Importanța limbii în societate

Limba este condiția existenței omului ca ființă rațională pentrucă

anume datorită acesteia amul își păstrează comoara spirituală pe care a
acumulat-o cu timpul.Limba reprezintă un fenomen social cu cel mai
înal grad iar natura socială a limbii este însuși esența și însușirea
acesteia.
Fiind transmisă din generație în generație aceasta are o importanță
primordială și îndeplinește mai multe funcții dintre care cele mai
importante fiind:
 Funcția comunicativă-aceasta reprezintîă legătura dintre apariția
limbajului și dezvoltarea acestuia.
 Funcția constructivă-ce prevede aranjarea și asimilarea
gândurilor.
 Funcția expresivă-care prevede atitudinea vorbitorului față de
mesajul transmis.
 Funcția poetică-are ca rol provocarea emoțiilor artistice
interlocutorilor.
 Funcția acumulativă-care evocă și transmite în mod specific și clar
informația.
Roman Jakobson fiind unul dintre cei mai influenți lingviști ai secolului
20,a pus piatra de temelie anume în dezvoltarea analizei structurale a
limbajului iar principalele funcții ale teoriei prestate de el au fost:
1. Funcția expresivă – ce prevedea mesajul,emoțiile,clasa socială.
2. Funcția persuasivă(conativă) – ce realiza efectul mesajului asupra
destinatarului.
3. Funcția referențială – ce exprimă legătura între fapte și realitate.
4. Funcția poetică – ce raportă figurile de stil,jocurile de cuvinte.
5. Funcția metalingvistică – ce presupune folosirea digresiunilor,a
parantezelor.
6. Funcția empatică – ce are rolul de a deschide o comunicare și de a
o menține.
Devenind un element al structurii limbii,conceptul obține un caracter
structural,deaceea unii savanți susțin că noțiunea „categorie a gândirii”
și noțiunea „componență a limbii” se deosebesc întrucât sensul lexical
al cuvântului încetează să mai fie o categorie logică intând astfel în
componența vorbirii,deci se transformă în noțiune lingvistică.Așa dar
aceste concepte trebuie delimitate pentrucă odată cu formarea
obiectului desemnat și cu formarea gândirii este necesară sinteza a 3
factori principali:obiectul,gândirea și structura limbii.
Din cele mai vechi timpuri se presupune că limbajul a luat viață în India
Veche în imnurile sacre ale „Vedelor”.În „Rig-Veda” se afirmă faptul că
Dumnezeu a creat numele sacre ale zeilor,iar marii înțelepți se
presupune că au elaborat limbajul în general aceștia fiind îndrumați de
Brhaspati.