Definirea și analiza conceptelor: finalitate, ideal, scop, obiectiv

Din perspectivă educațională educația are un caracter finalist. Ea este produsul acțiunii
oamenilor și, în consecință, pote fi explicată și abordată numai prin prisma intențiilor urmărite
și a rezultatelor obținute.
Educația este o activitate complexă, care se realizează printr-un lanț nesfârșit de
acțiuni exercitate în mod conștient, sistematic și organizat, asupra unui individ, în vederea
transformării acestuia într-o personalitate activă și creatoare.

Finalitățile educației
Finalitățile educației definesc orientările valorice ale activității de formare-
dezvoltare a personalității angajate de proiectant la toate nivelurile sistemului și procesului de
învățământ.
Finalitatea este sfera cea mai largă, cuprinzându-le pe toate celelalte ca derivate,
reprezintă o componentă a procesului de învățământ, care asigură sensul, orientarea și
direcțiile acțiunii instructiv-educative.
Finalitatile educatiei,se structureaza pe trei niveluri ierarhic organizate:
-ideal educational;
-scopuri educationale;
-obiective educationale;

Finalitățile instruirii exprimă:

- aspirații și intenții pe termen lung.
- orinetarea obligatorie a activității pedagogice către anumite rezultate așteptate,
anticipate de către factorii implicați, societate, indivizi, instituții specializate.
- dependența proiectării conținuturilor, strategiilor, modurilor de organizare și
conducerea instruirii.
- definirea modului de realizare.
- realizarea în trepte, progresivă și dinamică a instruirii, dar de la acțiuni simple,
concrete, către finalitatea cu gradul cel mai înalt de generalitate(idealul
pedagogic), prin intermediul altora, cu o sferă mai restrânsă (obiectivele).
- adaptarea, în timp, a conținutului finalităților la modificările valorilor promovate
de societate.
- dependența calității schimburilor în învățământ (conținut, structură, strategii,
resurse etc.

Idealul pedagogic
Idealul este ținta supremă sau modelul perfect către care tinde educația și fiecare
individ în educația sa. El exprimă cerințele și aspirațiile unei societăți într-o anumită etapă
istorică sub forma unui model dezirabil de personalitate umană. Prin intermediul idealului,
societatea își proiectează propriile sale aspirații, care sunt concretizate în calitățile
fundamentale ale membrilor săi.
 Idealul educational are un nivel ridicat de generalitate si se atinge pe termen lung, la
realizarea sa contribuind sistemul educativ in ansamblul sau.

Idealul educației reprezintă:

- modelul de personalitate cerut, formulat de societate, realizabil, în principal, prin
educația școlară.
- generalizarea ideilor, concepțiilor, așteptărilor factorului sistemului social, într-o
etapă a dezvoltării ei – economic, social, politic, tehnologic etc.
- relația idealitate-realitate, general-particular, dezirabil-posibil, social-individual.
- evidențierea unor trăsături distincte.
- caracterul obiectiv.
- caracterul psihologic,
- caracterul dinamic
- caracterul abstract
- caracterul prospectiv
- caracterul strategic
- caracterul politic

Rolul idealului educațional:

- realizează joncțiunea între ceea ce este și ceea ce trebuie să devină omul în
procesul educației. Dacă cerințele idealului sunt în contradicție cu aspirațiile
generale ale societății sau depășesc posibilitățile de realizare a educației, atunci
acel ideal are un caracter utopic, iar dacă cerințele și exigențele sale se află sub
acest nivel, idealul încetează să mai exercite un rol stimualatorasupra educației.
Valoarea pedagogică a oricărui ideal educativconstă în echilibrul pe care reușește
să îl stabilească între realitate și posibilitate.
- din perspectivă teleologică, idealul pedagogic reprezintă o sinteză între idealul
social și idealul psihologic.
- din perspectivă axiologică, idealul pedagogic reprezintă un reper managerial
prioritar.

Dimensiuni ale idealului pedagogic:

