UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

Facultatea Științe Economice

Departamentul „Finanțe și bănci”

Lucrul Individual Nr. 28 la disciplina

Monedă şi credit

Tema:​Rolul creditului în cadrul economiei de piaţă

​Elaborat:
Florea Tamara

Grupa:
BA-201

​Coordonator:
Bumbac Daniela,
​Lector univ.

Chișinău 2020

1
 Cuprins

Introducere​………………………………………………………………3
Capitolul I. Conţinutul şi funcțiile creditului​
………………………….4
I.2. ​
Rolul creditului în economia de piață………………………………...6
Capitolul II.​​STUDIU DE CAZ: Creditarea în România​……………..9
II.1.​​
Legea dării în plată………………………………………………….14
II.2.​​
Impactul legii………………………………………………………..15
II.3 Proiectul legislativ privind conversia creditelor……………………..16
Capitolul III. Rolul creditului bancar în economia de tranziţie​
……...17
Concluzie​………………………………………………………………....19
Bibliografie​……………………………………………………………….21

2
 Introducere

Unul din sectoarele care pot avea un rol hotărâtor în creşterea economică a
unei ţări este sectorul bancar. O bancă poate fi definită că o instituţie care
mobilizează mijloace băneşti temporar disponibile, finanţează şi creditează
persoanele fizice şi juridice, organizează şi efectuează decontările şi plăţile în cadrul
economiei naţionale şi în relaţiile cu celelalte state, în scopul de a obţine profit.

În economia de piaţă, creditul are un rol deosebit. Creditul este unul din motoarele
principale ale întregului angrenaj economico-social. Utilizarea raţională a creditului
sporeşte puterea productivă a capitalului şi asigură un volum mare de produse.
Creditul a apărut pe baza dezvoltării producţiei de mărfuri, corelat cu dezvoltarea
schimbului (vânzare pe credit).
Motivul pentru care am ales această temă, „Rolul creditului în cadrul economiei de
piaţă”, este acela că au avut loc schimbări importante în ceea ce priveşte evoluţia
standardelor şi termenilor de creditare, cu influenţe directe asupra economiei, de
asemenea au avut loc schimbări în destinaţia creditului, în sensul că a sporit ponderea
celor speculative şi cele destinate satisfacerii nevoilor statului, se produc schimbări
frecvente ale nivelului dobânzii, cu scopul de a favoriza sau a limita dimensiunile
creditului.

3
 Capitolul I.​​
Conţinutul şi funcţiile creditului

Pentru definirea creditului, este necesară prezentarea a trei opinii care s-au
conturat cu privire la acest concept, respectiv:
• creditul ca încredere;
• creditul ca expresie a relaţiilor de redistribuire;
• creditul ca formă a relaţiilor de schimb.
Creditul ca încredere:​este o concepţie care plasează la baza relaţiilor de credit ideea
de încredere, de unde rezultă caracterul subiectiv al acestora. Considerarea creditului
ca încredere se fundamentează pe definiţiile date acestui concept. Termenul credit îşi
are originea în cuvintele latine „creditum”, „de credere” care desemnează încrederea în
ceva sau cineva. În practică, această încredere se concretizează în relaţiile dintre
creditor şi debitor, în sensul că cel din urmă trebuie să prezinte o anumită bonitate,
astfel încât să genereze încredere din partea creditorului.
Creditul ca expresie a relaţiilor de schimb,​reprezintă „un acord prin care anumite
bunuri, servicii sau o cantitate de monedă sunt cedate în schimbul unei promisiuni de
plată viitoare”. Unei asemenea abordări a creditului, îi sunt aduse contraargumente
dintre care cel mai puternic, acela potrivit căruia creditul nu este o formă a schimbului,
nici din punct de vedere al scopului şi nici al conţinutului material al valorii.
Creditul ca expresie a relaţiilor de redistribuire​reprezintă o abordare care porneşte
de la conţinutul economic specific al creditului, respectiv transferul unei părţi din
produsul social dela unii din participanţii la circuitul economic către alţi participanţi la
acest circuit. Spre deosebire de alte forme ale relaţiilor de redistribuire a veniturilor, ca
de exemplu impozitele şi taxele, care au caracter definitiv, creditul este o formă
particulară a acestor relaţii, prin caracterul temporar al transferului din economie.
Definirea completă a creditului poate fi realizată prin luarea în considerare şi corelarea
acestor trei abordări, ceea ce poate duce la următoarea formulare: Creditul reprezintă o
categorie economică, ce exprimă relaţii de repartiţie a unei părţi din PIB sau din
venitul naţional, prin care se mobilizează şi se distribuie disponibilităţile din economie
şi se creează noi mijloace de plată, în scopul satisfacerii unor nevoi de capital şi al
realizării unor obiective ale politicii economice. În esenţă, creditul reprezintă schimbul
unei valori monetare actuale contra unei valori monetare viitoare. Conţinutul şi
semnificaţia acestui concept rezultă şi din funcţiile care sunt atribuite creditului, şi
care în funcţie de opiniile care s-au conturat, pot fi grupate astfel: a) o primă grupă de
opinii abordează funcţiile creditului în acelaşi mod ca şi funcțiile finanțelor, respectiv
funcţiile de repartiţie şi control. ​Potrivit acestei idei, relaţiile de credit fac parte din
relaţiile financiare în sens larg;
b) o a doua grupă de opinii consideră trei funcţii caracteristice ale creditului (cele două
precedente) plus funcţia de emisiune; c) a treia grupă analizează funcţiile creditului ca:
funcţie de mobilizare şi funcţie de redistribuire;
  
