1.

Analiza desenului de execuție

Desenul de execuţie constituie cel mai important document pentru elaborarea procesului
tehnologic de fabricaţie a unui reper.
Verificarea desenului de execuţie a unui reper prezintă următoarele două aspecte:
• respectarea prescripţiilor standardelor în vigoare
• verificarea tehnologicitaţii piesei.
Aceste verificări prevăd următoarele:
• construcţia reperului;
• forma;
• dimensiunile;
• toleranţele;
• gradul de finisare;
• materialul.
În urma studierii desenului de execuţie, din acest punct de vedere, s-au constatat:
• numărul de cote este minim, dar suficient pentru execuţia şi verificarea piesei;
• prin modul de cotare nu rezultă lanţuri de cote închise;
• pentru cotele de precizie sunt înscrise abaterile limită;
• în spaţiul liber al desenului sunt înscrise condiţiile tehnice corespunzătoare;
Din punct de vedere al tehnologității pesei, în urma analizei s-au constatat următoarele:
• se pot folosi procedee tehnologice moderne, de mare productivitate, pentru obţinerea
reperului;
• este necesar un consum mic de material;
• materialul prescris este suficient de prelucrabil, şi nu mai necesită nici un fel de măsuri
în acest sens;
• reperul prezintă suprafeţe simple ce permit accesul uşor al sculelor şi verificatoarelor; -
reperul prezintă suprafeţe ce pot fi folosite drept baze de cotare, baze de aşezare şi
baze de fixare
• este posibilă asimilarea fabricaţiei acestei piese în scurt timp.
 2. Stabilirea și/sau analiza rolului funcțional al piesei

Cunoașterea rolului funcțional al piesei este prima etapă în proiectarea oricărui proces
tehnologic de realizare a piesei.
Determinarea rolului funcțional al piesei se face folosind metoda de analiză
morfofunctională a suprafețelor care se rezolvă în urmatoarele etape:
• Descompunerea piesei in suprafețele cele mai simple ce o delimitează în spațiu
• Notarea tuturor suprafețelor ce delimitează piesa in spațiu
• Analizarea fiecărei suprafețe ce mărginește piesa in spațiu

Fig. 2.1.-Descompunerea piesei în suprafețe

Tabel2.1.- Graful “suprafete-caracteristici” pentru piesa VARF CONIC

 Nr. Supra- Forma Dimensiunil Precizia Precizia Precizia Rugo Duritat Tipul
Crt fața nr. geometrică e dimensională de formă de -zitatea ea suprafeței
. a suprafeței de gabarit pozitie [µm] [HB] si rolul
[mm] funcțional
posibil
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
1 S1 Conică 34.6x Cotă liberă - - 1.6 235 Funcțională D

2 S2 Cilindrică Ø40x73.4 0 - 1.6 235 Funcțională D

-0.016
3 S3 Canal pană 12x4x28 0 - - 6.3 235 Funcțională
+0.03
4 S4 Plan Ø110 Cotă liberă - 3.2 235 Auxiliară D
circulară
5 S5 Cilindrică Ø110x20 Cotă liberă - - 3.2 235 Auxiliară D

6 S6 Plan Ø110 Cotă liberă - - 3.2 235 Auxiliară D

circulară
7 S7 Cilindrică Ø6x20 Cotă liberă - - 6.3 235 Tehnologică
8 S8 Elicoidală 8x20 M8x1.25 - - - - Asamblare
9 S9 Elicoidală 8x20 M8x1.25 - - - - Asamblare
10 S 10 Cilindrică Ø6x20 Cotă liberă - - 6.3 235 Auxiliară
11 S 11 Cilindrică Ø40x35 -0.008 - 1.6 235 Funcțională D
+0.008
12 S 12 Plan Ø40 Cotă liberă - - 3.2 235 Auxiliară D
circulera
13 S 13 Cilindrică Ø24x187 0 1.6 235 Funcțională D
-0.013
14 S 14 Cilindrica Ø8x24 +0.05 - - 6.3 235 Funcțională
0o
15 S 15 Tronconică 2x45° Cotă liberă - - 3.2 235 Tehnologică
16 S 16 Plan Ø24 Cotă liberă - - 3.2 235 Auxuliară D
circulară

