Dezvoltarea apratului genital

Curs 11

Dezvoltarea embriologica a aparatului genital se realizeaza in 2 stadii:

- primul stadiu – indiferent- intins pe durata primelor 7 saptamini de viata
- al doilea – diferentiere – incepe in saptamina a 7

Devoltarea gonadelor

Etapa indiferenta

Celulele germinative primordiale care migreaza in saptamina a 5 de la nivelul sacului

vitelin (via mezenterul dorsal) vor popula mezenchimul peretelui posterior al corpului.
Pentru ambele sexe sosirea celulelor germinative primordiale in zona viitoarei gonade,
induce proliferarea celulelor mezonefrosului si a epiteliului celomic adiacent. Se formeaza
astfel o pereche de creste genitale chiar medial de mezonefros. In saptamina a 6 celulele din
mezonefros si epiteliul celomic invadeaza mezenchimul in regiunea viitoarei gonade formind
cordoanele sexuale primitive care vor imbraca celulele germinative primordiale.
Mezenchimul crestelor genitale care contine cordoanele sexuale primitive, prezinta o
regiune corticala si una medulara; acestea urmeaza o evolutie diferita functie de sex.
Tot in saptamina a 6 lateral de ductele mezonefrotice, apar ductele paramezonefrotice
Muller; aceste ducte apar prin invaginarea cranio-caudala a unei benzi de epiteliu celomic
intinsa intre segmentul 3 toracic pina la sinusul urogenital.
Extremitatile caudale ale ductelor paramezonefrotice cresc ulterior si se vor conecta cu
uretra pelvina, medial fata de deschiderea ductelor mezonefrotice drept si sting; extremitatile
inferioare ale ductelor paramezonefrotice se contopesc inainte de a se uni cu uretra pelvina.
Extremitatile superioare ale ductelor paramezonefrotice se deschid in celom. La finele
saptaminii a 6, cele 2 ducte mezonefrotice arata la fel la ambele sexe.

Etapa de diferentiere (incepe din saptamina a 7)

Dezvoltarea gonadei masculine

Primul eveniment in dezvoltarea genitala masculina este reprezentat de elaborarea

proteinei TDF (testis determining factor) in interiorul celulelor cordoanelor sexuale. Sub
influenta acestui factor celulele din cordoanele sexuale primitive ale regiunii medulare incep
sa se diferentieze in celule Sertoli, in timp ce celulele corticalei degenereaza,
In timpul saptaminii a 7 celulele Sertoli diferentiate se organizeaza formind cordoanele
testiculare. La pubertate cordoanele testiculare asociate cu celulele germinative vor capata
lumen formind tubii seminiferi. Cordoanele testiculare aflate distal de prezumptivii tubi
seminiferi vor primi deasemenea lumen si se vor diferentia la pubertate intrun grup de ducte
subtiri denumite rete testis. Din momentul in care acesti tubi reziduali dreneaza in ductul
mezonefrotic acesta devine duct spermatic. In lipsa proteinei TDF diferentierea sexuala se va
face catre sexul feminin.
 In timpul saptaminii a 7 testiculul incepe sa se rotungeasca si sa se concentreze,
reducind suprafata de contact cu mezonefrosul. Un strat de tesut conjunctiv care va forma
tunica albuginee separa cordoanele sexuale corticale, aflate in involutie de epiteliul celomic
Fazele restante ale gametogenezei masculine sunt:
- continuarea diviziunilor mitotice
- diferentierea spre spermatogonii
- meioza
- spermiogeneza
Aceste faze sunt aminate pina la pubertate

Dezvoltarea componentei endocrine a gonadei masculine

In saptaminele 9 si 10 se diferentiaza celulele Leydig pe seama celulelor

mezenchimale din interiorul crestei gonadale; celulele Leydig vor conduce testosteronul.
In acest stadiu timpuriu secretia de testosteron e reglata de un hormon peptidic
secretat de placenta numit gonadotropina corionica; pe parcursul dezvoltarii embrionare
rolul gonadotropinei corionice este luat de gonadotropinele hipofizare secretate de
hipofiza fatului masculin.

