Caracterizare Agomemnon Dandanache

O scrisoare pierdută este o operă scrisă de Ion Luca Caragiale, în anul 1884, însă publicată în anul 1885.Tema
comediei o constituie moravurile sociale și politice, reprezentând o temă fundamentală realistă. În opera dată,
autorul satirizează politicialismul practicat la putere, în spatele căruia se ascund interesele personale ale
personajelor, dar și de grup, fără legătură cu interesele partidului sau cele naționale.

Agamiță Dandanache este un personaj creat prin procedeul „deus ex machina”, ce semnifică coborârea de pe
scenă a unui zeu pe parcursul tragediilor, procedeu ce l-a inspirat pe Caragiale să creeze un personaj care să
aibe la superlativ defectele lui Farfuridii și Cațavencu.

Dandanache este un personaj ce prezintă o funcție înaltă în societate. Acesta este un deputat care
candidează și este susținut de comitetul de la București, care trimite o telegramă ce rezumă dorința de a-l
susține cu orice preț. Personajul dat apare la sfârșitul actului al doilea, la sfârșitul conflictului principal dintre
aripa conservatoare și cea liberală.

O primă trăsătură subliniată pe parcursul operei o reprezintă nivelul de inteligență exagerat de scăzut al lui
Dandanache. Din prima scenă în care apare, personajul dă dovadă de incapabilitate de înțelegere a situației,
fapt ce aparent îi irită pe Tipătescu, Zoe și Trahanache. După plecarea domnului Zaharia, care deșii avea mereu
nevoie de puțintică răbdare nu a avut nevoie la discuția cu această persoană, Dandanache le povestește celor 2
amorezi (Zoe și Tipătescu) cum găsește o scrisoare în pardesiul unei persoane „însemnate” rămas la el. Tot o
dovadă de prostime este subliniată când nu știe să se exprime, ajungând să folosească termeni indecenți
pentru un deputat, spre exemplu „hodoronc-hodoronc, zdronca-zdronca” sau „pînă colea gîrl-mîr”.

Deșii acesta se consideră un om cu memorie bună, Dandanache dă dovadă de inversul spuselor sale în special
când le povestește celor 2 despre scrisoarea cu ajutorul careia a reușit să șantajeze oameni însemnați și în
momentul când Tipătescu trebuie să îi explice pentru a doua oară că Zoe nu este consoarta sa.

O altă trăsătură este viclenia acestuia, trăsătură imposibil de negat la orice persoană implicată în politică.
Această caracteristică este prezentă de când povestește cum nu a dat scrisoarea înapoi. Trăsătura de
personalitate este observată de Zaharia Trahanache, care spune în mod direct cum Dandanache este șiret.

Numele Agomemnon Dandanache provine de la dandana ce înseamnă poznă sau încurcătură, iar
Agomemnon este numele unui erou mitologic. Diminutivarea numelui la Agamiță, cum îi spune Trahanache
înainte de a reține numele adevărat sugerează ridicolul personajului, dar și atitudinea lui față de alte personaje
care îi sunt noi.

Caracterizarea personajului se realizează în mod direct prin vorbele Zoei, ce realizează că Dandanache este un
om „simplu dar onest” (sau „A! Idiot”).

Caracterizarea indirectă este prezentă prin vorbele lui Dandanache, care nu dă dovadă de inteligență, dar de
șiretenie prin acțiunile sale ce l-au adus într-un post atât de înalt.