Stamate Ana Maria

Examen Guvernanță

Conceptul de guvernare este în principiu unul complex, deoarece face referire

la tot ceea ce înseamnă gestiune teritorială în corelare cu semnificația conform căreia,

exercitarea puterii se face și în afara autorității și instituțiilor guvernamentale,

incluzând trei grupuri principale de actori: guvernul, sectorul privat și societatea

civilă.

Guvernarea este o noțiune care depășește limitele autorității publice,

presupunând interacțiunea acesteia cu societatea civilă, devenind astfel un concept

important pentru dezvoltarea internațională. Guvernarea se referă la procesul

transparent al luării deciziei, oferind totodată și cadrul necesar unui management

teritorial eficient și echitabil al unui areal geografic.

Guvernanța își definește natura și practicile în afara puterii statului care este

redus la rolul de partener al celorlalți actori. Rolul statului ar fi acela de a identifica

problemele și funcțiile în dezvoltarea cărora este interesată o colectivitate, în

integrarea și reglementarea globală a realizării lor și responsabilizarea celor ce își

asumă soluțiile. Poate fi un proces separat sau o parte din procesele de management

sau conducere. În cazul unei întreprinderi sau al unei organizații non-profit,

“guvernanța” se referă la management coerent, politici de coeziune, orientare,

procese și drepturi de decizie pentru un anumit domeniu de responsabilitate.

Termenul este utilizat pentru a face o distincție cât mai clară între actul de conducere

exercitat de un guvern și conducerea exercitată în cazul unor structuri economice,

sociale sau de altă natură.

În corelație cu acest concept de guvernanță a fost identificată și tema

proiectului “Conservarea monumentelor istorice din zona peninsulară a

Constanței”, unde a fost adusă în prim-plan nevoia unui proces de luare a

deciziilor mai transparent, echitabil și bazat pe date concrete în ceea ce privește

conservarea și reabilitarea unor monumente de interes național și nevoia de

definire foarte clară a principiilor “cine ce face”. A fost reliefată calitatea precară

a infrastructurii turistice, a unor proiecte de restaurare, precum și a amenajărilor

pentru protecție a edificiilor cultural-istorice și cadrul legal insuficient pentru

managementul adecvat al peninsulei, în concordanță cu nevoile comunităților

umane și ale mediului și au fost identificate mai multe probleme printre care:

Gestiunea necorespunzătoare a patrimoniului de către autorități, nerespectarea

legislației, lipsa reglementărilor urbanistice a zonelor de protecție a

monumentelor, vandalism, neglijență, degradarea monumentelor ca urmare a

turismului, etc.

Monumentul istoric conservat și pregătit pentru viitor prin metode de

restaurare ce-i pot asigura astfel supraviețuirea în contextul problematic,

contrastant și dinamic al patrimoniului arhitectural contemporan a fost mereu

obiectivul general al temei alese. Înțelegerea că supraviețuirea monumentul

istoric prin conservare nu este suficientă și că este nevoie de valorificarea

acestuia pentru ca el să fie transmis spre viitor a reprezentat scopul general al

lucrării. Cercetarea teoretică a început de la premisa că pentru clădiri vechi sau

monumente istorice conservarea a fost și poate fi făcută în mai multe feluri.

Etapele parcurse în vederea soluționării nevoii de restaurare și conservare a

monumentelor au fost : identificarea unei probleme de cercetat, consultarea literaturii de

specialitate în domeniu, descrierea/prezentarea zonei de studiu, analiza zonei din

perspectiva DPSIR (Drivers – Pressures – State – Impact –Response), identificarea

cadrului legal care controlează starea problemei, inventarierea factorilor de decizie,

inventarierea actorilor interesați și soluții pentru rezolvarea problemei.

Cercetarea s‐a bazat pe observație preliminară, încercând să demonstreze

cauzele eșecului politicilor patrimoniale din zona peninsulară Constanța. Eșecul

politicilor se remarcă în ceea ce privește protejarea patrimoniului construit și se

manifestă mai puternic în condiții specifice (slăbiciunea autorităților în fața

operațiunilor de dezvoltare, inclusiv în cazul particular al patrimoniului arheologic

și cultural, slăbiciunea sistemului de avizare în fața operațiunilor de finanțare a

reabilitărilor, slăbiciunea profesioniștilor în fața demersului de planificare ş.a.).

Întrebările de cercetare formulate în legătură cu situația actuală au fost:

Care sunt monumentele care se află în situații defavorabile (situare în zone de risc

ş.a.)?

Cum se pot valorifica monumentele istorice și cultura urbană astfel încât acestea să

devină elemente reprezentative pentru imaginea urbană?

Cum se poate conserva, proteja durabil și valorifica specificul cultural local al zonei?

Cum se pot stimula și susține inițiativele publice și private de protejare, conservare

durabilă, reabilitare, valorificare a monumentelor istorice?

