Subiecte Cario 1

1.Instrumentar manual: descriere,

clasificare, indicatii, mod de utilizare.
. Instrumentar de mana in prepararea cavitatilor:

 1. INSTRUMENTAR CU ACTIUNE IN SMALT:

 Dalti:- dreapta;
- curba;
- dublu angulata.
 Toporisti de smalt
 Bizotatoare de prag gingival.
 2. INSTRUMENTAR CU ACTIUNE IN DENTINA
 Toporisti de dentina;
 Sapaliga de dentina;
 Instrument de precizat unghiuri dentinare;
 Linguri Black.
Mânerul
- are diferite forme şi mărimi
- poate prezenta zimţi sau convexităţi anatoforme pt îmbunătăţirea prizei instrumentului
Tija (gâtul instrumentului)
-este neted, rotund sau conic
- cu una sau mai multe curburi pt a evita tendinţa de rotire a acestuia în timpul lucrului
Partea activă
- pot avea o singură terminaţie sau cu dublă terminaţie
- Poate avea forme şi mărimi diferite în funcţie de scopul pt care au fost create
I. Instrumentar cu actiune in smalt:
Dalti de smalt
Toporisca de smalt
Bizotatoare de prag gingival:

- sunt instrumente care prin forma pe care o au permit efectuarea unui bizou corect la
marginile de smalţ ale pragului gingival într-o preparaţie proximoocluzală
- Sunt instrumente perechi dr/stg, mezial/distal
- Partea lamei ce priveşte spre mâner se numeşte bizotatoare iar cea departe de mâner
contrabizotatoare
II. INSTRUMENTAR CU ACTIUNE IN DENTINA

 INSTRUMENTAR CU ACTIUNE IN DENTINA

 Toporisti de dentina;
  Sapaliga de dentina;
 Instrument de precizat unghiuri dentinare;
 Linguri Black

2.Instrumentar rotativ: descriere,

clasificare, indicatii, mod de utilizare
Instrumentar rotativ

1. Piese de mana:
 Piesa dreapta
 Piesa contraunghi
 Turbina
2. Instrumentar rotativ propriu-zis:
- freze
- pietre
 Piesa dreapta(utilizata pentru cavitatilor pe dintii frontali, F.vestibulara a incisivilor
mandibulari si fata ocluzala a PM.,M.
Dezvolta viteze mici= 5.000-10.000 rpm. Foloseste freze cu lungimi de 40 mm. diametru
2,35mm.
 Piesa contraunghi(indicata in prepararea tituror dintilor, cu actiune in special in
dentina. Utilizeaza freze medii 22mm lungime,2,35mm diametru, manerul carora
este prevazut cu un gat special ce asigura prinderea.Viteze conventionale=5.000-
10.000 rpm.
 Turbina, dezvolta viteze mari=45.000-100.000 sau foarte mari=100.000-
500.000.Freze 19 mm lungime, fixate prin frictiune. Are actiune in principal in
smalt.
Instrumentar rotativ propriu-zis: descriere
 freze
 - pietre
Frezele dentare, clasificare
1. Dupa piesa la care pot fi adaptate:
 ptr. piesa dreapta;
 ptr. piesa contraunghi;
 ptr. turbina.
2. Dupa material si modul de fabricare:
 Freze din otel (pentru viteze conventionale 6.000-10.000rpm.);
 Freze din carbura de tungsten (cu actiune in smalt si in dentina, viteze conventionale si
inalte.
3. Dupa lunimea frezelor:
 Pentru turbina-19, 21, 25mm.
 Freze scurte ptr. cap miniaturizat – 16mm.
 Fr. pentru contraunghi-22mm.
 Fr. cu gat lung pentru contraunghi-26mm.
 Fr.pentru piesa dreapta-44mm.

4. Dupa forma partii active:

  Sferice
 Cilindrice(fissiure)
 Con-invers
 Roata
 Para(eliptice)-330
 Conice cu lame longitudinale
 Conice cu lame sectionate transversal.

 Forma părţii active:

- freza sferică
- freza con invers
- freza cilindrică
- freza cilindro-conică
- freza pară
Celelalte forme sunt rezultatul modificărilor acestor 5 forme
- freza cilindrică cu cap rotunjit, cu striuri transversale, cu striuri transversale şi cu cap
rotunjit)
- freze con invers (cu cap rotunjit, cu striuri transversale)
- freze flacară
- freze roată
- freze de înfundat pragul
- freze trepan
- freze lance
- freze pentru bonturi radiculare

Freza sferica:
- este cea mai folosită
- are diametre diferite 0,5-30mm
- are 8 lame tăietoare care pot fi sau nu tăiate de striuri transversale
- este activă în smalţ, dentină sănătoasă, dentină alterată
- Freza sferică obişnuită acţionează mai ales pt îndepărtarea dentinei alterate şi
lărgirea cavităţilor
- Freza sferică cu striuri transversale acţionează în profunzime (pt perforarea
dentinei şi îndepărtarea prismelor de smalţ dislocate
- Freza sferică pt finisat obturaţiile din amalgam are lamele tăietoare paralele
nesecţionate transversal, dispuse longitudinal în continuarea axului mânerului
( spre deosebire de freza obişnuita, lamele sunt mai puţin pronunţate şi mult mai
pronunţate)
- Freza sferică pt lustruit obturaţiile din amalgam are suprafaţa perfect netedă şi
lucioasă
Sfere cilindrice:
- freza cilindrică plată (fără vârf), cu lamele tăietoare paralele, dispuse în axul
mânerului, nu prezintă secţionări transversale.
- freza cilindrică plată cu tăietură tranversală,
- freza cilindrică plată cu tăietură transversală şi lamele helicoidale -lamelele
tăietoare sunt dispuse oblic pe partea activă a frezei
- Freza de înfundat,este activă numai frontal, părţile laterale fiind perfect netede,
Frezele con invers:
 - partea activă este un trunchi de con cu baza mare superior
- Este activă pe toate suprafeţele sale cât şi pe muchiile sale
- Există 2 tipuri: freza con invers fără striuri tranversale şi freza con invers cu striuri
tranversale (capacitatea abrazivă este mai mare)
Pietrele dentare: descriere
Cu actiune in smalt si dentina.
Descriere:
Sunt formate din trei parti importante:
• Substratul metalic;
• Pulberea de diamant abraziva;
• Liantul

3.Metode si tehnici de izolare a campului

operator
I.UTILIZAREA MATERIALELOR ABSORBANTE
1. RULOURILE DE VATĂ
- Au diferite lungimi şi grosimi
- Au suprafaţa - plană
- texturată
- Asigură un câmp operator uscat pe perioade scurte de timp
- Pt. maxilar – se plasează în fundurile de sac vestibulare
- Pt. mandibulă – vestibular şi paralingual şi suplimentar în dreptul canalului Stenon

2.COMPRESELE DE TIFON
- standardizate sub forma de patrate
- sunt mai bine tolerate de tesuturile fine orale
- Se aseaza intotdeauna paramedian pentru a nu fi dizlocate de frenuri
- Dispozitiv de fixare a lor – automatonul Eggler
- Impiedică mobilizarea lor prin miscări involuntare ale limbii,
obrajilor sau buzelor
DEZAVANTAJE
- Iritație tisulară mecanică
- Iritație chimică prin componentele sale
- accidental pot fi antrenate de instrumentarul rotativ
3. PERNUTE DE HIRTIE ABSORBANTE
- au diferite forme pentru a se adapta în multiple zone ale cavitătii
AVANTAJE
- sunt mult mai absorbante ca rulourile si compresele
- sunt bine tolerate de tesuturile orale
 - DRY TIPS, THETADRY
- acoperă orificiul canalului Stenon
- nu lasă fibre dupa indepărtare
- ușureaza manoperele în zona cea mai posterioara
- sunt flexibile, se adapteaza miscărilor mandibulare
- sunt autoretentive
- sunt usor de îndepartat

I I.Sistemul de izolare cu digă

Indicatii:
• Endodontie
• Îndepărtare obturaţii amalgam
• Restaurări directe cu răşini compozite
• Cimentare adezivă
• Sigilări – pedodonţie
• Fluorizări
• Detartraj/Chiuretaj
• Tratament de albire

• Îndepărtare obturaţii amalgam

• Restaurări directe cu răşini compozite
• Cimentare adezivă
• Sigilări – pedodonţie
• Fluorizări
• Detartraj/Chiuretaj
• Tratament de albire
• Extracţia dentară!!!

Pozitionarea orificiului
Ghidul de perforare permite o perforare adaptată la poziția anatomică
a dintelui
- Marchează cu precizie poziția dintelui la nivelul foliei de
latex
Clemele ( inele)
- mențin diga la nivelul coletului dinților
- au forme variabile
-sunt cu aripioare sau fără
Clemele trebuie asigurate cu ajutorul firului de mătase pentru a preveni aspirarea lor sau
deglutiția lor în caz de fractură
Soft clamp: este o alternativă pentru clemele metalice
- reduce riscul de leziuni ale gingiei, ale structurilor dentare sau a restaurărilor delicate
Wedjets: Este un fir special gros ce permite pasajul foliei de digă la nivelul
spațiilor interdentare (sub punctul de contact)
- Disponibil din latex sau fără latex
- Este o alternativă veritabilă pentru clemele metalice
Modul 1 de aplicare – Clema, apoi folia
• Uşor de aplicat pe dinţii situaţi spre anterior
• Vizibilitate bună
• Clema trebuie asigurată cu dental floss (în caz de fractură a ei sau derapare de pe
dinte să nu fie aspirată/înghiţită de pacient)
• Datorită vizibilităţii bune riscul de a traumatiza gingia este mai mic
 • Clema aplicată pe dinte
• folia de latex este trecută peste clemă și fixată la nivelul
coletului dintelui
Modul 2 de aplicare – Folia şi apoi clema
• Este necesar ajutorul asistentei
• Comodă pentru începători
• Nu poate fi aplicată la resturi radiculare
• Aplicarea foliei de latex pe dinte până la nivelul gingiei

• Aplicarea clemei de către o a doua persoană

Modul 3 de aplicare – Clema, folia şi rama împreuna

• Este NECESAR să avem cleme cu aripioare

• Indicat la dinţii posteriori, în special cei mandibulari
• Vizibilitate medie
• Datorită vizibilităţii medii există riscul de a traumatiza gingia
• După căpătarea unei minime experienţe este metoda cea mai rapidă şi simplă de
aplicat diga
•
• Diga este fixată pe cadru

• - Clema fixată în folia de latex

• Aplicarea clemei la nivelul dintelui

• Latexul este tras peste aripioarele clemei

• Cu ajutorul acestei metode diga poate fi aplicată doar de către medicul dentist

4. Prepararea cavitatii de cls. I pt

amalgam
I. Prepararea cavitatii in cazul cariilor cu orificiu mare de deschidere

Instrumentar:

1. Rotativ- freze globulare, cilindrice si con invers din otel sau extradure, pt rotatii coventionale

- freze diamantate sau extradure de aceleasi forme pt turbina

- piese corespunzatoare ( piesa contraunghi, turbina)

2. de mana: exacavatoare si linguri Black, toporisti si dalti de smalt.

 3. ajutatoare: spray de aer-apa

Etape de lucru:

1. Izolarea – cu rulouri si comprese de vata

- dispozitive de mentinere ale acestora, aspirator de saliva

2. Deschiderea procesului carios

 Se limiteaza la indepartarea smaltului fragil, cu aspect cretos, de la marginile cavitatii, deoarece

in aceste cazuri evolutia cariei creaza un acces suficient pt instrumentar
 Se folosesc pietre cilindrice diamantate, la turatii mari, care sunt deplasate de-a lungul
marginilor cavitatii sau freze globulare la viteze conventionale, care sunt introduse in cavitate si
apoi retrase cu sprijin pe peretii laterali ai cariei, dislocand prismele de smalt nesustinute
 In ambele cazuri, se exercita o presiune usoara asupra instrumentului pt a evita fractura
peretilor si cuspizilor de smalt subminati
 Se pot utiliza si nstrumente de mana, actionate cu presiune controlata, din aproape in aproape,
pt a evita fracturarea peretilor de smalt nesustinuti de dentina.

3.Exereza dentinei infectate

 Se face conform principiilor si tehnicilor descrise la etapele de pregatire a cavitatii

Ablatia sonica -> Sonicflex Kavo 2000l (piesa de mana de preparare sonica cu varf diamantat)

Metode mecano-chimice – diagrama varfurilor de taiat ale instrumentului de mana alaturi de care se
foloseste gelul Carisolv.

4. Extensia preventiva

 Aceasta etapa nu mai este necesara deoarece evolutia cariei determina situarea marginilor in
zone de autocuratire
 In aceasta etapa de deschidere a cavitatii s-a realizat indepartarea prismelor de smalt
demineralizate si fragile

5. Retentia

 In restaurarile clasice cu amalgam, retentia se va face dupa principiile descrise anterior, avand in
vedere ca materialul de obturatie nu este un material adeziv la peretii cavitatii
 Peretii verticali si paralei intre ei se obtin cu ajutorul unei freze cilindrice extradure deplasate de-
a lungul marginilor cavitatii, axul frezei fiind mentinut paralel cu axul dintelui
 Peretele parapulpar plan sau in trepte se realizeaza si cu o freza extradura con invers,
asigurandu-se o convergenta maxima spre ocluzal de 3-5 grade
 Unghiurile bine exprimate intre peretii cavitatii se obtin prin deplasarea unei freze globulare ¼
sau ½ de-a lungul acestor unghiuri sau prin utilizarea unei freze cilindrice foarte subtiri
mentinute in axul cavitatii si actionata cu usoara presiune in dentina
 Acelasi rezultat se obtine prin utilizarea toporistilor si daltilor de dentina, a caror parte activa
este deplasata cu presiune de-a lungul onei de unire dintre peretii verticali
 In cazul cavitatilor profunde si largi, respectarea acestor principii poate determina fie
deschiderea camerei pulpare, fie realizarea de pereti verticali foarte subtiri, care necesita
scurtarea pt asigurarea sigurantei
 Astefel de cavitati, prea mari, nu pot respecta principiul conservator si biologic al stomatologiei
moderne si determina fie compromiterea vitalitatii dintelui, fie lipsa de durabilitate functionala a
obturatie
 Pt e evita aceste neajunsuri, se utilizeaza materiale cu proprietati corespunzatoare pt a realiza
baza obturatiei si captursirea peretilor subminati
 Principiile enumerate pot fi indeplinite astfel prin modelarea si sculptarea materialului folosit pt
baza si consolidarea peretilor verticali.

