manuscrise opinii despre
Shakespeare si valoarea operei sale, analoage cu acelea emise de Rötscher. Inclus
in “regii cugetarii”, Shakespeare se bucura in gandul lui Eminescu de acea durata
care se atinge cu perenitatea artei in formele ei cele mai inalte.