Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Desenul de execuţie constituie cel mai important document pentru elaborarea procesului
tehnologic de fabricaţie a unui reper.
Verificarea desenului de execuţie a unui reper prezintă următoarele două aspecte:
• respectarea prescripţiilor standardelor în vigoare
• verificarea tehnologicitaţii piesei.
Aceste verificări prevăd următoarele:
• construcţia reperului;
• forma;
• dimensiunile;
• toleranţele;
• gradul de finisare;
• materialul.
În urma studierii desenului de execuţie, din acest punct de vedere, s-au constatat:
• numărul de cote este minim, dar suficient pentru execuţia şi verificarea piesei;
• prin modul de cotare nu rezultă lanţuri de cote închise;
• pentru cotele de precizie sunt înscrise abaterile limită;
• în spaţiul liber al desenului sunt înscrise condiţiile tehnice corespunzătoare;
Din punct de vedere al tehnologității pesei, în urma analizei s-au constatat următoarele:
• se pot folosi procedee tehnologice moderne, de mare productivitate, pentru obţinerea
reperului;
• este necesar un consum mic de material;
• materialul prescris este suficient de prelucrabil, şi nu mai necesită nici un fel de măsuri
în acest sens;
• reperul prezintă suprafeţe simple ce permit accesul uşor al sculelor şi verificatoarelor; -
reperul prezintă suprafeţe ce pot fi folosite drept baze de cotare, baze de aşezare şi
baze de fixare
• este posibilă asimilarea fabricaţiei acestei piese în scurt timp.
Cunoașterea rolului funcțional al piesei este prima etapă în proiectarea oricărui proces
tehnologic de realizare a piesei.
Determinarea rolului funcțional al piesei se face folosind metoda de analiză
morfofunctională a suprafețelor care se rezolvă în urmatoarele etape:
• Descompunerea piesei in suprafețele cele mai simple ce o delimitează în spațiu
• Notarea tuturor suprafețelor ce delimitează piesa in spațiu
• Analizarea fiecărei suprafețe ce mărginește piesa in spa
Tabel 2.1.- Graful “suprafete-caracteristici” pentru piesa
Nr. Supra- Forma Dimensiunil Precizia Precizia Precizia Rugo Duritat Tipul
Crt fața nr. geometrică e dimensională de formă de -zitatea ea suprafeței
. a suprafeței de gabarit pozitie [µm] [HB] si rolul
[mm] funcțional
posibil
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
1 S1 Conică 34.6x Cotă liberă - - 1.6 235 Funcțională D
300…1000 2
>1000 1
Oțelurile carbon de calitate sunt oteluri nealiate, obtțnute printr-o elaborare îngrijită și cu un
grad de purificare chimică ridicat. La aceste oțeluri se garantează atât compoziția chimică cât și
caracteristicile mecanice. Ele se folosesc in mod obișnuit tratate termic prin cementare sau
imbunatatire, în construcții mecanice supuse la solicitari mari.
* Pentru oțeluri cu conținut controlat de sulf abaterea de sulf limită este ±0,005%
Rezistenț Gâtuirea
Limita de Alungirea Energia
Domeniu a la la rupere
curgere la rupere de
Marca Tratamen de rupere
Z rupere
Oțelului t termic dimensiu Rp 0,2 A
Rm
ni [mm] [Jmin]
[N/mm2min.] [%min.]
[N/mm2 [%min].
C 45 30 -
35 30
>16 35 -
. 430 650...800 16 40 30
40 40 30
. 45 30
45 30
100
Matrițarea este procedeul de prelucrare a materialelor prin deformare plastică, proces ce are
loc datorită curgerii materialelor metalice în cavitatea unei scule numita matriță, alcatuită, de
obicei din doua părti numite semimatrițe.
În comparație cu forjarea liberă, matrițarea (forjarea în matriță) prezintă urmatoarele
avantaje: productivitate ridicată, permite obținerea de semifabricate pentru piese de
complexitate mare, consum redus de material. Printre dezavantajele matrițării amintim:
greutatea limitată a pieselor ce se pot matrița și costul ridicat al matrițelor.