6. Rezistenta

 Se asigura prin consolidarea peretilor verticali si a boltilor cuspidiene subminate cu un ciment cu

calitati de substitut dentinar
 Peretii prea fragili, subtiati prin evolutia procesului carios sunt scurtati pana in zona cu grosime
suficienta, utilizand o piatra diamantata cilindrica sau roata, urmand a fi reconstituite ulterior
prin obturatie sau incrustatie
 Metoda clasica de ameliorare a rezistentei peretelui pulpar subtiat este crearea "trotuarului lui
Black"
 Consta in prepararea unei borduri in grosimea peretilor laterali, pe tot conturul cavitatii
 Are rol de sustinere a obturatiei

7. Finisarea marginilor

 Consta in netezirea anfractuzitatilor, rotunjirea unghiurilor externe

 Cand panta cuspidiana este foarte abrupta exista pericolul de a ramane prisme de smalt
nesustinute care vor fi indepartate prin usoara bizotare
 Se va face cu pietre diamantate cilindrice sau conice la viteze mici

8. Curatirea finala a cavitatii = manopera de curatire, de uscare si inspectie finala a cavitatii

 Se indeparteaza pulberile dentinare restante, resturile mici de smalt ramase eventual din etapa
anterioara, urmele de saliva si de sange
 Spalarea se face cu seringa de apa incalzita
 Uscarea cu cateva jeturi de aer necontaminat cu eventual urme de ulei ( cu seringa ) dar nu mai
mult de 10 secunde, pt a impiedica desicarea dentinei si lezarea organului pulpo-dentinar
 La sfarsit se face inspectia finala a cavitatii
 Iriganti: xilina, apa distilata, ser fiziologic sau produse predozate cu rol desicant ( ex: Cvidrex,
Cavilax)

II. Prepararea cavitatilor in tratamentul cariilor fisurale punctiforme singulare sau multiple

Instrumentar :

 Freze in forma de para, sferice, cilindrice si con invers din otel sau extradure, pt turatie
conventionala
 Freze diamantate sau freze extradure de aceleasi forme pt turbina

Etape de lucru:

1. Deschiderea procesului carios

 Deschiderea procesului carios se face cu o piatra diamantata globulara sau in forma de para, de
marime corespunzatoare orificiului cavitatii carioase
 Actionata la turatii conventionale
 Se introduce in plina rotatie pana in cavitatea carioasa
 Apoi se retrage cu usoara presiune si sprijin pe peretii cavitatii, astfel ca portiunea ei dorsala sa
disloce prismele de smalt nesustinute, fragile de la marginea procesului carios , largind accesul
 Daca dupa deschidere se descopera o distructie dentinara importanta, care a subminat puternic
peretii de smalt, tratamentul va urma tehnica descrisa la situatia clinica anterioara
2. Exereza dentinei infectate
 In cazul cariilor fisurale superficiale inguste, se pot utiliza si freze extradure in forma de par nr.
330 cilindrice si 245 la turatii mari, cu care se efectueaza simultan si extensia preventiva si
retentia cavitatii
3. Extensia preventiva
 Se face cu o piatra diamantata cilindrica sau cu o freza extradura in forma de para ( nr. 330 sau
245 ) ce se deplaseaza de-a lungul santurilor.
 In cazul cariilor multiple pe aceeasi suprafata, acestea se prepara ca niste cavitati distincte, daca
puntea de sant ce le separa este sanatoasa, nesubminata si mai lata de 2 mm.
 In caz contrar, puntea se desfiinteaza, cele 2 cavitati fiind unite intr-o singura preparatie.
 Cand riscul cariogen este mic, igiena buna, extensia se face prin tehnici neinvazive.
 Fie ameloplastie, fie sigilarea santurilor si/sau a fisurilor de la marginile cavitatii.
4. Retentia
 Nu pune probleme deosebite in cazul unor cavitati mici; se realizeaza similar cazului anterior
 In situatia mai multor carii punctiforme de profunzimi diferite, care sunt reunite prin prepararea
intr-o cavitate comuna
 Baza aceteia va fi realisata in trepte.
5. Rezistenta
 Nu pune probleme deosebite, fiind vorba deobicei de carii incipiente
 Peretii au o grosime suficienta pt asigurarea rezistentei
6. Finisarea cavitatii
 Finisarea marginilor se face similar cu tehnica descrisa anterior
  Bizotarea in acest caz, beneficiind de indicatii mai restranse
7. Curatirea finala
 Ca in cazul descris anterior.

III. Tratamentul cariilor din santurile si gropitele vestibulare

 Leziunile sunt localizate in santurile si gropitele de pe fetele vestibulare ale M, in santurile de pe
fetele orale ale M si in gropitele palatinale ale frontalilor superiori
 Prepararea cavitatilor urmeaza aceleasi etape ca si in prima situatie clinica, cu exceptia faptului
ca marginile nu se bizoteaza deloc si cavitatea are o forma circulara cu peretele parapulpar
paralel cu suprafata exterioara a dintelui.
 Cel mai frecvent utilizata este freza in forma de para, care are avantajul unei preparatii
conservatoare, retentive si precise
 Designul rezultat, cu pereti laterali usor subminati, nu creaza riscuri in aceasta zona care nu este
supusa direct solicitarilor ocluzale
 In cazul subminarii crestei vestibulare se creaza o cavitate compusa vestibulo-ocluzala formata
din :
 Cavitate vestibulara rezultata in urma prepararii cariei
 Cavitate accesorie ocluzala minima, cu scop de retentie si de asigurare a
rezistentei
 Aceasta se realizeaza prin extinderea preparatiei pe suprafata ocluzala cu ajutorul unei freze
extradure cilindrice, respectand caracteristicile cavitatii de clasa I ocluzale.

5. Prepararea cavitatiii de cls. I pt rasini

compozite
1. Deschiderea procesului carios
 Daca procesul carios are un orificiu mare de deschidere, deschiderea procesului carios
urmareste indepartarea prismelor de smalt nesustinute, demineralizate si modificate de culoare
de la marginile cavitatii
 Daca procesul carios este punctiform, deschiderea procesului carios urmareste indepartarea
smaltului demineralizat si modificat de culoare de la marginile cavitatii, precum si largirea
accesului

Instrumentar:

 Pt procesele carioase cu orificiu mare

 Manual( toporisti si dalti de smalt)
  Rotativ(freze cilindrice/sferice la viteze conventionale, cu marimea adaptata
deschiderii)
 Pt procesele carioase cu orificiu mic de deschidere
 Freze sau pietre diamantate sferice mici, conice, cu turatii ridicate si sub irigatie
continua cu apa
o Conturul cavitatii include fosete si santuri cariate
2. Indepartarea dentinei infectate
 Freze globulare de marime adecvata procesului carios la viteze conventionale
 Instrumentar manual in cazul leziunilor cu orificiu larg
 Metode mecano-chimice, laser, etc.
3. Extensia preventiva
 Consta in plasarea marginilor cavitatii in smalt sanatos, iar pt restul sistemului de santuri si
fosete ocluzale se realizeaza ameloplastie, sigilare sau restaurare preventiva, in functie de
situatia clinica
a. Ameloplastie
 Remodelarea suprafetei smaltului cu instrumente rotative adecvate
 Zona devine curatabila, finisabila
 Permite plasarea conservativa a marginilor de smalt
b. Sigilarea santurilor si fosetelor
 Reprezinta o practica preventiva, noninvaziva la pacienti cu carii active
 Se conserva structura dentara si previne aparitia sau progresia cariilor dentare
 Bacteriile se acumuleaza in fisurile inguste, iar perii periutelor de dinti sunt prea mari pt a
patrunde in fisuri
 Sigilantii actioneaza ca o bariera fizica

 Clasificarea sigilantilor
 Dupa culoare
o Transparenti(permit detectarea percolarii marginilor)
o Opaci/albi ( sunt mai usor de observat cand sunt aplicati ; se poate verifica mai usor
retentia lor)
 Dupa reactia de polimerizare
o Auto-polimerizabile( 2 paste ce se amesteca)
o Fotopolimerizabile ( au o rezistenta crescuta la fractura si uzura)

 Indicatii
 Santuri si gropite sanatoase la pacientii cu carii active
 Santuri si gropite cu coloratii intrinseci ale smaltului
 Leziuni carioase necavitare, fara carii dentinare subiacente evidente clinic si Rx.

 Instrumentar si materiale
  Periute
 Paste sau pulberi abrazive fara glicerina sau fluor
 Sigilant: Helioseal, Concise
 Aplicatoare

 Etape de lucru
 Izolarea – aplicarea digai
 Curatirea suprafetei dintelui
o Paste abrazive- ulei sau glicerina/ substante fluorurate
o Spalare cu apa si uscare cu spray
 Aplicarea sigilantului
 Fotopolimerizarea sigilantului in cazul in care acesta este fotopolimerizabil
 Verificarea ocluziei
 Indepartarea punctelor de contact prematur

4. Crearea formei de ocluzie – consta in bzotarea marginilor de smalt si utilizarea sistemului adeziv
amelo-dentinar. Cavitatea preparata are un design retentiv datorita accesului minimal si
evolutiei globulare a cariei in dentina. Macroretentia mecanica augmenteaza microrententa
mecanica determinata de gravajul smaltului si dentinei si adeziunea chimica a materialelor
moderne. Nu se recomanda realizarea unei forme retentive daca presupune sacrificarea de
tesut sanatos. Bizotarea se face doar la nivelul zonelor lipsite de contact ocluzal entric cu pietre
diamantate flacara.
5. Crearea formei de rezistenta
 Pt ca aceste materiale sunt indicate in cavitati restranse, eventual medii, rezistenta nu pune
probleme deosebite
 In cazul cavitatilor cu orifiu mare, se pot captusi boltile cuspidiene nesustinute cu ciment.
6. Finisarea marginilor cavitatii
 Marginile netede, lipsite de anfractuozitati, bizotarea marginilor de smalt.
7. Curatirea finala a cavitatii

6. Prepararea cavitatii de cls. II pt

amalgam – cavitate traditionala
 7.Prepararea cavitatii de clasa II
pentru amalgam – cavitate proximo
ocluzala limitata(POL)
PREPARAREA CAVITĂŢII CAND PROCESUL CARIOS NU INTRERUPE CREASTA MARGINALĂ
In această situație clinică pot exista doua alternative:
• procesul carios este localizat la nivelul punctului de contact, subminând creasta marginală de smalț;
• procesul carios este localizat sub punctul de contact şi observăm semne indirecte de carie; creasta
marginală este integră.
• Procesul carios este localizat la nivelul punctului de contact, subminând creasta marginală de
smalț( cavitate proximo-ocluzala limitata POL)
Etape de lucru:
1.1Deschiderea procesului carios
• în această situație, de obicei, accesul este indirect, trebuind să creăm deschiderea procesului carios
dinspre ocluzal, distrugând creasta marginală supraiacentă;
• crearea accesului şi deschiderea pentru începători se poate face după ce am protejat dintele vecin cu o
bandă metalică.
• dacă apelăm inițial la vitezele înalte putem utiliza fie pietre diamantate sferice sau cilindrice de
dimensiuni mici, pe care le aplicăm pe creasta marginală subminată şi prin uşoare mişcări spre gingival,
se avansează către procesul carios, deschiderea acestuia fiind marcată de senzația de "cădere în gol".

1.2 Acces indirect

- De pe creasta marginală ocluzală (cavitate proximo-ocluzală)

2. Exereza dentinei infectate

• se face respectând aceleaşi principii ca în situațiile clinice anterioare;
3. Extensia preventivă:
Extensia preventivă prin sigilare la cavități proximo-ocluzale limitate _
• deoarece în astfel de situații clinice leziunea carioasă este limitată în suprafață şi profunzime, fiind
strict localizată la nivelul punctului de contact, avem şansa de a prepara cavități de clasa a II-a
conservative,, denumite cavități proximo-ocluzale limitate (POL) ce constau în prepararea unei cavități
localizate strict la nivelul feței aproximale respective. O condiție obligatorie pentru realizarea unei astfel
de cavități o reprezintă absența unei leziuni carioase mari sau a unei obturații incorecte pe fața ocluzală,
o rezistență crescută la carie şi o igienă bună a pacientului.
 Dacă şanțul intercuspidian este sănătos o atitudine corectă la pacienții fără risc cariogen este
realizarea unei cavități proximo-ocluzală limitată la nivelul cariei aproximale şi sigilarea şanțului
ocluzal cu răşini sigilante.
 dacă pe fața ocluzală există fisuri retentive, ele vor fi preparate prin cavități care să nu fie mai
largi decat este necesar pentru a le eradicaca cavități ocluzale restranse (OR). Acest tip de
cavitate se realizează cu freze extradure sub formă de pară nr/330.
 • când coexistă şi un proces carios incipient pe fața ocluzală, dacăintre cele două cavități
rămâne o punte de smalț susținută de dentină sănătoasă, cu grosime de cel puțin 1,5 mm, ele
se vor restaura separat.
• dacă indicii de carie sunt mici, igiena corectă, punctul de contact lat şi caria este ingustă în sens
vestibulo-lingual se admite ca marginile pereților aproximali vestibular si oral să nu fie extinse dincolo de
punctul de contact. Având în vedere necesitatea unei extensii preventive eficiente cât şi a unui unghi
extern de 90° la nivelul marginilor aproximale, ideal marginile mezio-vestibulare si mezio-linguale ale
preparației limitate, ar trebui să fie scoase din contact cu dintele vecin numai cu 0,2-0,3 mm. In sens
vertical, distanța minimă dintre pragul gingival finalizat şi dintele vecin va fi de 0,5 mm.

