Terapia prin Dans

Silvășan Teodora*

Cuvinte cheie:
 Dans - s. n. 1. Ansamblu de mișcări ritmate, variate ale corpului omenesc,
executate în ritmul unei melodii, de diferite tipuri.

 Psihoterapia de expresie -
 Inhibiții - Proces fundamental al activității nervoase, opus excitației, care se
manifestă prin diminuarea, frânarea sau suprimarea efectelor excitației.

Rezumat: Dansul face parte din psihoterapia de expresie corporală dansul

constituie şi o formă de afirmare şi actualizare a eu-lui biologic şi psihologic,
reduce inhibiţia şi generează sentimentul de libertate antrenând întregul
organism din punct de vedere fizic şi psihic. Dansul reeducă comportamentul
general (prin ritmicitate şi coordonare), uşurează comunicarea (mai ales dansul
în cuplu).

Summary: Dance therapy is a form of psychotherapy that uses dance

movement to achieve beneficial and curative effects both on the body and at
the mental and emotional level. Dance therapy is based on the principle
that dance expresses an individual's personality. In other words, body
posture and the way people move are clues to what they feel and live, and
in the dance they express some very intense emotions that they are
sometimes not even aware of

* Studentă la Universitatea 1 Decembrie 1918, din Alba

Iulia, Facultatea de Drept si Stiinte Sociale, specializarea
Terapie Ocupationala, Anul III

1
 Dansul face parte din psihoterapia de expresie corporală şi ca formă de
afirmare, constituie „jocul” de bază al adolescenţilor şi tinerilor, fiind cea mai
complexă formă de comunicare prin mişcare (C-tin. Păunescu, I. Muşu, 1990).
În acelaşi timp, dansul constituie şi o formă de afirmare şi actualizare a
eu-lui biologic şi psihologic, reduce inhibiţia şi generează sentimentul de
libertate antrenând întregul organism din punct de vedere fizic şi psihic. Dansul
reeducă comportamentul general (prin ritmicitate şi coordonare), uşurează
comunicarea (mai ales dansul în cuplu).

Ca activitate socio-psihoterapeutică foloseşte tangourile şi valsurile, muzica de

dans modernă şi chiar şi cea populară în funcţie de solicitări. Cercetările au
arătat că în carul spitalelor se întâmplă adevărate minuni de recuperare
locomotorie şi comunicare atunci când atracţia faţă de sexul opus se combină cu
plăcerea muzicii şi a ritmului (Al. Popescu, 1994).
Dansul în cuplu generează şi dezvoltă o gamă largă de sentimente
(prietenia amoroasă, dragostea, respectul, autovalorizarea, schimbarea imaginii
de sine, perceperea celuilalt etc.) care umanizează şi socializează individul.
Prin dans se induce şi o stare de echilibru a personalităţii individului prin
descărcarea refulărilor provenite din inhibiţiile social-morale, dar organizarea

2
dansterapiei impune o atentă alegere a eşantioanelor (grupurilor) de subiecţi
(pacienţi) puşi în relaţie (C-tin. Păunescu, I. Muşu, 1990)

Terapia prin dans este o formă de psihoterapie care utilizează mișcarea prin dans pentru a
obține efecte benefice și curative atât asupra corpului, cât și la nivel mental și emoțional.
Terapia prin dans se bazează pe principiul conform căruia dansul exprimă personalitatea unui
individ. Cu alte cuvinte postura corporală și modul în care oamenii se mișcă sunt indicii
pentru ceea ce aceștia simt și trăiesc, iar în cadrul dansului aceștia exprimă niște emoții foarte
intense, de care uneori nici nu sunt conștienți.
Terapia prin dans are practic trei componente importane: dansul, mișcarea fizică și
creativitatea, toate aceste trei elemente fiind menite să producă modificări favorabile la nivel
fizic, emoțional, cognitiv și social.

Terapia prin dans este în general folosită în cazul persoanelor cu dificultăți de comunicare
(pentru că le ajută să se exprime într-o manieră non-verbală), persoanelor care doresc să-și
îmbunătățească percepția corporală (cele care nu sunt mulțumite de greutatea lor corporală,
persoanele care au suferit de amputări și doresc o adaptare la noua schemă corporală etc) sau
celor care doresc să dobândească un control mai bun asupra corpului și al mișcărilor. Terapia
prin dans are o istorie relativ tânără.

