Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
4 - Ind - Derivati - Iodurati - 2020-2021-19361 IIII
4 - Ind - Derivati - Iodurati - 2020-2021-19361 IIII
Facultatea de Farmacie
Catedra de Chimie farmaceutică şi toxicologică
V.Valica
Autori:
Vladimir VALICA, profesor universitar
Tatiana TREAPIȚÎNA, conferențiar universitar
Tatiana ȘTEFANEȚ, asistentuniversitar
CHIŞINĂU – 2020
INTRODUCERE
Această temă include medicamentele – hormoni tiroidieni și remedii de contrast.
Începând studierea temei, studenţii se familiarizează cu unele particularităţi de analiză a
medicamentelor studiate (determinarea a diferitor indici fizico-chimici, metodele de analiză,
condiţiile de conservare şi altele).
Hormoni tiroidieni.
*Levotiroxină sodică, 8.0+ 1131
Tireoidină 8.0-
Remedii de contrast:
*Iohexol, 8.0+ 1035
*Iopromid, 8.0+ 1041
Adipiodon (Bilignost) 8.0-
MATERIAL INFORMATIV
În practica medicală şi-au găsit utilizarea hormoni tiroidieni și remedii de contrast.
Din grupul derivaţilor ioduraţi ai aminoacizilor aromatici şi arilalifatici se referă
preparatele care excită şi inhibă funcţia glandei tiroide: Levotiroxină sodică, Tireoidina şi
remediile roentgenocontraste: Iohexol, Iopromid, Bilignost (tabelul 1).
Tabelul 1.Substanţele medicamentoase, derivaţii hormoni tiroidieni și remedii de contrast
Denumirea româna, latină şi chimică.
Descrierea şi solubilitatea
Formula de structură
Hormoni tiroidieni
Levotiroxină sodică (Tiroxină) Foarte puțin solubilă în apă, putin
Natrii levothyroxinum solubilă în etanol, practic insolubilă
I 3' I 3 H NH2 în eter, cloroform, acetonă. Solubilă
O
HO 4' O 4 CH2 - C - C
în soluții alcaline.
1
ONa
3 2
I 5' I 5
Tiroxină + Triiodtironină
Remedii de contrast
Iohexol HO
HO O
I
N
O
CH3
I
H
N
O
OH
H
N
OH
OH
OH
5-[Acetil(2,3-dihidroxipropil)amino]-N,N′-bis(2,3-
dihidroxipropil)-2,4,6-triiodobenzene-1,3-dicarboxamide
H3 C
O
O
I
N
H
O
I
CH3
N
O
OH
H
N
OH
OH
OH
Iopromide Pulbere albă sau ușor gălbuie.
Iopromidum Ușor solubil în apă și în
dimetilsulfoxid, practic insolubil în
alcool (96%) și în acetonă.
Mr 791
N,N′-Bis(2,3-dihidroxipropil)-2,4,6-triiodo-5-
[(metoxiacetil)amino]-N-metilbenzene-1,3-
dicarboxamide
Adipiodon (Bilignost) Pulbere fină cristalină albă sau
I
Adipiodon (Bilignostum)
O O I
aproape albă, cu gust ușor amar.
Practic insolubil în apă și alcool,
NH - C - (CH2)4 - C - NH
I I I I
C O C O
OH OH
O O
O O
C
C C C
O + H2 - N - H + HO - CH C = N - CH
C
C C C C
O O O O
OH O ONH4
O
C NH3 C C
C
C=N-C
C N-C
C C C
C
O O O
O
Metode de dozare
O metodă comună de dozare pentru substanțele cu conținut de iod legat covalent este
oxidarea lor și obținerea iodului liber, care ulterior este titrat cu tiosulfat de sodiu. Poate fi
utilizată și metoda combustiei cu oxigen, la fel după conținutul de iod. Pentru preparatele
tireoidiene este recomandată argintometria după dehalogenarea prin reducere cu praf de zinc în
mediu bazic. Una din metodele universale de dozare pentru aceste substanțe este cromatografia
de lichide de înaltă presiune (HPLC).
Adipiodon (Bilignost). Metoda de determinare cantitativă este iodometria indirectă după
scindarea oxidativă a Adipiodonului la iodat atunci când este încălzită cu o soluție de
permanganat de potasiu într-un mediu acid, excesul de permanganat de potasiu este îndepărtat
folosind azotat de sodiu și, pentru a îndepărta excesul de acid azotat, la amestec se adaugă soluție
de uree.
Titrant - soluție 0,1 M de tiosulfat de sodiu, indicator - amidon, în punctul de echivalență
se observă dispariția culorii albastre a amidonului.
I O O I
NH - C - (CH2)4 - C - NH [O]
12 IO3
KMnO4 + H2SO4
I I I I
C O C O t;
OH OH
КIO3 + 5KI + 3H2SO4 3I2 + 3K2SO4 + 3H2O
NH2
O C + 2 HNO2 H2CO3 + 2 N2 + 2 H2O
NH2
CO2 H2O
IDENTIFICATION
B. To 200 mg add 2 mL of dilute sulfuric acid R. Heat on
a water-bath and then carefully over a naked flame,
increasing the temperature gradually up to 600 Ѓ} 50 °C.