4.Retenția:
• forma de retenție a cavității ocluzale restrânse când există, este îndeplinită prin usoara
convergență a pereților verticali şi peretele pulpar orizontal şi plat.
• pentru cavitatea POL deficitară este retenția în sens mezio-distal deoarece-lipseşte "coada de
randunică" şi istmul de pe fața ocluzală. Impotriva tendinței de deplasare spre dintele vecin, se
realizează în acest caz lăcaşuri aproximale de retenție. Având în vedere că lucrăm în apropierea
peretelui axial aceste lăcaşuri aproximale se vor realiza la viteze mici pentru a ne păstra cât mai
mult simțul tactil şi cu o vizibilitate cât mai bună. Unii autori indică utilizarea unor freze din oțel
sau din carbură conice active si pe varf, lungi (169 L).
 pentru lacaşul aproximal lingual freza va fi aplicata in unghiul axio-linguo-gingival uşor orientată
spre lingual urmărind unghiul axio-lingual. Inițial printr-o uşoară mişcare gingivală se crează o profunzime
de 0,2 mm după care freza sprijinită pe acelaşi unghi şi cu aceeaşi orientare se retrage spre ocluzal, lacaşul
dispărând treptat la nivelul întâlnirii dintre unghiul axio-lingual şi peretele pulpar

• profunzimea gingivală a acestui lăcaş va fi de 0,5/mm în dentină.

• prin aceeaşi mişcare, dar orientare inversă realizăm şi lăcaşul aproximal vestibular.
• Lățimea acestor lăcaşuri (dimensiunea axială) va fi în funcție de lățimea în sens vestibule-lingual
a cavității aproximale, astfel încât la o dimensiune mare a acesteia vor fi necesare şi lăcaşuri
aproxroximale mai late.
• atunci când marginile vestibulare şi linguale ale pereților proximali verticali sunt scoase de
evoluția procesului carios în afara unghiurilor axiale coronare vestibular şi lingual, retenția este
şi mai deficitară fiind necesară realizarea unui alt mijloc de retenție sub forma unui şanț gingival
la nivelul pragului.
• Apelând la freze cilindrice, conice sau sferice ¼,1/2 se realizează un sanț sau un jgheab pe
pragul gingival cu o profunzime gingivală de 0,5-lmm, lungimea vestibulo-linguală de 3 mm la o
profunzime axiaia de 0,3-0,4 mm în interiorul joncțiunii smalț-dentină.
• în cazul unei cavități proximo-ocluzale limitată, fară o implicare ocluzală concomitentă, forma de
retenție este şi mai critică, aici fiind indicată prelungirea lăcaşurilor proximale, ele fiind vizibile si
dinspre ocluzal la nivelul marginii de smalț ocluzale a pereților verticali vestibular şi oral precum
şi realizarea unor şanțuri gingivale după tehnica amintită .
5. Crearea formei de rezistenţă
• realizarea formei de rezistență se adresează atât grosimii pereților cavității ce vor trebui să reziste la
forțele ocluzale, pe de o parte şi la cele datorate coeficientului de contracție/dilatare al obturației
metalice mult mai mare decât al structurilor dentare, pe de altă parte, cât şi grosimii materialului de
obturație.
Ea se asigură prin:
— peretele gingival şi pulpar sunt relativ orizontali şi perpendiculari pe forțele paralele
cu axul lung al dintelui;
— limitarea extensiei pereților pentru a permite rămânerea unor cuspizi puternici şi creste
marginale rezistente cu suficient suport dentinar;
— restrângerea conturului ocluzal în zone care primesc contacte ocluzale minime;
— asigurarea unor pereți verticali de minim 1,5 mm grosime, fie prin scurtarea şi refacerea lor
cu amalgam, fie captuşirea bolților cuspidiene şi a crestelor de smalț subminate cu înlocuitori
de dentină;
- rotunjirea uşoară a unghiurilor interne pentru a reduce concentarea de stress în
structura dentară, provocată de unghiurile ascuțite;
— asigurarea unei grosimi suficiente a materialului de obturație pentru a nu se fractura în
timpul masticației;
-în cazul cariilor profunde mai întâi ne adresăm stării organului pulpo-dentinar, prin realizarea
de coafaj direct sau indirect cu ajutorul liner-ilor si bazelor. Ulterior se vor realiza caracteristicile
cavitare amintite.

6. Finisarea marginilor
ultima etapă se adresează marginilor de smalț şi unghiurilor externe ale cavității, adică locului de
întâlnire între smalț şi materialul de obturație. Se urmareşte:
— netezirea marginilor cu pietre diamantate cilindrice la viteze convenționale, sau cu
instrumente Black pentru smalț, având în vedere că pentru obținerea unei închideri marginale
optime, suprafața de întâlnire trebuie să fie cât mai netedă şi uniformă;
— rotunjirea unghiurilor externe de întâlnire dintre pereții cavității, pentru a favoriza o adaptare
corectă a amalgamului la smalț;
La nivelul pragului gingival, pentru a obține un perete de smalț format din prisme întregi pe lungime ce
se spriiină în totalitate, pe dentină, va fi necesară stabilirea unui bizou extern, usor înclinat gingival cu
aproxiamtiv 20 grade. Această manoperă se face numai cu instrumentar de mană - bizotatoare de prag
gingival, doua pentru mezial şi două pentru distal, după ce în prealabil cu o matrice metalică am protejat
papila gingivală;
-când marginea gingivală este pozitionată mai gingival de joncțiunea smalț-cement(marginea
gingivala este pe cement), nu se indică nici un fel de bizotare.
-se mai indică şi bizotarea ungiului de întâlnire între peretele axial şi cel pulpar pentru a reduce
stress-ul intern din materialul de obturație.
7. Curăţirea finală a cavităţii
8.Prepararea cavitatii de clasa II pentru
rasini compozite – cavitate proximo
ocluzala
- Se recomandă efectuarea acestui tip de cavitate, atunci când este necesară înlocuirea unei restaurări
mai vechi din amalgam și în urma îndepărtării acesteia va rezulta o preparare cu design convențional.
-În acest caz, după îndepărtarea dentinei afectate se va adaugă bizotarea marginilor în afară de pragul
gingival.
-Forma de contur și extensia preventivă sunt limitate, având un caracter mai degrabă conservativ decât
preventiv. - Forma de retenție, forma de rezistență se combină cu finisrea marginilor, obținându-se
forma de adeziune.

Accesul:
-Direct
-Indirect

Cavități proximo-ocluzale: Acest tip de cavități se recomandă a fi realizate când avem asociată pe fața
ocluzală o leziune carioasă sau șanțuri rentive afectate, demineralizate.
Se va realiza o preparare ocluzală conservativă sau se pot sigila șanțurile sănătoase.

Particularități de preparare:
Crearea accesului :Atunci când creasta marginală este subminată crearea ccesului se face dinspre
ocluzal cu freze pară nr. 245,
Extensia preventivă în sens vestibulo-oral este minimă, limitându-se la îndepărtarea smalțului
demeniralizat de la margini,
• se sigilează șanțurile și fosetele de pe fața ocluzală,
Retenția este reprezentată de forma de adeziune (bizotare marginală, condiționare acidă, aplicarea
adezivilor amelo-dentinari)
• Se realizează un bizou periferic pe toate marginile cu excepția pragului gingival unde bizotarea
este contraindicată,
• Bizotarea se mai contraindică când avem versanșți foarte abrubți ai pantelor cuspidiene și pe
pereții vestibulari și orali cănd nu se scot marginile în afara contactului cu dinții vecini.
Rezistența Se mențin pereții de smalț nesusținuți de dentină, care vor fi ulterior căptușiți cu ciment
glassionomer, marginile cavității nu vor fi plasate la nivelul zonelor de contacte centrice.
Finisarea marginilor, pentru cavitățile ultraconservative se poate renunța la bizotare sau se realizează o
bizotare minimă.
9.Prepararea cavitatii de clasa II pentru
rasini composite- cavitate tip sant
Prepararea tip șanț
Indicaţii
- carii proximale cu creastă marginală integră (groasă de cel puţin 2 mm) care se extind în dentină peste
0,5 mm (Rx)
- abordarea se face dinspre vestibular sau/şi oral acolo unde caria este mai aproape
Tehnică de lucru
- anestezie locală (opţional)
- abordarea leziunii se face direct dinspre vestibular/oral unde caria este mai aproape de suprafaţa
dintelui; palparea cu sonda va obiectiva lipsa de substanţă
- cu freza sferică mică 1/4 se îndepărtează smalţul care împiedică accesul la dentina alterată
- dentina alterată este îndepărtată apoi cu piesa contraunghi şi freză sferică mai mare sau excavator
dacă există destul loc
- smalţul subţire şi anfractuos de la marginea cavităţii este şi el îndepărtat cu un excavator ascuţit sau o
freză sferică diamantată mică la turaţie convenţională
- toaletă, verificarea cavităţii, tratamentul plăgii dentinare şi obturaţia cu CG condensabil (ex. Fuji IX

Acest tip de cavitate este rapid de realizat, conservă structura dentară, oferă o estetică superioară, nu
modifică rapoartele ocluzale, poate păstra punctul de contact natural şi se bucură de o mai largă
acceptare din partea
pacienţilor. El este indicat în mod particular în situaţiile când rapoartele interproximale sunt
compromise din cauza incongruenţelor dentoalveolare cu înghesuire şi a unei dizarmonii în alinierea
dinţilor pe arcade. Această tehnică este actuală prin apariţia unui CGI mai vâscos, cu priză rapidă şi
disponibil în capsule. Proprietăţile îmbunătăţite de manipulare minimizează porozitatea şi obturarea
incompletă, deficienţe care erau asociate cu CGI mai puţin vâscoase.
Croll şi colab în 1995 au raportat rezultate satisfăcătoare cu CGImr şi cu CGI tip cermet cu toate că ele au
o densitate mai mică şi sunt mai aderente de instrumentar fiind asociate cu o manipulare dificilă şi
prezenţa unor goluri în restaurare.
Răşinile compozite NU sunt indicate în acest tip de cavităţi din cauza necesităţii unei izolări perfecte, a
unei dificultăţi în finisare şi a unui potenţial redus de remineralizare.

INDICAŢII
Leziunile aproximale sunt candidate pentru abordări tip şanţ dinspre vestibular dacă
prezintă o suprafaţă cavitară cu dovezi pe Rx. care să certifice că leziunea se întinde cel puţin 0.5 mm. în
dentină. Până ce caria nu a ajuns la acest punct dovezile arată că este posibilă remineralizarea
ţesuturilor afectate. Leziunile non-remineralizabile candidate pentru acest tip de abordare trebuie să
prezinte cel puţin 2 mm. de smalţ sănătos sub creasta marginală intactă. Pentru a stabili extinderea
vestibulo-orală a leziunii şi care este modul cel mai direct de abordare a leziunii putem folosi o sondă
dentară. Frecvent însă, sonda nu ne poate da informaţii suplimentare şi va trebui să presupunem că
leziunea este centrată sub puncul de contact.

ETAPE DE PREPARAREcl II - preparare sub formă de şanţ

• ANESTEZIA ŞI IZOLAREA
În articolele studiate mai puţin de 50% din cazurile rezolvate au necesitat anestezie locală dar să nu
uităm că uneori, chiar plasarea digăi fără anestezie este discomfortabilă. Când diga poate fi securizată
prin aplicarea de pene şi ligaturi controlul salivei este optim. Dacă tehnica se face fără diga CGI pot să
adere chiar şi în prezenţa unei mici cantităţi de salivă. Rapoartele clinice ale succesului obţinut cu CGI au
indicat că Fuji IX (GCI) poate fi aplicat chiar şi fără digă dar cu comprese din tifon, rulouri de vată şi
aspiratoare de salivă.
• INSTRUMENTARE
Se plasează o pană interdentară imediat sub marginea gingivală a leziunii. Utilizând o piesă de mână cu
viteză convenţională şi cea mai mică freză sferică disponibilă (nr. ¼) accesul la leziune se face în modul
cel mai direct posibil. Se apelează la simţul tactil pentru a instrumenta şi palpa dincolo de smalţ
joncţiunea amelo-dentinară ocluzală, gingivală şi linguală. Dacă pulpar mai rămâne dentină infectată
vom apela la o freză nr. 329 cu care se va face loc pentru a introduce un excavator de dimensiuni mici cu
care se va acţiona până vom percepe o duritate medie sau asemănătoare pielii specifică dentinei
afectate. Vom utilza excavatorul şi pentru a ne asigura că marginile cavităţii se întind numai în smalţ
sănătos.

