IAS 36 "Deprecierea activelor"

1.Definiţii

Un activ este depreciat dacă valoarea sa contabilă este mai mare decât valoarea recuperabilă.

Valoarea contabilă este valoarea la acare un activ este recunoscut după deducerea amortizărilor cumulate şi
a deprecierilor cumulate (pierderilor din depreciere cumulate).

Valoarea recuperabilă a unui activ este este valoarea cea mai mare dintre valoarea de utilitate şi valoarea
justă diminuată cu costurile de vânzare.

Valoarea recuperabilă = max (valoarea de utilitate; valoarea justă diminuată cu costurile de vânzare)
Testul de depreciere se efectuează atât pentru un activ individual, cât şi pentru unităţile generatoare de
trezorerie.
Atunci când valoarea recuperabilă nu se poate determina pentru un singur activ activ acesta este inclus înt-o
unitate generatoare de trezorerie.

O unitate generatoare de trezorerie reprezintă cel mai mic grup de active identificable care generează intrări
de trezorerie independente de cele generate de alte active sau grup de active.

2.Identificarea activelor de depreciat

O entitate trebuie să aprecieze dacă la sfârşitul unui exerciţiu există indicii că un activ s-a depreciet. Dacă
da, ea trebuie să determine valoarea recuperabilă a activului respectiv. Indicii care ar sugera o posibilă
depreciere (pierdere din depreciere):

a)surse de informaţii externe:

-scăderea semnificativă a valorii de piaţă a activului;
-schimbări semnificative ale mediului tehnologic, comercial şi juridic al întreprinderii;
-creşterea semnificativă a ratei dobânzii;
-activul net al întreprinderii mai mare decât capitalizarea bursieră.

b)surse de informaţii externe:

-deteriorarea fizică şi uzura morală ale acestuia;
-schimbări semnificative în utilizarea actuală sau prevăzută (existenţa unui plan de restructurare sau
abandonul de activitate);
-performanţe economice inferioare celor previzionate.
Testul de depreciere trebuie să fie efectuat numai atunci când există indicii cu privire la deprecierea unui
activ, cu excepţia activelor necorporale cu durată de utilizare nedeterminată (nedefinită) sau care nu sunt
gata pentru a fi utilizate.
Pentru aceste active, testul de depreciere (determinarea valorii recuperabile) trebuie efectuat în fiecare an,
chiar dacă există sau nu indicii ale unei posibile pierderi de valoare.

3.Determinarea valorii recuperabile

Valoarea recuperabilă se determină cu scopul de a nu prezenta un activ în situaţia poziţiei financiare (bilanţ)
la o valoare mai mare decât valoarea care s-ar obţine prin:
-fie prin exploatarea sa până la sfârşitul duratei de utilizare (valoarea de utilitate);
-fie prin cedarea sa (valoarea justă diminuată cu cheltuielile de vânzare).

Valoarea de utilitate se obţine prin actualizarea fluxurilor de trezorerie viitoare ce se aşteaptă să se obţină
din exploatarea activului şi din vânzarea sa la sfârşitul perioadei de utilizare.

1
În ceea ce priveşte valoarea justă diminuată cu costurile generate de vânzare, cea mai bună determinare
a acesteia este preţul care figurează într-un acord de vânzare irevocabil semnat în condiţii de concurenţă
normală ajustat pentru a lua în calcul costurile generate de ieşirea activului.
Dacă nu există un asemenea preţ, valoarea justă coincide cu pretul de piaţă diminuat cu costurile de vânzare,
dacă activul în cauză face obiectul unei pieţe active.

O piaţă este activă atunci când:

-bunurile schimbate sunt omogene;
-există cumpărători şi vânzători pentru aceste bunuri în orice moment;
-preţurile sunt disponibile public.

4.Contabilizarea deprecierii

Un activ trebuie să fie depreciat dacă şi numai dacă valoarea recuperabilă este inferioară valorii contabile.
Deprecierea se contabilizează sub formă de cheltuială, cu excepţia cazurilor când, în prealabil, activul
depreciat a făcut obiectul unei reevaluări.
În această situaţie, deprecierea se înregistrează pe seama rezervelor din reevaluare.

Exemplul 1

Societatea X deţine un utilaj achiziţionat la începutul exerciţiului N, la un cost de 400.000 um. Durata de
utilitate a fost estimată în momentul achiziţiei la 10.000 ore de funcţionare. În cursul exerciţiului N, utilajul
a funcţionat 500 de ore. Managerii estimează că în fiecare din următorii 5 ani ani utilajul va funcţiona 1.900
de ore. Numărul de produse realizate este de 5 bucăţi pe oră. La sfârşitul exerciţiului N, există indicii că
utilajul s-a depreciat. Fluxurile de trezorerie nete pe care le obţine întreprinderea din vânzarea unui produs
sunt de 10 um/buc.
Rata la care se actualizează fluxurile de trezorerie este de 10%.
Presupunem că este o piaţă activă pe care utilajul poate să fie tranzacţionat. Preţul de vânzare este de
375.000 um, iar cheltuielile generate de vânzare sunt estimate la 5.000 um.

Este utilajul depreciat la sfârşitul exerciţiului N ?

Exemplul 2
Un teren a fost achiziţionat în exerciţiul N-10 la un cost de 200.000 um. Acesta a fost reevaluat la 31.12.N-5
la valoarea justă de 300.000 um. La 31.12.N, valoarea recuperabilă a terenului este estimată la 180.000.

Această tratament permite evidenţierea unei cheltuieli egală cu aceea ce s-ar fi înregistrat dacă imobilizarea
nu ar fi fost reevaluată.

Indiferent dacă activul a fost reevaluat sau nu, amortizarea se va calcula în anii următori pe baza noii valoari
contabile.

Exemplul 1 (continuare)

Astfel, în exerciţiul N+1, amortizrea va fi egală cu 370.000 um x 1.900 ore/9.500 ore

 Diminuarea sau anularea unei deprecieri a activelor

În fiecare an, întreprinderea trebuie să vadă dacă este necesar să reducă sau să anuleze deprecierea activelor
contabilizată în exerciţiile precedente. Indicatorii ce trebuie să fie luaţi în calcul sunt aceiaşi cu cei care au
fost utilizaţi atunci când s-a constatat necesitatea contabilizării unei deprecieri (creşterea puternică a valorii
de piaţă a unui activ, schimbări în mediul tehnologic, economic sau jurdic, scădere a ratelor dobânzi, etc.).
În cazul creşterii valorii recuperabile, deprecierea trebuie să fie diminuată sau anulată astfel încât valoarea

2
contabilă a activului să fie adusă la nivelul valorii recuperabile. Totuşi, reluarea deprecierii nu trebuie să
conducă la evaluarea activului la o valoare mai mare decât aceea pe care acesta ar fi avut-o dacă nu ar fi fost
depreciat.

Exemplul

Un utilaj a fost achiziţionat pentru suma de 100.000 um, la începutul anului N-5. Acesta se amortizează
liniar pe o durată de 10 ani. La sfârşitul anului N-2, acest activ a fost depreciat pentru suma de 18.000 um.
La sfârşitul anului N, această depreciere nu mai este justificată.

Să se contabilizeze reluarea deprecierii la venituri, la sfârşitul exerciţiului N.