UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ “ION IONESCU

DE LA BRAD” DIN IAŞI

TEHNICI MINIM INVAZIVE DE OSTEOSINTEZĂ – MIPO - ÎN

FRACTURA DE GAMBĂ LA CARNIVORELE DE COMPANIE

Dr. Eusebiu Viorel Şindilar

 FRACTURILE EXTRAARTICULARE
• fracturi diafizare, localizate la nivelul diafizei sau corpului osului lung;
• fracturi metafizare;
• fracturi incomplete, la care corticala îşi menţine parţial integritatea , linia de fractură fiind parţială;
• fracturi complete, în care linia de fractură separă total corticala în minim două fragmente osoase
distincte;
• simple, cu două fragmente şi o linie de fractură;
• cominutive, atunci când există cel puţin trei fragmente şi minim două linii de fractură interconectate;
• segmentale , când există trei sau mai multe fragmente, liniile de fractură nefiind interconectate;
• fracturi stabile, pentru care se recomandă imobilizarea cu bandaje;
• fracturi instabile, în cazul cărora sunt necesare metode de osteosinteză;
• fracturi fără deplasare, atunci cînd capetele osoase rămân în contact şi osul îşi păstrează forma;
• fracturi cu deplasare, atunci când capetele osoase nu rămân în contact şi osul îşi pierde forma,
producându-se angulaţii, deplasări laterale, încălecări, îndepărtări sau rotaţii ale fragmentelor osoase .
 POPULAŢIA STUDIATĂ
• Fractura a fost localizată în toate cele 28 cazuri studiate la nivelul diafizei tibiale şi/sau fibulare , în
treimea mijlocie sau distală a acesteia . Majoritatea fracturilor studiate au avut un traiect oblic sau
transversal:
• 18 pacienţi cu fractură diafizară tibială şi fibulară, oblică;
• 5 pacienţi cu fractură diafizară tibială şi fibulară, transversală;
• 2 pacienţi cu fractură diafizară tibială, oblică;
Fibulară
• 1 pacient cu fractură diafizară tibială şi fibulară,’’ în lemn verde’’, Tibială
incompletă
oblică
7%
7%
• 1 pacient cu fractură diafizară tibială, incompletă ; Tibio-fibulară,lemn

•
verde
1 pacient cu fractură diafizară fibulară, oblică. 7%
Tibio-fibulară
oblică
46%
Tibială oblică
13%

Tibio-fibulară
transversală
20%
 OSTEOSINTEZA MINIM INVAZIVĂ CU BROŞE
CENTROMEDULARE

DIAGOSTICUL IMAGISTIC AL PREGĂTIREA CÂMPULUI OPERATOR

FRACTURII
 TEHNICA DE LUCRU

INCIZIA PIELII INSERAEA BROŞEI

CENTROMEDULARE
 TEHNICA DE LUCRU

TĂIEREA BROŞEI SUTURA PIELII

TEHNICA DE LUCRU

CONTROLUL IMAGISTIC
POSTOPERATOR
 INFLUENŢA PLĂCILOR DE OSTEOSINTEZĂ ÎN
VIDECAREA OSOASĂ
Plăcile de osteosinteză pot fi adaptate tuturor tipurilor de fracturi diafizare ale gambei, fiind utilizate în
funcţie de tipul fracturii, cu rol de:
• plăci de tensiune;
• plăci de compresiune în oblic scurt (în fracturile transversale);
• plăci de neutralizare (în fracturile lungi, oblice şi cominutive reductibile);
• plăci de susţinere (în fracturile cominutive nereductibile)
DCP, LC-DCP, LCP
OSTEOSINTEZA MINIM INVAZIVĂ CU PLĂCI

