Morala

Binele și răul, sau într-un cuvânt morala, au reprezentat teme des abordate de filosofi din
toate perioadele. Printre aceștia, Locke și Nietzsche formulează discursuri despre morală
asemănătoare, cel puțin până la un punct.

Pe de o parte, ambii filosofi pleacă de la premisa omului ca ființă rațională. Deși punctele
de vedere al celor doi vor fi în final diferite, amândoi se folosesc în discursurile lor de caracterul
rațional al ființei umane. Mai mult, amândoi subliniază legătura dintre societate (sau proprietate)
și nedreptate, imoralitate, Locke considerând această legătură ,,o propoziție tot atât de certă ca
orice demonstrație din Euclid”, iar Nietzsche considerând-o principiul fundamental al istoriei./

Pe de altă parte, în conceptia lui John Locke morala e o combinație dintre ideea unei
persoane dotate cu “bunătate şi inteligenţă” şi ideea despre noi înşine, ca fiinţe “inteligente şi
raţionale”.

La pol opus, Nietzsche consideră că adevarata lumină a moralei este aceea de “voinţă de
negare a vieţii, de principiu al descompunerii şi al decăderii” și cu cât credem in morală,
condamnăm existența.

De asemenea Locke susține morala ca știință, dedusă din “premise evidente prin ele
însele şi tot atât de incontestabile ca şi cele matematice”, pe când Nietzsche crede că abținerea de
la “practicarea ofensei, a violenţei, a jafului” este o regulă de bună-cuviinţă și că morala
condamnă existența.