Alegerea procedeului de obținere a unui semifabricat pentru o piesă dată, prin forjare liberă
sau prin forjare în matriță, este conditionată și de numarul de semifabricate și de mărimea și
configurația piesei.
Semifabricatele de dimensiuni foarte mari se pot obține numai prin forjare liberă; cele de
dimensiuni medii și mici se pot obține fie prin matrițare, fie prin forjare liberă. La producția de
serie mijlocie și mai sus este economică matrițarea.
Clasificarea procedeelor de matrițare se face dupa mai multe criterii. După modul de
curgere a materialului matrițarea poate fi cu bavură (matrițarea deschisă) sau fără bavură
(matrițarea închisă). La matrițarea deschisă surplusul de material curge în bavură și se
îndepărtează prin debavurare. La matrițarea deschisă, bavura nu apare, ca urmare a unei
debitari foarte exacte a materialului de pornire. Eventualul surplus de material este mic și va fi
preluat în spațiul dintre poanson si matriță.
La întocmirea desenului semifabricatului matrițat, trebuie realizate urmatoarele faze
succesive:
• Alegerea planului de separație (în raport cu forma piesei);
• Stabilirea adaosurilor de prelucrare și a tolerantelor de matrițare;
• Stabilirea adaosurilor tehnologice (înclinarile de matrițare, razele de racordare și
adaosuri de simplificare a formei);
Întocmirea desenului semifabricatului matrițat se face practic plecând de la desenul piesei
finite, la care se consideră adaosurile de prelucrare și adaosurile tehnologice (înclinari pentru
scoaterea usoară a semifabricatului din cavitatea matriței, raze de racordare si adaosuri pentru
simplificarea formei acestuia). Pe desenul semifabricatului matrițat se va stabili si poziția
planului de separație dupa care se face închiderea si deschiderea matriței.
1. Alegerea planului de separație se face ținând seama de urmatoarele principii de bază:
- pe cât posibil este bine ca planul de separație să împarta piesa în parți simetrice si egale;
- din punct de vedere al constructiei sculelor este mai avantajos ca planul de separație sa fie
drept;
- planul de separație sa faciliteze o curgere ușoară a materialului;
- planul de separație trebuie astfel ales încât suprafețele ce se vor așchia să fie pe cât posibil
perpendiculare pe direcția matrițării.
Raportul dintre înalțimea diferitelor secțiuni determina alegerea suprafeței de separație,
care coincide, de obicei, cu planul suprafeței maxime.
Pentru matrițarea la ciocane, se recomandă ca partea cea mai înaltă a matriței să fie
așezata deasupra (unde materialul curge mai bine); la prese, aceasta problemă nu se pune,
curgerea materialului fiind asemanatoare în ambele parți ale matriței.
2. Stabilirea adaosului de prelucrare Ap pe fețele semifabricatului matrițat se alege conform
STAS 7670-83, în raport cu greutatea pieselor, sau se calculează cu relatia:
Ap = 0,4 + 0,015·H + 0,0015·L (5.1)
în care H este înalțimea piesei; L, lungimea piesei.
Mărimea adaosului de prelucrare depinde deci de marimea și forma piesei, dar si de
calitatea necesară a suprafețelor prelucrate și de natura productiei. Toleranțele depind, de
asemenea, de dimensiunile și forma piesei si se aleg conform STAS 7670-83 sau se calculează
astfel:
- dupa înaltime: as = +(0,7...1,0)Ap; ai = -(0,4...0,6)Ap;
- dupa lungime: as = +(0,6...0,9)Ap; ai = - (0,5...0,8)Ap.
Adaosurile de prelucrare se aplică numai suprafețelor semifabricatelor matrițate care se
prelucreaza prin așchiere.
3. Stabilirea adaosului tehnologic. La stabilirea înclinarilor de matrițare trebuie să se aibă în
vedere că, cu cât unghiurile de înclinare sunt mai mari, cu atât mai usor se pot extrage piesele
din cavitățile matriței. Pe de altă parte însă, cu cât unghiurile de înclinare sunt mai mari,
materialul urca mai greu în cavitățile adânci, iar consumul de material crește. De obicei,
înclinarile interioare (3.10°) sunt mai mari decât cele exterioare (1.7°), pentru a evita blocarea
semifabricatului în matrită din cauza contractiei la răcire.