 

4
Avantajele creditului sunt evidențiate prin funcțiile sale:

Funcția distributivă - constă în mobilizarea resurselor bănești disponibile la un

moment dat în economie și redistribuirea lor prin acordarea de împrumuturi spre
anumite ramuri, sectoare de activitate care au nevoie de fonduri de finanțare.

Tot prin funcția distributivă, creditul participă la concentrarea capitalului și dirijarea

acestuia spre acțiuni de mare anvergură, profitabile întregii societăți.

Funcția de transformare a economiilor în investiții - contribuie la realizarea

echilibrului macroeconomic conform ecuației E = I, unde E = economii iar I = investiții.
Creditul este cel care pune la dispoziția întreprinzătorului capitalul necesar, asigurând
transformarea economiilor, astfel inactive în investiții. Creditul devine astfel un factor
important al creșterii economice prin proliferarea firmelor de mici dimensiuni,
promotoare ale noului, ceea ce favorizează concurenta cu efectele sale pozitive asupra
echilibrului economic.

Funcția de emisiune monetară. Consolidarea ideii de credit bazat pe încredere între

participanții la actul economic a determinat crearea monedei fiduciare (cu valoare
fictiva,întemeiată pe încredere) la biletele la banca și apariția a diverse instrumente și
tehnici de plata prin care s-a realizat o importantă reducere a cheltuielilor cu circulația
monetară, asigurând o creștere a volumului și valorii tranzacțiilor economice.
Instrumente și tehnici de plată precum viramentul,cecul,trata,cambia au dus la
diminuarea numerarului din circulație și la creșterea în mari proporții a monedei
scripturale.

Funcția de asigurare a stabilității prețului ​- se realizează prin reglarea dimensiunilor

cererii și ofertei de mărfuri și servicii, creditandu-se consumul, pe de o parte și stocurile
pe de alta parte. Prin finanțarea producției și consumului, precum și prin crearea unor
instrumente și tehnici foarte flexibile, creditul a devenit o prezenta sine qua non în viață
sociala și economica din orice tara civilizata. De asemenea, prezența sistemului de
credit și a formelor sale în societățile avansate, oferă numeroase facilități, inclusiv
protecția participanților la actul economic.

Creditul are un rol deosebit și în promovarea relațiilor economice internaționale,

stimulând exporturile și importurile, asigurând o desfășurare normala, rapida și în
deplina siguranță a operațiunilor de export-import.

Trebuie avut în vedere și rolul creditului în acoperirea deficitului bugetar al statului sub
forma creditului public.

 
 
 

5
 
I​ .2. ​Rolul creditului în economia de piață

Locul pe care îl deține creditul în economie, percum și importanta să sunt date de

funcțiile pe care acesta le îndeplinește.

În primul rand, creditul are o funcție distributiva prin faptul că mobilizează resursele
bănești disponibile la un moment dat în economie (mai ales resursele provenind din
sume mici de bani de la deponenți) și le redistribuie sub forma de credite solicitanților
de fonduri bănești.

Aceste disponibilități bănești provin fie de la agenți economici care dispun de ele și
prefera să le fructifice plasandu-le sub forma depozitelor bancare, fie din economiile
populației aflate la casele de economii sau la băncile comerciale.

Prin acest proces , băncile pun la dispoziție banii necesari dezvoltării economiei în
general și, dezvoltării pe domenii de activitate sau pe ramuri , în special. Astfel , oferta
de disponibilități bănești ( surplusuri de capital de circulație aflate temporar sub forma
inactiva în conturile întreprinderilor la bănci, resursele de casa ale firmei păstrate la
banca , sume de bani reprezentând economiile populației) către diferiți întreprinzători
privați micști sau de stat , prin intermediul procesului de creditar , sporește puterea de
acțiune productiva a capitalului ,ceea ce se resfrânge asupra creșterii avuției reale a
societății.
Concentrarea capitalului prin funcția distributiva a creditului da posibilitatea unei
adaptări eficiente la cerințele interne și externe ale pieței, sporind pe aceasta baza
eficienta marginala a capitalului .
Acordând credite pe baza depozitelor , băncile pun în pericol fondurile bănești ale
clienților .Pentru a înlătura aceste riscuri, banca îi protejează pe clienții sai printr-o
analiză riguroasă a cererilor de creditare.

Dobânda practicată la aceste depozite este unul din principalele instrumente monetare
de realizare a echilibrului economic. Aceasta dobândă influențează în mod direct
cantitatea de moneda aflată în economie,precum și cursul dolarului. La rândul ei
,evoluția dobânzii practicata de băncile comerciale la constituirea de depozite și
acordarea de credite ,depinde în mare măsură de TOS-ul Băncii Centrale.