Dezvoltarea cailor spermatice extratesticulare

Ductul mezonefrotic si tubii mezonefrotici dau nastere ductului diferent si respectiv

ductelor eferente intre saptaminile 8 si 12 secretia initiala de testosteron stimuleaza
transformarea ductelor mezonefrotice in ducte deferente.
Capatul cranian al fiecarui duct mezonefrotic degenereaza, in timp ce regiunea
adiacenta testiculului formeaza epididimul. Pe parcursul saptaminii a 9, de la 5 pina la 12
tubi mezonefrotici fac contact in regiunea epididimului cu cordoanele viitoarei retele
testiculare. Acesti tubi mezonefrotici denumiti epigenitali isi vor definitiva contacul cu
rete testis pe parcursul lunii a 3; dupa definitivarea acestui contact se vor numi ducte
eferente.
In contrast tubii mezonefrotici de la polul inferior al testiculului, denumiti tubi
mezonefrotici paragenitali, degenereaza lasind un mic vestigiu numit paradidin.

Dezvoltarea glandelor anexe genitale masculine

Toate cele 3 glande accesorii se dezvolta in apropierea jonctiunii dintre ductele

mezonefrotice si uretra pelvina.
Veziculele seminare inmuguresc din ductele mezonefrotice pe parcursul saptaminii
a 10, in apropierea jonctiunii cu uretra pelvina, motiv pentru care portiunea ductelor
deferente aflate distal de fiecare vezicula seminala va fi numit duct ejaculator.
Prostata incepe sa se dezvolte in saptamina a 10 sub forma unui manunchi de
evaginari endodermale care inmuguresc din uretra pelvina. Din manunchiul initial se vor
forma 5 grupe independente de cordoane prostatice; in saptamina 11 aceste cordoane
capata lumen si acini glandulari, iar in saptaminile 13 si 15 prostata isi incepe activitatea
secretorie. Mezenchimul din jurul prostatei va forma tesutul musculo-conjunctiv prostatic
 Glandele bulbo-uretrale apar sub forma a 2 muguri endodermali pereche situati
imediat sub prostata si de o parte si de alta a uretrei pelvine; mezenchimul din jurul
acestor muguri vor forma elementele musculo conjunctive ale glandelor bulbo-uretrale.

Dezvoltarea sistemului genital feminin

La embrionii feminini celulele somatice ale cordoanelor sexuale nu vor elabora

proteina SRT si nu vor fi diferentiate spre celulele Sertoli. In absenta celulelor Sertoli nu
vor aparea celulele Leydig si nici secretia de testosteron.
La embrionii feminini cordoanele sexuale primitive medulare degeneraza, iar
mezoteliul crestei genitale formeaza cordoane sexuale corticale secundare; acestea vor
imbraca celulele germinative primordiale formind foliculuii ovarieni primordiali.
La sexul masculin celulele Presetoli inhiba dezvolatrea celulelor germinative inainte
de a fi inceput meioza, in timp ce la fetii feminini celulele germinative se diferentiaza in
ovogonii si intra in prima diviziune meiotica (ca ovocite primare) dupa care celulele
foliculare isi opresc dezvoltarea pina la pubertate dezvoltarea cailor genitale feminine.
Ductele mezonefrotice si tubii mezonefrotici necesita pentru dezvoltare testosteron, in
lipsa testosteronului acestia involueaza putind persista 2 vestigii: epoophoron si
paraoophoron care se gasesc la nivelul mezoovarului ca si vestigii embrionare. In afara
acestora pot sa persiste in apropierea vaginei chistele Gardner.
In contrast ductele paramezonefrotice se dezvolta, ele nefiind inhibate. Extremitatile
lor inferioare adera una de cealalta prezentind o ingrosare denumita tuberculul sinusului;
sub acest tubercul aceste ducte fuzioneaza formind canalul uterovaginal din care se vor
forma portiunea superioara a vaginului si uterului.
Portiunile nefuzionate ale ductelor paramezonefrotice vor forma tubele uterine
terminate in portiunea superioara prin orificiile tubale.
Deoarece canalul utero-vaginal se formeaza in cursul lunii a 3, tesutul endodermal
de la nivelul tuberculului sinusal continua sa se ingroasa formind bulbii sinuvaginali care
vor forma portiunea inferioara a vaginului.
Portiunea cea mai inferioara a canalului utero-vaginal se inchide prin ceea ce se
numeste placa vaginala; placa vaginala se alungeste din luna a 3 pina in luna a 5 si se
canalizeaza printrun proces de descuamatie formind lumenul portiunii inferioare a
vaginei.
Imediat ce se formeaza placa vaginala extremitatea inferioara a vaginei se alungeste,
iar jonctiunea sa cu sinusul urogenital migreaza caudal, astfel ca in luna a 4 atinge
peretele posterior al sinusului urogenital; cu toate acestea o membrana endodermala
separa temporar lumenul vaginului de cavitatea sinusului urogenital care se va diferentia
in vestibulul vaginei; aceasta bariera degenereaza partial dupa luna a 5 persistind sub
forma membranei himenale.

