Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Infarctul Miocardic Final
Infarctul Miocardic Final
1. Definitie
1.A Infarctul miocardic acut (IMA) se caracterizeaza prin necroza miocardica ( pe o
suprafata mai mult sau mai putin extinsa ) determinata de o obstructie coronariana prin
tromboza.(Titirca)
1.B. Infarctul miocardic acut (IMA)este un sindrom clinic provocat de necroza ischemica a
unei portiuni din miocardic, determinata de obstruarea brusca a unei artere coronare.
( Borundel)
2.Culegere de date
a.Circumstante de aparitie:
Cauza determinanta: ateroscleroza coronariana.
Factori declansatori si de risc: infectii acute ale tractului respirator, interventii chirurgicale
ca disectiile coronariene pentru angioplastie coronariana, folosirea de contraceptive asociate
cu consumul de alcool, droguri, mese copioase, efort fizic intens, expunere la frig, stres
psihosocial, anxietate, tensiune nervoasa, factori meteorologici, soc hipovolemic,
dislipidemii, consumul in exces de alcool, tutun, obezitate, sedentarism, diabet zaharat ,
HTA, stenoza congenitala coronariana, leziuni valvulare, factorul genetic.
1
- socul „inexplicabil”, edemul pulmonar, insuficienta cardiaca rapid progresiva,
tulburari de ritm- atrag atentia asupra unui infarct miocardic acut chiar in absenta
durerii;
- debutul atipic este frecvent indeosebi la varstnici;
- debutul nedureros insotit de semnele si simptomele enumerate mai sus, poate
duce la deces.
c. Examinari complementare:
- electrocardiograma,
- examinari de laborator: sange: VSH (crescuta), fibrinogen (crescut), TGO (crescuta),
hemoleucograma( arata leucocitoza), CPK- creatinfosfokinaza (crescuta), LDH-
lactodehidrogenaza, M.B.(= mioglobina plasmatica), glicemie ( crescuta),PCR(= proteina C
reactiva).
- radiografie toracica,
- ecografie,
- coronarografie/ angiografie;
- RMN- rezonanata magnetica nucleara;
- ventriculografie radioizotopica;
- cateterism cardiac.
3.Probleme de dependenta si sursa de dificultate:
- disconfort legat de durere;
- anxietate legata de senzatia mortii iminente;
- scaderea debitului cardiac legata de obstructia coronariana;
- alterarea perfuziei tisulare legata de prezenta zonelor de necroza;
- deficit de autoingrijire legat de intoleranta la efort;
- potential de alterare a nutritiei prin deficit legat de greturi, varsaturi;
- potential de complicatii.
4. Obiectivele de ingrijire
Vizeaza:
- calmarea durerii,
- combaterea anxietatii,
- mentinerea unei circulatii optime,
- prevenirea complicatiilor imediate si tardive ( retrombozarea, etc),
- limitarea extinderii necrozei,
- satisfacerea nevoilor fundamentale;
- recuperare socio-profesionala.
5. Intervenţiile asistentei medicale:
Ingrijirea acestor categorii de bolnavi constituie o urgenta medicala.
→ Conduita de urgenţă
In faza de prespitalizare (intervalul de la debutul infarctului miocardic si pana la momentul
sosirii bolnavului in spital):
1. Prevenirea morţii subite:
- aşezarea bolnavului în decubit dorsal;
- interzicerea oricărei mişcări;
- psihoterapie.
2. Preintampinarea altor complicaţii:
- administrarea medicatiei indicate de medic;
- monitorizarea functiilor vitale;
- menţinerea permeabilităţii căilor aeriene;
2
- oxigenoterapie.
3. Scurtarea timpului până la internarea în spital: transportul de urgenţă într-o unitate
spitalicească cu autosanitare (dotate cu aparatură de monitorizare, defibrilare şi reanimare),
obligatoriu cu targa si insotite de cadre medicale.
Bolnavii cu infarct miocardic sunt internaţi de urgenţă în secţiile de terapie coronariană a
secţiei de cardiologie care este organizată pentru urgenţele cardio-vasculare şi reanimare.
Secţiile de terapie coronariană sunt dotate cu personal medical calificat în asemenea
urgenţe precum şi cu aparatura de specialitate.
3
→ Constipaţia se combate prin regim alimentar specific, lichide administrate fractionat,
laxative numai la indicatia medicului sau clisme uleioase.
→ Diureza şi scaunul se notează în foaia de temperatură.
10. Igiena bolnavului:
→ Baie generală sau parţială la pat până la mobilizarea bolnavului – fără a-l obosi şi fără a-l
ridica.
11. Mobilizarea bolnavului:
→ Repausul absolut la pat: in primele 48 de ore- repaus total, apoi se permit miscari active a
membrelor superioare si amplitudine redusa a membrelor inferioare, nefiind permisa
mobilizarea toracelui pentru schimbarea pozitiilor de decubit fara ajutor si supraveghere
medicala in acesta perioada; la sfarsitul primei saptamani miscarile active cresc in intensitate
in funcţie de evoluţia bolii.
→ Durata imobilizării este stabilită de medic.
→ Dacă bolnavul nu are dureri, febră sau alte complicaţii, începând chiar din primele zile se
pot face mişcări pasive ale degetelor de la mâini şi de la picioare.
→ Treptat se permite schimbarea poziţiei în pat, mişcări active ale membrelor.
→ Mobilizarea se face progresiv – şezut în pat, la marginea patului, aşezarea în fotoliu,
ridicarea în picioare – sub control pulsului şi al tensiunii arteriale, primii paşi numai în
prezenţa medicului.
12. Crearea unui mediu psihologic favorabil:
→ Se vor evita discuţiile cu voce tare, chemările la telefon.
→ Nu se va permite vizitarea în grup.
→ Se evită vizitele lungi.
→ Nu se comunică veşti neplăcute.
→ Se va facilita contactul cu bolnavii reabilitaţi, cu efect psihic bun.
13. Educaţia sanitară:
→ Se instruieşte bolnavul privind modul de administrare a medicamentelor, semnele
supradozajului digitalic.
→ Se recomandă controlul periodic.
→ Se va incerca sa se restabileasca increderea in sine si capacitatea de munca anterioara
imbolnavirii.
→ Se interzice fumatul.
→ Se recomandă un regim de viaţă ordonat, raţional.
→ Se insista asupra respectarii regimului alimentar.
Bibliografie:
Ingrijiri speciale acordate pacientilor de catre asistenti medicali, L Titirca, Editura Viata
Medicala Romanesca, pag 53-54);
Urgente medico-chirurgicale, L. Titirca, Editura medicala, pag 42-47).
Urgente medicale , F. Chiru, A Chiru, C. Marcian, E.Iancu, Editura RCR Editorial , 2012,
pag 102-112.
Borundel C., „Manual de medicină internă pentru cadre medii”, Editura All, Bucureşti, 2011, pag.
387- 390.