În al doilea rand, creditul are rolul de a transforma economiile populației în investiții.

Conform teoriei veniturilor elaborată de J.M.Keynes, într-o economie se urmărește
obținerea unei egalități între economii și investiții, adică transferul direct și total al
capitalurilor în scopul fructificării lor permanente. Astfel, economiile populației aflate
la banca sub forma de depozite, sunt puse în circulație, prin acordarea de credite
diferiților agenți economici, care folosesc fondurile primite pentru a investi în diferite
activități din economie.

6
Creditul reprezintă un mijloc de eficientizare a inițiativelor agenților economici, în
sensul că pentru a obține fondurile necesare propriei investiții, agenții economici trebuie
să parcurgă numeroase etape în care să demonstreze băncii nevoia de credit și eficiența
investiției lor .

Dacă banca considera că agenții economici respectivi îndeplinesc toate condițiile

necesare acordării de credite vф declanșa procedura de creditare.

Creditul este o premisa a concurentei. Prin sprijinirea diferitelor inovații sau invenții ale
unor firme mici , creditul contribuie și favorizează apariția concurenței.
Creditul prezinta, pe lângă funcțiile prezentate mai sus , și o funcție de importanta vitala
și anume aceea de emisiune monetară .

Noile tehnologii folosite în domeniul instrumentelor de plata, transferurilor și

compensațiilor bancare au determinat o reducere a numerarului aflat în circulație.
Aceasta a dus la utilizarea cu preponderență a instrumentelor de credit bancare, cum
sunt: cecul, virament bancar, cambia, datorită creșterii volumului monedei scripturale.
Aceste noi tehnici folosite de banca au costuri bancare mai mici și se caracterizează prin
operativitate și risc redus.

Creditul, pe lângă alți factori, contribuie la asigurarea stabilității prețurilor . Astfel, dacă
anumite mărfuri cu caracter de sezonalitate (de ex. cereale) ar fi aduse toate pe piață în
momentul obținerii lor, oferta ar deveni disproporționat de mare în raport cu cererea și
am constatat o scădere spectaculoasă a prețurilor, urmată la scurt timp de creșterea
exagerată a lor. Pentru a evita astfel de situații se folosesc instrumentele de creditare
warantul care oferă proprietarului posibilitatea de a obține cu anticipație contravaloarea
mărfurilor.
Creditul, prin natura lui, contribuie la creșterea vitezei de rotație a banilor​, la
multiplicarea monedei scripturale, la valoarea permanentă a fondurilor.

Creditul are un rol și în promovarea relațiilor economice internaționale,​în special în

promovarea și stimularea exportului și pentru derularea normala a operațiunilor de
import –export.
Creditarea poate fi privită și că un serviciu bancar, pe care banca îl oferă clienților care-l
solicita. În economiile competitive, activitățile specifice sectorului terțiar(al serviciilor)
trebuie să se concentreze asupra nevoilor clienților și să dezvolte produse și servicii
pentru satisfacerea noilor cerințe ale acestora.

Deși creditul are efecte benefice asupra funcționării economiei, dacă nu este folosit în
anumite condiții, poate determina dezechilibre mari, cu efecte nefavorabile asupra
economiei , cum sunt crizele bancare. Cadrul financiar este un fenomen des întâlnit în
ultimii ani, care poate determina prăbușirea întregului sistem bancar, cu consecințe
foarte grave pe plan economic, social și politic.

7
De asemenea, trebuie luat în calcul și faptul că super creditarea are ca efect creșterea
nivelului monedei scripturale din economie peste cel prevăzut, fenomen care determina
creșterea inflației.

Folosirea creditului pentru finanțarea unor activități care nu sunt eficiente din punct de
vedere economic, prin utilizarea creditelor direcționate, determina de asemenea apariția
unor efecte negative, pe de-o parte prin utilizarea necorespunzătoare a fondurilor
bănești disponibile în economie, iar pe de alta parte prin apariția unor tensiuni sociale
care pot periclita desfășurarea activității economice în general.

Pentru că procesul creditarii să se desfășoare normal este necesar îndeplinirea unui

cumul de condiții obiective și subiective :

a) condiții de ordin juridic legal: se referă la existența cadrului juridic și legal care
reglementează activitatea de creditare privitoare la măsurile de protecție acordate
contractelor încheiate la procedurile de coercițiune față de debitorii ce nu respecta
condițiile contractuale;

b) condiții de ordin instituțional,infrastructural se referă la existența unui sistem de

investiții și organisme solide care au atribuții clare în efectuarea operațiunilor de
creditare și în exercitarea controlului;

c) condiții de ordin social-politic sunt referitoare la existența unui mediu propice

pentru desfășurarea activităților economice de orice fel, la existența condițiilor de liberă
concurență și liberă inițiativă.