Dimensiunea socială- vizează tendința generală de dezvoltare a societății pe termen mediu și
lung
Dimensiunea psihologică- se referă la tipul de personalitate care corespunde tendinței
generale de evoluție a societății.
Dimensiunea pedagogică- se referă la posibilitățile de care dispune sau cu care va trebui
investită acțiunea educațională pentru a putea pune în practică acest educațional.
Scopul
Scopul reprezintă finalități educaționale un cu nivel mediu de generalitate, care se
realizează în intervale medii de timp și desemnează schimbări observabile și măsurabile la
nivelul sistemului și al procesului de învățământ. El realizează, ca finalitate, acordul între
ideal și obiectivele sale.
 Geissler distinge existenta a patru Tipuri de scopuri, contradictorii dar, in ultima
instanta, complementare:
-scopuri materiale (centrate pe asimilarea de informatii) si scopuri formale (urmarind
modelarea aptitudinilor si cultivarea personalitatii);
-scopuri de continut (centrate pe achizitionarea de cunostinte punctuale) si scopuri
comportamentale (formarea si interiorizarea unor actiuni sau deprinderi);
-scopuri utilitare (axate pe formarea deprinderilor si competentelor cerute de
activitatea practica) si scopuri nepragmatice (vizeaza formarea unor conduite fara o finalitate
practica imediata);
-scopuri specifice disciplinelor (caracteristice fiecarei materii) si scopuri
supradisciplinare (dezvoltarea inteligentei, motivatiei etc.);

Trăsături esențiale ale scopului:

- caracterul de acțiune, deoarece vizează direcțiile principale de acțiune socială.
- caracterul strategic, pentru că vizează liniile generale de inovație pedagogică, pe
termen lung și mediu, care susțin funcțional sistemul de învățământ.
- caracterul tactic, care susține proiectarea planurilor de învățământ și a întregului
curriculum.
- observarea și analiza.
- alegerea alternativelor, stabilirea unor norme, reglementări.
- mobilizarea capacităților proprii, raționale, intenționale, prevenirea piedicilor.
- depășirea condițiilor existente, învingerea dificultăților
- adaptarea la posibilitățile elevului, cu eliminarea caracterului abstract, uniform, cu
neglijarea capacităților individuale. etc.

Obiectivele procesului de învățământ

Obiectivele educționale sunt niște enunțuri cu caracter anticipativ care descriu în
termeni exacți rezultatele ce sunt așteptate la finele unei secvențe de instruire.
Obiectivele didactice determină o schimbare în personalitatea elevului, ca urmare a
implicării sale în activitatea pedagogică, fiind totodatată și ipostaza cea mai concretă a
finalităților. El este, așadar, ultima verigă în lanțul finalităților, cel care va particulariza și
concretiza idealul și scopurile educaționale.

Trăsături esențiale ale obiectivelor:

- intenții care anticipă o modificare la nivelul personalității.
- rezultate concrete pe care să le dovedescă elevii în urma aplicării curriculumului.
- relația cu celelalte elemente ale procesului de învățământ de care depinde
realizarea lor: prelucrarea conținutului, alegerea metodelor, mijloacelor, formelor
de organizare, stabilirea formelor de evaluare.
- modul de concretizare în sarcini de lucru pentru elevi, la variate nivele de
dificultate.
 Obiectivele pedagogice îndeplinesc 4 funcții:
- Funcția de orientare valorică a procesului didactic se referă la faptul că
formularea unui obiectiv nu constituie un simplu exercițiu didactic, ci în același
timp constituie o opțiune și o aspirație.
- Funcția de reglare a procesului de învățământ se referă la faptul că orice
activitate instructiv-educativă în fiecare din fazele ei trebuie să înceapă cu
formularea obiectivelor.
- Funcția de anticipare a rezultatelor se referă la faptul că în conținutul obiectivelor
trebuie să se prefigureze rezultatul așteptat.
- Functia de evaluare se referă la faptul că trebuie să verificăm,evaluăm și notăm
randamentul muncii elevului.

Clasificarea/Structura obiectivelor în funcție de gradul de generalitate:

Obiective generale – sunt acele obiective cu gradul inalt de generalitate și complexitate și sunt
valabile de-a lungul mai multor ani de studiu.
Obiective specifice – sunt acele obiective care specifică rezultatele așteptate ale învățării pe
fiecare an de studiu.
Obiectivele operaționale – sunt țelurile sau țintele concrete ale fiecărei activități didactice
realizate de elevi sub conducerea managerială a cadrului didactic. Acestea se împart în:
obiective cognitive (vizează însușirea de cunoștințe, deprinderi și capacități intelectuale) ,
obiective afective ( vizează formarea de interese, atitudini, sentimente), obiective psiho-
motorii (vizează comportamentele de ordin fizic).

Clasificarea/Structura obiectivelor în funcție de domeniile vieții psihice:

obiective cognitive (vizează însușirea de cunoștințe, deprinderi și capacități intelectuale)
obiective afective (vizează formarea de interese, atitudini, sentimente)
obiective psiho-motorii (vizează comportamentele de ordin fizic).
 Taxonomia finalităților. Criterii și sisteme de referință: macro-micro
( finalități de sistem-finalități de proces); grad de generalitate; obiective
cadru, obiective de referință, obiective operaționale; dimensiunea
personalității (obiective cognitive, afective, psiho-motorii)

Etimologia termenului „taxonomie” derivă din gerecescul „taxis” = așezare, ordonare,

aranjare și „nomos” = lege;
Taxonomia didactică reprezintă știința clasificării metodelor didactice, a principiilor
învățământului, a formelor de organizare a activităților instructiv-educative, a mijloacelor de
instruire etc.