13. Prepararea cavitatii de cls V pt

amalgam

(Amalgamul este indicat in restaurarea cav. de cls. V la dintii posteriori atunci cand
marginea cervicala a cav. este la JSC sau in cement, la un pacient cu risc cariogen mediu.)
Instrumentar (i):
- i. pt izolare
- i. rotativ:
- freze sferice extradure sau din otel ½ sau ¼
- freze con invers extradure sau din otel nr. 35, 37
- freze cilindrice extradure sau din otel
- i. de mana (linguri Black; toporisti de dentina)
- i. pt inserarea, modelarea si finisarea amalgamului

1.Izolarea procesului carios

- umezeala este problematica in restaurarea acestor tipuri de cavitati => izolarea fiind deosebit
de importanta deoarece previne contaminarea si asigura vizibilitate+un acces optim in cavitate
 - umezeala produsa de saliva, fluidul gingival sau hemoragia gingivala tb eliminata in toate
etapele terapeutice (prepararea cavitatii, aplicarea lacului sau a liner-ului si bazei, inserarea si
modelarea amalgamului)
- deseori marginea gingivala a cariei este situata sub marginea libera a gingiei, situatie clinica
ce indica retractia gingivala pt a o proteja, a asigura un bun acces si a elimina trecerea fluidului
sulcular inspre cavitatea preparata si materialele de obturatie
- utilizarea digai in aceasta situatie nu poate asigura o izolare corespunzatoare sau o protectie
gingivala adecvata deoarece amploarea distructiei impiedica fixarea clemei si adaptarea latexului
sub nivelul leziunii
-pt izolarea campului operator se introduce in sulcus o mesa din bumbac sau un fir retractor din
bumbac imbibat cu substante astringente si/ subst vasoconstrictoare (indeparteaya usor gingia,
reduce secretia din sulcus si sangerarea. Ex: Retracto-Roeko, GingiPlain-GingiPack, Xantocord-
Haereus)
2. Deschiderea procesului carios (PC)
- este etapa initiala din abordarea unui PC prin care se asigura un acces optim la leziune cu
ajutorul frezelor sferice-prin miscari de scoatere, sau cilindrice la viteze mici
- accesul in aceste leziuni este direct (=abordarea se face de pe aceeasi suprafata pe care este
localizata caria), dar deseori trebuie usurat deoarece in cavitatea carioasa prolifereaza gingia
marginala inflamata (trebuie indepartata in izolarea campului operator)
- in functie de marimea proliferarii, aceasta va fi indepartata prin simpla obturare provizorie a
cariei cu material de obturatie provizorie fie prin mijloace chirurgicale
3. Exereza dentinei infectate
- se face dupa izolarea corespunzatoare a campului operator
- reprezinta eliminarea oricarei zone de dentina infectata din leziunea carioasa
- se face cu toporisti de dentina sau cu linguri Black bine ascutite, prin miscari de scoatere si
fara presiune pt a nu contamina stratul de dentina afectata; se incepe de la periferia leziunii
- se face cu instrumente rotative, cea mai indicata fiind freza sferica din otel utilizata la viteze
mici (+racire cu aer)
4. Extensia preventiva
- se face cu freze cilindrice sau conice, din otel sau din carbura de tungsten, deplasandu-le
perpendicular pe peretele axial si indepartand tot
smaltul afectat si demineralizat
- prepararea cavitatii se face in functie de
extinderea cariei dentinare iar smaltul afectat
marginal va fi lustruit cu discuri de hartie si supus
terapiei locale cu fluor (indicat la pacientii cu o
igiena dentara buna si cu o dieta necariogena)
- conturul cavitatii se face in functie de intinderea
si localizarea leziunii, profunzimea minima va fi de
0,5mm pulpar de JSDentina (sau 1-1,25mm de
smalt) si 0,75mm de JSC
 5. Retentia
- peretele axial va fi usor convex in sens M-D si ocluzo-gingival, urmarind JSDentina
- forma de retentie (pt restaurarile neadezive) se poate realiza cu o freza con invers actionata
circumferential astfel incat peretii laterali vor fi usor convergenti spre exterior
-

- SAU se pot realiza niste santuri la nivelul unghiurilor axio-ocluzal si axio-gingival cu freza
sferica ¼ deoarece insertia amalgamului in zonele rotunjite este mai eficienta decat in zonele
ascutite (angulare)
- atunci cand PC este extins atat M-D cat si V-L se Realizarea santului circumferential

indica realizarea unui sant circumferenţial tot cu

freza sferica ¼ la unirea peretilor laterali cu cel axial
- datorita noilor adezivi amelo-dentinari utilizati in
restaurarile adezive cu amalgam, NU se vor mai
face formele de retentie mecanice, astfel conservand
structura dentinara la maximum
6. Rezistenta
- avand in vedere ca nu se exercita direct forte masticatorii pe zona restaurata, rezistenta NU
reprezinta un aspect critic in acest caz
7. Finisarea marginilor
- marginile de smalt vor fi netede, unghiurile de intalnire dintre peretii laterali vor fi rotunjite,
iar unghiul marginal va fi mentinut la 90º atat la smalt, cat mai ales la cement, NEFIIND
INDICATA NICIUN FEL DE BIZOTARE
8. Toaleta cavitatii si inspectia finala
14. Prepararea cavitatii de cls V pt
materiale adezive
Pentru refacerea fizionomica a leziunilor carioase cervicale se utilizeaza compozitul sau
cimenturile glassionomer.
Atunci cand leziunile carioase sunt situate pe dintii anteriori si au:
- toate marginile cavitaţii in smalt iar papacientii prezinta risc cariogen mic sau mediu se poate
utiliza compozitul peste o baza sau liner din ciment glassionomer (tehnica sandwich inchis)
- marginile cavitatii in cementul radicular iar pacientii prezinta risc cariogen mare se utilizeaza
cimenturile glassionomere singure sau acoperite partial in zona smaltului de compozit (tehnica
sandwich deschis)
Utilizarea cimenturilor glassionomere modificate cu rasini si a compomerilor
fotopolimerizabili are o indicatie din ce in ce mai mare avand in vedere:
-calitatile estetice din ce in ce mai bune
-aderenta optima la tesuturile dentare dure (inclusiv la smalt)
-efectul anticariogen prin eliberare de ioni de fluor la marginile cavitatii.

A. Restaurari din compozit

Etapele de relizare a cavitatii sunt identice cu cele din cazul preparatiilor pt amalgam, cu
diferente privind forma de retentie si finisarea marginilor cavitatii.
Designul clasic cu practicarea santurilor de retentie nu mai este indicat in cazul utilizarii
compozitelor.
Designul modern al cavitatii cu marginile bizotate este indicat atunci cand toate
marginile cavitatii (inclusiv peretele gingival) sunt in smalt, avand urmatoarele avantaje:
-o economie importanta de tesut dentar sanatos prin renuntarea la santurile de retentie
-o forma de retentie superioara prin cresterea suprafetei de adeziune
-un efect fizionomic superior prin trecerea treptata, graduala a compozitului spre smalt
-o posibilitate mai mica de micropercolare avand in vedere legatura mai puternica dintre
material si dinte data de utilizarea agentilor adezivi
Profunzimea minima dentinara a cavitatii bizotate va fi de 0,3mm. Bizoul se realizeaza
circumferential, mai putin pe peretele gingival, cu freze diamantate flacara la un unghi de 40º si
pe o distanta de 2mm. SAU se face
un bizou larg numai al marginii
incizale care s-ar intinde
pana la ecuatorul anatomic al
dintelui.
Daca la margini spre M si D exista
smalt demineralizat, el poate fi inclus
in suprafata bizotata. Cavitate clasa a V-a bizotata
Atunci cand marginea gingivala
este situata in cement, realizam o
cavitate mixta, clasic-bizotata.
Avand in vedere ca materialele
compozite nu adera la cement, peretele
gingival va prezenta un sant de retentie
gingival si un unghi extern marginal de
90º (nebizotat), iar peretele incizal va fi
bizotat (dupa tehnica mai sus mentionata).

Cavitate mixta clasic bizotata

B. Restaurari din ciment glassionomer

Datorita calitatii lor, cimenturile glassionomere (conventionale si modificate cu rasini)

sunt indicate la pacientii:
-in mod special varstnici, cu leziuni carioase radiculare multiple
-sau la pacientii cu risc cariogen mare
-in restaurarea leziunilor cervicale necariogene.
Tehnica de preparare a cavitatilor este asemanatoare cu cea pentru compozit. (NU se face
bizotare, peretii cavitatilor se intalnesc in unghi de 90º.)

15. Protectia pulpo-dentinara a unei

cavitati superficiale
 Se realizeaza in cazul leziunilor carioase:
-cronice: - amalgam – prin liner de tip solutie (varnish)
- rasini compozite – prin adezivul amelo-dentinar
-acute-ca in cazul leziunilor cronice+etapa de sterilizare a dentinei prin produse pe baza de
fluor.

1. Leziuni carioase cu evolutie lent-progresiva

De regula in jurul leziunii exista un strat de dentina sclerotica care are o valoare
protectiva-relativa, in functie de vechimea leziunii si de profunzimea ei. De aceea prin
prepararea cavitatii se urmareste, pe cat posibil, pastrarea integritatii acestuia (iar terapia trebuie
efectuata in functie de profunzime, cu lineri si/obturatii de baza).
In acest caz, pulpa dentinara este separata de leziune printr-un strat gros de dentina
sanatoasa, iar leziunea este coafata de dentina sclerotica ce poate asigura o protectie suficienta
fata de factorii agresivi, iar infiltratia bacteriana este redusa.
Se efectueaza toaleta finala a cavitatii fara a utiliza substante iritante, unele dintre ele
avand ca scop indepartarea smear layer-ului si pregatirea suprafetei dentinare pentru adeziune
atunci cand restaurarea se face prin tehnici adezive.

2. Leziuni carioase cu evolutie acut-progresiva

Acestea au o evolutie rapida, pe o suprafata intinsa (dar si in profunzime) => lipsa clara
de demarcatie intre dentina infiltrata, afectata si cea sanatoasa.
Se urmareste incetinirea ritmului de evolutie al leziunii prin indepartarea agentilor cauzali
si prin instituirea unor metode de tratament etapizate sau aplicarea unor preparate care sa exercite
o actiune in timp, cu scopul de a remineraliza dentina restanta.
Branström dovedeste ca smear layer-ul este contaminat cu bacterii si constituie o cauza
principala a reactiilor pulpare de sub materialul de obturatie, de aceea recomanda un agent de
curatire antimicrobian (Tubulicid Red-digluconat de clorhexidina, dodeci-diamino-etilglicina si
fluorura de sodiu; aplicat cu o buleta de vata timp de 1minut dupa care se aplica sprayul de aer
5secunde).
Alti autori recomanda indepartarea smear layer-ului cu acid poliacrilic 10% sau acid
citric 10% timp de 10secunde.
Se accepta utilizarea in cavitati superficiale a produselor tip Cavidry sau Cavilax (cu
ingredienti activi de tip metil etil cetona si acetat de etil), urmarindu-se indepartarea filmului de
ulei si apa de la piesa de mana, curatirea, dezinfectia si uscarea rapida. Aceste produse se
evapora rapid, nemaifiind necesara utilizarea sprayului de aer.
 Inca se mai foloseste in cavitati superficiale (cu riscul de a perturba echilibrul fiziologic
al fluidului dentinar prin deshidratarea dentinei) badijonarea cu alcool timolat, aplicarea de
cristale de timol lichefiate in cavitate, Timozin (ZnO+Timol), Tresiolan (are actiune sterilizanta,
antiacida, remineralizatoare, fiind bun izolator impotriva acizilor reziduali din materialele de
obturatie definitive).

22. Tehnica de restaurare a unei cavitati

de clasa a5-a cu amalgam
I.Protectia pulpo-dentinara.

In apropierea pulpei(0,5 mm) aplicam un liner pe baza de hidroxid de calciu,

peste care, daca avem loc, plasma o baza din diferite cimenturi.

In celelalte situatii clinice cand sunt restaurari neadezive putem pune un

varnish(lac), iar in cazul celor adezive plasma adezivul respectiv.

II.Refacerea morfologiei functionale

Reprezinta etapa de restaurare s morfologiei functionala a dintelui prin

plasarea materialului de obturatie de durata.

Intrumente de pentru prepararea amalgamului:

-mojar si pistil cu suprafata rodata

- aparat de malaxare mecanica

Intrumente pentru condensarea amalgamului:

- portamalgam,

- fuloare de amalgam de diverse forme si dimensiuni,

- spatula bucale de diverse marimi.

Intrumente si maeriale pentru finisarea amalgamului:

- freze de otel pentru finisat,

- freze nichelate pentru lustruit de diferite forme si marimi

-gume si cupe de cauciuc pentru lustruit

-Pulberi si paste abrazive.

Materiale: amalgamele non-y(gamma)2 sunt cele mai frecvent indicate si

utilizate: TYtin FC(Kerr), Sybraloy(Kerr), Dispersalloy(L.D.Caulk),
Septalloy(Septodont).