Razele de racordare se execută pentru a elimina muchiile ascuțite și pentru a ajuta la
curgerea materialului în cavitățile matrițelor. Muchiile ascuțite interioare și exterioare ale pieselor
nu se pot umple bine, din cauza frecarii și racirii materialului în timpul curgerii prin aceste zone.
Mărimea razelor de racordare între diferite secțiuni și razele de rotunjire ale muchiilor nu
trebuie să fie prea mari pentru a nu spori în mod inutil pierderile de material.
G M F G M F G M F G M F F M G F M G
>2.5 1.2 1.7 2.0 1.3 1.8 2.1 1.4 1.9 2.2 1.6 2.1 2.4 1.7 2.2 2.5 1.8 2.3 2.6
≤4.0
G-clasa grosolană M-clasa mijlocie F-clasa fină
Pentru o identificare corectă a clasei sau a grupei de piese din care face parte piesa de
prelucrat se analizează desenul de execuție urmărindu-se urmatoarele informații: forma
geometrică, dimensiunile de gabarit, precizia dimensională și rugozitatea suprafețelor
prelucrate, abaterile de formă și de poziție ale suprafetelor, natura materialului, natura
semifabricatului sau piesei-semifabricat și tratamentele termice necesare.
Analizând desenul de execuție se poate trage concluzia că piesa face parte din clasa “tije
rotunde”
Procesul tehnologic pentru piesele din clasa “tije rotunde”cuprinde o succesiune de
prelucrări mecanice :
• Prelucrarea a două găuri precise pe suprafața de bază prelucrată, ca baze tehnologice.
• Prelucrarea de degroșare a celorlalte suprafețe mari ale piesei
• Prelucrarea de degroșare a suprefețelor mai mici
• Prelucrarea de finisare a suprafețelor principale
• Prelucrarile de netezire a suprafețelor cu precizie ridicată și cu rugozitate mică
• Controlul final
=130 [µm]
=33 [µm]
=13 [µm]
==24,61 (9.2)
==3,93 (9.3)
==2,53 (9.4)
==245,51 (9.5)
=160 [µm]
=39 [µm]
=16 [µm]
==20 (9.7)
==4,10 (9.8)
==2,43 (9.9)
Operația 1:
a.Orientarea și prinderea semifabricatului
• Strunjire degroșare S16
• Strunjire finisare S16
• Gaura centruire S16
• Strunjire degroșare S13, S12 ,S11,S6,S5
• Strunjire semifinisare /finisare S13,S12, S11,S6,S5
• Teșire S15
b.Desprinderea piesei
Operația 2:
a.Orientarea și prinderea piesei pe cealaltă parte
• Strunjire degroșare S2,S4,S1
• Strunjire semifinisare/finisare S2,S4,S1
b.Desprinderea piesei
Operația 3:
a.Orientarea și prinderea piesei
• Frezare canal pană S3
b.Desprinderea piesei
Operația 4
a.Orientarea și prinderea piesei
• Centruire
• Burghiere S14
b.Desprinderea piesei
Operația 5:
a.Orientarea și prinderea piesei
• Burghiere S8,S9
• Burghiere S7,S10
• Tarodare S7,S10
b.Desprinderea piesei
Operația 8:
a.Orientarea și prinderea piesei
• Rectificare finisare S11,S2,S1
b.Desprinderea piesei
Tabelul 10.1-
Nr. Denumire Schita operației Denumirea si succesiunea Mașin
crt a fazelor unealt
. operației
0 1 2 3 4
1 Strunjire Operația 1: Strung
a.Orientarea și prinderea l norm
semifabricatului
Faza 1 Strunjire degroșare S16
Faza 2 Strunjire finisare S16
Faza 3 Gaura centruire S16
Faza 4 Strunjire degroșare
S13,S12,S11,S6,S5
Faza 5 Strunjire semifinisare
/finisare S13 S12,S11,S6,S5
Faza 6 Teșire S15
b.Desprinderea piesei
6 Tratament Cuptor
termic
7 Rectificar a.Orintarea și prinderea piesei Masini
