Proiectarea unei programe de opțional

Conform indicaţiilor metodologice ale MEN un opţional se proiectează asemenea unei

noi discipline, urmând câteva etape:
1. se identifică teme, capitole, unităţi de informaţie din ariile curriculare implicate;
2. răspunsul la întrebarea „de ce dorim parcurse aceste conţinuturi” trebuie oferit în termeni
de competenţe, pe care dorim să le formăm la elevi;
3. care sunt valorile/atitudinile ce se urmăresc a fi formate la elevi prin parcurgerea
opţionalului vizat;
4. sugestii metodologice privind activităţile de predare-învăţare-evaluare.
Este important ca disciplinele opţionale ofertate la nivelul unităţilor de învăţământ să
îndeplinească o serie de condiţii, printre care:
 să asigure diversificarea activităţilor de învăţare, în raport cu nevoile şi aspiraţiile
elevilor;
 pot fi derivate din varii discipline de învăţământ, constituite într-o ofertă educaţională
care să răspundă interesului elevilor pentru un anumit domeniu de studiu;
 pot introduce un nou obiect de studiu, în afara celor prevăzute în trunchiul comun,
structurat în jurul unei teme integratoare pentru o anumită/sau pentru mai multe arii
curriculare.
În vederea realizării unui curs opțional, profesorul propunător trebuie să întocmească o
programă, iar reperele de proiectare trebuie să fie conforme noului Curriculum național.
Programa de opţional se elaborează după modelul de proiectare pe competenţe al programelor de
trunchi comun în vigoare pentru clasa respectivă şi are aceeaşi structură cu respectivele
programe de trunchi comun.
Astfel, structura utilizată pentru elaborarea programelor de opţional trebuie să includă:
- Notă de prezentare
- Competențe generale
- Competențe specifice şi exemple de activități de învățare
- Conținuturi
- Sugestii metodologice
- Bibliografie
1. Nota de prezentare subliniază statutul disciplinei de studiu, precizând intenţiile
formative ale disciplinei şi profilul de formare al absolventului. Totodată, este prezentată
structura programei şi semnificaţia termenilor utilizaţi.
2. Competențele generale trebuie să reflecte atât profilul de formare al absolventului, cât și
categoriile de operare definitorii pentru disciplina/ problematica/ tematica abordată.
3. Competenţe specifice şi exemple de activităţi de învăţare. Competențele specifice,
derivate din competenţele generale, vor fi enunțate conform celor din programele şcolare
pentru disciplinele de trunchi comun, dar nu vor fi reluări ale acestora. Realizăm că o
competenţă specifică este formulată corect atunci când defineşte un rezultat al învățării
care poate fi performat şi verificat. Exemplele de activităţi de învăţare se constituie în
sarcini de lucru prin intermediul cărora pot fi dezvoltate competenţe specifice la elevi,
valorificând experienţa, contextele de învăţare şi cultura specifice vârstei elevului.
4. Conținuturile trebuie să fie relevante pentru domeniul de studiu, să constituie o resursă
cuprinzătoare pentru structurarea competenţelor specifice și să fie accesibile elevilor.
Așadar, conţinuturile incluse în opţional constituie mijloace informaţionale pentru
formarea competențelor.
5. Sugestiile metodologice au drept scop promovarea învăţării centrată pe elev. Acestea
fac, adesea, trimitere la varii de contexte de învăţare, incluzând și referiri la modul de
realizare a evaluării continue.
6. Bibliografia trebuie să fie relevantă pentru domeniul de studiu și să includă şi lucrări
recente