LP 3

Noțiunea de pH. Importanța pH-ului pentru organism. Determinarea rezervei alcaline

Sorensen, in 1909, a propus pentru măsurarea concentrației de hidrogen noțiunea de pH.

pH-ul reprezintă logaritmul cu semn schimbat (negativ) al concentrației ionilor de hidrogen din
soluție. Această definiție, deși nu este riguroasă, este suficientă pentru multe scopuri biochimice.

Pentru a calcula pH-ul unei soluții:

- Se calculează concentrația ionilor de hidrogen [H+];

- Se calculează logaritmul zecimal al concentrației ionilor de hidrogen [H+];
- pH-ul reprezintă valoarea negativă a logaritmului zecimal a concentrației ionilor de hidrogen
[H+];
De exemplu, pentru apa pură la 250C pH-ul este:

pH = - lg [H+] = - lg 10-7 = - (-7) = 7

Prin noțiunea de pH se exprimă cantitativ aciditatea sau bazicitatea unei substanțe, pe baza
concentrației ionilor de hidrogen (sau ioni de hidroniu H3O+).
O soluție cu o concentrație a ionilor de hidrogen mare este o soluție acidă iar o soluție cu o
concentrație a ionilor de hidrogen mică este o soluție alcalină (bazică).
In mod arbitrar se consideră că:
- mediul acid este cel in care concentratia H+ > concentraţia OH-, iar pH este < 7;
- mediul alcalin (bazic) este cel in care concentraţia OH- > concentraţia H+, iar pH –ul este
cuprins între 7-14.

Altfel spus, un domeniu de pH cuprins între:

0 ≤ pH ≤ 7 => pH acid | soluție acidă

pH = 7 => pH neutru | soluție neutră
7 ≤ pH ≤ 14 => pH bazic | soluție bazică

Acizii tari (de exemplu, HCl – acidul clorhidric sau H2SO4 – acidul sulfuric) disociază complet în
anioni și cationi chiar și în soluții puternic acide (pH scăzut). Acizii slabi disociază doar parțial în
soluții acide.

În mod similar, bazele tari (de exemplu, KOH – hidroxid de potasiu sau NaOH – hidroxid de sodiu)
sunt complet disociate la pH alcalin dar nu și bazele slabe (de exemplu, Ca [OH]2).

Cei mai mulți compuși biochimici se comportă ca acizi slabi.

Grupările funcționale care se manifestă ca acizi slabi au semnificație fiziologică importantă.

Mulți compuși biochimici posedă grupări funcționale care sunt acizi sau baze slabe. Grupările
carboxil, amino și gruparea fosfat secundară a esterilor fosfat sunt prezente în proteine și acizi
1
nucleici, majoritatea coenzimelor și majoritatea metaboliților intermediari. Cunoașterea
mecanismului de disociere a acizilor și bazelor slabe este, prin urmare, fundamentală pentru
înțelegerea influenței pH-ului intracelular asupra structurii și activității lor biologice.

Principiul de funcționare a unor metode de separare cum ar fi electroforeza și cromatografia de

schimb de ioni sunt, de asemenea, mai bine înțelese în termenii comportamentului de disociere al
grupărilor funcționale din componența structurilor chimice a compușilor analizați.

pH-ul poate fi măsurat prin:

- Utilizarea hârtiei de pH; o fâșie de hârtie poroasă impregnată cu un indicator de culoare.

Culoarea luată de indicator variază în funcție de pH-ul soluției. Utilizarea indicatorilor
pentru determinări calitative trebuie să țină cont de variația de culoare a acestuia în funcție
de pH-ul soluției (de preferat sunt indicatorii care variază pe un interval de pH cât mai mic);

- Utilizarea unui aparat numit pH-metru, cu electrozi de pH selectivi;

- Determinarea exactă a valorii pH-ului se face prin metode combinate: utilizarea de indicatori
împreună cu metode spectrofotometrice, pentru identificarea fiecărui constituent ce
influențează pH-ul.

Importanța pH – ului pentru organism

În cadrul homeostaziei generale a organismului, menţinerea echilibrului acido-bazic este esenţială,

deoarece toate reacțiile organismului se desfășoară in mediu apos, fiind foarte mult influenţate de
concentraţia ionilor de hidrogen (H+).
Ionii de hidrogen, in exces, pot accelera sau încetini reacțiile biochimice ale organismului prin
modificarea încărcăturii electrice şi a proprietăţilor proteinelor.
În plus, enzimele şi sistemul nervos îşi desfășoară activitatea în mod optim numai între anumite
limite de pH, pentru enzime - pH optim de acțiune.