Un mediu social caracterizat prin convulsii, instabilitate și deci nesiguranță nu este

propice desfășurării activității cu caracter economic, și mai ales celor de creditare, care
presupun asumarea unor riscuri.

d) condiții de ordin economic: sunt legate de situația de ansamblu a economiei

naționale, de perspectivele ei , dar și de conjunctura economiilor pe plan internațional;

e) condiții de ordin psihologic referitoare atât la încredere cât și la comportamentul

agenților economici și al populației.

8
 Capitolul II. STUDIU DE CAZ: Creditarea în România

​Creditarea este afectată de lipsa încrederii, mai ales acum după aprobarea legii
dării în plată cât și din cauza anumitor inițiative legislative aflate în dezbatere, absența
proiectelor mari de investiții și reglementările europene care au condus la restrictivitate
sporită în ceea ce privește accesul clientului la creditare.
Cel mai important risc sistemic identificat în Raportul asupra Stabilității
Financiare BNR din aprilie 2016 a fost riscul unui cadru legal incert și impredictibil în
domeniul financiar-bancar. Acest risc sistemic sever s-a concretizat parțial prin
aprobarea Legii dării în plată. Trebuie tratate cu responsabilitate maximă toate celelalte
inițiative legislative care afectează stabilitatea financiară, altfel vom asista la “furtună
perfectă“ în sistemul bancar românesc și la producerea acestui risc sever în integralitate.
Un alt risc ridicat indicat în raportul BNR este riscul generat de ieșirea Marii Britanii
din Uniunea Europeană.
În plan intern ar trebui să asistăm la asumarea responsabilității întregii clase
politice și la adoptarea unui ansamblu coerent de politici în domeniul macroeconomic
care să facă posibilă evoluția economiei românești și asigurarea stabilității sistemului
financiar. Acordarea unui credit depinde de climatul de încredere. În pofida faptului că
avem lichiditate în sistem și costul creditului este redus, există riscul ca banii să ia altă
direcție.
Dacă nu luăm în calcul o majorare a creditării generată de nevoia de alocare de
resurse crescute pentru finanțarea proiectelor mari sau cofinanțări ample pe zona
fondurilor europene, atunci perspectiva creditării este relativ staționară. În această
situație, estimăm o creștere a creditului neguvernamental de aproximativ 5% în ritm
anual.
În luna iunie 2016, creditul neguvernamental a avansat cu 1,2% în ritm anual,
fiind cifrat la aproximativ 48,3 miliarde euro.
În portofoliul băncilor, viteza de creștere a creditării în lei este de câteva ori mai
redusă, în ritm anual, la companii față de populație. Și asta în condițiile în care
dobânzile sunt la minim istoric.
De altfel, creșterea creditului acordat populaţiei în lei, cu un ritm anual de aproximativ
30% din prima parte a anului, nu s-a înregistrat şi în semestrul II.

9
Este posibil să asistăm la o orientare predilectă spre creditarea corporate, în perioada
imediat următoare.
Astfel, pe fondul unei legislații incerte și impredictibile pe zona retail, această
expansiune a creditului în lei pentru populație se va reduce succesiv și este posibil să se
înregistreze o accelerare a ritmului creditării pe zona companiilor.
Comunitatea bancară consideră că ar trebui să devină o preocupare pentru
autorități sustenabilitatea unui mediu de business competitiv.
Economia României ar putea fi hrănită prin supapa fondurilor europene și prin
angrenarea creditării în procesul de absorbție a fondurilor europene. Anul 2016 a fost
deosebit de important pentru absorbția fondurilor europene, în contextul suprapunerii
celor două exerciții financiare privind instrumentele structurale. Rata de absorbţie
curentă (sume declarate CE) este de 69.20%, potrivit Ministerului Fondurilor Europene.
Prioritățile industriei bancare vizează menținerea rolului sistemului bancar de
principal finanțator al economiei României, inclusiv prin demersuri pentru întărirea
disciplinei financiare. În România, băncile asigură aproximativ 90% din finanțarea
economiei. La nivel european, băncile reprezintă aproximativ 85% din întregul sistem
financiar din UE. În SUA, companiile se finanțează prin credit bancar în proporție de
doar 20%.
Ar trebui evitată orice nouă propunere legislativă și corectate legile existente
care afectează disciplina de creditare și unde aplicabilitatea legii depinde de bună
credință, mai ales acum când economia are nevoie de stabilitatea sistemului bancar și de
resurse pentru creditare. Raportul credite / depozite se situa la 83,66% la finele lunii
iunie 2016. Perspectivele sistemului bancar românesc sunt dependente printre altele și
de concordanța actului legislativ intern în materia bancară cu principiile impuse de
directivele europene pentru reglementarea uniformă a sistemului bancar european. Orice
abatere de la normele europene, în sensul introducerii în plan local a unei legislații mai
defavorabile, mută opțiunile de investire de pe harta României.
Comunitatea bancară a menționat pe tot parcursul dezbaterilor că aplicarea legii
dării în plată se va reflecta în restricționarea accesului la credite și creșterea prețului
produselor și serviciilor bancare în România din cauza constituirii de noi provizioane,
cerințelor suplimentare de capital și costurilor cu echilibrarea poziției valutare a
băncilor. Pentru investitorii existenți coerența actului legislativ și predictibilitatea
mediului de business sunt esențiale, iar în momentul în care nu se asigură aceste