3.Alegerea materialului optim pentru confecționarea piesei

Calitatea materialului folosit la realizarea piesei, împreună cu concepția de proiectare și

tehnologia de fabricație , determină nivelul performanțelor tehnico-economice pe care piesa le
poate atinge. Problema se rezolva alegând acel material care îndeplinește cerințele minime de
rezistență și durabilitate ale piesei in condițiile unui preț de cost minim si a unei fiabilitati sporite.
Principalele etape ce trebuiesc parcurse sunt urmatoarele:
• Stabilirea rolului funcțional al piesei si a condițiilor economice de funcționare ale
acesteia.
Stabilirea rolului funcțional al piesei si a condițiilor economice de funcționare ale acesteia se
face folosind metoda de analiză morfo functională a suprafetelor
• Determinarea și stabilirea factorilor analitici ai problemei alegerii materialului optim
Determinarea si stabilirea factorilor analitici ai problemei alegerii materialului optim se face
luand in considerare întregul ansamblu de proprietăți funcționale (fizice, chimice, mecanice,
electrice, magnetice, optice, nucleare și estetice), proprietăți tehnologice (turnabilitatea,
deformabilitatea, uzinabilitatea, sudabilitatea si calibilitatea) si proprietăți economice (prețul de
cost, consumul de energie, de materie prima, poluarea, etc.)
• Descompunerea factorilor analitici în elemente primare
• Aprecierea cantitativă a factorilor analitici
• Stabilirea ponderii importanței fiecarui factor primar
În stabilirea ponderii importanței fiecarui factor trebuie avută in vedere respectarea condiției:
=1.0
în care m reprezinta numarul de factori primari luați în considerare.
• Alegerea soluției optime la momentul dat
Alegerea soluției optime la momentul dat se face aplicând criteriul
=max
În urma aplicarii acestui criteriu a rezultat că piesa luata în studiu este recomandabil să fie
confectionata din C 45
• Analiza soluțiilor din punct de vedere al utilitații lor și stabilirea condițiilor de înlocuire
economică a unui material cu alt material
Analiza solutiilor din punct de vedere al utilitații lor și stabilirea condițiilor de înlocuire
economică a unui material cu alt material se face în situatia în care la momentul dat, matrialul
optim rezultat la etapa anterioară nu se află la dispozitia executantului.

Tabel 3.1-Gama de variatie a proprietatilor analizate si sistemul de notare adoptat

Nr. Proprietatea Gama de variatie Not Observatii
crt. a
0 1 2 3 4
1 Densitatea materialului ρ <5,0 3
[Kg/] 5…10,0 2
>10,0 1
2 Conductibilitatea termică <0,2 1
[cal/cm.s. C]; [W/m.K] 0,2…0,4 2
>0,4 3
 3 Rezistența la coroziune , <0,02 3
Viteza de coroziune{mm/an] 0,02…0,05 2
>0,05 1
4 Duritatea HB [HB] <90 1
90…160 2
>160 3
5 Modulul de elasticitate E < 1
[daN/] … 2
> 3
6 Rezistența la rupere [daN/] <35,0 1
35,0…60,0 2
>60,0 3
7 Rezistența la curgere [N/] <700 1
700…1500 2
>1500 3
8 Rezistenta la oboseală [N/] <300 1
300…1000 2
>1000 3
9 Alungirea relativă [%] <20% 1
20…40% 2
>40% 3
10 Reziliența KCU [J/] <50 1
50…100 2
>100 3
11 Rezistenta la fluaj [N/] <100 1 Se ține cont si de temperatură
100…300 2
>300 3
12 Proprietățile tehnologice Nesatisfăcătoare 0 Deoarece nu există valori
(turnabilitatea, pentru proprietățile tehnologice
Satisfăcătoare 1
deformabilitatea, notarea se face cu calificative
uzinabilitatea, Bună 2
sudabilitatea,calibilitatea)
Foarte bună 3
13 Prețul de cost PC [um/Kg] <300 3

300…1000 2

>1000 1

Tabel 3.2-Alegerea materialului optim pentru confecționarea piesei

3.1-Caracteristicile materialului piesei

Materialul piesei " vârf conic" este C 45

Oțelurile carbon de calitate sunt oteluri nealiate, obtțnute printr-o elaborare îngrijită și cu un
grad de purificare chimică ridicat. La aceste oțeluri se garantează atât compoziția chimică cât și
caracteristicile mecanice. Ele se folosesc in mod obișnuit tratate termic prin cementare sau
imbunatatire, în construcții mecanice supuse la solicitari mari.

                                                                         

Marca Compoziția chimică. %

Calitatea
oțelului C Mn S P
- max: 0,045
max. 0,040
S 0,020.0,045
C 45 0,42.0,50 0,50.0,80
X max. 0,035
max. 0,035
XS 0,020.0,040

 La verificarea compoziției chimice pe produse, se admit abateri limită fată de compoziția pe
oțel lichid, conform tabelului :

Oțeluri carbon de calitate Oțeluri carbon superioare

Elementul
Abateri limita, %

Carbon ±0,02 ±0,02

Siliciu ±0,03 ±0,02

Mangan ±0,04 ±0,03

Fosfor ±0,005 ±0,005

Sulf ±0,005* ±0,005*

Aluminiu ±0,005 ±0,005

*  Pentru oțeluri cu conținut controlat de sulf abaterea de sulf limită este ±0,005%

Observații:
• Conținutul de siliciu trebuie sa fie de 0,17-0,37%.
• Conținutul de aluminiu trebuie sa fie de 0,020-0,045.
• Se admit conținuturile maxime de 0,30% Cr ; 0,30% Ni ; 0,30% Cu ; 0,05% As.
 Tabel 4.3-Caracteristici mecanice C 45

Gâtuirea
Limita de Rezistența Alungirea Energia
Domeniu la rupere
curgere la rupere la rupere de
Marca Tratament de
Z rupere
Oțelului termic dimensiuni Rp 0,2 Rm A
[mm] [Jmin]
[N/mm2min.] [N/mm2 [%min.]
[%min].

