Definirea creativităţii şi
Title
necesitatea promovării
Sub-title
creativităţii managerului
Masterand,
PLACE PARTNER’S Hritac Rodica
European Commission
LOGO HERE Enterprise and Industry
 Title of the presentation | Date |2

Societatea contemporană, comparativ cu cele anterioare, se

caracterizează prin schimbări radicale care se produc în conduită,
la locul de muncă sau în familie, în educaţie, în ştiinţă şi tehnologie,
în religie şi aproape sub orice aspect al vieţii noastre.

A trăi într-o asemenea lume presupune un înalt grad de adaptare

şi de curaj care este legat, în mare măsură, de creativitate.

Există numeroase definiţii ale creativităţii, fără să fie formulată o

definiţie general acceptată. Unele definiţii sunt contradictorii sau
subiective, de aceea, în continuare, voi cita câteva definiţii din
dicţionarele de referinţă, precum şi definiţii propuse de experţi în
studiul creativităţii.
 Title of the presentation | Date |3

În Dicţionarul enciclopedic (1993) creativitatea este definită ca

„trăsătură complexă a personalităţii umane, constândîn
capacitatea de a realiza ceva nou, original”.
O definiţie amplă a creativităţii a fost enunţată de Ellis Paul
Torrance (1966). Conform lui, creativitatea este „un proces de
sensibilizare la probleme, deficienţe, goluri în cunoştinţe, elemente
care lipsesc, dizarmonii etc.; identificarea dificultăţilor; căutarea
de soluţii sau formularea ipotezelor asupra deficienţelor: testarea
şi retestarea acestor ipoteze şi, posibil, modificarea şi retestarea
lor; în final, comunicarea rezultatelor”. Creativitatea poate fi
definită ca proprietatea sistemului psihic uman prin care o
persoană sau un grup de persoane generează noul, ineditul,
caracterizat prin originalitate şi valoare, într-un mod specific.
 Title of the presentation | Date |4

Inovaţia constituie implementarea ideilor creative într-o organizaţie.

Input-ul creativ este o parte esenţială a rezolvării problemelor care
apar în toate fazele procesului de inovaţie. Creativitatea persoanelor şi
echipelor „este o condiţie necesară însă nu şi suficientă pentru
inovare”. Inovaţia de succes depinde şi de alţi factori, aceasta poate
proveni nu numai din ideile creative care îşi au originea într-o
organizaţie, ci şi din idei create în altă parte (ca în transferul
tehnologic).

Conceptul de creativitate apare abordat din cinci perspective: ca

potenţial, ca proces, ca produs, ca preajmă, ca psihoterapie, deci
putem vorbi de cei 5 «P» ai creativităţii.
 Title of the presentation | Date |5

Potenţialul creativ. Atunci când vorbim de

potenţialul creativ, evidenţiem, în primul rând,
calităţile creativităţii, care au fost descrise mai sus :
utilitate, productivitate, eficienţă, valoare,
ingeniozitate, originalitate.
Procesul creativ. S-a constatat că stadiile (etapele)
procesului creator sunt următoarele: stadiul
pregătitor; stadiul incubaţiei; stadiul iluminării;
stadiul verificării.
Produsul creativ. Orice proces creativ se
finalizează cu un produs care, pentru a fi considerat
creator, trebuie să posede următoarele calităţi:
noutate, originalitate, utilitate.
 Title of the presentation | Date |6

Preajma (mediul). Creativitatea este abordată şi din

perspectiva cerinţelor şi solicitărilor din mediul intern şi extern. Pe
de o parte, trebuinţa de actualizare a potenţialului creativ –
„Suntem născuţi pentru a învinge prin creativitate” – (presiuni
interne), cât şi presiunile şi problemele exterioare, ce vin din
mediul de viaţă al individului şi cer rezolvare creatoare; totodată,
calităţile şi condiţiile nivelului în care omul îşi desfăşoară
activităţile pot facilita sau inhiba manifestarea creativităţii.
 Title of the presentation | Date |7

Creativitatea se caracterizează printr-o multitudine de calităţi:

-productivitatea se referă la numărul mare de idei, soluţii, lucrări de
specialitate;
-utilitatea priveşte, în special, rezultatele acţiunii, care trebuie să fie
folositoare, să contribuie la bunul mers al activităţii;
- eficienţa are în vedere caracterul economic al performanţei, se referă la
randamentul acţiunii, la performanţele
-care se pot obţine prin folosirea rezultatelor activităţii creatoare;
- valoarea produselor activităţii creatoare trebuie să prezinte
însemnătate din punct de vedere teoretic sau practic,
-să fie recunoscută şi respectată în plan social;

- ingeniozitatea presupune eleganţă şi eficacitate deosebită a metodelor

derezolvare;
- originalitatea se apreciază prin raritatea ideilor, soluţiilor sau
produselor.
 Title of the presentation | Date |8