e Faza 1 Rectificare finisare S13 de
b.Desprinderea piesei rectific
t rotun
univers
ale
8 Rectificar a.Orientarea și prinderea piesei Masini
e Faza 2 Rectificare finisare de
S11,S2,S1 rectific
b.Desprinderea piesei t rotun
univers
ale
11.Precizia de prelucrare
Precizia de prelucrare este influentată de o serie de tipuri de erori:
• Erorile de orientare a semifabricatului in dispozitivul de prelucrare
• Erorile de orientare a sculei așchietoare
• Erorile de fixare
• Erorile de reglare
• Erorile de prelucrare rezultate efectiv din procesul de așchiere efectiv
• Erori de masurare
Principiile care se au în vedere în stabilirea schemelor de orientare si fixare:
• Să se evite supraorienterea (suprarezemarea)
• Suprafața de orientare de arie maximă , pe cât posibil, să fie materializată în întregime
în dispozitiv prin elemente de orientare pentru a se realiza orientarea cea mai precisă și
stabilă
• Pe cât posibil bazele de orientare să coincidă cu bazele de cotare , pentru a obține erori
de orientare minime
• Pe cât posibil contactul dintre reazemele de orientare materializate de dispozitiv si
suprafețele de orientare a semifabricatului să fie punctiforme pentru a realiza cea mai
precisă orientare
Ansamblu condițiilor tehnice din desenul de execuție al piesei se obține într-un sistem
tehnologic. Un sistem tehnologic pentru prelucrarile prin așchiere se compune din:
• mașina-unealta -pe care se execută prelucrarea propriuzisă
• semifabricatul-asupra caruia se executa prelucrarea
• scula așchietoare-care executa efectiv desprinderea particulelor materiale sum formă de
așchii sau microașchii
• dispozitivul de prindere a sculei
• dispozitivul de prindere al semifabricatului
• mijloace de măsurare
Tabel-13.2.1-Scule așchietoare
Scula/S.D.V.-ul Caracteristici
Burghiu centrare
• DIN 333
• Forma A
• Material:HSS
• Dimensiuni:Ød=4,ØD=10,L=56
• Unghi de centrare: 60°
• STAS 1114/2
Cuțit degrosare cu placuțe CMS
• DIN 4972
• Tip P
• Forma B
• Sens așchiere: Dreapta
• Sectiunea cozii: Pătrată
• Material: CMS
• STAS 6377 ISO 2
• Dimensiuni: 20x20x125
• Tip plăcuță: C 16
Cuțit semifinisare cu placuțe CMS
• DIN 4975
• Tip P
• Forma B
• Sens așchiere: dreapta
• Sectiunea cozii: pătrată
• Material: CMS
• STAS 6378 ISO 10
• Dimensiuni:20x20x125
• Tip plăcuță: E 08
Freză deget
• DIN 845
• Tip N
• Forma B
• Materal HSS-E
• STAS 1683
• D=12,l=53,z=4
Burghiu
• DIN 345
• Tip N
• Forma T-130C
• Material HSS-E
• DiSR 175
• Unghi elice :Normal
• Unghi la vărf:130°
• D=6 L=138 i=57
• D=8 L=156 l=75
• D=6.6 L=144 l=63
Tarozi
• DIN 352
• Tip N
• Forma A/D/C
• Material HSS
• Metric 8x1.25
Disc abraziv
• Dimensiuni:DxTxH-300x40x54
• Granulatie: 80
• Vamd. m/s: 50
Universal
Vârf centrare
Rugozimetru
Șubler, micrometru
14.Alegerea regimului de lucru
= (14.1.6)
unde:-diametrul găurii
-coeficient de corecție funcție de durabilitate
T-durabilitatea piesei
Β-avansul longitudinal, în fracțiuni din lațimea pietrei
-avansul de pătrundere
Norma tehnică de timp este durata necesară pentru executarea unei operații, în condiții
tehnico-organizatorice determinate și cu folosirea rațională a tuturor mijloacelor de producție.