30 -

 16 500 700...850 14 35 30

35 30

>16 35 -

C 45 . 430 650...800 16 40 30

 40 40 30

> 40 40 -

  . 370 630…780 17 45 30

     100 45 30

Tabel 4.4-Tratamente termice si termochimice

                                                                                                                        
Tratament termic
Normalizare Călire Revenire
Marca
Oțelului Temperatura Mediu Temperatura Mediu Temperatura Mediu
o
de o
de o
de
C răcire C răcire C răcire
820...850 apa
C 45 840...870 aer 540..680 aer
830...860 ulei
Principalele domenii de utilizare : Piese tratate termic, de rezistență ridicată și tenacitate
medie, ca : discuri de turbină, arbori cotiti, biele, coroane dințate, volante, roți cu clichet, pene
de ghidaj, melci, pene, flanșe oarbe, bucșe.

Pentru obținerea unui material se pornește de la minereul corespunzător care mai întâi se
supune unor operații de preparare care în general se face după o schemă de principiu.

4.Stabilirea fluxului tehnologic de realizare a piesei

 (Diagrama flux)

Schema 4.1-Diagrama flux a procesului tehnologic de realizare a piesei

Un material se poate obține pornind de la minereul corespunzător care mai întâi se supune unor
operații de preparare care în general se face după o schemă de principiu.
 Schema 3.1-Schema de Schema 3.2-Schema de principiu a preparării
principiu a preparării unui unui minereu de cupru
minereu de fier (*-etape si surse de poluare}

5.Identificarea momentelor și etapelor când în care se produce

impactul asupra mediului (apare poluarea)

6.Stabilirea surselor depoluare și stabilirea naturii

substanțelor poluante

Fenomenul de apariție a unor factori perturbatori ai mediului și de producere a

dezechilibrelor ecologice a fost denumit poluare (de la verbul latin polluo-ere = a murdari, a
degrada).
Contaminarea mediului înconjurător cu materiale care interferează cu sănătatea umană,
calitatea vieții sau funcția naturală a ecosistemelor (organismele vii și mediul în care
trăiesc),reprezintă poluarea. Chiar dacă uneori poluarea mediului înconjurător este un rezultat al
cauzelor naturale cum ar fi erupțiile vulcanice, cea mai mare parte a substanțelor poluante
provine din activitățile umane.
Materiale poluante (poluanții), se împart ín două categorii:
• Poluanții biodegradabili sunt substanțe, cum ar fi apa menajeră, care se descompun
rapid în proces natural. Acești poluanți devin o problemă când se acumulează mai rapid
decât pot să se descompună. Poluanții nondegradabili sunt materiale care nu se
descompun sau se descompun foarte lent în mediul natural. Odată ce apare
contaminarea, este dificil sau chiar imposibil să se îndepărteze acești poluanți din
mediu.
• Compușii nondegradabili cum ar fi diclor-difenil-tricloretan (DDT), dioxine, difenili
policrorurati (PCB) și materiale radioactive pot să ajungă la nivele periculoase de
acumulare și pot să urce în lanțul trofic prin intermediul animalelor. De exemplu,
moleculele compușilor toxici pot să se depună pe suprafața plantelor acvatice fără să
distrugă acele plante. Un pește mic care se hrănește cu aceste plante acumulează o
cantitate mare din aceste toxine. Un pește mai mare sau alte animale carnivore care se
hrănesc cu pești mici pot să acumuleze o cantitate mai mare de toxine. Acest proces se
numește „bioacumulare”.

Poluant este socotit orice factor natural sau produs de om, care provoacă disconfort, sau
are acțiune toxică asupra organismelor și/sau degradează componentele abiotice ale mediului,
producând dezechilibre ecologice. În prezent, poluarea este o problemă internatională a
omenirii, deoarece poluanții au atins valori mari, perturbatiile sunt puternice si transfrontiere.