DIAGNOSTICUL IMAGISTIC AL FRACTURII

 MATERIALE UTILIZATE

BURGHIE
PENSE FIXATOARE DE OS
 MATERIALE UTILIZATE

TAROZI GHIDAJE PENTRU BURGHIE

 MATERIALE UTILIZATE

ŞURUBELNIŢĂ ELEVATOARE ŞI DECOLATOARE DE

ORTOPEDICĂ PERIOST
 TEHNICA DE LUCRU

PREGĂTIREA CÂMPULUI OPERATOR REALIZAREA INCIZIEI

PIELII
 TEHNICA DE LUCRU

Cu ajutorul unui decolator de periost s-a realizat Pe traiectul format de către decolator între
decolarea ţesuturilor moi ţesuturile moi şi tibie s-a introdus o pensă,
astfel încât vârful acesteia să fie exteriorizat în
incizia proximală
 TEHNICA DE LUCRU

Inserarea firului director Conducerea plăcii cu ajutorul

firului director
 TEHNICA DE LUCRU

Fixarea plăcuţei pe tibie cu ajutorul penselor Forarea proximală a găurilor

fixatoare de os
 TEHNICA DE LUCRU

Tarodarea găurilor proximale Inserarea şuruburilor proximale

 TEHNICA DE LUCRU

Forarea distală a găurilor Tarodarea găurilor distale

 TEHNICA DE LUCRU

Inserarea şuruburilor distale Vizualizarea poziţiei implantului

TEHNICA DE LUCRU

Dimensiunea inciziilor proximale şi distale

 TEHNICA DE LUCRU

Sutura pielii în fire separate Controlul imagistic postoperator

 EXAMINAREA POSTOPERATORIE

• La controlul postoperator efectuat timp de 7 zile de la intervenţia chirurgicală s-a constatat

o recuperare funcţională bună.
• Recuperarea funcţională a fost evaluată prin examen ortopedic standard. S-a realizat
inspecţia animalului atât în deplasare cât şi în staţiune, pentru a putea caracteriza
eventualele şchiopături şi pentru a obţine informaţii asupra aplomburilor, repartiţiei
greutăţii corporale pe toate cele patru membre şi pentru a se observa profilul membrului
operat.
• S-a efectuat palparea membrului operat pentru a evalua poziţia reliefurilor anatomice,
eventualele deformări sau temperatura locală crescută. S-a evaluat astfel şi gradul de durere
la nivelul inserţiei şuruburilor şi în regiunea focarului de fractură.
 AVANTAJELE UTILIZĂRII OSTEOSINTEZEI
MINIME INVAZIVE CU PLĂCI
• Ţesutul moale este mai puţin traumatizat în timpul intervenţiei,
• Reducerea duratei intervenţiei chirurgicale,
• Reducerea incidenţei complicaţiilor septice,
• Reducerea timpului de vindecare,

DEZAVANTAJELE UTILIZĂRII OSTEOSINTEZEI

MINIME INVAZIVE CU PLĂCI
• Expunerea prelungită la raze X , tehnica realizându-se sub control radiografic,
• Dificultăţi în reducerea indirectă a fracturii,
 CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI
• Din analiza şi interpretarea datelor obţinute în urma studiului se pot trage următoarele
concluzii:
• Metodele de osteosinteză minime invazive cu plăci şi broşe centromedulare respectă ţesuturile
moi în timpul reducerii şi fixării fracturii, în comparaţie cu metodele clasice de osteosinteză ce
utilizează incizii largi.
• Asigură o consolidare rapidă prin conservarea vascularizaţiei oaselor.
• Scade incidenţa infecţiilor, a fracturilor iterative şi a necesităţii grefării , deoarece se utilizează
incizii proximale şi distale de aproximativ 2-4 cm, reducându-se suprafaţa traumatizată în
timpul actului chirurgical.
• Se recomandă utilizarea metodelor minime invazive cu plăci şi broşe centromedulare în toate
fracturile extraarticulare ale gambei, atât timp cât se poate realiza o reducere corectă a
focarului de fractură, fără a fi necesară abordarea invazivă a acestuia.
• Se recomandă ca, după consolidarea fracturii, să se efectueze extracţia chirurgicală a
implantului, pentru a se evita eventualele reacţii ale ţesuturilor moi în viitor.