10
condiții, investitorul este într-un fel obligat să se replieze pe piețe ce oferă o mai mare
stabilitate din toate punctele de vedere.
Gradul de intermediere financiară în România este unul dintre cele mai reduse
din Uniunea Europeană, de 30%, fiind de fapt un sfert din media europeană.
Comunitatea bancară a atras atenția că va permite prin lege să existe dreptul de a nu mai
plăti datoriile contractate de debitori la bănci, indiferent dacă clientul poate sau nu să
plătească, va duce la afectarea stabilităţii sistemului bancar și a economiei naţionale.
Trebuie căutate soluții pentru finanțarea IMM-urilor pentru a deveni mulțumitoare, fie
că procedăm la accelerarea capitalizării IMM-uri, fie la programe care să crească gradul
de încredere al partenerilor. Trebuie gândite planuri multianuale de garantare pentru
creditarea IMM-urilor.
În ultima perioadă am asistat la scăderea ratelor dobânzilor la valori minime
istorice. Pe segmentul societăților nefinanciare, scăderea ratei medii a dobânzii la
creditele noi în lei a fost mai pronunțată (-1,8 puncte procentuale, până la 4% în mai
2016), potrivit datelor BNR. Sunt și companii creditate cu dobânzi sub 3%

Trebuie luat în calcul riscul majorării dobânzilor și impactul asupra neperformanței

viitoare a unor clase de active.
Principalele probleme presante pentru companii sunt fiscalitatea,
impredictibilitatea mediului fiscal și concurenţa, potrivit sondajului efectuat de BNR.
Astfel, accesul la finanțare nu este o problemă presantă, nici măcar moderat presantă

11
pentru companii. Peste 60% dintre companii afirmă că accesul la finanţare este o
problemă puțin presantă.
Aproximativ 57% dintre firme afirmă că nu ar lua un credit în lei și 62% dintre
firme nu ar lua un credit în euro, indiferent de cost. Firmele se bazează preponderent pe
finanțarea internă în condițiile în care 45% au optat pentru reinvestirea profitului sau
vânzarea de active ca sursă de finanțare.
Raportul asupra stabilității financiare BNR arată că în luna iunie 2015, ansamblul
sectorului companiilor nefinanciare a înregistrat indicatori de profitabilitate, lichiditate
și solvabilitate în creștere față de aceeași perioadă a anului 2014. Astfel, rata de
rentabilitate a capitalurilor companiilor nefinanciare a crescut de la 13,9 % în luna iunie
2014 la 15,1% în luna iunie 2015, principalii factori determinanți fiind majorarea vitezei
de rotație a activelor și marja profitului. Pentru comparație, la nivelul sistemului bancar
ROE a fost de 6,4%, în semestrul I din 2015.
Prudenţa manifestată de bănci în creditarea sectorului real al economiei este
determinată de disciplina financiară laxă, recurgerea abuzivă a companiilor la procedura
de insolvenţă în anumite situaţii, precum și de constrângerile de finanţare implementate
în perioada crizei.
Dacă s-ar fi introdus un filtru la creditarea persoanelor juridice și ar crește gradul
de utilizare al garanțiilor pentru a asigura o cerere solvabilă, creditele noi acordate ar
înregistra un ritm de creștere mai amplu. Statistica BNR arată că rata de neperformanță
în cazul IMM-urilor era de 31,5% la finele anului 2015. Practic un leu din trei lei plasați
în creditele IMM-urilor nu se mai întoarce la bancă. În schimb, banca este obligată să
provizioneze corespunzător expunerile neperformante.
Necesarul sporit de provizioane afectează profitabilitatea și creditarea. Firmele
aflate în insolvență afectează disciplina la plată în economie. Legea privind procedurile
de prevenire a insolvenţei și de insolvenţă a fost publicată în Monitorul Oficial pe 25
iunie 2014 după mai mult de doi ani de dezbateri.
Problema pe care a ridicat-o comunitatea bancară la momentul respectiv era dată
de aplicarea legii. Șansele de îndeplinire a planului de reorganizare erau foarte reduse în
cazul prevederilor înscrise în legea veche și considerăm că putem vedea efectul noii legi
în cifre pe termen mediu și nu imediat.
Pe parcursul anului 2015 s-a înregistrat, pe de o parte, o tendință favorabilă în
ceea ce privește dinamica firmelor care și-au declarat insolvența în sensul că s-a redus

12
cu 50% numărul firmelor, până la 10 mii de companii, însă pe de altă parte, s-a sesizat
creșterea incidenței insolvenței în rândul firmelor de mari dimensiuni.