Refacerea morfologiei functionale are 3 etape:

1.Insertia amalgamului

2.Modelarea restauratiei

3.Finisarea si lustruirea

1. Insertia amalgamului.
Cu ajutorul port-amalgamului se aduc cantitati mici de material in
cavitate, care sunt condensate la inceput in zonele de retentive, iar
apoi pe peretii mezial si distal.
Daca restauratia este voluminoasa, pentru a nu scoate amalgamul dintr-
o zone in timp ce-l condensam in zonele vecine, il putem mentine in
cavitate cu spatula late, metalice sau din plastic.
Atunci cand peretii laterali sunt foarte extinsi spre mezial si distal,
putem aplica doua benzi metalice interdentar pe care le fixam cu
ajutorul penelor plasate interdentar sub punctul de contact.
2. Modelarea restauratiei
Este o etapa importanta in obtinerea succesului, acand in vedere relatia
intima care exista intre forma(convexitatea) restauratiei si sanatatea
parodontiului marginal adiacent.
Initial, cu ajutorul intrumentelor Hollenback, sprijinindu-ne permanent
pe suprafata de smalt vecina indepartam excesul de la margini in
ordinea: ocluzal, mezial, distal, si ultimul peretele gingival.
 Intrumentarul se deplaseaza parallel cu marginea obturatiei sau dinspre
margine spre amalgam. Trecerea va fi neteda si lina intre smalt si
restauratie.
Daca facem o modelare excesiva, anuland convexitatea naturala,
tesuturile parodontale su sulcusul vor suferi un traumatism diresct prin
impactare. Daca, dimpotriva, accentauam convexitatea fiziologica lipsim
parodontiul de stimularea normal si curatirea zonei in timpul
masticatiei. Uneori, inainte de a intra pe peretele gingival vom fi
obligatisa scoatel firul retractor.
3. Finisarea si lustruirea
Aceste etape se realizeaza la cel putin 24 de ore dupa inserarea
obturatiei(dupa priza materialului). Consta in finalizarea conturului si a
adaptarii marginale si obtinerea unei suprafete netede si lucioase care
sa nu retentioneze placa bacteriana.
Se realizeaza cu freze de finisat amalgam.
Lustruirea obturatiei permite obtinerea unei suprafete lucioase
rezistente la coroziune si neretentiva. Timpul recomandat de lustruire
este de 3-5 minute pentru evitarea supraincalzirii.
Cand folosim gume ascutite si viteze foarte mici pentru lustruire, vom
avea grija sa nu supraincalzim obturatia din amalgam sau sa afectam
cementul marginal.
Utilizrea cupelor de cauciuc se face impreuna cu pulbere de calciu sau
oxid de staniu.

23.Tehnica de restaurare a unei cavitati

de clasa 1 cu rasini composite.
1.Utilizarea unei rasini compozite asociat cu un sistem adeziv dentinar si cu
un sigilant.

Cand leziunile carioase penetreaza in dentina, materialul compozit poate fi

utilizat ca subtitut al smaltului si dentinei. Folosirea compozitelor asociata cu
adezivii dentinari pe dentina proaspat preparata, in absenta unui liner sau a
unei baze a devenit destul de raspandita in practica stomatologica, dupa
introducerea noilor sisteme adezive dentinare.

Lineri si bazele sunt utilizate in mod exagerat in tratamentul restaurator cu

material compozite. Lineri pe baza de hidroxid de calciu ar trebui folositi in
mod current numai pentru preparatiile extinse in 1/3 interna a
dentinei(grosimea stratului dentinar restantsub 0,5mm), pentru a permite
atasarea adezivilor dentinari la o suprafata cat mai mare de dentina. In plus,
compozitele sunt mult mai rezistente descat linerii si bazele si sunt la fel de
buni izolatori. Aceste precautii sunt cu atat mai importante la restaurarile
supuse solicitarilor ocluzale.

Indicatii:

 Leziuni cavitare dentinare care nu depasesc treimea externa a dentinei

Ferracane recomanda utilizarea compozitelor doar in cazurile care
intrunesc urmatoarele conditi:
 Restaurarea nu intereseaza cuspizii
 Restaurarea nu este in contact ocluzal direct. Se considera totusi
ca restaurarile compozite se comporta bine(rata de uzura sub 10
µm annual) in conditiile de solicitare ocluzala echilibrata cu
minimum un contact pe subtructura dentara restanta.
 Nu exista semen clinice de atritie prin parafunctii ocluzale
 Largimea istmului nu este mai mare decat o treime din distanta
intercuspidiana
 Exista pozibilitatea izolarii dintelui cu diga.

Instrumentar si material:

 Freze globulare si efilate diamantate de turbine, freze globulare de otel

de diverse dimensiuni.
  Diga, rulouri, comprese, aspirator de saliva, spray de aer-apa.
 Spatula bucale si fuloare de diverse forme si marimi
 Sistem adeziv amelo-dentinar
 Material compozit universal sau posterior :
o Herculite XRV(Kerr)
o Charisma(Kulzer)
o Tetric(Ivoclar Vivadent)
o Valux Plus(3M Dental Products)

Majoritatea autorilor indica utilizare materialelor hibride pentur zona

posterioara, datorita rezistentei lor mai mari la solicitarile mecanice.

Exista si autori care indica si material din grupa materialelor microfilled

prepolimerizate, cum este Heliomolar RO(Ivoclar N.A.),in cavitatile minimale.

Materialele indicate pentru zona laterala ar trebui sa contina particole

minerale in proportie de cel putin 75% din greutate.

Etape de lucru:

1. Izolarea.
 Izolarea se face prin aplicarea digai. In cazul utilizarilor
materialelor adezive, realizarea unui camp operator perfect
izolat este absolut necesara.
 Contaminarea cu sange sau fluid oral compromite
adeziunea, care constituie principalul avantaj al utilizarii
acestor material. Mucinele salivare impiedica patrunderea
in microporii smaltului create prin mordansare acida,
anuland microretentia mecanica a compozitlor la smalt. In
absenta adeziunii, riscul percolarii marginale cu dizlocarea
obturatiei sau aparitia cariei recurenta este mult mai mare
decat in cazul obturatiilor clasice cu amalgam.
 Acizii utilizati pot produce de asemenea leziuni ale giniei si
partilor moi, daca acestea nu sunt protejate correct in
timpul mordansarii. De aceea utilizare digai este preferabila
metodei de izolare cu rulouri de vata si comprese.
 2. Pregatirea conturului cavitatii.
 Se face cu o freza diamantata conica efilata sau cu o freza
globulara diamantata foarte mica, la turatie mare si sub irigatie
continua cu apa.
 Conturul cavitatii mai include toate fosetele si santurile cariate.
Exereze dentine cariate se face cu freze globulare de marime
adecvata procesului carios la viteze conventionale. Dupa
realizarea contului si indepartarea dentine cariate, cavitatea
preparata are aproape intotdeauna un design retentiv, datorita
accesului minimal si evolutiei globulare a cariei in dentina. Acest
aspect este avantajos pentru ca macroretentia mecanica astel
create augmenteaza microrentia mecanica determinate de
conditionarea dentine si smaltului si adeziunea chimica a
materialelor moderne. Toate acestea vor contribui la stabilirea
obturatiei si integritatea marginala in ciuda contractiei de priza a
materialului. Aceasta forma favorizeaza si dispersia si absorbtia
stressurilor determinate de variatiile volumetrice ale materialului
in tesuturile dure inconjuratoare. Macroretentia mecanica este
desigur dezirabila dar nu este absolut necesare. Nu ses
recomanda realizarea unei forme retentive, daca acesta
presupune sacrificiu de tesut dentar sanatos.
 Avand in vedere avantajele conferite de bizotare, expuse la cap.
“Principii generale in prepararea cavitatilor”, unii autori indica
aceasta etapa la nivelul zonelor lipsite de contact ocluzal centric.

3.Toaleta cavitatii.

 Se face prin spalarea cu spray de apa si cu bulete imbibate in apa

oxinetata a rumegusului dentinar si detritusurilor din cavitate, dupa
care cavitatea de usuca usor cu spray de aer.

4.Mordansarea acida

 Pentru mordansarea acida a smaltului , recomandare traditionala consta

in aplicarea acidului fosforic de concentratie 30-50% in solutie apoase
sub forma de gel sau lichid, timp de 60 s pentru smaltul dintilor
 permanenti. Studiile actuale arata ca o durata mai redusa, de 15-30 s,
este mai adecvata, determinand formarea unor microretentii optime.
 In ultimii 20 de ani in timp de marginile cavitatii erau tratate acid,
dentina era mordansata inadecvat prin contaminarea fie cu acid in
timpul conditionarii smaltului sau cu Solutia rezultata prin spalarea
acidului. Daca dentina mordansata nu este aproape de pulpa si daca
expunerea este de scurta durata, este putin probabil ca sa apara o
inflamatie pulpara.
 Multe din sistemele adezive dentinare moderne necesita indepartarea
smear-layer-ului, si de aceea dentina trebuie conditionata acid. Pentru a
evita iritatia pulpei se utilizeaza fie acizii organici mai slabi(acid citric,
maleic, oxalic, etc.), fie concentratii mai scazute de acid forforic(10%),
sau acid fosforic 37% aplicatii de scurta durata(5-10s). Pentru ca
sistemula deziv dentinar de actioneze cu maxima eficienta, fara sa existe
riscul iritatiei pulpare, mordansarea dentine se face numai atunci cand
este indicat de prospectul sistemului adeziv folosit si in conformitate cu
aceste indicatii.
 Aaplicarea conditionarii acide in cazul unor sisteme adezive care contin
un primer de tip acid poate conduce la o iritare pulpara. In cazul
adeziuvilor pro-smear-layer, tratarea acida a dentine va determina chiar
distrugerea stratului necesar pentru adeziune.
 Conditionarea smaltului si dentine poate fi realizata atat cu mordansanti
sub forma de gel cat si sub forma lichida. In numeroase cazuri, agentul
de conditionare din sistemul adeziv este unul singur, doar timpul de
aplicare fiind diferit pe dentina fata de smalt. Acidul sub forma de gel
prezinta avantajul de a fi plasat strict pe zona dorita evitand astfel
mordansarea simultata a dentinei. Gelurile acide sunt de regula aplicate
cu seringi cu varfuri aplicatoare de unui folosisnta.
 Mordansarea smatului limitrof cavitatii asigura microretentia mecanica
si se realizeaza prin aplicarea de acid fosfoeric 37% sub forma de gel, pe
marginile de smalt ale cavitatii timp de 15 secunde. Dupa ceea, cavitatea
se spala abundent cu apa timp de 10 s, si se usuca cu spray de aer.
 Mordansare acida a dentine se utilizeaza in cazul unor adezivi dentinari
care necesita iinderpartarea smear-layer-ului si deschiderea tubulilor
 dentinari. Se realizeaza prin pensularea acidului pe peretii interiori ai
cavitatii inclusive pe suprafata dentinara descoperita si mentinerea
acesteia timp de 5-10 s. Dupa aceea cavitate se spala abundent cu apa
timp de 10s si se usuca cu spray de aer, fara sa se desice.

5.Aplicarea sistemului adeziv amelo-dentinar:

 Se face respectand indicatiile producatorului. Majoritatea

sistemelor adezive dentinare contin un primer si un adeziv
rasinic, ultimul sau ambele component necesitand fotoactivarea in
functie de produsul utilizat.

6. Aplicarea materialului compozitit in cavitate si modelarea:

 Este preferabil sa se faca prin injectare, pentru a preveni

inglobarea aerului in masa obturatiei. Deoarece obturatia de
compozit este voluminoasa in acest caz se va opta pentru metoda
de obtuare cu straturi successive de material, polimerizate
separat, pentru a diminua contractia de priza. Fiecare strat nu va
depasii 2 mm grosime, si se va fotoactiva separat timp de 60 de
secunde pentru a asigura o polimerizare adecvata si a minimaliza
efectele contractiei de priza.
 Desi unele prospecte ale materialului, indica faptul ca se pot
fotopolimeriza grosimi de pana la 3,5 mm la nuantele deschise de
material, acest lucru nu este indicat deoarece Rueggeberg si alti
cercetatori au demonstrate ca nu se obtine o polimerizare
corespunzatoare a materialului de 3 mm, nici in cazul utilizarii de
intensitate de 800 Mw/cm2, aplicata 80s.
 Pentru obturatiile voluminoase se vor pot face 2 fotoactivari din
directii opuse(vestibular si oral), pentru a dirija contractia de
priza a materialului, astfel incat el sa nu se despinda de la baza
cavitatii(la materialele fotoactivate, contractia de prize de dirijata
spre sursa de fotoactivare).
 In cazul utilizarii unor nuante inchise, grosimea straturilor trebuie
redusa pana la 1mm.
  Intensitaea fascicolului luminos trebuie sa fie de minimum
280Mw//cm2 si trebuie verificata periodic, deoarece are tendinta
de a scadea dupa o timp de utilizare a sursei.
 Capul sursei de fotoactivare trebutie tinut la distanta de obturatie,
pentru a evita zgariera sau contaminarea cu rasina, dar nu mai de
parte de 6 mm de suprafara materialului.
 Pentru modelarea ultimului strat conform moroflogiei ocluzale se
va utiliza un fuloar sferic sau un instrument de burnisare, cu care
se va sculpta materialul aflat in forma plastica, dupa care se
fotopolimerizeaza 60s.
 Forma finala a reliefului ocluzal se obtine prin utilizare unor freze
globulare diamantate, la viteze conventionale.

7. Mordansarea acida a suprafetei obturatiei si a smaltului inconjurator.

 Se face utilizand acidul fosforic 37%, aplicat pentru 15s, dupa car
eurmeaza spalarea si uscarea cu spray de apa si aer.

8. Aplicarea sigilantului

 Se face atat pe suprafata obturatiei cat si pe smaltul adiacent.

Sigilantul imbunatateste inchiderea marginala a obturatiei prin
obturarea unui eventual hiatus secundar contractiei de prize a
materialului. Ameliorand starea suprafetei obturatiei ,protejand-o
totodata de uzura.