6.1- Poluarea aerului

Aerul pe care îl inspiram este parte din atmosferă ,amestecul de gaze ce acoperă globul
pamăntesc.Acest amestec de gaze asigură viața pe pamânt și ne protejează de razele
dăunatoare ale Soarelui.
Atmosfera este formată din circa 10 gaze diferite ,în mare parte azot (78%) ,și oxigen (21%).
Acel 1% rămas este format din argon ,dioxid de carbon ,heliu si neon.Toate acestea sunt gaze
neutre ,adică nu intra în reacție cu alte substante.Mai există urme de dioxid de sulf ,amoniac,
monoxid de carbon si ozon () precum și gaze nocive ,fum ,sare,praf și cenusa vulcanica.
Echilibrul natural al gazelor atmosferice care s-a menținut timp de milioane de ani,
este amenințat acum de activitatea omului.Aceste pericole ar fi efectul de seră ,încălzirea
globală ,poluarea aerului, subțierea stratului de ozon și ploile acide.
În ultimii 200 ani industrializarea globală a dereglat raportul de gaze necesar pentru echilibrul
atmosferic.Arderea cărbunelui și a gazului metan a dus la formarea unor cantitați enorme de
dioxid de carbon și alte gaze ,mai ales după ce la sfârșitul secolului trecut a apărut
automobilul.
Dezvoltarea agriculturii a determinat acumularea unor cantități mari de metan și oxizi de azot
în atmosfera.
Însă atunci când din cauza poluării crește proporția gazelor numite gaze de seră ,atunci este
reținută prea multă caldură și întregul pamânt devine mai cald.Din acest motiv în secolul nostru
temperatura medie globală a crescut cu o jumătate de grad.
Oamenii de știință sunt de părere că această creștere de temperatură va continua ,și după
toate asteptările ,până la mijlocul secolului următor va ajunge la valoarea de 1,5-4,5 grade C.
După unele estimari ,în zilele noastre peste un miliard de oameni inspiră aer foarte poluat în
special cu monoxid de carbon si dioxid de sulf ,rezultate din procesele industriale.Din această
cauză ,numărul celor care au afecțiuni toracice-pulmonare ,în special în rândul copiilor și al
batrânilor ,este în continuă crestere. La fel si frecvența cazurilor de cancer de piele este în
creștere.Motivul este stratul de ozon deteriorat ,care nu mai reține radiațiile ultraviolete nocive.
Poluarea aerului reprezintă orice contaminare artificială a atmosferei care dăuneaza mediului
ambiant.
Atmosfera de astăzi a Pamântului conține molecule diatomice de azot (nitrogen) (N2) în
proporție de aproape 4/5 (78,2%), molecule diatomice de oxigen () (20,5%), argon (Ar) (0,92%),
dioxid de carbon () (0,03%), ozon sau oxigen triatomic () și alte gaze, praf, fum, alte particule în
suspensie, etc.

În atmosfera se întalnesc diferite substanțe poluante, prezentate în tabelul următor:

Substanța Aer nepoluant Prag de poluare (ppm)
CO 10-15 25
NO 0-0,5 0,5
0-0,1 0,1
Oxidanți 0-0,15 0,15
Hidrocarburi 0-2 2
0-0.12 0,2
Fluoruri 0-0,04 0,08
0-0,005 0,9
Pb 0-10 30 mg/
Tabelul 6.1. Substanțe poluante în atmosfera
 În marile orașe, autoturismele constituie astăzi sursa principală de poluare a aerului.
Poluanții emiși în gazele de eșapament sunt: CO, NOx, , hidrocarburi nearse, aldehide, oxizi de
plumb în cazul arderii benzinei reformate cu plumb tetraetil. Astfel substanțele rezultate din
arderea unui kilogram de carburnt (benzina, sau motorina) sunt urmatoarele:

Poluant Emisia din benzina (g) Emisia din motorina (g)

CO 465 21
NOx 23 27
RH nearse 16 13
SO2 0,8 7,8
aldehide 0,9 0,8
Tabelul 6.2. Substanțele poluante rezultate prin arderea 1kg de carburant