Numărul societăţilor intrate în insolvenţă în primele șase luni ale anului 2016 este de
4.468, în scădere cu 22,11% comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut, potrivit
datelor publicate de Oficiul Național al Registrului Comerțului.
Trebuie menționat că jumătate din creditele neperformante din bilanțul
băncilor sunt generate de companiile ajunse în insolvență. Datele incluse în Raportul
BNR asupra Stabilității financiare arată că firmele aflate în insolvență generau la
jumătatea anului trecut aproximativ 22% din restanțele către furnizori și aproape
jumătate din sumele restante față de stat și alți creditori.
Șansele de redresare sunt relativ scăzute, existând o probabilitate redusă ca
acele credite, acordate companiilor care ulterior au intrat în insolvență, să redevină
performante. Cum probabilitatea de nerambursare este mare, banca trebuie să-și asume
riscuri corespunzătoare pentru acel rol pe care îl are de intermediar al banilor. Băncile
au aplicat măsuri de restructurare sau refinanțare acelor debitori care s-au confruntat cu
dificultăți financiare.
Finanțarea în timpul procedurii este o posibilitate, dar trebuie analizat fiecare
caz în parte. Rolul băncilor în economie este de intermediar.

13
Riscul asumat de bancă trebuie balansat în mod corespunzător, obiectivul fiind acela de
a promova o creditare sustenabilă și profitabilă care să nu ridice nicio problemă în
restituirea banilor împrumutaţi, protejând în acest mod și deponenții. Disponibilitatea
băncilor de a credita o companie, fie ea și în insolvență, este direct proporțională cu
șansele de rambursare.
Curățarea bilanțurilor și schimbarea metodologiei de calcul a creditelor
neperformante au condus la reducerea la jumătate a ponderii creditelor neperformate,
rata NPL fiind de 11,3% în iunie 2016.
Asociaţia Română a Băncilor susţine transpunerea corespunzătoare a cadrului juridic
european, în acest mod fiind asigurate stabilitatea și predictibilitatea cadrului legislativ
și a raporturilor de creditare, fiind evitate hazardul moral și consecințele negative atât
pentru consumatori, sistemul bancar, cât și pentru economie în general.

II.1. Legea dării în plată

Legea privind Darea în plată 77/2016 a intrat în vigoare în luna mai 2016, în pofida
faptului că prevederile acesteia au fost contestate de comunitatea bancară, Banca
Națională a României, Comisia Europeană, Fondul Monetar Internațional, etc. Legea se
aplică creditelor garantate cu cel puţin un imobil având destinaţia de locuinţă, de până
în 250.000 euro.
Legea adoptată contravine prevederilor din Constituţia României, dreptului
european în vigoare, respectiv Directivei 17/2014, și Codului Civil. Astfel, această lege
încalcă principiile neretroactivităţii, predictibilităţii și proporţionalităţii legii, precum și
dreptul de proprietate prevăzute de Constituţia României.
Cu toate că în expunerea de motive s-a invocat transpunerea principiului din
Directiva 17/2014 și caracterul social al legii, aceasta s-a aplicat retroactiv și nu face
diferenţa între clienţii care nu pot plăti sau nu mai vor să plătească.
Legislația europeană prin Directiva 17/2014 are la bază o serie de principii clare
de acțiune și cel mai important dintre ele este legat de aplicarea doar la contractele
viitoare.

14
 Ajustarea adecvată a politicilor de creditare la care asistăm în această perioadă
este consecința directă a aprobării legii dării în plată, în vederea menținerii stabilității
sistemului bancar și în absența predictibilității cadrului juridic.
Comunitarea bancară a menționat pe tot parcursul dezbaterilor că aplicarea
acestei legi se va reflecta în restricționarea accesului la credite și creșterea prețului
produselor și serviciilor bancare în România din cauza constituirii de noi provizioane,
cerințelor suplimentare de capital și costurilor cu echilibrarea poziției valutare a
băncilor. Există interpretări clare ale industriei financiare, Băncii Centrale Europene și
ale Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la posibilele elemente de
neconstituționalitate și în acest sens urmează să se pronunțe Curtea Constituțională.
Aceste elemente de neconstituționalitate împreună cu modificarea contractelor
încheiate legal în trecut cu băncile sunt luate în considerare de către instituțiile de credit
cu privire la modul în care vor acționa în continuare.

II.2. Impactul legii

Măsuri prudențiale cu impact negativ asupra dinamicii creditării, blocarea pieței
imobiliare cu reducerea accesului familiilor la cumpărarea unei locuințe și creșterea
prețurilor la chirii
Restricţionarea accesului la credit cu impact negativ pe orizontală asupra
dezvoltatorilor imobiliari, industriei construcţiilor, industriei materialelor de construcţii
și numărului de tranzacţii imobiliare
Aplicarea acestei legi se va reflecta în creșterea prețului produselor și serviciilor
bancare în România din cauza constituirii de noi provizioane, cerințelor suplimentare de
capital, costurile cu echilibrarea poziției valutare a băncilor, etc
Costuri finale pentru statul român prin:
aplicarea prevederilor privind încălcarea Tratatului European și/sau din procese
internaționale
posibila scădere a rating-ului României sub nivelul investment grade cu
consecința unor costuri mai mari la împrumuturi pentru statul român
reducerea veniturilor la bugetul statului din contribuțiile tuturor industriilor
afectate de lege.