• Creativitatea se prezintă în diverse forme şi se

situează la diverse niveluri ierarhice. După savantul
C.W. Taylor, avem mai multe niveluri ale creativităţii:
• a) creativitatea de expresie (necesară actorilor şi
oratorilor);
• b) creativitatea procesuală care se referă la
dezvoltarea unică a proceselor psihice în cadrul
fiecărei personalităţi, influenţând specificul
procesului creator;
• c) creativitatea de produs care se referă direct la
originalitatea produselor activităţii noastre care ne
depăşesc existenţa;
 Title of the presentation | Date |9

d) creativitatea inovativă, ce constă în capacitatea de a recombina

ingenios elemente cunoscute;
e) creativitatea inventivă, producând forme, relaţiuni, funcţii cu adevărat
noi în raport cu tehnica existentă;
f ) creativitatea emergentă care se referă la cazul cu totul excepţional,
când este găsit şi pus în funcţiune un principiu
care va revoluţiona complet un domeniu al cunoaşterii (selecţia naturală –
Darwin; principiul relativităţii – Einstein).
 Title of the presentation | Date |10

Fie că este în cauză conducerea unei instituţii sau organizaţii, fie că este
vorba de dirijarea de sine, omul implicat în acest proces are nevoie de
creati­vitate de nivel supramediu, pentru a atinge eficienţa şi performanţa.
Această cerinţă presupune cunoaşterea propriului potenţial creativ,
stimularea, deblo­carea, exersarea şi dezvoltarea lui prin antrenament
individual şi/sau de grup, manifestarea în comportamentul managerial.
 Title of the presentation | Date |11

Metode şi tehnici de creativitate necesare managerului:

1. Metode şi tehnici pentru redefinirea şi analiza problemelor
(tehnica De ce? Cei 5 W şi H etc.);
2. Metode şi tehnici pentru generarea ideilor (Brainstorming, 6-3-5,
Philips 6-6, Sinectica etc.);
3. Metode şi tehnici pentru evaluarea şi selectarea ideilor
(confruntarea selectivă, bătălia metaforelor etc.);
4. Metode şi tehnici pentru implementarea ideilor, soluţiilor
 Title of the presentation | Date |12

Metode şi tehnici pentru redefinirea,

reformularea şi analiza problemelor
 Title of the presentation | Date |13

Arthur Van Gundy indică 4 metode de redefinire:

1. Examinarea graniţelor determină cum este
organizată informaţia,
cum este prelucrată şi eventual, cum se rezolvă
problemele în sine.
Principalii paşi:
– Stabilirea şi scrierea formularii iniţiale a problemei;
– Sublinierea cuvintelor-cheie şi expresiilor,
examinând alte ipoteze ascunse;
– Fără a aprecia validitatea acestor ipoteze,
identificarea oricaror implicaţii
Importante pe care o sugerează;
– Notarea oricaror noi definiţii ale problemei sugerate
de implicaţii.
 Title of the presentation | Date |14

2. Tehnica celor cinci „w” şi „h” este o metodă de redefinire foarte

larg utilizată. Este o variaţie a întrebărilor: Cine? Ce? Unde? Când? De ce?
Cum?
Principalii paşi:
– Exprimaţi problema, utilizând această formulă: „În ce mod se
poate…?”;
– Scrieţi separat liste cu Cine? Ce? Unde? Când? De ce? Cum? – întrebări
relevante pentru problema generală;
– Examinaţi răspunsurile la fiecare întrebare şi utilizaţi-le ca stimuli
pentru generarea unor reformulări sugerate;
– Notaţi orice reformulări sugerate;
– Selectaţi o reformulare care exprimă cel mai bine problema pe care
o încercaţi să o rezolvaţi.
 Title of the presentation | Date |15

3. Tehnica abstractizării progresive generează diferite alternative ale

problemei trecând spre niveluri progresiv mai înalte de abstractizare a
problemei, până când se ajunge la o finire satisfăcătoare.
4. Metoda „de ce?”
Principalii paşi:
– Formularea problemei conform definiţiei iniţiale;
– Puneţi întrebarea „De ce doriţi să faceţi acel lucru afirmat în problemă?”;
– Răspundeţi la întrebările adresate în punctul doi;
– Transformaţi răspunsul într-o nouă întrebare a problemei;
– Repetaţi paşii doi şi trei până când este atins cel mai înalt nivel de
abstractizare a problemei.
 Title of the presentation | Date |16

În vederea promovării creativităţii, conducerea unitatii ar putea lua

următoarele măsuri:
a) crearea unui climat favorabil promovării noului, atât din interiorul cât şi din
exteriorul unitatii ;
b) crearea unui bun sistem de motivare;
c) asigurarea formării şi perfecţionării permanente a personalului (cu un pas
înaintea progresului tehnic);
d) încurajarea membrilor unitatii să-şi exprime liber ideile;
e) realizarea unei bune comunicări între angajaţi
Creativitatea angajaţilor este cea mai valoroasă resursă a fiecărei unitati , iar
ideile lor creatoare constituie
cele mai importante produse ale acesteia. E uşor de spus că pentru orice
activitate este nevoie de creativitate, dar e cu
totul altceva să ne ocupăm de această problemă.
 Title of the presentation | Date |17

BIBLIOGRAFIE
1. Androniceanu, Armenia, Managementul schimbărilor, ALL
Educaţional, Bucureşti, 1998.
2. Eţco Constantin, Cărăruş Margareta, Psihologia managerială, Casa
editorial-poligrafică „Bons offices”, Chişinău,
2006.
3. Boghean Carmen, Economia turismului, Suceava, 2008.
4. Dicţionar enciclopedic, vol.1, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1993.
Va multumesc pentru
atentia acordata!