CIROZA HEPATICA

Orbu Vasile
Gr 210
 FICATUL

Ficatul este unul dintre cele mai mari organe ale corpului uman.
Acesta are o textură poroasă, fină și este de culoare roșu-închis.  La un
adult sănătos, ficatul cântărește, în medie, aproximativ 1,5 kg fiind cel
mai greu organ al corpului uman și măsoară cca. 15 cm. Este situat în
partea dreaptă a abdomenului, sub diafragmă, fiind alcătuit din doi lobi
inegali, lobul drept și lobul stâng. Lobul drept este de aproximativ 6 ori
mai mare decât cel stâng și prezintă atasați 2 lobuli mai mici numiți
cuadrat și caudat.
 FUNCȚIILE FICATULUI

• Se consideră că ficatul este cea mai complexă uzină a

organismului, ficatul uman având peste 500 de funcții,
indispensabile vieții normale. Aceste funcții sunt atât de
complexe, încât nu există o mașină care să poată înlocui ficatul, în
primul rând datorită numeroaselor funcții de sinteză a unor
substanțe indispensabile vieții, și apoi datorită rolului său de
detoxifiere.
Ficatul are un rol esențial în metabolismul:

• glucidelor: acestea sunt transformate la nivel hepatic în glicogen – metoda

de depozitare a glucidelor
• proteinelor: ficatul realizează sinteza tuturor proteinelor, cu excepţia
imunoglobulinelor
• lipidelor: metabolismul lipidic are loc la nivelul ficatului
 Funcția secretorie și excretorie

Produsul de secreție al ficatului este bila, un lichid de culoare galben-verzuie,

cu gust amar și caracter alcalin.
Aceasta este depozitată în vezica biliară, de unde va fi eliminată în timpul
digestiei pentru a emulsiona grăsimile.
Pe lângă bilă, ficatul mai elimină colesterol.
 Funcția de stocare
Ficatul îndeplinește funcția de stocare a substanțelor absorbite la nivel
intestinal, dintre care  fierul, numeroase vitamine (vitamina A, D, K și B12),
precum și o serie de microelemente esențiale.
Datorită volumului său mare, ficatul poate acționa ca un rezervor de sânge,
fiind capabil să înmagazineze până la 1,5l de sânge.
 Fucția de filtrare

• Ficatul filtrează și purifică sângele cu ajutorul celulelor

Kupffer. Acestea au rolul de a neutraliza orice particulă străină
care ajunge din intestin în sânge (bacterii).
 CIROZA HEPATICĂ

Ciroza hepatică este o maladie cronică a ficatului caracterizată de o

diminuare progresivă a masei lui funcționale rezultând atât din diminunarea
cantității de hepatocite, cât și din distrugerea arhitecturii specifice a organului.
Din punct de vedere anatomic ciroza hepatică este caracterizată prin necroza
progresivă a țesutul sănătos, acesta fiind înlocuit cu țesut fibros, care este lipsit
de activitate funcțională.
 CAUZELE
Ciroza este provocată de boli cronice (pe termen lung) ale ficatului care lezeaza/deterioreaza
tesutul hepatic. Pot trece multi ani pana cand deteriorarea hepatica sa determine ciroza. Cele
mai frecvente cauze sunt:
• Alcoolismul cronic. Este una dintre cauzele principale ale cirozei hepatice. Consumul
abuziv de alcool poate provoca inflamatia ficatului, care, in timp, poate duce la ciroza.
Cantitatea de alcool care provoaca ciroza este diferita de la o persoana la alta dar
aproximativ constitue consumul de 50 mll de alcool pur pe zi timp de 10ani.
• Hepatita virala cronica. Hepatita C cronica este o alta cauza frecventa a cirozei hepatice.
Hepatita C duce la inflamarea ficatului, care, in timp, determina ciroza. Aproximativ 1 din 4
persoane cu hepatita C cronica dezvolta ciroza. Hepatita B cronica si hepatita D pot, de
asemenea, sa determine ciroza. La nivel mondial, hepatitele tip B si C constituie cele mai
frecvente cauze ale cirozei.
• Steatohepatita nonalcoolica. Acumularea de grasimi la nivelul ficatului, care nu este
provocata de consumul de alcool, este numita boala ficatului gras nonalcoolic, poate provoca
inflamatia ficatului si poate duce la ciroza. Persoanele cu această afecțiune au adeseori alte
probleme de sanatate, precum diabet, obezitate, colesterol marit, malnutritie proteica si
obiceiuri alimentare nesanatoase.
• Bolile genetice. Anumite boli genetice mostenite pot determina ciroza. Acestea sunt boli
care interfereaza cu metabolismul diferitelor substante produse de ficat. Dintre acestea: boala
Wilson, hemocromatoza, bolile depozitelor de glicogen, deficitul de alfa-1 antitripsina.
Alte cauze posibile :
• Expunerea la anumite substante hepatotoxice.
• Boli autoimune
• Infectiile pe termen lung cu diferite bacterii sau paraziti
 FACTORI DE RISC

• Consumul crescut de alcool

• Excesul ponderal si obezitatea
• Comportamente care expun la infectii cu viruși hepati: folosirea la comun a
acelor si contactele sexuale neprotejate cresc riscul de hepatita B si C,
infectii care pot conduce in timp catre ciroza hepatica.
 SIMPTOME