Dacă prima dată a fost utilizată în secolul al XIX-lea, în cadrul Marii Britanii, popularitatea sa
a crescut abia după anii 1940, când a început să fie utilizată în SUA. Chiar dacă dansul este o
formă de exprimare pe care oamenii au utilizat-o din cele mai vechi timpuri, putând fi încă
observată în cadrul unor triburi din zilele noastre ca formă de socializare, dansul ca terapie a
fost instituit atunci când o profesoară de dans din SUA, Marian Chance, a observat că unii
dintre elevii săi erau mult mai interesați de emoțiile pe care le experimentau în cadrul dansului
decât de partea tehnica a dansului. Acela a fost momentul în care a început să pună accent mai
mult pe exprimarea liberă a emoțiilor decât pe tehnicile de dans.

Medicii au început să îndrume pacienți care aveau dificultăți de mișcare, dificultăți de

relaționare sau cu tulburări psihice către această profesoară, care a încercat să-i ajute prin
intermediul dansului. Lucrând îndeaproape cu o echipă medicală, aceasta a pus bazele terapiei
prin dans, adresându-se atât persoanelor cu problemele menționate mai sus, dar și celor care
doreau pur și simplu să se simtă mai confortabil cu sine și cu corpul lor.

Terapia prin dans se poate realiza fie individual, fie în cadrul unui grup. În ambele situații,
terapia presupune patru etape prin care pacientul trebuie să treacă pentru a putea obține efecte
benefice în urma dansului.

 Pregătirea - presupune pregătirea fizică a corpului prin exerciții și mișcări specifice și

totodată crearea unui mediu confortabil și sigur
 Incubația - constă într-o fază de relaxare, în cadrul căreia pacientul are posibilitatea
(și este încurajat) să renunțe la controlul conștient și să își exprime liber sentimentele
și emoțiile prin intermediul dansului. În acest stadiu se consideră că mișcarea devine
simbolică pentru ceea ce trăiește pacientul.

3
  Iluminarea - este etapa în care pacientul face legătura între mișcările simbolice de
dans realizate în etapa anterioară cu posibilele înțelesuri pe care acestea le-ar putea
avea, ajutat fiind în acest demers de către terapeut.
 Evaluarea - are loc la finalul ședinței de terapie și constă în evaluarea progresului
înregistrat de pacient.

În cadrul primei ședințe de terapie are loc o discuție între pacient și terapeut în care sunt
discutate motivația persoanei de a apela la terapie, nevoile sale și care sunt obiectivele pe care
dorește să le atingă cu ajutorul terapiei.

În următoarele ședințe pacientul este încurajat să se miște și să danseze liber sub

supravegherea terapeutului, care va încuraja pacientul să exprime prin dans emoțiile și
sentimentele pe care le trăiește, dar va și imita unele mișcări ale acestuia, în încercarea de a-i
fi ca o „oglindă”, astfel încât să-l „reflecte”, să-i sugereze într-un mod empatic că este înțeles
și acceptat.În cadrul terapiei sunt luate în considerare și analizate și alte aspecte adiacente
(altele decât mișcarea propriu-zisă) care ar putea oferi indicii despre starea interioară a
individului, aspecte care țin de tonalitatea vocii, expresivitatea chipului, privirea, modul în
care se mișcă etc.

Argumente pro și contra

Argumente pro

 Terapia prin dans propune o abordare holistică asupra vindecării, pentru că se

adresează atât corpului, cât și stării mentale și emoționale a persoanei.
 Pentru că presupune activitate fizică, terapia prin dans ajută la eliberarea endorfinelor
în creier, care favorizează inducerea unei stări de bine. De asemenea, efectele pozitive
se resimt la nivelul mai multor sisteme: respirator, circulator, musculo-scheletal.
 Deși unii critici consideră că dansul este similar cu exercițiile fizice în ceea ce privește
efectul la nivel fizic și psihic, un studiu a arătat că dansul este mult mai puternic în
îmbunătățirea stării de spirit și reducerea anxietății decât alte forme de terapie,
activități sau exerciții. Participanți care sufereau de tulburări de anxietate au fost
împărțiți în patru grupuri: un grup a practicat dans modern, al doilea grup a realizat
exerciții fizice, al treilea grup a ascultat muzică, iar al patrulea a realizat exerciții de
matematică. Rezultatele au arătat că anxietatea a scăzut doar în grupul care a dansat.
 Terapia prin dans ajută la exprimarea acelor persoane pentru care comunicarea verbală
poate pune probleme: copiii, persoanele care suferă de depresie, autiștii, etc. De
asemenea, poate fi utilă și atunci când unele sentimente sau trăiri nu pot fi exprimate
verbal: frustrare, furie, durerea pierderii unei persoane apropiate etc.
 Terapia prin dans nu implică efecte adverse, cu condiția ca mișcarea fizică să se
realizeze la indicația și sub supravegherea terapeutului, care trebuie să cunoască
dinainte istoricul medical al pacientului și eventualele contraindicații pentru mișcare
(diverse afecțiuni în care mișcarea nu este indicată).
 Terapia prin dans nu se adresează doar celor care știu să danseze, ci și celor care sunt
mai puțin îndemânatici și flexibili, pentru că scopul nu este ca aceștia să devină experți
în dans, ci pur și simplu să treacă peste barierele puse de comunicarea deficitară sau de
sentimentele și situațiile negative pe care le experimentează, pentru a se putea exprima
liber.