15
 II.3 Proiectul legislativ privind conversia creditelor

Asociația Română a Băncilor consideră că inițiativa legislativă privind

rambursarea creditului la cursul existent în luna acordării creditului încalcă prevederile
Directivei europene 17/2014 (privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru
bunuri imobile rezidențiale), încalcă principiul neretroactivității legii civile, iar
propunerea legislativă aduce atingere prevederilor din Constituția României prin
afectarea dreptului de proprietate garantat de aceasta.
Aprobarea acestei inițiative legislative ar aduce prejudicii importante sistemului
bancar și economiei în ansamblu.
Impactul cuantificat generat de aplicarea inițiativei de modificare a OUG 50/2010 ar
consta în pierderi pentru sistemul bancar estimate pentru perioada următoare de ordinul
miliardelor de euro, iar solvabilitatea sistemului ar scădea îngrijorător.
Propunerea legislativă contravine dispozițiilor comunitare din Directiva 2014/17/UE a
Parlamentului European și a Consiliului privind contractele de credit oferite
consumatorilor pentru bunuri imobile rezidențiale act comunitar ce trebuia transpus în
legislația Statelor Membre nu mai târziu de 21 martie 2016.
Astfel, la art. 23, alin. 3 menționează că rata de schimb valutar la care
consumatorul are dreptul de a converti creditul în altă monedă este aceea din ziua
aplicării conversiei și nu cea din momentul acordării creditului.
Se menționează în mod explicit că Statele Membre pot aduce modificări suplimentare
privind creditele acordate în valută atât timp cât aceste modificări nu se aplică cu efect
retroactiv.
Având în vedere toate considerentele și consecințele negative detaliate mai sus,
se susține respingerea propunerii legislative de modificare a OUG 50/2010, referitoare
la rambursarea la cursul de la data acordării creditului.
Ținând cont de impactul sistemic generat de o reglementare neconformă cu
principiile dreptului european, se consideră necesară consultarea prealabilă a Băncii
Centrale Europene.

16
 Capitolul III. Rolul creditului bancar în economia de tranziţie

Pentru ca rolul creditului să se exercite în mod efectiv şi eficient,

manifestându-şi la maximum avantajele şi diminuând la maximum pericolele şi
dezavantajele, este necesară întrunirea mai multor condiţii obiective şi subiective pe
care le putem grupa în cinci mari categorii:

A) Condiţii de ordin juridic, legal referitoare la existenţa unui cadru juridic,

a unor legi care să reglementeze cu precizie, fără echivoc, măsurile de protecţie
acordate contractelor încheiate între creditor şi debitor, procedurile de coerciţie faţă de
debitorii recalcitranţi, modul de lichidare a operaţiunilor de credit ajunse în litigiu, astfel
încât să crească încrederea agenţilor economici şi să se limiteze riscurile.

B) Condiţii de ordin instituţional, infrastructural constând în existenţa

unui sistem de instituţii şi organisme solide, bine concepute, cu atribuţii clare în
efectuarea operaţiunilor de credit, dar şi în exercitarea controlului asupra modului cum
sunt respectate aceste atribuţii.

C) Condiţii de ordin social politic, referitoare la existenţa cadrului general

de linişte şi pace socială şi politică, de stabilitate şi continuitate macroeconomică, cât şi
la regimul politic existent şi atitudinea lui faţă de economie, faţă de libera iniţiativă, faţă
de piaţă.

Este evident că un climat social caracterizat prin convulsii între diferite

categorii sociale, un regim politic şubred, contestat, o politică economică oscilantă sau
opţiuni şi atitudini nesigure, fără perspective clare, vor afecta elementul esenţial
creditului, încrederea, descurajând atât economisirea prin intermediul instituţiilor
specializate, cât şi apelul la credite sau acordarea lor.

D) Condiţii de ordin economic ​legate de situaţia de ansamblu a economiei

naţionale, de perspectivele ei, dar şi de conjunctura economică a momentului pe plan
intern şi internaţional are importanţă situaţia resurselor existente în economie la
dispoziţia agenţilor economici, accesul la acestea, structura economiei naţionale, situaţia
pieţei de mărfuri, a pieţei capitalurilor.

E) Condiţii de ordin psihologic ​referitoare nu numai la încredere ca suport

hotărâtor al creditului, ci şi la comportamentul agenţilor economici, a întreprinzătorilor,
dar şi a populaţiei în ansamblul ei. Nu putem face abstracţie de înclinaţiile diferitelor

17
grupuri sociale despre economisire sau consum, spre investiţii sau tezaurizare, de
atitudinile populaţiei în raport cu libera iniţiativă, care ţin de tradiţii, de religie, de
nivelul de cultură şi de educaţie, de profesiunea şi poziţia socială a fiecăruia.

Restaurarea aparatului bancar, a celui financiar, formarea proprietăţii private

şi absorbirea de către procesele economice care derulează în perioada de tranziţie la
economia de piaţă, au transformat creditul într-una din pârghiile cheie, cu contribuţie
notabilă la înfăptuirea marilor deziderate ale reformei.