9. Indepartarea digai.

10. Evaluarea ocluziei statice si dinamice.

 Concatele premature sunt evidentiate cu ajutorul hartiei de

articulatie si eliminarea cu ajutorul frezelor diamantate. Daca
modificarea este semnifivativa suprafata este resigilata. Croll si
Cavanaugh recomanda ameloplastia cuspidului antagonist, in
cazul cand acesta este ascutit si dezvolta forte foarte mari pe
suprafata restaurata. Astfel, cuspidul poate fi rotunjit cu ajutorul
 discurilor abrasive, pentru a realiaza dispersarea fortelor de
ocluzie.

2.Obturatia “sandwich” sau stratificata(laminata)

In descrierea sa originala a obturatiei laminate, Simonsen indica utilizarea

unui ciment pe baza de hidroxid de calciu atunci cand caria interesa si dentina.

Bazele pe baza de hidroxid de calciu prezinta dezavantaje legate de fragilitatea

la solicitarile mecanice si adeziunea deficitara atat la dentina cat si la
materialul compozit.

In cazul cariilor profunde, in zone mai greu accesibile utilizarea unui ciment
glassionomer modificat cu rasina prezinta avantaje legate de toxicitatea
redusa fata d epulpa, eliberarea ionilor de fluor, contractia de prize
considerabil mai mica decat a compozitelor si mecanismul de prize auto-
fotoindus care asigura intarirea completa a materialului chiar si in zonele
profunde ale obturatiei si adeziunea mecanica si chimica la compozit.

Utilizarea unui liner de hidroxid de calciu va fi limitata doar al cazurile cand

cavitatea intereseaza treimea interna a dentinei.

Indicatii:

 Carii fisurale extinse in dentina, diagnosticate clinic sau

radiologic, la care obturatiile vor fi in contact ocluzal cu
antagonistul.

Instrumentar si material:

 Freze globulare si efilate diamantate de turbine, freze globulare

de otel de diverse dimensiuni.
 Diga, rulour si comprese, aspirator de saliva, spray de aer-apa
 Spatula bucale si fuloare de diverse forme si marimi
 Sistem adeziv amelo-dentinar
  Ciment glassionomer
 Material compozit universal sau posterior

Etape de lucru:

1.Izolarea

2.Pregatirea cavitatii

 Deschiderea tuturor cariilor se face cu o freza diamantata conica efilata

sau cu o freza globulara diamantata foarte mica, la turatie mare si sub
irigatie continua cu apa.
 Exereza dentinel cariate se face cu freze globulare de marime adecvata
procesului carios la viteze conventionale
 Toaleta cavitatii se face prin spalarea cu spray de apa si cu bulete
imbibate in apa oxigenata a rumegusului dentinar si detritusurilor din
cavitate, dupa care cavitatea se usuca usor cu spray de aer.
3. Aplicarea cimentului glassionomer
 Este preferabil sa se realizeze prin injectarea materialului. In
acest scop se poate folosi un dispozitiv special cu varfuri din
material plastic, de unica folosinta, in care se introduce
materialul dupa spatulare, ca in cazul materialului Vitremer,
produs de firma 3M Dental.
 Materialul poate fi conisderat si folosind un fuloare sferic. In
functie de materilul utilizat, atenrior aplicarii, peretii dentinari ai
cavitatii sunt umeziti fie cu un primer fotoactiv(pentru
Vitremer), fie conditionat cu o solutie de acid poliacrilic si apoi
spalati pentru indeparterea smear-layer-ului(pentru Photac-Fil,
produs de firma ESPE, sau pentru Fuji II LC, al firmeiGC.).
Materialul este astfel condensate si modelat incat sa formeze o
baza care sa inlocuiasca lipsa de dentina.
 Fascicolul de fotoactivare este aplicat timp de 40s, dupa care se
poate indeparta eventual excesul cu o freza pana la nivelul
jonctiunii amelo-dentinare.
4. Mordansarea acida
  Pentru smaltul ocluzal si dentina neacoperita se realizeaza la fel
ca in cauzl anterior, dupa care urmeaza spalarea timp de 10s si
urcarea si spray e apa si aer.
 Mordansarea nu prezinta risc deoarece, dentina apropiata de
pulpa a fost deja protejata prin aplicarea obturatiei de baza din
glassionomer.
 Suprafara de grassionomer poate fi si ea mordansata acid odata
cu dentina, timp de 10s. unii autori nu considera necesara sua
contrianidicata tratarea acida a glassionomerului.
5. Aplicarea sistemului adeziv amelo-dentinar
 Se face respectand indicatiile producatorului, atat pe smaltul si
dentina restante cat sip e suprafata grassionomerului. Majoritatea
sitemelor adezive detinare contin un primer si un adeziv rasinic,
ultimul sau ambele component necesitant fotoactivarea, in functie
de produsul utilizat.

6.Aplicarea materialului compozit in cavitate si modelarea.

 Este prealabil sa se faca prin injectare, pentru a preveni

inglobarea aerului in masa obturatiei. Fieare strat de material nu
va depasi 2 mm grosime si va fi fotopolimerizat separate timp de
40 s pentru a asigura o fotopolimerizare adecvata si a minimalize
efectele contractiei de prize.
 Pentru modelarea ultimului strat conform morfologiei ocluzale, se
va utiliza un fuloare sferic cu care se va sculpta materialul aflat in
forma plastica, dupa care se fotopolomerizeaza 60s.
 Forma finala a reliefului ocluzal se obtine prin utilizarea unor
forme globulare diamantate, la viteze conventionale.

7.Mordansarea acida a suprafetei obturatiei si a smaltului inconjurator

 Se face utilizand acid fosforic 37% aplicat pentru 15s, dupa care
urmeaza spalarea si uscarea cu spray de apa si aer.

8.Aplicarea sigilantului
  Se face atat pe suprafata obturatiei cat si pe smaltul adiacent ,
conform tehnicii prezentate anterior. Asigura imbunatatirea
inchiderii marginale a obturatiei si a starii suprafetei obturatiei.

9.Indepartarea digai

10. Evaluarea ocluziei statice si dinamice:

 Se realizeaza conform protocolului descris pentru situatia clinica

anterioara.

3.Obturatie compozita asociata cu un agent adeziv la smalt.

Indicatii:

 Santuri si gropite cu smalt colorat si demineralizat, fara carie

dentinara subjacenta diagnosticata clinic sau radiologic.
 Carii cavitare in smalt, care nu au atins dentina.

Instrumente si materiale:

 Freze globulare si efilate diamantate de turbine

 Diga, rulouri si comprese, aspirator de saliva, spray de aer-apa
 Spatula bucale si fuloare d ediverse forme si marimi
 Sistem adeziv amelo-dentinar
 Material compozit universal sau posterior.
Etape de lucru:
1. Izolarea
 Izolarea se face prin aplicarea digai
2. Pregatirea cavitatii
 Deschiderea tuturor cariilor si indepartarea smaltului afectat
se face cu o freza diamantata conica efilata sau cu o freza
globulara diamantata foarte mica, la turatie mare si sub irigatie
continua cu apa.
 Tooaleta cavitatii se face cu spray de apa si cu bulete imbibate
in apa oxigenata a detritusurilor din cavitate, dupa care
cavitatea se ususca usor cu spray de aer.
 3.mordansarea acida

 Se realizeaza conform protocolului amintit.

4.Aplicarea sistemului adeziv pe baza de rasina.

 Se face respectand indicatiile producatorului. Se observa ca etapa de

aplicare a primerului dentinar a fost eliminatata.
5.Aplicarea materialului compozit in cavitate si modelarea
 Este preferabil sa se faca prin injectare, pentru a preveni inglobarea
aerului in obturatie. De obicei stratul de material nu depaseste 2 mm
grosime.
 Pentru modelarea conform morfologiei ocluzale, se va utiliza un fuloar
sferic cu care se va sculpta materialul aflat in forma plastica, dupa care
se fotopolimerizeaza 60s.
6. Mordansarea acida a suprafetei obturatiei si a smaltului inconjurator
 Se face utilizand acid fosforic 37%, aplicat pentru 15s, dupa care
urmeaza spalarea si usarea cu spray de apa si aer.
7. Aplicarea sigilantului.
 Se face conform tehnicii descries.
8. Indepartarea digai
9. Evaluarea ocluziei statice si dinamice.

24.Tehnica de restaurare a unei caviati

de clasa a 2-a proximo-ocluzala cu rasini
composite.
1. Protectia pulpo-dentinara
In preparatiile conservative, cu profunzime maxima dentinara, axiala sau
pulpara de 0,5-1mm este contrinindicata chiar si aplicarea de liner lasand o
suprafata dentinara cat mai mare expusa adeziunii.

Cand aveasta profunzime creste, inainte de a grava acid si a plasa obturatia, se

aplica un strat de liner pentru a nu permite iritatia pulpara.

Nu sunt premise nici un fel de liner sau baze care sa contina ZOE, deoarece
eugenolul interfera cu reactia de polimerizare tinand sa lase materialul moale
la interfata cu acesta. Nu este acceptat nici un liner pe baza de varnish, pentru
ca monomerul de rasina compozita il dizolva, iar solventul din varnish
interfera cu polimerizarea rasinii.

Atunci cand caria este profunda(0,5-1mm pana la pulpa), si banuim sau chiar
exista o expunere pulpara, vom aplica un liner pe baza de hidroxid de calciu in
scop therapeutic.

Peste acesta, daca avem loc, se aplica o baza de icment grassionomer

foopolimerizabil(tehnica senwich sau laminate) pentru a asigura o izolare si o
aderenta buna a compozitului.

Atunci cand caria este medie si nu avem loc pentru baza, in scopul protectiei
organului pulpo-dentinar vom aplica un strat subtire de liner grassionomer
VLC(polimerizare foto-indusa).

Una din contraindicatiile utilizarii compozitelor in cavitati aproximale era

extinderea exagenrata a pragului subgingival unde chiar si sistemele noi de
adeziune la smalt si dentina nu asigura o inchidere marginala perfecta,
deoarece:

 Izolarea mult mai dificila,

 Peretii de smalt necesari adeziunii sunt subtiri sua inexistenti

Daca totusi suntem nevoiti sa apelam la astfel de restaurari, in aceste situatii

clinice vom plasa un strat subtire de grassionomer pe jumatatea pulpara a
pragului gingival sip e tot peretele axial.
In cazul unei percolari de-a lungul marginii gingivale, calitatile necariogene
ale linerului din grassionomer pot oferi protectie impotriva cariilor recurente.

2.Refacerea morfologiei functionale.

1. Aplicarea acidului.

Pe marginile de smalt deja bizotate se aplica diferiti acizi(cel mai frevcent acid
fosforic) cu ajutorul uneri seringi, periute sau un alt tip de applicator care se
lasa sa actioneze 30 seccunde, dupa care preparatia se usuca, dar nu un timp
mai indelungat de 10 sec.

Daca conditionarea acida a fost eficienta, aspectul smaltului va fi alb si putin

rugos.

Daca nu obtinem acest lucru sau suprafara s-a contaminat cu saliva mai putem
relua aplicarea acidului.

Este indicate o actiune mai prelungita a acidului la persoanele in varsta sau la

cele care au urmat un regim de fulorizare locala sau generala sau care provin
din regiuni in care flourul are o concentratie mai mare de 0,1 mg%.

2.Aplicarea matricei.

Deoarece rasina compozita nu reactioneaza la fel ca amalgamul al fortele de

condensare este importanta ca grosimea benzei de fie cat mai redusa pentru a
asigura un punct de contact cat mai strans si ferm. Banda trebuie sa fie in
contact absolut cu dintele vecin in zona de contact.

Daca utilizam o matrice si o port-matrice ele vor fi plasate la fel ca la

obturatiile din amalgam dupa care vom introduce pana la nivelul pragului
gingival.

Un sistem alternativ pentru banda este utilizarea unui dispozitiv care sa

permita transmiterea luminii prin plasarea unei matrici si a unei pene de
plastic transparente.

Benzile de celluloid nu sunt indicate avand in vedere ca sunt prea groase si nu

se pot modela, prin folosirea lor neavand nici un avantaj din moment ce
cavitatea proximala este umpluta prin cantitati mici de material, polimerizate
succesiv. Dimpotriva, aceste benzi din acetat se deformeaza foarte usor, si pot
fi deplasate in timpul aplicarii penelor interdentare sau a condensarii
materialului.

Cheia realizarii suprafetelor de contact in obturatiile de clasa a 2-a din

compozit rediza in aplicarea foarte ferma si stransa a penelor dupa inserarea
lor in ambrazurile interdentare.

Daca pana este inserata pasiv compozitul poate sa se insinueze intre matrice
si marginea gingivala a cavitatii inducand puncte de contact deschise. Pentru
cavitatile MOD putem folosi o banda metalica tip Tofflemire cu o grosime de
25-38µm, care este elastic, dar in acelasi timp si rigida. Ea poate fi modelata
care in cazul amalgamului, dar asociata cu doua pene pentru a compensa
correct de doua ori grosimea benzii.

Exista si matric de coluloid preconturate, adaptabile la port-matrice

Tofflemire de dimensiuni mici sau parte a unui sistem unic circumferential
denumit Translite sau Anta Matrix.

3.Insertia compozitului.

Dupa fixarea matricei vom asigura o sigilare marginala eficienta prin aplicarea
sistemului adeziv amelo-dentinar(primer plus agenti adezivi amintiti la
cavitati de clasa 1).