6.2-Poluarea solului
Solul, ca și aerul și apa, este un factor de mediu cu influență deosebită asupra sănătații. De
calitatea solului depinde formarea și protecția surselor de apa, atât a celei de suprafață, cât mai
ales a celei subterane.
Poluarea este deosebit de evidentă și în cazul solului. Deșeurile de tot felul care nu au fost
evacuate în ape și aer acoperă uscatul tocmai în locurile aglomerate unde fiecare metru pătrat
este intens și multiplu solicitat, degradează terenurile agricole tocmai acolo unde sunt mai
fertile, urâțesc natura tocmai acolo unde este mai cautată pentru frumusețea ei. Încă o
contradicție a civilizației: alături de capacitatea de a creea un mediu de viță acceptabil, chiar și
în spațiul cosmic, stă rezolvarea precară a salubritații solului. Dar deșeurile solide constituie
numai un aspect al problemei. Solul mai este supus acțiunilor poluărilor din aer si apă.
Într-adevăr, solul este locul de întalnire al poluantilor. Pulberile din aer și gazele toxice
dizolvate de ploaie în atmosferă se întorc pe sol. Apele de infiltrație impregnează solul cu
poluanți antrenându-i spre adâncimi, iar râurile poluate infectează suprafețele inundate sau
irigate. Aproape toate deșeurile solide sunt depozitate prin aglomerare sau aruncate la
întamplare pe sol. De la mucul de țigara sau biletul de autobuz pâna la autoturismul abandonat,
de la picătura de ulei scursă din tractorul care ara câmpul până la groapa de gunoi cu diverse
deșeuri, toate sunt poluări directe ale solului. În orase deșeurile sunt înlăturate mai mult sau mai
puțin sistematic. Dacă nu ajung în ape, sunt depozitate pe anumite terenuri, limitând poluarea la
suprafețe mai reduse, dar există și pericolul infiltrării în pânza freatică.
Elementele poluante ale solului sunt grupate în 3 categorii:
• elemente biologice, reprezentate de organisme (bacterii, viruși, paraziți), eliminate de
om și de animale, fiind în cea mai mare parte patogene. Ele fac parte integrantă din diferite
reziduuri (menajere, animaliere, industriale);
• elemente chimice, în cea mai mare parte de natură organică. Importanța lor este
multiplă: servesc drept suport nutritiv pentru germeni, insecte și rozătoare, suferă procese de
descompunere cu eliberare de gaze toxice și pot fi antrenate în sursele de apă, pe care le
degradează;
• elemente fizice care provoacă dezechilibrul compoziției solului: inundații, ploi acide,
defrișări masive.
Cauzele degradării solului sunt fie naturale, fie legate direct sau indirect de activitatea
omului. Poluarea solului este considerată o consecință a unor obiceiuri neigienice sau practici
necorespunzătoare, datorată îndepărtării și depozitării la întâmplare a reziduurilor rezultate din
activitatea omului, a deșeurilor industriale sau utilizării necorespunzătoare a unor substanțe
chimice în agricultură. Solul este supus poluării ca și celelate elemente ale mediului, dar el se
reface tot mai greu în comparație cu apa și aerul, deoarece procesele de autoepurare sunt mult
mai lente.
Solul este un amestec de materie din plante, minerale şi animale care se formează într-un
proces foarte lung, poate dura mii de ani. El este necesar pentru creşterea majorităţii plantelor
şi esenţial pentru toată producţia agricolă. În orice ecosistem care cuprinde şi solul (abiotic),
solul are 2 funcţii esenţiale: depozitar şi furnizor de elemente nutritive şi apă şi recipient şi
transformator de reziduri şi deşeuri; deci avînd rolul de reglator al ecosistemului şi de purificator
al mediului înconjurător.
Poluarea solului este acumularea de compuşi chimici toxici, săruri, patogeni (organisme
care provoacă boli), sau materiale radioactive care pot afecta viaţa plantelor şi animalelor.
Contaminarea cu microorganisme (viruși, microbi etc.) prin aer, sau din apă, de pe
suprafața solului poate provoca îmbolnăviri chiar în masa.
Poluanții pot fi:
• pesticide
• petrol, țiței, gaze
• metale grele (Zn, Pb, Cd, Hg)
• izotropi radioactivi
• căldura
• factori biologici – germeni patogeni

Nr.crt. Tipul Concentrația Limita maxim Limita de

Poluantului normală [ppm] admisă [ppm] interventie
[ppm]
1 Arseniu 5 20 50
2 Cadmiu 1 3 10
3 Crom 30 100 400
4 Mercur 0,1 2 10
5 Plumb 20 100 1000
6 Seleniu 1 3 10
7 Stiblu 2 50 300
8 Fluor 50 200 750
9 Cianuri 1 10 100
10 Benzen 0,01 0,5 5
 11 Toluen 0,05 3 30
12 Fenoli 0,02 1 10
13 Fluoranten 0,1 10 100
14 Piren 0,1 10 100
15 Clorbenzen 0,05 1 10
16 Clorfenoli 0,01 0,5 5
17 Compusi 0,05 1 10
aromatici
18 Naftalen 0,1 5 50
19 Reziduuri 100 1000 5000
petroliere
Tabelul 6.3. Substanțe care poluează solul si concentrații ale acestora
6.3-Poluarea apei
Poluarea apei = orice modificare a compoziţiei sau calităţii ei, astfel încât aceasta să devină
mai puţin adecvată tuturor, sau anumitor, utilizări ale sale.
Protecţia calităţii apei = păstrarea, respectiv îmbunătăţirea caracteristicilor fizic-chimice şi
biologice ale apelor pentru gospodărirea cât mai eficientă a acestora.
Poluarea apei poate fi împărţită după mai multe criterii
1. după perioada de timp cât acţionează agentul impurificator:
a. permanentă sau sistematică;
b. periodică;
c. accidentală.
1. după concentraţia şi compoziţia apei:
a. impurificare = reducerea capacităţii de utilizare;
b. murdărire = modificarea compoziţiei şi a aspectului fizic al apei;
c. degradare = poluarea geavă, ceea ce o face improprie folosirii;
d. otrăvire = poluare gravă cu substanţe toxice.
1. după modul de producere a poluării:
a. naturală;
b. artificială (antropică). Poluarea artificială cuprinde: poluarea urbană, industrială,
agricolă, radioactivă şi termică.
1. după natura substanţelor impurificatoare:
a. poluare fizică (poluarea datorată apelor termice);
b. poluarea chimică (poluarea cu reziduuri petroliere, fenoli, detergenţi, pesticide,
substanţe cancerigene, substanţe chimice specifice diverselor industrii );
c. poluarea biologică (poluarea cu bacterii patogene, drojdii patogene, protozoare
patogene, viermii paraziţi, enterovirusurile, organisme coliforme, bacterii saprofite, fungii, algele,
crustaceii etc.);
d. poluarea radioactivă.