Ciroza este adeseori asimptomatica pana cand deteriorarea hepatica este extinsa. Statisticile arata ca o
treime dintre pacienti nu dezvolta simptome. Cand semnele si simptomele apar, acestea nu sunt specific
acestei afectiuni. Printre simptomele care pot să apară se numară:

• Lipsa poftei de mancare

• Oboseală

• Greață

• Pierdere in greutate sau crestere brusca in greutate

• Diaree

• Varsaturi

• Febra

• Icter

• Prezenta sangelui in scaun

• Urina de culoare mai inchisa: portocalie sau maronie

 COMPLICAȚII

Complicatii asociate cu circulatia sanguina:

• Hipertensiune portala (hipertensiune in venele care alimenteaza ficatul) este una dintre cele
mai frecvente manifestari tardive ale bolii.
• Edem (umflarea picioarelor) si ascita (umflarea abdomenului).
• Encefalopatie hepatica. In cadrul acestei afectiuni, toxinele se acumuleaza in fluxul sanguin
deoarece ficatul fibrozat nu le poate indeparta din organism. 
• Hemoragie. Hipertensiunea portala determina sangele sa fie redirectionat catre vene mai
mici, acestea marindu-se si devenind varice. 
Alte complicatii:
• Infectii frecvente
• Malnutritie
• Risc crescut de cancer hepatic
• Menopauza prematură
• Diabetul
 DIAGNOSTIC

• Persoanele cu ciroza in stadiu incipient nu au de obicei simptome. Adeseori,

boala este descoperita in urma unui set de analize de sange de rutina sau in
urma unei ecografii abdominale efectuate pentru alte probleme. Pentru a
stabili diagnosticul, medicul realizeaza un examen fizic si recomanda analize
de sange si o serie de investigatii.
 ANALIZE DE SANGE:
• TGO (AST -aspartataminotransferaza): Este o enzima prezenta in ficat si in muschi.

• ALP (fosfataza alcalina): Este o enzima prezenta in ficat, oase, rinichi si sistemul digestiv.

• Globulinele: Sunt proteinele pe care ficatul le foloseste pentru a combate infectia si trombii.

• Albumina: Este o proteina produsa de ficat; aceasta transporta hormonii si vitaminele in organism.

• Protrombina: Este o proteina produsa de ficat care contribuie la coagularea sangelui (testul timpul de protrombina
masoara cat timp ii ia sangelui sa se coaguleze).

• Bilirubina: Este pigmentul galben produs  cand celulele rosii se sparg.

• Teste pentru evaluarea functiei renale. Este verificata creatinina, deoarece functia renala este afectata in stadiile
avansate ale cirozei (ciroza decompensata)

• Teste pentru determinarea infectiilor virale – de exemplu pentru hepatitele B si C. Este analizat sangele pentru
depistarea virusurilor hepatice.

• Teste pentru determinarea hemocromatozei – se determina nivelul de fier seric

• Teste pentru determinarea deficientelor de coagulare. Este testata capacitatea sangelui de a se coagula.

INVESTIGATII IMAGISTICE:
• Elastografia prin rezonanta magnetica sau elastografia tranzitorie . Aceste investigatii
imagistice neinvazive depisteaza nivelul de rigiditate a ficatului si pot exclude necesitatea
efectuarii unei biopsii hepatice.
• Alte teste imagistice. Rezonanta magnetica nucleara tomografia computerizata si ecografia
abdominala produc imagini ale ficatului, evaluand dimensiunile ficatului, circulatia sangvina la
nivelkul ficatului, prezenta tumorilor.
• Biopsia hepatica. – nu este obligatoriu necesara pentru a diagnostica ciroza. Medicul insa o poate
recomanda pentru a observa severitatea, extinderea si cauza deteriorarii hepatice. De exemplu,
daca o ciroza foarte decompensata este suspicionata clinic, iar testele imagistice sunt
neconcludente, este efectuata biopsia pentru a confirma diagnosticul. Gradul de sensibilitate al
biopsiei hepatice ajunge la 100%, fiind o investigatie de certitudine.
• Interventie chirurgicala. In anumite cazuri, ciroza este diagnosticata in cadrul interventiei
chirurgicale cand medicul poate observa ficatul in totalitate. Ficatul mai poate fi observat prin
intermediul laparoscopului, un dispozitiv prevazut cu o minicamera video care este introdus in
abdomen printr-o incizie minora.
 STADIILE CIROZEI HEPATICE
Gradul de fibrozare hepatica este determinat, in urma punctiei hepatice sau a
altor investigatii, sub forma unui scor – exista mai multe metode folosite
pentru stadializarea fibrozei: Knodell, Ishak, Metavir. Conform Knodell si
Metavir, exista patru stadii de dezvoltare: F0 = fara fibroza; F1 = fibroza
portala fara septe; F2 = fibroza portala cu putine septe; F3 = numeroase septe,
fara ciroza; F4 = ciroza hepatica.
 TRATAMENT
Tratamentul cirozei depinde de cauza bolii si de cat de extinsa este
deteriorarea hepatica. Scopul tratamentului este de a incetini progresia
tesutului fibrozat si de a preveni sau trata simptomele si complicatiile cirozei.

Tratamentul pentru cauza de baza a cirozei

• Tratament pentru dependenta de alcool.
• Scadere ponderala.
• Medicamente pentru controlul hepatitei.
 CUM PUTEM PREVENI CIROZA

• De a nu consuma alcool în exces

• De a manca sănătos
• Renunțăm la fumat.
• Prevenim înbolnăvirea cu hepatită