IZVOARE ISTORICE DESPRE ROMÂNI

Începând cu Evul Mediu şi continuând cu secolele următoare, românii au fost menţionaţi

într-o serie de izvoare istorice. Acestea demonstrează romanitatea românilor. Prin
romanitatea românilor se înţelege descendenţa romană a românilor şi latinitatea limbii
române.

1. Izvoare bizantine:
- Strategikon (tratat militar din sec. VII): locuitorii de la nordul Dunării sunt numiţi
romani, datorită limbii pe care o vorbeau.
- Constantin VII Porfirogenetul (sec. X): „Aceştia se mai numesc şi romani, pentru
că au venit din Roma şi poartă acest nume până în ziua de astăzi”.
- Ioan Kynamos (sec. XII): Se zice că sunt veniţi demult, din Italia”.
2. Izvoare maghiare:
- Anonymus (sec IX, în lucrarea „Gesta Hungarorum”): „La venirea lor în Pannonia,
ungurii au găsit pe slavi, bulgari şi blachi, adică păstorii romanilor”.
- Simon de Keza (în lucrarea „Gesta Hunnorum et Hungarorum”): „românii erau în
Pannonia la venirea hunilor, iar în vremea lui Atilla, romanii locuitori ai oraşelor s-au
înapoiat în Italia, doar vlahii care erau păstorii acestora au rămas de bunăvoie în
Pannonia”.
3. Izvoare umaniste (sec. XIV – XVI):
- Poggio Bracciollini: este primul umanist italian care afirmă originea romană a
poporului român.
- Flavio Biondo: afirmă, de asemenea, originea romană a poporului român.
- Nicolaus Olahus (umanist transilvănean): este primul care aduce în discuţie unitatea
de neam, limbă şi religie a românilor în lucrarea „Hungaria”.
- Johannes Honterus (umanist transilvănean): în 1542 a întocmit o hartă peste care a
înscris numele Dacia ptr. întreg teritoriul locuit de români.
4. Izvoare din sec. XVII:
- Grigore Ureche („Letopiseţul Ţării Moldovei”): „De la Râm ne tragem şi cu a lor
cuvinte ni-i amestecat graiul”.
- Miron Costin („De neamul moldovenilor).
- Constantin Cantacuzino („Istoria Ţării Româneşti): susţine că românii sunt urmaşi
ai romanilor şi se mândresc cu această descendenţă glorioasă.
- Dimitrie Cantemir (Hronicul româno-moldo-vlahilor): susţine descendenţa pur
romană din Traian şi unitatea românilor în spaţiul dunărean.
5. Izvoare iluministe (sec. XVIII):
- Şcoala Ardeleană : Ioan Inochentie Micu Klein, Ion Budai Deleanu, Samuel Micu,
Gh. Şincai, Petru Maior: au considerat ca fiind nefondată teoria imigraţionistă şi au
afirmat cu tărie originea pur romană a românilor şi continuitatea neîntreruptă a
elementului romanic pe teritoriul vechii Dacii. În 1791 au elaborat programul Supplex
Libellus Valachorum, prin care susţin că românii sunt cei mai vechi locuitori ai
Transilvaniei.