Sunteți pe pagina 1din 2

Prepararea sistemelor disperse liofobe

 Prepararea solilor liofobi prin condensare


Condensarea se poate realiza prin metode chimice şi metode fizice.
Metodele chimice de condensare au la bază o următoarele reacţii chimice: reacţii de dublu
schimb, reacţii de hidroliză, reacţii de oxidare sau reducere etc.
Prin reacţii de dublu schimb se obţin solii halogenurilor, sulfurilor, cianurilor, oxizilor şi
hidroxizilor. De exemplu, solul negativ de AgI se obţine prin adăugarea lentă a unei soluţii
diluate de AgNO3 peste o soluţie diluată de KI şi agitare puternică, pe baza reacţiei de dublu
schimb:

Moleculele insolubile de AgI se aglomerează în particule cristaline de dimensiuni coloidale, cu


formula micelară:

Prin adăugare, sub agitare energică, a unei soluţii de KI peste o soluţie diluată de AgNO 3, se
obţine solul pozitiv de iodură de argint, cu formula micelară:

Prin reducere se prepară solul de argint, prin adăugarea în picături, sub agitare mecanică, a
unui agent reducător (aldehidă formică) peste o soluţie de AgNO 3. Precipitatul de argint este
separat prin centrifugare, redispersat în apă bidistilată şi recoagulat cu o soluţie de citrat de sodiu
în soluţie de azotat de potasiu.
Reacţia de oxidare este folosită pentru obţinerea solului de sulf din hidrogen sulfurat şi
diferiţi agenţi oxidanţi: cromaţi, cloraţi, nitraţi etc.

Prin reacţia de hidroliză se obţine solul de hidroxid feric:

Particulele coloidale ale solului de hidroxid feric sunt parţial sau total deshidratate, iar nucleul
particulei este FeO(OH). Moleculele superficiale ale particulei reacţionează cu acidul clorhidric
formând oxiclorura ferică FeOCl care joacă rol de stabilizator:

Formula micelară a acestui sol este:

Metodele fizice de condensare au la bază procedee, cum ar fi: răcirea, evaporarea,


înlocuirea solventului cu un nesolvent.
Metoda înlocuirii solventului se utilizează la obţinerea solilor pe bază de răşini organice naturale
sau artificiale, pentru dizolvarea cărora este indicat orice solvent miscibil cu apa. De exemplu, la
adăugarea în apă, sub agitare puternică, a unei soluţii alcoolice de colofoniu 0,1-0,2% , se obţine
solul de colofoniu.
 Prepararea solilor liofobi prin dispersare
Dispersarea unei substanţe se realizează sub acţiunea unei forţe exterioare fizice sau
chimice. Aşadar şi în acest caz se întâlnesc metode fizice şi metode chimice de dispersare.
Dispersarea fizică poate fi realizată prin metode mecanice, electrice,
folosirea ultrasunetului şi a altor agenţi fizici.
Dispersarea mecanică se realizează în mori coloidale de diferite tipuri, care permit atât
dispersarea uscată, cât şi dispersarea umedă în prezenţa stabilizatorului. Adsorbţia
stabilizatorului, care este o substanţă tensioactivă, uşureză dispersarea şi împiedică distrugerea
pulberii coloidale prin alomerare.
Dispersarea în arc electric se utilizează la obţinerea solurilor unor metale. Metoda se
bazează pe evaporarea în arc electric a materialului de dispersat şi condensarea acestuia în
mediul de dispersie. Arcul electric funcţionează sub stratul de lichid al mediului de dispersie
astfel încât vaporii de metal formaţi în arc condensează în mediul de dispersie rece, în
particule de dimensiuni coloidale.
Dispersarea chimică . Peptizarea
Prin peptizare se înţelege trecerea unui gel sau a unui precipitat greu solubil în stare de
sistem coloidal prin adăugarea unui agent chimic, de obicei un electrolit, numit peptizator.Prin
dispersare chimică se obţin hidrosolii sulfurilor şi oxizilor hidrataţi. De exemplu, adăugând
cantităţi foarte mici de acid în suspensiile unor precipitate proaspete de oxizi hidrataţi de Fe, Cr,
Al sau Th, bine spălate în prealabil, se obţin sisteme disperse coloidale. Prin adaos de electroliţi
pot fi trecute în stare de soli diverse pulberi naturale sau obţinute prin dispersare mecanică. De
obicei,stabilizarea acestora se realizează prin adaos de coloizi de protecţie, iar procedeul se
numeşte peptizare coloidală.

S-ar putea să vă placă și