Sigilarea marginala este dependenta de:

 Interrelatia complexa dintre dinte si obturatie in timpul contractiei

volumetrice a rasinii provocata de polimerizare
 Adaptarea si aderenta ei la tesuturile dentare
 Rezistenta la tensiune a subtratului reprezentat atat de forma si
dimensiunea cavitatii, cat si de forma marginilor ei.
a. Materiale composite cu prize fotoindusa

Daca utilizam composite cu prize fotoindusa, agentul adeziv va fi plasat in

cavitate cu o perie, burete sau bulete de vata, intr-un strat fin. Se evita
acumularea lui in contactul benzii cu pragul cervical pentru a nu afecta
inchiderea marginala tocmai in aceasta zona.

Este indicate suflarea acestui strat pentru a asigura o grosime mica si

uniforma.

El este apoi polimerizat cu o sursa luminoasa timp de 20-40 secunde.

Aducerea materialului in cavitate se poate realiza cu spatula, sau mai bine,

pentru a evita includerea unor goluri de aer, cu dispositive tip seringa sau
pistol.

Inserarea materialului propriu-zis se face prin tehnica tridirectionala, care

anuleaza vectorii de contractie din timpul prizei. Introducem doar o mica
cantitate de compozit, mai ales cand am utilizat o banda metalica.

Aceasta cantitate se va plasa de-a lungul pragului gingival si pe unul din

peretii verticali aproximali pentru a reduce contractia de polimerizare mai
ales la acest nivel, sursa de lumina venind din directia opusa.

Nu aplicam prima cantiate strict pe prag pentru ca vectorul contractiei de

polimerizare va desprinde compozitul de la acest nivel. Prim cantitate va avea
o grosime de 0,5 mm si va fi polimerizata cel putin 40sec.

Se pune o a doua cantintate tot la prag, pentru a-l inchide, si pe peretele opus,
dar nu in grosime mai mare de 2mm, polimerizand timp de 20 secunde.Ultima
cantitate va obtura usor in exces cavitatea aproximala pana la marginile
ocluzale ale cavitatii ocluzale. Daca exista si o cavitate aditionala ocluzala
aceasta se va umple impreuna cu 1/3 ocluzala a cavitatii aproximale.

Apoi, cu fuloare mici sferice sau sub forma de ou, se modeleaza anatomia
ocluzala cu ambrazura respective si creasta marginala vecina.

Imediat dupa ce a fost folotopoimerizat si acest ultima strat putem trece la

finisarea suprafetei.

b. Material composite atuopolimerizabile.

Daca folosim un compozit autopolimerizabil, modul cel mai indicat de inserare
pentru a obtine o restaurare omogena este cu ajutorul unei seringi.

Adezivul amelodentinar se amesteca conform instructiunilor si se aplica in

cavitate dupa aceeiasi tehnica.

Apoi se prepara compozitul si se umple cavitatea usor in exces asteptand cel

putin 3 minute dupa ce materialul martor a facut priza. Ulterior se
indeparteaza matricea si penele, dupa care se controleaza cantitatea
restauratiei.

Daca sunt necesare noi aplicatii, le facem acum, cand suprafata comzitului nu
a fost contaminata.

4.Modelarea si finisarea

Compozitele conventionale, dupa lustruire lasa o suprafata poroasa, avand in

vedere ca in timpul acesteia particulele de incarcare(filler) sunt abrazate mai
mult decat suprafata.

Pentru a nu atinge smaltul si a nu creste temperature foarte mult in compozit,

modelarea se face la viteze conventionale. Excesul de compozit de la marginile
aproximare ale cavitatii este indepartat cu o freza din carbora cu 12 lame si
discuri abrazive.

Gume conice albe pot fi ulterior utilizate in prezenta apei. Excesul de la prag se
indeparteaza cu ajutorul unui bisturiu cu lama curba dupa care putem folosi
strips-uri adezive, tinute intotdeauna gingival de punctual de contact. Mai
putem folosi initial pietre diamantate de diferite forme, cu granulatie
fina(dimensiunea particulelor 40µ) sau superfina ( dimensiunea particulelor
15µ) la viteze mici sau moderate, printr-o miscare de stergere si spray
constant de apa.

Atunci cand aceste pietre sunt urmate de discuri incarcate cu Al2O3, se obtine
cele mai nedete suprafete, in special pentru compozitele microfill si hibride.
Unii autori indica plasarea unei rasini de sigilare mai putin vascoasa peste
suprafata ocluzala, asigurand o etansietate si o suprafata de compozit
superioara.

Restaurarea si smaltul vor fi curatate, conditionate acid 30sec si bine izolate.

Se aplica sigilantul intr-un strat subtire si se polimerizeaza luminos timp de

30sec.

25.Tehnici de restaurare clasa 3

compozit

Aceste leziuni se dezvolta pe fetele aproximale(suprafete netede) ale dintilor frontali atunci cand exista
un punct de contact foarte strans, incongruiente dento alveolare, situatii ce impiedica autocuratirea,
curatarea artificiala si accesul salivei sau la pacientii cu stare igiena precara.

In functie de stadiul de evolutie lezional si gradul de distructie tisulara se pot intalni urmatoarele situatii
clinice:

a. leziuni carioase punctiforme

b.leziuni carioase care submineaza si sau intrerup creasta marginala

c.leziuni carioase ce au distrus unghiul incizal

Cav. De cls 3 rezulta in urma tratamentului unui process carios cu evolutie la nivelul fetelor proximale
ale dintilor frontali, fara afectarea unghiului incizal.

I. Restaurarea cu materiale compozite

1. Preparea cavitatii
 Utilizarea materialelor composite asigura retentia obturatie atat pentru microretentia
mecanica determinate de mordarsarea acida cat si prin adeziunea mecano-chimica
obtinuta prin folosirea sistemului mecano adeziv
 Nu este obligatorie realizarea unei cavitati tipice, foarte retentive, clasice de cls.3
 Este necesara bizotarea marginilor cavitatii pentru asigurarea unei suprafete mai mari la
interfata smalt-obturatie, minimalizarea pecolarii marginale si asigurarea unei treceri
cromatice graduale spre smalt.
  Forma de adeziune va presupune bizotarea marginilor cavitatii, conditionarea
acida,utilizarea adezivilor.In cazul in care peretii de smalt restanti sunt subtiri, bizotarea
este contraindicata.
Forma cavitatii: excavatie rotunjita.

2. Protectia organo-pulpara
 In cariile cavitare de smalt si cele de dentina care nu se extind pana in treimea interna
a dentinei, protectia dentino-pulpara se obtine prin aplicarea sistemelor adezive
corespunzatoare materialelor composite folosite.Acestea sigileaza canaliculele
dentinare protejand organul dentino-pulpar.
 Aplicarea linerilor pe baza de glassionomer este indicate in cavitatile profunde dar nu
mai aproape de 0.5 mm de camera pulpara.
 Linerii pe baza de hidroxid de calciu sunt indicate doar in cariile foarte profunde(mai
mult de 0.5 mm)
3. Refacerea morfologiei functionale
Exista 2 tehnici de reconstituire functionala si morfologica cu material de obturatie fizionomica
a. Tehnica de inserarea in bloc – se aplica in cazul materialelor cu prize
chimica:autopolimerizabile
Se considera ca alegerea culorii, evaluarea ocluziei, periajul professional si izolarea s au
realizat anterior prepararii cavitatii.
1. Mordarsare acida-se aplica gelul acid cu un penson la nivelul marginilor de smalt oral si
vestibular-30s-se spala 15 s
2. Aplicarea mijloacelor de contentie si conformare a materialelor compozite-contentia cu
matrici a materialului
3. Aplicarea sistemului adeziv-se aplica atat la nivelul smaltului cat si la nivelul dentinei
4. Inserarea rasinii composite
5. Finisarea- pietre diamantate cu granulatie fina sau cu freze din carbuna.
b. Tehnica de inserare in straturi-se poate realiza in cazul rasinilor composite
fotopolimerizabile
Se folosesc composite microfil si hibride universal cu priza fotoindusa.
 II. Restaurare cu cimenturi glasionomere modificate cu rasini
1.Prepararea cavitatii
 Cimenturile glassionomere modificata cu rasini adera chimic la tesuturile dentare,
aderenta ameliorata si prin folosirea unor primeri rasinici
 Utilizarea acestor material nu necesita cavitati retentive si nici prelucrari special ale
marginilor de smalt.
 Urmeaza aceleasi etape ca si in cazul compozitelor cu excepta prelucrarii marginilor
cavitatii prin bizotare, astfel incat obturatia si smaltul vin in contact cap la cap la
nivelul marginilor cavitatii

2. Protectia pulpo-dentinara
 Aici protectia cu liner pe baza de hidroxid de calciu este necesara doar in cavitatile
profunde
 In cazul cavitatilor care nu au raporturi foarte apropiate de pulpa, protectia este
asigurata de material insusi sau de primer-ul asociat care sigileaza plaga dentinara.

3.Refacerea morfologiei functionale

1. izolarea campului
2.alegerea culorii materialulu
3. plasarea matricii- benzi de contur transparente fixate cu pene din plastic
4. utilizarea primer-ului se aplica cu un penson de unica folosinta si se fotopolimerizeaza 20-
30 s

5..preparea materialului
6.injectarea materialului in cavitate
7.fotoactivarea- 40 s pt fiecare fasa a dintelui
8. finisarea

III. Restaurarea cu cimenturi silicate

1.Preparea cavitatii
  Cimentul silicat este un material neadeziv si de aceea cavitatea preparata trebuie sa
fie foarte retentive.Conditia unei bune retentii este si conservarea cat mai mult a
crestei marginale de smalt.

2.Protectia pulpo dentinara

 Cimenturile silicate sunt foarte iritante de aceea este necesara protectia chiar si in
cavitatile superficiale.Aceasta Se face sigiland plaga dentinara cu varnish.
 In cavitatile profunde varnish-ul nu este sufficient, se folsesc linerii pe baza de
hidroxid de calciu care se aplica pe suprata dentinara expusa.

3.Refacerea morfologiei secundare

1. Izolarea
2. Plasarea matricii-se utilizeaza benzi de celuloid fixate cu pene din lemn
3. Preparea materialului-se spatuleaza pulberea si lichidul pe o placuta de sticla timp de 1
minut.
4. Prize materialului dureaza 3-5 minute iar retusurile nu se pot face inainte de 10 -15
minute.

26.TEHNICA DE RESTAURARE A UNEI

CAVITATI DE CLASA IV CU RASINI
COMPOZITE

Pentru tratamentul restaurator al acestor leziuni se pot folosi doar materiale composite
associate cu sisteme adezive amelo-dentinare.

Proprietatile materialelor necesare pentru restaurare:

-calitati estetice optime

-adeziune maxima

-rezistenta mecanica suficienta.

I. PREPARAREA CAVITATII
Instrumentar: acelasi ca la cavitatile de clasa a III-a.

Etape de lucru:

1. DESCHIDEREA PROCESULUI CARIOS

-se va face dinspre incizal, leziunea ofernd un acces direct prin distructia unghiului;

2.EXEREZA DENTINEI INFECTATE

- se face similar metodelor descrise anterior;

-se prefera utilizarea pieselor de mana.

3.EXTENSIA PREVENTIVA

-datorita pierderii de tesut dentar indusa de leziune,se indeparteaza doar smaltul cretos si friabil

4.RETENTIA

-dificil de realizat;

-peretele parapulpar se realizeaza la 0,5 mm de jonctiunea amelo-dentinara si se prepara convex;

1
-la nivelul pragului gingival: se poate prepara un sant de retentie cu o freza sferica si cu o profunzime
4
egala cu jumatate din diametrul frezei.

-suplimentarea retentiei: se poate extinde preparatia pe fata orala a dintelui sub forma unei cavitati
lobate, cu o zona ingusta la nivelul unirii cu cavitatea proximala si o portiune mai lata in partea opusa.

-in cazuri cu distructie coronara masiva se pot folosi: pivoti dentinari;

*Utilizarea pivotilor este exceptionala deoarece tehnica este dificila iar rezultatul estetic nu
este intotdeauna optim, deoarece pot transpare prin grosimea materialului.

*Aceste mijloace sunt indicate atunci cand a ramas foarte putin smalt accesibil mordansarii sau
foarte putin tesut dentar sanatos in care putem prepara lacasuri suplimentare.

*De regula se foloseste un pivot paralel cu suprafata externa a dintelui, plasat la nivelul
pragului gingival. Un al 2-lea pivot se poate utiliza perpendicular pe axul dintelui,in zona incizala a
pereteluli parapulpar.
 5.REZISTENTA

-este asigurata prin prepararea cat mai conservativa a cavitatii.

6.FINISAREA CAVITATII

-se face prin bizotarea marginilor de smalt.

-retentia materialului este asigurata prin microretentii mecanice in smalt; este important ca suprafata de
smalt disponibila pt mordansaj sa fie cat mai mare

-bizotarea va interesa marginile vestibulara si orala ale cavitatii pe o suprafata egala cu cel mult
jumatate din sprafata lipsei de substanta.

-bizoul va avea o latime de 2-3 mm sau mai mult, intr-un unghi de aprox. 60 grade.

-cand smaltul este foarte subtire bizotarea este contraindicate

II. PROTECTIA PULPARA

-se realizeaza cu lineri pe baza de hidroxid de calciu;

-se prefera materiale cu priza fotoindusa datorita rezistentei mecanice superioare.