De aceea, menținerea in limite normale a concentrației ionilor de hidrogen din sânge și celelalte
lichide ale organismului este indispensabilă pentru buna funcționare a organismului.

Valori normale ale pH-ului în diferite medii ale organismului:

-sânge arterial - 7,40 (valorile sunt determinate in plasmă);
-sânge venos - 7,35 (mai mult CO2 si cataboliți)
-limite extreme ale pH-ului sanguin 7 - 7,8
- pH intracelular: 6,9 - 7,3 (6,9 în muşchi).
Mecanismele de reglare ale echilibrului acido-bazic din organism sunt:
I. Sisteme chimice = sistemele tampon
II. Sisteme biologice – organe - plamânii, rinichiul, ficatul, tubul digestiv, tegumentele

2
Tulburări ale echilibrului acido-bazic conduc la:
- Acidoze pH < 7,38
- Alcaloze pH > 7,42
Cauzele acidozelor și alcalozelor pot fi: respiratorii, metabolice sau mixte
În funcție de gradul lor de compensare chimico-biologică sunt:
- necompensate,
- parțial compensate,
- compensate.

DETERMINAREA REZERVEI ALCALINE (RA)

Rezerva alcalina (RA) reprezintă cantitatea totală de alcali necesară pentru neutralizarea acizilor
rezultați in metabolism și care, atunci cand ajung in sânge, pot modifica pH-ul sanguin.

Altfel spus, RA reprezintă cantitatea de bază (alcali) din sânge, în principal bicarbonat, disponibilă
pentru neutralizarea acizilor din sânge (acetoacetat, β-hidroxibutirat și lactat).

O scădere a RA se întâlnește în acidoză iar o creștere a RA, în alcaloză.

Echilibrul acido-bazic al organismului poate fi determinat prin dozarea pH-ului dar această evaluare
nu este suficientă. În practica medicală este necesară și dozarea RA și pot exista următoarele
situații:

pH normal + RA normală = semnifică echilibru acido - bazic normal

pH normal + RA scăzută = semnifică un echilibru acido - bazic compensat

Principiul metodei

Tratarea serului sau a plasmei cu o anumită cantitate de acid azotic pune in libertate CO2 din
bicarbonați si excesul de acid se titrează cu NaOH. Valoarea RA se obține prin diferența dintre
volumul de acid azotic si volumul de NaOH utilizat la titrare.

Reactivi

- Acid azotic 0,1N

- Hidroxid de sodiu 0,1 N
- Roșu de fenol 0,04 g% in alcool de 600C
Proba

- Ser nehemolizat
- Plasma
Mod de lucru

- Intr-o eprubetă se pipetează 1 ml ser nehemolizat

- 0,7 ml acid azotic
- Se adauga 4 picături indicator
3
 - Se agită 2 min.
- Se titrează cu NaOH până la apariția colorației roșu-visiniu
Calcul

[0,7 ml acid azotic – v (ml) NaOH folosiți la titrare] x 100

exprimat în mEq/l carbonat acid

Valori normale

RA = 27 mEq/l (22 – 29 mEq/l)

Variații patologice

Valori scăzute ale RA se întâlnesc în acidoze:

- Metabolice

Acidocetoze diabetice
Inaniție
Deshidratări produse de vărsături, transpirații
Diaree
Insuficiență renală
Fistule intestinale

- Respiratorii

Depresia centrului respirator datorat encefalitelor, intoxicație cu morfină

Emfizem
Bronhopneumonii
Insuficiență cardiacă
Astm

Valori crescute ale RA se întâlnesc în alcaloze

- Metabolice

Stenoză pilorică
Ingestie de alcali

- Respiratorii

Hiperexcitabilitate a centrului respirator cu hiperventilație provocat de leziuni nervoase,

isterie, anxietate, febră.

Obs.

Sticlăria trebuie să fie foarte curată pentru a nu produce erori datorate stării echipamentelor
cu care se lucrează. Toți reactivii se prepară cu apă bidistilată. Se verifică exactitatea
soluțiilor astfel încât la 1 ml acid azotic să corespundă 1 ml de NaOH.