Structura normei de timp , se determină cu relația:
=++++ (14.2.1)
Tabel 14.2.2-Timpi
Felul mânuirilor și mișcărilor de comandă Mașină de rectificat
Exterior Interior Plan
Dimensiunea prelucrată [mm]
Lungime Diametru Lungime
≤100 >100 ≤60 >60 ≤150 >1500
0 0 0
Timpul [min]
Apropierea sau retragerea-piesei de piatră 0.06 0.12 0.08 0.10 0.06 0.17
-pietrei de piesă 0.04 0.06 0.04 0.05 0.10 0.20
Cuplarea avansului de trecere;cuplarea sau 0.03 0.04 0.03 0.04 0.03 0.04
decuplarea vitezei de avans
Rezultă:
=0.42
=0.04
=0.03
=0.03
=0.37
==0.41+0.04+0.03+0.03+0.37=0.88 [min] (14.2.4)
Timpul de deservire tehnico-organizatorică
=+=∙+(+)∙=1.3∙+(1+0.88)∙=0.288 [min] (14.2.5)
Timpul de odihnă și necesități:
=(+)∙=(1+0.88)∙=0.056 [min] (14.2.6)
Timpul de pregătire-încheiere
Tabel 14.2.4-timpi pregatire
Modul de prindere al piesei Mașină de rectificat
Exterior Interior Plan
Dimensiunea caracteristică [mm]
Lungime Diametru Lungime
≤1000 >1000 ≤60 >60 ≤1500 >1500
Timpul [min]
În pensetă 11 11 9 15 - -
Primirea si predarea documentației 8...10
Alegerea celei mai avantajoase variante tehnologice din punct de vedere tehnico-economic
se face pe baza nor indicii tehnico-economici.Printre cei mai importanți indici tehnico-economici
amintim:
• Coeficientul timpului de bază
• Coeficientul de utilizare al materialului
• Norma de timp pentru întreg procesul tehnologic
• Coeficientul de continuitate în funcționare
• Prețul de cost al unei piese
Există două caracteristici de bază ale fabricației care pot fi apreciate pentru fiecare operație i
și reper j, cu ajutorul indicelui dat de relația:
= (15.1.1)
k11=∙100=65[ (15.3.2)
k12=∙100=36[%] (15.3.3)
k13=∙100=12[%] (15.3.4)
k14=∙100=5[%] (15.3.5)
k15=∙100=33[%] (15.3.6)
k17=∙100=15[%] (15.3.7)
k18=∙100=17[%] (15.3.8)
Din analiza lucrărilor de specialitate rezultă că producția de serie mare se realizează numai
pe loturi. Optimizarea lotului de fabricație constă în minimizarea cheltuielilor de producție pe
unitatea de obiect al muncii.
B=0.316∙123∙2+0.316∙1∙23+0.316∙1∙20∙2+0.316∙1∙22∙2+0.316∙1∙19=54.35[lei/lot] (15.4.4)
Cheltuielile B’ se determină cu relația:
B’=∙B=∙54.35=10.87[lei] (15.4.5)
unde p reprezintă un procent ce ține cont de cheltuielile cu pregătirea administrative a lotului
(p=20)
D=B+B’=54.35+10.87=65.22[lei/lot] (15.4.6)
Cheltuielile materiale se determina cu relatia:
Cm=ms∙Csf-md∙Cd (15.4.7)
Unde:ms = masa semifabricatului in kg (4.40603 Kg)
Csf =3 Ron costul unui kg de piesa turnata;
md=1.16853 kg si reprezinta masa deseurilor;
Cd=1 RON/kg cost kg deseu
Cs=∙smi (15.4.10)
Cs=0.016 ∙(10.49∙23+5.866∙23+1.944∙23+0.875∙20+5.283∙20+1∙19+2.414∙22+2.814∙22) =
10.84 [lei/buc] (15.4.11)
Cheltuielile indirecte se determină cu relația:
τi= (15.4.15)
unde: αi este un coeficient ce reprezintă numarul mediu de loturi pentrut diverse forme de
organizare a producției.
Deoarece producția este de serie mare se aplică organizarea în paralel fără respectarea
principiului proporționalității.
=
Unde: =timpul unitar pentru consumat pentru executarea operației 1
τi==0.61 (15.4.16)
nopt==357.27[buc/lot] (15.4.17)
și se determină:
n==359.5 (15.4.19)
Tabel 16.1- Fișa film de prelucrare prin așchiere a piesei “Vârf conic”