Fenomenele de poluare a apei pot avea loc:

• la suprafaţă (ex. poluare cu produse petroliere);
• în volum (apare la agenţi poluanţi miscibili sau în suspensie).
 Deoarece poluanţii solizi, lichizi sau gazoşi ajung în apele naturale direct, dar mai ales prin
intermediul apelor uzate, sursele de poluare a apei sunt multiple [].
Clasificarea surselor de poluare a apei se face după mai multe criterii:

1. Acţiunea poluanţilor în timp; după acest criteriu distingem următoarele surse:

a. continue (ex. canalizarea unui oraş, canalizările instalaţiilor industriale etc)
b. discontinue temporare sau temporar mobile (canalizări ale unor instalaţii şi obiective
care funcţionează sezonier, nave, locuinţe, autovehicule, colonii sezoniere etc.)
c. accidentale (avarierea instalaţiilor, rezervoarelor, conductelor etc.)
1. Provenienţa poluanţilor. Acest criteriu împarte sursele de poluare a apei în: a) surse
de poluare organizate, şi b) surse de poluare neorganizate (tabelele 3.7 şi 3.8).

a. sursele de poluare organizate sunt următoarele:

• surse de poluare cu ape reziduale menajere;
• surse de poluare cu ape reziduale industriale.

a. sursele de poluare neorganizate sunt următoarele:

• apele meteorice;
• centrele populate amplasate în apropierea cursurilor de apă ce pot deversa:
a) reziduuri solide de diferite provenienţe;
b) deşeuri rezultate dintr-o utilizare necorespunzătoare.

Efectele poluării resurselor de apa sunt complexe si variate, în funcție de natura și

concentrația substanțelor impurificatoare. Rezolvarea acestor probleme ridicate de poluarea
apei se realizează prin tratare, prin care se asigura condițiile necesare pentru consum.

Indicatori de Concentrație Concentrație Concentrație Cauzele poluarii

calitate avizați avizata (mg/l) medie maximă
masurată masurată
(mg/l) (mg/l)
1 2 3 4 5
CB05 15 72,8 72,8 -deficiențe
contructive la
Suspensii 25 48 48 tratare biologică
CO-Mn 25 79 79
Reziduu fix 1200 695 695 -stație
H2S+sulfuri 0,1 1,5 1,5 subdimensională

Extractabile 5 12 12
-funcționare
Fenoli 0,02 0,0031 0,0031
defectuoasă a
P tot. 0,1 3,056 3,056 rețelei de
canalizare
Azotați 35 2,26 2,26
Azotiți 3 0,116 0,116
 Amoniu 3 37,49 37,49
Cianuri 0,01 0,0108 0,0108
PH 6,5-8,5 7,6 7,6
Tabelul 6.4. Principalele surse de poluare a apelor din Romania

Poluant C A F L F A T
Nr. o gl ur a or c ur
Crt. cs o n m je o n
er m al in p ăt
ie er ar er or
ar e iri ie
e
1 Total azot X X X
2 Total fosfor X X X X
3 Cd si compușii X X X X X X
4 Cr si compușii X X X X
5 Co si compușii X X X
6 As si compușii X
7 Hg si compușii X X X
8 Ni si compusii X X X
9 Pb si compusii X X X X X X
10 Zn si compusii X X X X X X
11 Sn si compușii X X X X X X
12 Compușii organici halogenati X X X X X X
13 Fenoli X X
14 Hidrocarburi: aromatice, X X X X X X X
policromatice
15 Carbon organic X X X X X X X
16 Cloruri X X X X X X
17 Cianuri X X X X X
18 Floruri X X X X X X
Tabelul 6.5. Poluanții relevanți pentru pentru emisia în apă
 Poluarea apei freatice afectează extrem de grav resursele de apă potabila a comunitatilor
care se aprovizionează din aceste resurse.
Substanța Valori ale CMA, mg/dm3
Ape categoria 1 Ape categoria 2 Ape categoria 3
Amoniac liber [NH3] 0,1 0,5 0,5

Arsen 0,05 0,2 0,5

Benzen 0,5 0,5 0,5
Cadmiu 0,005 0,3 0,2
Cianuri 0,01 0,02 0,05
Clor liber Abs Abs. Abs
Cupru 0,1 0,1 0,3
Detergenți anionici 1 2 3
Fenoli 0,001 0,002 0,2
Hidrogen sulfurat abs Abs Abs
Mercur 0,005 0,1 0,02
Nicotina 1 1 1
Nitrat [NO7] 13 30 -
Plumb 0,1 0,1 0,1
Tetretilplumb Abs Abs Abs
Zinc 0,001 0,1 0,1
Consum biochimic de 5 1 12
O
Bacili coli (indiv./dmc] 1,10 Nu se normează (NSN)

