Johann Friedrich Herbart 

(4 mai 1776 - 14 august 1841) a fost

un filosof german , psiholog și fondator al pedagogiei ca disciplină
academică .
Herbart este acum amintit printre filosofii post-kantieni în cea mai
mare parte ca fiind cel mai mare contrast cu Hegel - mai ales în ceea
ce privește estetica .
Herbart consideră că în pedagogia generală există trei noțiuni
principale: ”guvernarea”, ”invă ță mâ ntul educativ” și ”educația
morală ", care desemnează aspecte intercorelate care desemneaza
aspecte intercorelate ale educației. ”Guvernarea” este educația fă ră
instruire, o educație prin excelență morală . Ea cuprinde restricțiile și
constrâ ngerile, pe care trebuie să le simtă copilul din partea
adultului încă înainte de a merge la şcoală .
În abordarea învă ță mâ ntului educativ, Herbart porneşte de la a
considera moralitatea ca scop suprem al educației, Dar, el nu se
dovedește a fi un voluntarist, deși în educația morală un element
esențial este voința.
Cea de-a treia noțiune principală a pedagogiei herbartiene, educația
morală , trimite la procesul prin care se desă vâ rșeşte opera începută
prin învă ță mâ nt, și anume de cultivare a virtuții. Scopul ultim al
educației este cultivarea virtuții, prin care Herbart înțelege ideea
libertații interioare, manifestă permanent într-o persoană . Fiindcă
libertatea interioară este raportul dintre doi termeni,
discernâ mâ ntul și voința, este de datoria educatorului să -l realizeze
pe fiecare în parte și să -i unească , mai apoi, într-un raport constant.