 Clasificarea obiectivelor și a nivelelor de analiză ale acestora:

Finalități macrostructurale: avem în vedere două categorii de finalități macrostructurale:
idealul educației și scopurile educației. Acestea sunt angajate la nivelul sistemului de
învățământ, având grad mare de generalitate și reprezintă finalități de sistem.
Finalități microstructurale: obiectivele educației. Acestea sunt angajate la nivelul
procesului de învățământ, având un grad mai mare de specificitate, dependent însă de
finalitățile macrostructurale și sunt finalități de proces ale sistemului de învățământ.

 Criteriul grad de generalitate:

Criteriul grad de generalitate , reflectă toate dimensiunile procesului de învățământ angajate
în plan funcțional-structural-operațional.
Obiectivele pedagogice generale:
- sunt valabile pe verticala și orizontala procesului de învațământ.
- reflectă dimensiunea funcțională a procesului de învațământ.
- sesizează criteriile de elaborare a planului de învățământ.
Obiectivele pedagogice secifice:
- sunt valabile pe niveluri, trepte, discipline, forme de învățământ și de instruire.
- reflectă dimensiunea structurală a procesului de învățământ.
- acționează la nivelul a trei coordonate principale: coordonata transversală (care
vizează dimensiunile educației), coordonata verticală (care vizează treptele de
învățământ), coordonata orizontală ( care vizează obiectivele pedagogice specifice
ale fiecărei discipline de învățământ sau a unor grupe de discipline proiectate
intradisciplinar, interdisciplinar și transdisciplinar.

Obiective cadru:
- sunt obiectivele concepute pentru arii curriculare și pentru discipline.
- aceste obiective au grad ridicat de dificultate și complexitate.
- se referă la formarea de capacități intelectuale, de deprinderi, abilități și aptitudini
specifice disciplinei respective și sunt urmărite de-a lungul mai multor ani de
studiu.
Obiective de referință:
- specifică reultatele învățării pe fiecare an de studiu în parte.
- urmăresc progresia în achiziții de competențe și de cunoștințe, de la un an de
stiudiu la altul.

Obiective operaționale/ concrete/ performtive:

- sunt obiectivele pe termen scurt, care se regăsesc în cadrul fiecărei lecții.
- sunt valabile la nivelul activității efective de predare-învățare-evaluare.
- reprezintă dimensiunea operațională a procesului de învățământ.
Elaborarea obiectivelor operaționale:
- presupun activarea unor strategii de operaționalizare a finalităților
microstructurale.
- în realizarea strategiei de operaționalizare sunt implicate două operații pedagogice
complementare:
 operația pedagogică de deducere a obiectivelor concrete din cele specifice
și din cele generale incluse în documentele oficiale.
 operația pedagogică de traducere efectivă a obiectivelor respective în
planul acțiunii și al aplicației directe ca sarcini de învățare.
- în strategia elaborării obiectivelor se pornește de la cele generale, iar pentru
realizarea lor se pornește de la cele operaționale.

În literatura de specialitate vom întâlni și noțiunea de competențe.

Competențele sunt ansambluri de cunoștințe și deprinderi, dobândite prin învățare, cu
ajutorul cărora elevii pot rezolva diferite sarcini.
Competențele pot fi de două tipuri:
competențe generale (se definesc pe obiect de studiu și se formează pe durata unui
ciclu de învățământ, și au grad ridicat de generalitate și complexitate)
competente specifice ( se definesc pe obiect de studiu și se formează pe parcursul
unui an școlar, fiind derivate din competențele generale.

 Criteriul privind dimensiunea personalității/conținut psihologic

Pornind de la posibilitatea diferențierii unor categorii comportamentale s-au delimitat
3 grupe de obiective:
obiective cognitive (vizează însușirea de cunoștințe, deprinderi și capacități
intelectuale)
obiective afective ( vizează formarea de interese, atitudini, sentimente)
obiective psiho-motorii (vizează comportamentele de ordin fizic).

 Criteriul temporalității/durata de realizare este criteriul pe baza căruia distingem

obiective: pe termen lung, pe termen mediu și pe termen scurt.

 Criteriul măsurabilității- se referă la procesul de operaționalizare a obiectivelor.