11.

Caracterul practic-aplicativ al
matematicii
Contexte de aplicare (explorare, investigare,
aproximare, comparare, măsurare,
experimentare)

Program de pregătire online pentru ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR în vederea

susținerii examenului de definitivat-2020
 Scurt istoric
 Istoria pedagogiei evidențiază faptul că problematica laturii practic-aplicative a învățării a reprezentat, de secole,
o preocupare a unor iluștri pedagogi.
 Comenius în ”Didactica magna”elaborează o primă prezentare sistematică a principiilor didactice. Iată câteva
dintre axiomele propuse de el:
 educaţia va începe de timpuriu, înainte ca mintea să fie coruptă;
 se va proceda de la uşor la greu;
 nimeni să nu fie supraîncărcat cu prea multă materie;
 totul se va preda intuitiv;
 totul se va preda pentru utilizare prezentă;
 tot ce succede se va baza pe ceea ce precede;
 tot ceea ce se învaţă trebuie predat aşa cum este şi cum a apărut, adică prin prezentarea cauzelor;
 la fiecare lucru să ne oprim atâta vreme până ce a fost înţeles;
 executarea se învaţă executând;
 exerciţiul să înceapă cu elemente iar nu cu lucruri complicate; etc.
 În1801, Johann Heinrich Pestalozzi scria: „nu trebuie să existe acea lipsă - iscusință practică - deoarece
știința fără pricepere practică este poate darul cel mai groaznic pe care un geniu răufăcător 1-a procurat
generației noastre".
 În prezent

 Din timpul lui Comenius şi până în prezent principiile didactice au suferit restructurări
continue, însă unele dintre formulările lui Comenius demonstrează o intuiţie genială,
conservându-şi valabilitatea şi găsindu-şi împlinirea la niveluri din ce în ce mai nuanţate
abia în zilele noastre.
 Azi, literatura de specialitate alocă o atenție sporită normativității în educație.
 Documentele curriculare evidențiază respectarea principiilor pedagogice, acestea fiind
„norme sau teze generale care orientează şi imprimă un sens funcţional procesului de
învăţământ, asigurându-i, astfel, premisele necesare îndeplinirii obiectivelor şi sarcinilor pe
care le urmăreşte în desfăşurarea sa” (I. Nicola)
 Aceste principii reglează activitatea profesorului şi, implicit, determină calitatea activităţii
elevilor.
 Principiile didactice
Principiile didactice statornicite şi admise de comunitatea pedagogilor permit o clasificare pornind de la mai
multe criterii (cf. Oprescu, 1988, apud Cucoş, 2002, p.350):
1. Principii având caracter general:
 Principiul integrării organice a teoriei cu practica;
 Principiul considerării particularităţilor de vârstă şi individuale;
2) Principii care se impun cu dominanţă asupra conţinutului:
 Principiul accesibilităţii cunoştinţelor, priceperilor, deprinderilor;
 Principiul sistematizării şi continuităţii în învăţare
3) Principii care acţionează asupra metodologiei didactice şi a formelor de organizare a activităţilor:
 Principiul corelaţiei dintre senzorial şi raţional, dintre concret şi abstract în predare-învăţare (principiul
intuiţiei);
 Principiul însuşirii conştiente şi active;
 Principiul însuşirii temeinice a cunoştinţelor şi abilităţilor.
 Principiul integrării organice a teoriei cu practica/
Principiul legării teoriei de practică;
 Cerința de la care pornește acest principiu este cea de a întări caracterul aplicativ al învățării prin
oferirea de ocazii suficiente în cadrul lecțiilor, de valorificare practică a cunoștințelor, priceperilor și
deprinderilor însușite.
 Făcându-1 pe elev să înțeleagă care este finalitatea practică a cunoștințelor, ce importanță au
acestea pentru viața și activitatea lui, îi determinăm să participe activ mobilizeze efortul cognitiv.
Este recunoscut faptul că învățarea prin căutare, prin descoperire și cercetare, însoțite de aplicarea
în practică a cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor conduce la temeinicia acestora. Legând
teoria de practică, elevul se convinge de autenticitatea și de valabilitatea cunoștințelor care devin
durabile și operaționale în diferite situatii și contexte didactice și extradidactice.
 Respectarea cerințelor acestui principiu are efecte benefice și în planul stimulării și dezvoltării
capacităților creatoare, cultivând productivitatea gândirii, antrenând memoria și imaginația,
educând perseverența și voința. Curiozitatea pe care o trezește practica în conduita elevului îl
determină să-și însușească cu succes anumite tehnici de muncă intelectuală și practică.
 Aplicarea în practică are rolul de a clarifica și valida achizițiile pe care le deține elevul, îmbogățindu-i
experiența și fixându-i mai clar noțiunile noi în sistemul celor existente.
 Principiul integrării organice a teoriei cu practica/
Principiul legării teoriei de practică;
 Cerința îmbinării teoriei cu practica trebuie privită din două perspective:
 teoria precede practica, iar în acest caz, aplicațiile practice au rol de fixare și de validare a cunoștințelor,
priceperilor și deprinderilor;
 practica este premergătoare teoriei, în sensul utilizării experienței practice anterioare pentru înțelegerea
noilor noțiuni teoretice.