Cele mai uzuale metode de cercetare și elaborare a proiectului au fost

documentare bibliografică (analiza literaturii), acumularea de informații din mediul

on-line prin consultarea de articole și știri cu privire la conservarea monumentelor,

observația stării actuale a zonei de studiu.

Metodele de cercetare au pornit de la colectarea și actualizarea informațiilor

referitoare la modul de protejare a acestor monumente și analizarea problemelor

constatate la fiecare pas al analizei. S-a folosit, de asemenea o cercetare calitativă

pentru a descoperi motivele de bază ale acestui comportament față de monumentele

istorice prin evidențierea stării zonei. S-au identificat principalele monumente

istorice care doresc a fi reabilitate.

Pe baza tuturor rezultatelor obținute, au fost creionate câteva măsuri și

recomandări pentru managementul eficient, adaptarea și reducerea efectelor

degradării monumentelor istorice. Principalele propuneri menite să conducă la un

management optim al peninsulei în viitor sunt: Comunicare mai bună, la nivel de

execuție, între Ministerul Culturii și Direcțiile subordonate; Este necesară sprijinirea

de către stat și autorități locale a proprietarilor de monumente istorice: facilități

fiscale, scutiri de impozite și taxe, împrumuturi ieftine, consultanță și proiectare

gratuite susținute de stat pentru proprietarii de monumente istorice care investesc în

restaurări, etc; Este necesară impulsionarea unei legi atractive privind sponsorizarea

în domeniul culturii și al protejării patrimoniului în special, pentru stimularea

investițiilor private în domeniu, în completarea bugetului public insuficient.

Este necesară prioritizarea la nivel județean și național a recuperării

patrimoniului arheologic, astfel permițând exploatarea sa turistică în raport cu

dezvoltarea turismului cultural în Constanța.

Protecția patrimoniului construit este una dintre principalele obligații pe care și

le‐a asumat statul român; protecția se exercită prin autoritatea publică centrală de

specialitate – Ministerul Culturii. Se constată, în general, că sistemul de protecție

exercitat de stat se bazează pe un eșafodaj științific de bună calitate (dar încă

lacunar) și că se exercită în mod greoi printr‐un aparat complicat și format din prea

putini specialiști. În plus, controlul lucrărilor este aproape inexistent, iar implicarea

statului în executarea unor lucrări este foarte slabă din cauza bugetării slabe a

domeniului; aparent, din același motiv statul nu cumpără imobilele monument

istoric puse în vânzare. Acest lucru implicit denotă o guvernare slabă în raport cu

cerințele comunității.
Bibliografie

1. __________ . European Landscape Convention, Florence, 2000.

2. Lăpușan, Aurelia, Ștefan Lăpușan, Gheorghe Stănescu. Constanța. File de album.

Constanța: Ed. Dobrogea, 2005.

3. __________ . Legea nr. 451/2002 privind ratificarea Convenției de la Florența

privind Peisajul.

4. __________ . Legea privind amenajarea teritoriului și urbanismul nr. 350/2001.

5. __________ . Lista monumentelor istorice din județul Constanța.

6. Păuleanu, Doina. Constanța Aventura unui proiect european. Constanța: Ed. Ex

Pronto, 2003.

7. Păuleanu, Doina. Constanța. Aventura unui oraș european. Constanța: Ed. Ex

Ponto, 2003.

8. Păuleanu, Doina. Axa est-vest Constanța – istorie și dinamică interculturală.

Constanța: Fundația Pro Arte, 2000.

9. Păuleanu, Doina. Constanța: spectacolul modernității târzii 1878-1928, vol. I-II.

Constanța: Muzeul de Artă, 2005.

10. Petrescu, Gabriela. Doctoral thesis on Architects Socolescu 1840-1940, a

monographic study. Bucureşti: UAUIM Lybrary, 2014.

11. Rădulescu, Adrian (coord), Comunicări de istoria Dobrogei, vol. I. Constanța: f.e.,
1980.

12. Sârbu, Cătălin (coord.). Peisaj cultural și dezvoltare. București: Ed. Universitară
“Ion Mincu”, 2011.

13. __________. Planurile vechi ale Constanței (Dobrescu 1921; Filotti 1936).

14. Stamate, Ana Maria. Lucrare de licență “Rolul autorităților în dezvoltarea

turistică a cetăților antice din Județul Constanța. Studiu de caz Cetatea Antică
Tomis”, 2019

http://Constanţa-imagini-vechi.blogspot.ro.

https://ctcro.wordpress.com/2010/07/05/hotel-intim-constanta/.

http://www.Constanţa.djc.ro.

http://www.romanialibera.ro/galerie/istoria-palatului-regal-din-Constanţa.

http://www.ziuaConstanţa.ro.
www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/catedrala-episcopala-Constanţa.

www.litoralulromanesc.ro/acvariu.htm.

www.plajamodern.ro.