Tabelul 5.6. Valori ale concentratiei maxime admise (CMA) pentru substantele toxice din
apele de suprafata

7.Determinarea coeficientului de poluare pentru fiecare

 etapă a procesului tehnologic

În urma aplicării acestui criteriu a rezultat ca piesa luată în studiu este recomandabil să fie
confecţionată din oţel tip OLC 45.
Mpiesa semifabricat=3.2375 Kg
Mpiesa finita= 4.40603 kg
Cantitatea de material pierduta prin prelucrari mecanice a fost de 1.16853kg.

7.1 Aprovizionare materii prime

Transportul se realizează cu vehicule de mare tonaj.Compuşii chimici ai benzinei produc poluarea
aerului:
Pentru aer:
Cd (cadmiu)= 0,0001 kg/t
NH3(amoniu)= 0,0005 kg/t
NH4(metan)= 0,0004 kg/t
CH3 (CH2)5-CH3 (heptan)= 0,0005 kg/t
CH4=0,005 kg/t
CO(monoxid de carbon)=0,043 kg/t
CO2 (dioxid de carbon)= 1,5 kg/t
N2O (dinitro monoxid)=0,092 kg/t
NMVOC (compusi organici volatili fara metan) =0,015 kg/t
Nox (oxidul de azot)= 0,047 kg/t
SO2 (dioxid de sulf)= 0,232 kg/t
Total= 1,9355 kg/t emisii.
=1,9355∙4.40603 = 8.5278 kg/t emisii

7.2 Elaborare material

În general, pentru obținerea unui material se pornește de la minereul corespunzător care mai
întâi se supune unor operații de preparare care, în general se fac după o schema de principiu.
Se pare așadar că în afară de prima și ultima etapă de preparare, toate celelalte etape au un
impact foarte mare asupra mediului.

Tabel 7.2.1-Emisii și subproduse poluante rezultate la elaborarea unei tone de oțel

Nr.
Emisia sau subprodusul U.M. Cantitatea (max.)
Crt.
Pentru aer:
1 Praf în aer Kg/kg oţel 0.00064
2 CO Kg/kg oţel 0.028
3 SO2 Kg/kg oţel 0.00183
4 NOx Kg/kg oţel 0.00135
5 CO2 Kg/kg oţel 2.04
6 Gaze arse (altele) Kg/kg oţel 23
7 Refractare Kg/kg oţel 0.004
Pentru sol:
8 Zgură Kg/kg oţel 0.455
9 manualeNămol Kg/Kg oțel 0.058
10 Praf depus Kg/kg oţel 0.03
11 Alte depuneri Kg/kg oţel 0.008
Pentru apa:
12 Apa uzată Kg/kg oţel 0.02
 13 Uleiuri Kg/kg oţel 0.0008
25.58∙ 4.40603=
TOTAL(*Mu) Kg/kg oţel
112.706

7.3-Execuție semifabricat
Nr.
Emisia sau subprodusul U.M. Cantitatea (max.)
Crt.
Pentru aer:
1 Praf de filtru Kg/kg oţel 0.00064
2 CO Kg/kg oţel 0.028
3 SO2 Kg/kg oţel 0.00183
4 NOx Kg/kg oţel 0.00135
5 CO2 Kg/kg oţel 2.04
6 Refractare Kg/kg oţel 0.004
7 COV Kg/kg oţel 0.0003
Pentru sol:
8 Zgură Kg/kg oţel 0.455
9 Șlam Kg/Kg oțel 0.058
10 Fier vechi Kg/Kg oțel 0.032
Pentru apa:
11 Apa uzată Kg/kg oţel 0.02
2.64112∙ 4.40603=
TOTAL(*Mu) Kg/kg oţel
11.63685

7.4-Prelucrări mecanice
Prelucrările mecanice sunt operații importante la care sunt supuse semifabricatele matrițate,
deoarece în urma lor se obțin dimensiunile finale și precizia geometrică cerută în rolul
funcțional.
Operațiile de prelucrări mecanice pentru realizarea piesei “Vârf conic” sunt:
• strunjire
• frezare
• burgiere
• tarodare
• rectificare

Pentru apă:
Pb=0,000001 kg
Materii în suspensie:0,0001 kg
Fenoli:0,00001 kg
Cl:0,000001 kg
Qpml=0,000112 kg

Pentru aer:
Praf =0,35 kg/t
Pb=0,000001 kg
Materii în suspensie:0,0001 kg
Fenoli:0,00001 kg
Cl:0,000001 kg
To=0,00005 kg
Qpma=0,350162 kg

Pentru sol:
Pb=0,000001 kg
Materii în suspensie:0,0001 kg
Fenoli:0,00001 kg
Cl:0,000001 kg
Qpms=0,000112 kg
Qtpm=0,35038 kg emisii

=0,350386·4.40603=1.5438 kg emisii

7.5-Controlul produsului neconform

Pentru aceasta operație vom folosi metoda de examinare cu lichide penetrante.Pentru

curățarea piesei dupa examinarea cu lichide penetrante vom folosi diluanți si apă.