 Modalitățile de convertire practică a cerințelor teoretice ale acestui principiu sunt următoarele :
 oferirea de ocazii cât mai diverse și cât mai variate de soluționare practică a unor probleme prin aplicarea
și folosirea cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor nou achiziționate ;
 îmbinarea în cadrul orei a aspectelor teoretice ale învățării cu cele care implică rezolvarea de exerciții cu
conținut practic;
 aplicarea cunoștințelor în practică, atât în timpul, cât și la sfârșitul activității de învățare, în perspectiva
stimulării capacităților de autoinstruire.
 Principiul integrării organice a teoriei cu practica/
Principiul legării teoriei de practică;

 Respectarea cerințelor principiului legării teoriei de practică conduce la prevenirea

teoretizării excesive a învățării și la achiziționarea de către elevi a unor deprinderi
practice care să faciliteze inserția optimă în societate.
 Nerespectarea acestui principiu poate conduce la suspendarea/ neînțelegerea teoretică a
cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor, la slaba înțelegere a importanței acestora
pentru viață și, de aici, la superficialitate și eșec.

 Cerințele acestui principiu se aplică în strânsă legătură cu cele ale principiului caracterului
intuitiv al învățământului/ principiul intuiției, respectiv, cu ale principiului accesibilității și
participării active și conștiente a elevului în procesul de învățare.
Caracterul practic-aplicativ al matematicii/ Contexte de aplicare
(explorare, investigare, aproximare, comparare, măsurare, experimentare)
 Disciplina Matematică ca toate celelalte obiecte de studiu trebuie să respecte principiile pedagogice.
 Acest lucru este demonstrat de conținutul curriculumului național.
 Programele de MEM și Matematică, evidențiază în acest sens, următoarele aspecte:
 Programa disciplinei Matematică şi explorarea mediului este elaborată potrivit unui nou model de proiectare
curriculară, centrat pe competenţe (cunoștințe, abilități și atitudini). Prin urmare, pe parcursul studiului disciplinei,
formarea abilităților și a atitudinilor necesită numeroase activități practic/aplicative, deoarece aceste tipuri de achiziții de
învățare se dobândesc prin exercițiu, prin punerea în practică a celor învățate. Dobândirea noilor cunoștințe necesită
valorificarea experiențelor din viața cotidiană și se realizează plecând de la exemplele concrete, din practica și viața
copilului.
 Competențele generale ale disciplinei impun, prin conținutul lor, utilizarea în lecții a unor contexte noi de aplicare și
demersuri de predare-învățare care maximizează caracterul practiv-aplicativ al învățării
1. Utilizarea numerelor în calcule elementare
2. Evidenţierea caracteristicilor geometrice ale unor obiecte localizate în spaţiul înconjurător
3. Identificarea unor fenomene/relaţii/ regularităţi/structuri din mediul apropiat
4. Generarea unor explicaţii simple prin folosirea unor elemente de logică
5. Rezolvarea de probleme pornind de la sortarea şi reprezentarea unor date
6. Utilizarea unor etaloane convenţionale pentru măsurări şi estimări
 Utilizarea, identificarea, explicarea, rezolvarea de probleme necesită demersuri explorare, investigare,
aproximare, comparare, măsurare, experimentare.
 Exemple de
competențe specifice și activități de învățare
care
presupun contexte diverse de aplicare (explorare,
investigare, aproximare, comparare, măsurare,
experimentare),
care
asigură caracterul practic-aplicatic al învățării
 Competențe specifice- activitățile de învățare

 Exemple:
 Exemple de
conținuturi ale învățării/ teme
care
presupun contexte diverse de aplicare (explorare,
investigare, aproximare, comparare, măsurare,
experimentare),
care
asigură caracterul practic-aplicatic al învățării
Conținuturile învățării- impun o abordare practic-aplicativă; în predare,
pornim de la exemple concrete cunoscute de elevi în mediul lor de viață sau
identifică locul de aplicare a achizițiilor dobândite în activitatea cotidiană
 MANUALE ȘCOLARE-
exemple de
conținuturi ale învățării/ teme
care
presupun contexte diverse de aplicare (explorare,
investigare, aproximare, comparare, măsurare,
experimentare),
care
asigură caracterul practic-aplicatic al învățării
CLASA A II-A
CLASA A IV-A
 Analizați diferite manuale școlare (vedeți
paginile selectate de mine din clasele I, II și
IV) sau auxiliare curriculare și alegeți/
identificați și alte exemple
de sarcini de învățare ce presupun explorare,
investigare, aproximare, comparare,
măsurare, experimentare,
mult mai relevante pentru a demonstra
caracterul practic-aplicativ al învățării la
matematică!
+
RECOMANDĂRI

 Definiți principiile pedagogice

 Dați câteva exemple
 Descrieți ce presupune principiul legării teoriei de practică
 Apoi dați exemple
 Recomand să alegeți, în situația în care primiți acest subiect,:
 2-3 competențe specifice, de la 1-2 clase, cu activități de învățare ce presupune
aplicarea aractică
 2-4 teme/ conținuturi de la diferite clase ce presupun numeroase activități practic-
aplicative
 3-5 exemple de lecții de la diferite clase ce conțin activități de învățare/ sarcini de
lucru ce presupun activități de măsurare, comparare etc.
 2-3 probleme cu conținut practic-aplicativ ce reflectă activități din viața cotidiană