III.REFACEREA MORFOLOGIEI FUNCTIONALE

-refacerea punctului de contact si a unghiului incizal poate fi dificila daca se folosesc matrici sub forma
de benzi;
-pentru facilitarea modelajului se folosesc: cape, semicape si conformatoare (diverse marimi si
forme,material plastic care se pot decupa pt a fi perfect adaptate pe dinte)

-pentru a Evita inglobarea de bule de aer in masa de material si aparitia unor margini in exces: se indica
perforarea acestor dispositive asigurand refluarea materialului spre palatinal.

-Conformatoarele se umplu cu material si se fixeaza cu pene din material plastic pe dintele mordansat si
tratat in prealabil cu system adeziv;

-In cazul compozitelor fotopolimerizabile-utilizarea lor se face doar pe ultimul strat de material pt a
limita contractia de priza;

-Sursa de fotoactivare se va aplica 60s atat dinspre vestibular cat si dinspre oral.

-Dupa priza materialului chimica sau fotoindusa, capa se taie cu un instrument ascutit;

-Daca este cazul,se finiseaza ca si in tehnica cu compozit pt cavitati de clasa a III-a.

27.Tehnica de restaurare a unei cavitati

cls.V(cervicale) cu rasini compozite

-In aceasta zona,atat la dintii frontali cat si la cei laterali,pe fata V si/sau L pot sa apara 2 tipuri de
leziuni odontale,foarte diferite din punct de vedere al etiopatogeniei si al tabloului clinic:Leziunile
Carioase si Leziunile de originenecariogena(eroziunile,abraziunile)
-In general,zona cervicala este rezistenta la atacul cariogen datorita accesului direct la factorii de
aparare impotriva cariilor,insa in anumite conditii locale,loco-regionale sau generale,fiziologice sau
patologice,aceste carii pot sa apara pe mai multi dinti odata,fapt care indica o activitate cariogena
crescuta. -Din punct de vedere al
tesuturilor afectate,cariile cervicale pot fi: -coronare(de smalt);

-corono-radiculare(smalt si cement);

-de suprafata radiculara(cement).

Cele 2 materiale utilizate in refacerea fizionomica a leziunilor carioase cervicale sunt

compozitele si cimenturile glasionomer(C.G.I).
–Atunci cand toate marginile cavitatii sunt in smalt,pe dintii anteriori,la pacientii cu risc cariogen mic sau
mediu,putem indica utilizarea materialelor compozite peste o BAZA sau LINER DIN CIMENT
GLASSIONOMER,TEHNICA SANDWICH.La pacientii cu risc cariogen mare si in leziunile carioase care au
margini in cementul radicular,se utilizeaza cimenturile glassionomere singure sau acoperite partial in
zona smaltului de compozit-TEHNICA SANDWICH DESCHIS.
 RESTAURAREA :

Etapele de realizare a cavitatii sunt identice cu cele din cazul preparatiilor pentru amalgam,cu
diferente privind forma de retentie si finisarea marginilor cavitatii.

A.PREPARAREA CAVITATII:

-Designul clasic,conventional,cu practicarea santurilor de retentie nu mai este indicat in cazul utilizarii
compozitelor.

-Designul modern al cavitatii,cu marginile bizotate,este indicat cand toate marginile cavitatii sunt in
smalt,avand urmatoarele avantaje:O economie importanta de tesut dentinar sanatos,prin renuntarea la
santurile de retentie;O forma de crestere superioara prin cresterea suprafetei de adeziune;Un efect
fizionomic superior,prin trecerea treptata,graduala a compozitului spre smalt;O posibilitate mai mica de
micropercolare datorita legaturii mai puternice intre material si dinte promovata de utilizarea agentilor
adezivi.

-Profunzimea minima dentinara a cavitatii bizotate va fi de 0,3 mm si bizoul va fi realizat

circumferential(mai putin peretele gingival) cu freze diamantate flacara la un unghi de 40 grade si pe o
distanta de 2 mm.Alta varianta este efectuarea unui bizou larg numai al marginii incizale intans pana la
ecuatorul anatomic al dintelui.

-In cazul restaurarii cariilor cavitare de suprafata radiculara-materialele composzite sunt contraindicate
in restaurarile radiculare aproximale fiindca marginile cavitatii sunt reprezentate de cement la care
compozitele nu adera si exista un control slab al adaptarii marginale in zone de retentive bacteriana
maxima.IN schimb pe fetele V si Linguala putem apela la aceste material,cavitatile avand un design
mixt,classic-bizotat iar refacerea coronara se realizeaza prin TEHNICA SANDWICH DESCHIS SAU INCHIS.

-Daca exista smalt demineralizat la margini(spre M si D) poate fi inclus in suprafata bizotata.Atunci cand
Marginea Gingivala e situata in cement se realizeaza o cavitate mixta bizotata clasic.
-Fiindca materialele compozite nu adera la cement,peretele gingival va avea un sant de retentie gingival
si un unghi extern marginal de 90 grade nebizotat,iar peretele incizal va fi bizotat clasic.

B.PROTECTIA PULPO-DENTINARA:

-TEHNICA SANDWICH(LAMINATA):In cavitatile profunde este introdus un LINER de hidroxid de calciu

peste care se aplica O BAZA DIN CIMENT GLASSIONOMER ,la suprafata fiind compozitul.Daca nu avem
loc sa introducem,atunci se aplica un LINER PE BAZA DE CIMENT GLASSIONOMER VLC si COMPOZIT .
–In restaurarile cervicale este indicat COMPOZITUL MICRO-FILL fiindca dupa lustruireva crea o suprafata
neteda,neretentiva si are un modul de elasticitate asemanator cu al dintelui,rezistand astfel fortelor de
flexiune sin timpul ocluziei.
–Se va acorda o atentie maxima izolarii,fiind indicate chiar DIGA ca mijloc de izolare ideal in restaurarea
acestor leziuni carioase.

C.REFACEREA MORFOLOGIEI FUNCTIONALE:

-Compozitul va fi ales din grupa MICRO-FILL iar nuanta va fi stabilita inainte de a fi plasat mijlocul de
izolare,atunci cand dintele este umezit de saliva.

-In aceste restaurari sunt indicate COMPOZITELE CU PRIZA FOTOINDUSA fiindca ofera un timp de lucru
prelungit si posibilitatea modelarii optime(fara a mai fi necesara corectarea ulterioara ce ar afecta
marginile cavitatii ,mai ales cand marginile sunt situate in cementul radicular care este foarte sensibil la
instrumentarul rotativ).

-Dupa conditionarea prealabila a tesuturilor dentare(prin aplicarea de ACID sau de ACID SI PRIMER),se
aplica pe smalt si dentina un strat subtire de ADEZIV care va fi polimerizat timp de 20 secunde.
-Cand a fost realizat designul conventional sau designul mixt ,va fi polimerizat mai intai COMPOZITUL din
santurile de retentie si apoi urmatorul strat care va reface pierderea de substanta in totalitate.Straturile
nu vor fi mai groase de 1,5 mm iar timpul optim de polimerizare este de 20-40 secunde.

-Inserarea: se face cu INSTRUMENTE DE MANA SPECIALE(din plastic sau metalice si cu suprafata inerta
chimic) sau cu ajutorul SERINGILOR(fiind evitat pericolul inglobarii golurilor de aer).

-Modelarea:se face cu SPATULELE BUCALE,realizandu-se correct convexitatea obturatie si buna

adaptare a materialului la peretii cavitatii.Daca preparatia este extinsa,se pot utiliza niste matrici cervical
transparente din plastic sau celluloid pentru contentia materialului in cavitate in timpul
fotopolimerizarii.

-In tehnica de restaurare sandwich-deschis,CIMENTUL GLASSIONOMER folosit ca baza trebuie adaptat

foarte bine la marginile de cement ale cavitatii iar compozitul va fi aplicat peste BAZA la nivel
coronar(unde va veni in contact cu smaltul conditionat).In cazul COMPOZITULUI
AUTOPOLIMERIZABIL,timpul de lucru este scurt iar modelarea si adaptarea marginala se finalizeaza
rapid(in 3-4 minute)

-Dupa aplicarea ADEZIVULUI intr-un strat foarte subtire(cu bulete de vata,bureti sau cu penson),se aplica
COMPOZITUL .Daca COMPOZITUL va fi aplicat dintr-o data,din cauza fortelor de contractie mari din
timpul polimerizarii,restauratia va fi deficitara(din punct de vedere al adaptarii marginale),astfel incat si
aici se poate aplica tehnica inserarii COMPOZITULUI in straturi successive.

-In restaurarile mari putem aplica matricea cervicala,dupa indepartarea ei,suprafata restauratiei fiind
neteda si lucioasa fara a mai necesita o etapa speciala de finisare si lustruire.

RESTAURAREA (TRATAMENTUL) LEZIUNILOR CARIOASE CERVICALE

NECARIOGENE:
-In afara leziunilor carioase,pierderea structurii dentare in zona jonctiunii smalt-cement poate rezulta si
prin abraziuni,eroziuni si alti factori etiologici necariogeni si interactiunile lor posibile.

-In functie de etiologia lor, aceste leziuni pot fi clasificate in:-abraziuni;

- eroziuni;
-leziunile cuneiforme
idiopatice.

A.ABRAZIUNILE:

-Sunt leziuni provocate de o uzura mecanica a dintelui,a gingiei si a paradontiului de sustinere de la

acest nivel si sunt insotite frecvent de hipersensibilitate.In general sunt provocate de un periaj
agresiv,printr-o tehnica incorecta,cu o pasta de dinti abraziva si o periuta rigida.
–Clinic se observa mai frecvent pe fata V decat pe cea Orala si mai mult pe o hemiarcada comparativ cu
alta.Forma lor se aseamana cu o “farfurioara intinsa” in care smaltul+dentina sunt afectate
simultan.Marginile sunt nete,peretii cavitatii sunt curati si dui cu o oarecare sensibilitate la palpare.

B.EROZIUNILE:

-Sunt pierderi de substanta superficial de tesut dentar dur(in special smalt) provocate de procese
chimice)prin actiunea unor acizi fara participare microbiana)
-Clinic,leziunea este mai extinsa,poate sa apara V,Lingual dar si pe fetele proximale.Atinge mai ales
smaltul mai bine mineralizat,nu are limite nete,nu este insotita de recesiuni gingivale,dar exista un
oarecare grad de hiperestezie.

C.LEZIUNILE CERVICALE IDIOPATICE:

In etiologia acestora sunt incriminati mai mult factorii ocluzali(cum ar fi contactele premature si
interferentele),Acestea concentreaza stress-ul in zona cervicala(unde smaltul este subtire) si sub
actiunea fortelor para-axiale,smaltul se poate desprinde de pe dinte,lasand defectele cuneiforme.Aceste
defecte sunt sub forma de “U” sau jgheab cu un aspect curat iar restaurarea lor fara corectarea ocluziei
duce la mobilizarea rapida chiar si a obturatiilor realizate correct.

-In general,succesul legat de indepartarea acestor leziuni este legat de indepartarea prealabila a
factorilor etiologici locali sau generali implicate.

-Fiindca la majoritatea acestor leziuni Marginea Gingivala este reprezentata de Cementul

Radicular,utilizarea compozitelor –utilizarea compozitelor care nu adera la cement este ineficienta dar
daca nu avem alte material la dispozitie,vom prepara o cavitate de clasa a 5-a de tip mixt conventional-
bizotata(in care retentia cervicala este asigurata de un sant la nivelul unghiului axiogingival,iar cea
incizala de bizou si de utilizarea tehnicilor adezive.
-Protectia organului pulpo dentinar si realizarea obturatiilor sunt la fel ca la “Tratamentul leziunilor
cervical cariogene”.

-Sunt indicate COMPOZITELE MICROFILL prin TEHNICA LAMINATA SANDWICH INCHIS sau DESCHIS.

-Compomerii (material care combina avantajele rasinlor composite cu cele ale cimenturilor ionomere de
sticla)sunt recomandati astazi ind defavoarea altor material utilizate in trecut.Aceste pe langa calitatile
celor din trecut(au aderenta superioara la structurile dentare si nu necesita prepararea unor cavitati,ci
doar curatarea suprafetelor afectate) si proprietati suplimentare fizionomice si asigura o suprafata
neteda de restaurare.

MATERIALE FOLOSITE:material cu prize fotoindusa

ETAPE:

1Izolarea campului operator(o conditie necesara pentru obtinerea succesului terapeutic)

2.Plasarea unui liner pe baza de hidroxid de Calciu(auto sau fotopolimerizabil)(unele tipuri-FUJI 2-

necesita pt o adeziune perfecta indepartarea smear-layer-ului cu solutii slab acide-ACID POLIACRILIC
10%-,aplicate pe dentina timp de 20 de secunde dupacare se spala si se usuca cu aer,in schimb alte
tipuri nu necesita conditionare dentinara dar se aplica un PRIMER timp de 20 secunde care dupa va fi
polimerizat timp de 40 secunde,ajutand la o adeziune superioara.Fiindca stratul d ematerial nu
depaseste in aceste restaurari 1,5 mm,pentru o polimerizare corecta sunt suficiente40 secunde)Pentru a
facilita prepararea se recomanda utilizarea capsulelor predozate cu ratia ideala pulbere/rasina.

3.Daca va fi necesara o finisare si o lustruire finala,vom apela pentru o modelare initiala la PIETRE
DIAMANTATE FLACARA foarte fine sau la DISCURI DE HARTIE FLEXIBILE in prezenta unei solutii
lubrefiante care sa impiedice desicarea materialului.

4Lustruirea:pentru a obtine o suprafata foarte neteda,lustruirea se face cu GUME TIP CUPA

si O PASTA FOARTE FINA DE LUSTRUIT DIN OXID DE ZINC.
.