Pentru aer:
=0,000064 kg
Pentru apă:
=0,000064 kg
F= 0,000055 kg;
Cl= 0,000055 kg;
S= 0,1608 kg;
Qpca =0,160928 kg emisii.
Pentru sol:
= 0,000064 kg
F= 0,000055 kg;
Cl= 0,000055 kg;
S= 0,1608 kg;
Qpcs= 1,608174 kg emisii.
Cpcd=0,321∙3.2375= 1.0392 kg emisii

7.6-Inspecție și încercări

Pentru aer:
Fenoli= 0,000034 kg/t
Pentru apă:
= 0,000064 kg/t
F=0,000055 kg/t
Cl=0,000055 kg/t
S=0,1608 kg/t
Qpca =0.1609 kg emisii.
Pentru sol:
F=0,000054 kg;
Si=0,000045 kg;
Qpcs=0.000099 kg emisii.
kg emisii
Cpii=0.161∙3.2375=0.5212 kg emisii

7.7-Rebut nerecuperabil

Rebutul reprezintă un produs care nu poate fi folosit în scopul în care a fost proiectat, nu
corespunde funcţiilor calitative, normelor interne, contractelor ; el fiind o pierdere economică.
Deşeul reprezintă un rest dintr-un material rezultat dintr-un proces tehnologic de realizare a
unui anumit produs, care nu mai poate fi valorificat direct pentru realizarea produsului respectiv
sau material rezultat în urma unui proces tehnologic său biologic, care nu mai poate fi utilizat ca
atare
Pentru aer:
=0.35 Kg/t
Pentru sol:
=0.35 Kg/t
Total =0,7kg/t
Cpr = 0.7∙3.2375=2.266 kg [agent poluant]

7.8-Tratament termic
Pentru sol:
NOx=0.0005kg
=0.005
Qpts=0,0055 kg/t
Pentru aer:
Furnal=4,3 Kg/t
pulberi=0.00005kg
Qpta=4,30005 kg/t
Qpts+Qpta=4,30555 kg/t
=4,30555∙3.2375∙=13.939 kg emisii

7.9- Manipulare, depozitare, ambalare, livrare

Livrarea se face folosind mijloace de transport care folosesc benzină

Pentru aer poluentii benzinei sunt:
CO= 0,014 kg,
= 1.5 kg ;
NOx = 0,05 kg.
=0,005 kg
=0,092 kg
=0,134 kg
NMVOC=0,015 kg
=0,232 kg
=2,5522 ∙3.2375=8.26 kg emisii

8.Stabilirea coeficientului de poluare total

Cunoscând coeficienții de poluare introduși la fiecare etapă a procesului tehnologic de

realizare a produsului se poate determina coeficientul de total Cptotal, cu relatia:
Cptotal=Cpmp+Cpe+Cpes+Cppm+Cpc+Cpii+Cpr+Cptt+Cpl+Cpax[kg emisii]

In care:
Cpmp –coeficientul de poluare introdus la aprovizionarea co materii prime;
Cpe –coeficientul de poluare introdus la elaborarea materialului;
Cpes – coeficientul de poluare introdus la execuția semifabricatului;
Cppm– coeficientul de poluare introdus la prelucrări mecanice;
Cpc –coeficient de poluare introdus la control;
Cpii –coeficient de poluare introdus la inspecție și încercări;
Cpr –coeficient de poluare introdus la rebut nerecuperabil;
Cptt- coeficient de poluare introdus la tratamentele termice;
Cpl- coeficient de poluare introdus la livrare
Cpax- coeficient de poluare introdus de celelalte etape ale diagramei flux a procesului tehnologic.

În funcție de mărimea coeficientului de poluare trebuie luate măsuri de prevenire sau de

reducere a impactului asupra mediului, astfel:
-dacă Cpt>= 10Gu, poluarea este foarte gravă și trebuie luate masuri urgente de prevenire și
reducere a poluării;
-dacă 5Gn<=Cpt<10Gu, poluarea este gravă, măsurile de prevenire și reducere fiind absolut
necesare;
-dacă 30Gn<=Cpt<5Gu, poluarea este mare și se impun măsuri de prevenire și reducere;
-daca Cpt<30Gu, poluarea este în limitele de alertă, fiind necesare planuri de prevenire și
reducere a poluării;
-daca 0,5Gu<=Cpt<3Gu, poluarea este acceptabilă;
s-a notat cu Gu- greutatea de material util, ce compune produsul final.

Cptotal= 8.5278+112,706+11.6368+1.5438+1.0392+0.5312+2.266+13.993+8.26+8.068[kg emisii]

raportate la 3.2375 kg oțel.