Comicul este o categorie estetică având drept efect râsul, determinat de contrastul dintre aparență și

esența naturii personajelor și manifestat prin mijloace specifice de realizare. Opera Chirița în
provinție de Vasile Alecsandri este o comedie de moravuri, cu rol satirizator, în care se întrunesc
toate tipurile de comic.

În ceea ce privește comicul de situație, piesa abundă de situații comice. De exemplu, vinderea
curcanului ca peșcheș de 57 de ori, deghizarea lui Leonaș în ofițer și actriță (tehnica qui-pro-quo) ori
episodul în care Ion aduce un răvaș de la Bârzoi iar Chirița, deși nerăbdătoare să afle vestea, îi cere
slugii să i-l înmâneze așa cum cere eticheta, cu șervet și farfurie. Ion se conformează, așezând răvașul
pe talger și șervetul peste el.

Comicul de caracter este, de asemenea, sugestiv reprezentat. Chirița și Bârzoi întruchipează, într-o
manieră caricaturală, două tendințe contrare, anume cea inovatoare și cea conservatoare.
Protagonista piesei reprezintă parvenitismul și snobismul boierului de țară, nemulțumit de condiția
sa. Totuși, ea are meritul de a susține progresul social, propunând celor apropiați un nou mod de
viață. Soțul său, deși se opune cu vehemență schimbărilor, vociferând mereu, se conformează pentru
a face pe plac soției. Mezinul familiei, tânărul Guliță, întruchipează tipul răsfățatului și al prost-
crescutului, căruia cu toții se străduiesc să-i facă pe plac.

În ceea ce privește limbajul, comicul este savuros: se remarcă o notă pregnantă regional
moldovenească (șî, țâne, cumnățâco, nineacă, litopisățu), dar și amestecul comic de cuvinte
românești și franțuzești (ils sont de minune, c est qu il est tres…zburdatic). Totodată, se remarcă
decalcurile frazeologice ale Chiriței (boire un cigare, tambour d instruction, fleurs de coucou, parlera
comme l eau), dar și cuvintele franțuzești inexistente ale lui Guliță (fripturision, furculison,
învârtision).

În operă este prezent și comicul de nume; la Bârzoi, numele este antitetic față de comportamentul
personajului, aflat sub papucul soției. Guliță sugerează, prin sufixul diminutival, retardul, iar Șarlă,
varianta neaoșă a lui Charles, duce cu gândul la șarlatanie, pe care o practică atunci când pretinde că
îl învață franceza pe băiat.

Comicul de intenție se realizează prin contrastul esență-aparență, întrucât intenția dramaturgului nu

este numai aceea de a prezenta întâmplări comice, ci și de a moraliza și satiriza anumite defecte
umane precum incultura sau snobismul. Aceasta se realizează și prin comicul de moravuri,
dramaturgul ironizând aceste defecte prin intermediul cuplului Leonaș-Luluța, cuplu care susține
ideile progresiste și naționaliste (căsătoria bazată pe dragoste, iar nu pe motive financiare,
onestitatea).

În concluzie, prezența comicului în opera Chirița în provinție este evidentă, manifestându-se sub
toate formele: situație, caracter, limbaj, intenție, moravuri.