4
  În cazurile când este practicată în cadrul unui grup, terapia prin dans are rolul de a crea
sau întări interacțiunile dintre membrii acestuia. Scanarea MRI a arătat că zonele
creierului care sunt activate în timpul dansului la dansatori sunt similare cu ale celor
care doar îi privesc pe aceștia, ceea ce constituie o explicație pentru îmbunătățirea
stării de spirit în timpul dansului.

Ce arată studiile ?
Terapia prin dans nu a beneficiat de un studiu intens, pentru a se vedea în ce măsură efectele
benefice susținute de terapeuți sunt într-adevăr valide și așa-zisele rezultate pozitive sunt într-
adevăr datorate dansului. Cele mai multe date au fost strânse în urma studiilor de caz și a
rezultatelor raportate de terapeuți, însă pentru ca acestea să fie unanim acceptate și
recunoscute este nevoie de teste clinice bine realizate din punct de vedere metodologic.

Iată în continuare câteva studii și analize ale unor cercetări realizate până acum:

Într-un studiu realizat asupra unor femei care s-au vindecat de cancer la sân și care au urmat
ședințe de terapie prin dans s-a observat faptul că articulațiile umerilor au căpătat o mai mare
mobilitate, iar la nivel psihic percepția corporală s-a îmbunătățit semnificativ, comparativ cu
persoanele care nu urmaseră terapia prin dans.

Într-o meta-analiză a studiilor care au folosit terapia prin dans ca tratament (principal sau
adjuvant) a diferitor afecțiuni, s-a ajuns la concluzia că terapia prin dans ar putea prezenta
potențial terapeutic, însă rezultatele studiilor nu au fost obținute prin metode experimentale
riguroase. De aceea, oamenii de știință recomandă atât realizarea mai multor teste clinice
pentru validarea rezultatelor, dar și o precauție a celor care realizează această formă de terapie
și a celor care se îndreaptă către ea. (4)

Institutul Cochrane a realizat o analiză a studiilor care au vizat terapia prin dans în cazul
bolnavilor de schizofrenie, însă din șase astfel de cercetări, doar una a fost considerata a fi
validă din punct de vedere al metodologiei utilizate. Acesta a împărțit participanții în două
grupuri: unul a urmat terapie prin dans timp de zece săptămâni, celălalt nu. Rezultatele au
arătat o îmbunătățire la nivelul stării mentale în cadrul grupului care a beneficiat de terapia
prin dans. Cu toate acestea, până la finalizarea studiului o parte dintre participanți au fost
pierduți (au renunțat, nu au mai fost interesați etc), de aceea nici pe aceste rezultate nu se
poate pune mare preț, necesitatea unor studii suplimentare fiind imperioasă. (13)

5
Un alt studiu clinic, realizat în Germania, și-a propus evaluarea terapiei prin dans în ceea ce
privește îmbunătățirea calității vieții. Participanții erau persoane care se confruntau cu stres la
locul de muncă, anxietate înainte de examene, stres legat de relațiile interpersonale sau
cauzate de anumite evenimente și situații din viața lor (relocare, divort, pierderea unei
persoane dragi etc.). Rezultatele au arătat că atât pe termen scurt, cât ți pe termen lung s-au
obținut îmbunătățiri la nivelul relațiilor sociale, sănătății fizice și calității vieții în general în
cazul celor care au avut parte de terapie prin dans. (3)

Bibliografie:
Bercan, E., - ”1001 de jocuri pentru copii”, Editura Sport- Turism, Bucureşti
1979
Muşu, I., “Terapia educaţională complexă şi integrată”, Editura PRO
HUMANITATE, 1997
Păunescu, C.,“Psihoterapia educaţionalăa persoanelor cu disfuncţii intelective”,
Editura All, Bucureşti 1999 ƒ
Popescu, E., “Activităţi de joc şi recreativ-distractive”, Editura Pro Didactica,
Bucureşti 1994
Popovici, D., ” Terapia ocupationala pentru persoanele cu deficiente”, Editura
Muntenia, Constanta, 2000
http:dexonline.ro
http://www.psychologies.ro/cunoaste-te/dezvoltare-personala-cunoaste-te-
2/terapia-prin-dans-501729/2
http://psihoterapieintegrativadiana.blogspot.ro/2013/02/dans-terapia-sau-terapia-
prin-dans-si.html
http://www.romedic.ro/terapia-prin-dans-0C721