Dezvoltarea organelor genitale externe

Etapa indiferenta

La inceputul saptaminii a 5 apare o pereche de muguri denumiti plicele cloacale,

care se dezvolta de fiecare parte a membranei cloacale; aceste plici se gasesc anterior
membranei cloacale, formind tuberculul genital.
 Fuziunea septului urorectal cu membrana cloacala (in saptamina a 7) formeaza
planseul perineul, care inchide membrana cloacala intro membrana urogenitala
(anterioara) si o membrana anala (posterioara).
Portiunea plicii cloacale care limiteaza membrana urogenitala se va numi plica
urogenitala, iar portiunea care strajueste membrana anala se va numi plica anala.
De o parte si de alta a plicilor cloacale apar mugurii labio-scrotali.
Cavitatea sinusului urogenital se extinde in saptamina a 6 spre suprafata tuberculului
genital largit sub forma unui sant urogenital umplut cu o placa endodermala care ulterior
se canalizeaza; astfel se formeaza uretra.
In saptamina a 7 ruperea membranei urogenitale deschide cavitatea sinusului
urogenital lichidului amniotic. Tuberculul genital se alungeste formind falusul (primordiu
al glandului clitorisului si penisului).
Pina in saptamina 12 aspectul organelor genitale este indentic la ambele sexe.

Stadiul de diferentiere

Incepind cu luna a 4 regiunea perineala dintre sinusul urogenital si anus incepe sa se

alungeasca; plicele labio-scrotale fuzioneaza pe linia mediana formind scrotul iar plicile
uretrale fuzioneaza formind uretra peniana.
Aceste modificari au loc sub influxul dihidrotestosteronului care duce la difinitivarea
organelor genitale masculine.
In absenta dihidrotestosteronului perineul primitv nu se alungeste iar plicile
labioscrotale si uretrale nu fuzioneaza; falusul devine clitoris, iar sinusul urogenital
formeaza vestibulul vaginei; plicele uretrale devin labiile mici, iar plicile labioscrotale
devin labiile mari.
La ambele sexe, atit testiculele cit si ovarele se dezvolta la nivelul 10 toracic dupa
care ele coboara dea lungul unor canale pina in pozitia lor finala; migrarea testiculului in
sacul scrotal, are loc prin canalul peritoneo-vaginal si se produce in primii ani dupa
nastere. Dupa migrare acest canal este obliterat initial printro serie de inele fibroase, iar
apoi prin dezvoltarea tesutului conjunctiv lax.
Persistenta canalului peritoneo-vaginal dupa migrarea testiculului in scrot determina
aparitia herniilor inghino-scrotale-genitale.
Oprirea in procesul de migratie a testiculului cu ramanerea sa in cavitatea
abdominala sau in canalul inghinal duce la aparitia testiculului ectopic reprezentind unul
dintre factorii determinanti in aparitia cancerului testicular; in mod fiziologic testiculul
functioneaza la o temperatura cu 1,5-2 grade mai mica decit temperatura corpului.
Raminerea acestuia in cavitatea abdominala la o temperatura mai mare decit a cea
fiziologica duce la aparitia perturbarilor metabolice testiculare si la cancer de testicul.