Concepţia cu privire la credit, la formale şi funcţiile lui, este supusă unui

proces în centrul căruia se situează promovarea acestei pârghii în buna funcţionare a
mecanismului complex al economiei.

În cadrul economiei de piaţă creditul are o foarte mare răspândire, el

reprezentând un mod de finanţare a necesarului de resurse în completarea celor proprii,
iar în anumite cazuri poate constitui sursa unică de finanţare.

Considerăm că sunt mai puţin importante formele pe care le îmbracă creditul

în etapa actuală, dacă el se acordă pe termen scurt, mediu sau lung. Esenţial este scopul
în care sunt utilizate creditele în etapa actuală, etapa de tranziţie.

Băncile în ţara noastră, radical restructurate, chiar dacă şi-au compartimentat

sfera de acţiune pe domenii diferite: aprovizionare, producţie, investiţii, comerţ exterior,
agenţi economici de toate felurile, ele alcătuiesc un adevărat circuit interbancar de
natură să alimenteze şi să sprijine întreaga activitate a economiei naţionale, dar şi
totodată, să asigure cadrul necesar unei circulaţii monetare stabile.

Exprimând prin însăşi natura lui amânare plăţii produselor, lucrărilor,

serviciilor, creditul se înscrie ca una din instituţiile cele mai puternice ale perioadei de
tranziţie, în sensul că lasă posibilitatea agenţilor împrumutaţi să-şi creeze condiţiile
necesare desfăşurării unei activităţi eficiente. În felul acesta, direct sau indirect,
veniturile bugetului de stat sunt orientate în alte direcţii ale dezvoltării economice,
lăsând câmp larg de acţiune resurselor monetare temporar disponibile în economie.

18
 Concluzie

A utiliza creditul în mod raţional şi eficient constituie un puternic factor de

diminuare a fenomenului inflaţionist şi chiar de lichidare treptată a acestuia.

Creditul bancar şi în general activitatea băncilor implicate în toată activitatea

vieţii economice constituie un domeniu deosebit de propice nu numai pe plan economic,
dar şi social, politic al perioadei de tranziţie.

Politica în domeniul creditului a devenit una din principalele mijloace de

acţiune asupra conjuncturii economice. Politica de credite este chemată să preîntâmpine
necorelaţiile şi eventualele dezechilibre care ar putea să apară. Dacă se consideră că
economia se află în faţa „supraîncălzirii”, creditarea prea intensă putând antrena
creşterea preţurilor şi amplificarea inflaţiei, statul poate interveni pentru „temperarea”
creşterii, printr-o politică de credit restrictivă, prin ridicarea ratei dobânzilor, prin
ridicarea nivelului rezervelor bancare şi prin alte decizii şi măsuri corespunzătoare.

Nu trebuie omise nici problemele riscurilor presupuse de utilizarea creditului

care, neluate în considerare, pot provoca prăbuşirea în lanţ a sistemului bancar, cu
consecinţe inimaginabile pe plan economic, social şi politic.

Oricât de puse la punct ar fi tehnicile bancare de lucru, evidenţele şi sistemul

informaţional, oricât de bune ar fi normele metodologice şi legislaţia care
reglementează acest sector vital, dacă pârghia creditului nu se implică puternic în
fenomenele şi procesele proprii economiei de piaţă, nu se vor putea obţine efectele
acontate, ba mai mult creditul se transformă într-o frână a acestora.

Este avantajos şi raţional, de exemplu, ca în perioada de vârf de activitate să

se folosească credite pe termen scurt pentru acoperirea necesarului suplimentar de
cheltuieli, urmând ca ele să se ramburseze în perioada cu activitate mai redusă când
încetează necesităţile suplimentare.

De asemenea este necesar ca pentru realizarea unei creşteri economice să se

apeleze la credite decât să se aştepte o perioadă îndelungată până când s-ar putea forma
fondurile proprii corespunzătoare pe seama capitalizării beneficiilor.

Folosind creditele, agenţii economici câştigă timp în lupta de concurenţă, pot

să-şi adapteze operativ activitatea în conformitate cu cerinţele pieţei şi printr-o
activitate eficientă îşi creează şi mijloacele necesare pentru rambursarea ratelor
scadente şi plata dobânzilor.

19
 Procesele de creditare din economie vor fi în permanenţă supuse perfecţionării
şi modernizării, subordonate relaţiilor dintre bănci şi ceilalţi agenţi economici
instituindu-se într-un vast proces de cooperare, cu rezultate benefice pentru întreaga
viaţă a ţării.

20
 Bibliografie:
★ https://ru.scribd.com/document/290421129/Creditul-Importan%C5%
A3a-Economic%C4%83-Creditului​
;
★ https://www.creeaza.com/afaceri/economie/finante-banci/Rolul-credi
tului-in-economia-d452.php​
;
★ https://www.rasfoiesc.com/business/economie/finante-banci/Functiil
e-creditului39.php​;
★ https://ru.scribd.com/document/377636721/Creditul-%C5%9Ei-Rolu
l-S%C4%83u-In-Economia-de-Pia%C5%A3%C4%83​
.

21