Continue the ignition until most of the black particles have
disappeared. Dissolve the residue in 2 mL of water R. The
solution gives reaction (a) of sodium (2.3.1).
SODIUM
a) Dissolve 0.1 g of the substance to be examined in 2 mL of
water R or use 2 mL of the prescribed solution. Add 2 mL
of a 150 g/L solution of potassium carbonate R and heat to
boiling. No precipitate is formed. Add 4 mL of potassium
pyroantimonate solution R and heat to boiling. Allow to cool
in iced water and if necessary rub the inside of the test-tube
with a glass rod. A dense white precipitate is formed.
1.2. Dozare.
1.2.A. Metoda HPLC.
2. Iohexol
2.1. Identificare.
3.2.A. Determinarea spectrului IR. Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă cu spectrul în
infraroşu al substanţiilor standard.
A. Infrared absorption spectrophotometry (2.2.24).
Comparison: iohexol CRS
3. Iopromid
3.1. Identificare.
3.1.A. Determinarea spectrului IR. Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă cu
spectrul în infraroşu al substanţiilor standard.
3.2. Dozare.
3.2.A. Metoda HPLC.
6. Determinarea iodului în Tireoidină şi Triiodtironină
6.1. Identificare.
6.1.A. 1 comprimat se triturează în mojar. Pulberea se introduce în eprubetă şi se închide cu dop.
La încălzirea pulberii la foc se degajă vapori de iod.
6.1.B. 0,1 g preparat sau pulbere, obţinută dintr-un comprimat, se introduce într-o eprubetă
uscată, se adaugă 1 ml acid sulfuric concentrat, se închide cu dopul şi se încălzeşte. Se
degajă vapori violeţi de iod.
6.1.C. 0,07 g preparat se arde în balonul cu oxigen (FS ХI, ed.1, p.181) pentru absorbţie se
foloseşte soluţia de amidon, care conţine acid sulfaminic 0,2%. După arderea probei,
conţinutul balonului se răceşte. Soluţia absorbantă se colorează în albastru.
Prepararea soluţiei absorbante: 0,2 g acid sulfaminic se dizolvă în 100 ml amidon.
6.1.D. Reacţia сu ninhidrina. 0,1 g comprimate triturate se agită cu 5 ml apă şi se filtrează. La
filtrat se adaugă 0,5 ml soluţie proaspăt pregătită de ninhidrină. Se fierbe timp de 2-3
minute. La răcire apare o coloraţie albastru-violetă.
6.1.E. Reacţia cu nitritul de sodiu. Se dizolvă 0,005 g preparat în 2 ml alcool 50%, care
conţine 0,5 ml acid clorhidric diluat. Se adaugă 1 picătură soluţie nitrat de sodiu 10%.
Apare o coloraţie galbenă. După răcire se adaugă 5 ml soluţie amoniac. Soluţia se
colorează în roşu.
6.1.F. Reacţiile de oxidare:
a) 0,05-0,1 g preparat se încălzeşte în eprubetă sau în ceaşca de porţelan cu 1 ml de acid
sulfuric concentrat, molecula organică se distruge, iar iodul se degajă sub formă de
vapori de culoare violetă. Această reacţie dă acidul iopanonic, triombrast şi alte
preparate cu conţinut de iod.
b) 0,1 g preparat se amestecă în creuzet de porţelan cu 0,3-0,5 g amestec pentru
calcinare şi se calcinează. După răcire conţinutul creuzetei se dizolvă în 5 ml apă
fierbinte şi se filtrează. Filtratul se acidulează cu acid azotic şi se adaugă 0,5 ml
soluţie nitrat de argint: se formează precipitat alb, solubil în soluţie de amoniac.
c) 0,01 g preparat se dizolvă în 1 ml acid clorhidric diluat, se adaugă 3-5 picături soluţie
de cloramină 5 % şi se încălzeşte până la fierbere; soluţia se colorează în verde-
gălbui. Coloraţia este legată formarea iodomonoclorurii (aceasta se confirmă prin
aceea că la înlocuirea acidului clorhidric cu acidul sulfuric, azotic, sau acetic
coloraţia nu apare).
6.1.G. Reacţiile de reducere. La 0,1-0,2 g preparat se adaugă 3-5 ml hidroxid de sodiu sau
hidroxid de potasiu, 0,5-1,0 g pulbere de zinc şi se fierbe cîteva minute.
Bibliografie
1. Suportul de curs la temă.
2. European Pharmacopoeia. Ediţia a 8,0. 2014.
3. Farmacopea Română. Ediţia X-a –Bucureşti: Editura medicală, 1993.-1315 p.
4. Ghid farmacoterapeutic. – Ch.: F.E.-P. «Tipografia centrală», 2006. – 1424 p.
5. Haţieganu E., Stecoza C. Chimie terapeutică. Vol. II. – Bucureşti: Editura Medicală, 2006-
2008. – 253 p.
6. Вabilev F.V. Chimie farmaceutică, Chişinău: Universitas, 1994.- 675 p.
7. Беликов В.Г. Фармацевтическая химия.- М.: МЕДпресс-информ, 2007. – 624 с.