1. Numiți consecințele constructive și destructive ale conflictului în procesul educațional.

Consecințe destructive:

Când conflictul este o constantă a vieții domestice sau capată o intensitate mare apar tulburari la nivelul
personalității copilului; efectele sunt amplificate atunci când este vorba de etapa de dezvoltare timpurie
sau de perioadele critice (pubertate, adolescenta). Indiferent de forma tulburărilor, imaginea de sine
este grav afectata, în sens devalorizant, este subminat procesul dobândirii identității personale,
raportarea la lume se face depresiv-anxios sau, dimpotrivă, impulsiv-agresiv. Cele mai frecvente
tulburări care se constata la acesti copii sunt:

tulburari organice sau functionale;

dezvoltare fizica si intelectuala mai lenta, comparativ cu copiii din familiile armonioase,

uneori chiar retard mental;

imaturitate morala și afectivă;

instabilitate psihica, hiperexcitabilitate, impulsivitate, toleranța scăzută la frustrare;

tulburări de conduită: agresivitate în raporturile interpersonale, sau, dimpotriva, pasivitate în fața

agresiunilor celorlalti; în aceasta sferă a problemelor de comportament se înscriu fuga de acasa,
abandonul țcolii, consumul de alcool sau droguri, furtul și minciuna ca forme defensive de
comportament.

Conflictul este o stare anormală, deci negative

Epuizează resursele

Constructiv:

Stimulează schimbarea

Conflictul poate fi folosit ca metoda de diagnosticare a climatului psoihologic in colectivul de elevi

Posibilitatea de a se cunoaste pe sine

Sursa de schimbare a individului

Conflictul reprezinta o perturbare momentană, temporară sau prelungită a funcționalității relațiilor
interumane, caracterizată printr-o încarcătură emoțională negativă între membrii grupului respective;
ucide gândirea liberă, limitează aptitudinea de a sonda soluții alternative, intimidează capacitatea de a
examina fără inhibiții alte posibilități. El poate fi de intensitate variabilă, luând forme diferite, de la o
simplă discuție în contradictoriu până la înjurii și amenințări, sau poate culmina cu agresivitatea fizică
îndreptată asupra celorlalți.

Poate fi de tip exploziv, exprimând o eliberare brusca a afectelor negative cumulate în timp.

Conflictele frecvente, de mare intensitate, pot sfârși cu acte de violență.

În general, climatul perturbat pe termen lung în clasă este un mediu de socializare negativa și un factor
psihopatogenetic de prima importanță implicat în dezvoltările dizarmonice de personalitate.

Conflicte în familie submineaza nevoile de baza ale copilului (mai ales nevoia de securitate, de iubire si
deatasament, de recunoastere si stima de sine); furnizeaza copilului modele de comportament deviant,
pe care acesta le preia prin imitație

2. Medierea unui conflict – etape, faze și pașii.

Medierea este o negociere asistată. Caracteristicile unei medieri de succes:

Neutralitatea

În majoritatea împrejurărilor mediatorul este neutru. Mediatorul nu ţine niciodată partea unuia
sau altuia.

Părţile stau de vorbă cu mediatorul

La început, mediatorul cere părţilor în dispută să vorbească cu el/ea, nu una cu cealalaltă. Atunci
când mediatorul crede că părţile în dispută pot vorbi una cu cealaltă fără să reaprindă disputa, această
poziţie poate fi schimbată.

Participarea voluntară

Medierea are cele mai multe şanse să reuşească atunci când participarea e voluntară.

Confidenţialitatea

Ceea ce se întâmplă într-o mediere este confidenţial(dacă nu există ameninţări de violenţă sau
mărturisiri ale intenţiei de crimă).
Fazele medierii

1. Intervenţia

Prezentaţi-vă ca mediator.

Întrebaţi pe cei în dispută dacă vor să participe la mediere pentru a-i ajuta să-şi rezolve problema.

Efectuaţi medierea într-un loc liniştit, fie imediat, fie la o dată şi oră stabilite.

2. Contractarea

Descrieţi procesul de mediere şi rolul mediatorului:

fiecărei persoane i se dă ocazia să vorbească pe larg

descrieţi paşii pentru rezolvarea problemei /ei nu trebuie neapărat să ajungă la un acord

mediatorul va căuta să înţeleagă ambele părţi

mediatorul va servi ca punte de legătură pentru înţelegere reciprocă

mediatorul îi va ajuta să lucreze împreună la rezolvarea problemei

mediatorul îi va ajuta să stabilească reguli de bază şi va menţine respectarea acestora

Asiguraţi-vă că părţile:

doresc o soluţie

pot efectiv să vorbească în nume propriu

doresc să negocieze una cu cealaltă

doresc să lucreze împreună

Sugeraţi şi cereţi fiecărei părţi în dispută să fie de acord cu următoarele:

fiecare îşi va da silinţa să rezolve problema

fiecare se va abţine să-l insulte pe celălalt

fiecare se va abţine de a se strâmba sau de a face gesturi de dezacord în timp ce vorbeşte cealaltă
persoană

fiecare se va abţine de a-l întrerupe pe celălalt

3. Aprofundarea problemelor

Cereţi uneia dintre persoane să înceapă, povestindu-vă ce s-a întâmplat.

Parafrazaţi ce a spus prima persoană, folosind ascultarea activă.

Lăsaţi prima persoană să termine de povestit versiunea sa şi de descris simţămintele sale. Parafrazaţi.

Repetaţi aceiaşi paşi pentru fiecare parte în dispută.

Identificaţi domeniile de înţelegere şi de neînţelegere

4. Generarea de opţiuni

Întrebaţi pe fiecare persoană, pe rând, ce ar fi făcut altfel.

Întrebaţi pe fiecare persoană pe rând, ce ar face chiar acum pentru a juta la soluţionarea problemei.

Căutaţi soluţii împreună.

5. Alegerea celei mai bune soluţii şi încheierea procesului

Ajutaţi pe cei în dispută să găsească o soluţie cu care să poată “trăi”

Felicitaţi-i.

Dacă e cazul, scrieţi un contract de acord pe care ei să îl semneze şi/sau completaţi un formular de
mediere pentru arhivele şcolii.