ÎNVĂȚĂMÂNTUL WALDORf VERSUS ÎNVĂȚĂMÂNTUL TRADIȚIONAL

Scopul şcolilor nu este atât a oferi o educaţie completă, cât de a pregăti

individul să şi-o poată obţine singur de la viaţă” (Rudolf Steiner).

Învăţământul Waldorf se numără printre sistemele aşa-numitului învăţământ alternativ, pe

care simpatizanţii sistemului tradiţional de educaţie îl critică adesea. Dacă privim cele doua
sisteme de învăţământ ca pe experienţe de învăţare ce au, în fond, aceeaşi finalitate asupra
copilului, vom putea constata diferenţele majore dintre viziunea pe care o are învăţământul
tradiţional şi cea a învăţământului Waldorf în ceea ce priveşte procesul de învăţământ.
La şcoala Waldorf un elev petrece între 4-5 ore/zi – la ciclul primar şi 6-7 ore la gimnaziu şi
liceu.
Acelaşi program îl are elevul şi în şcoala tradiţională.
În şcoala Waldorf cursul principal (ora de baza) durează 110 minute, se desfăşoară fără pauză.
Durata cursului în şcoala tradiţională este de 50 minute, se desfăşoară cu pauză între ore.
Metodele și mijloacele de învăţământ cunoştinţelor sunt asemănătoare cu cele din sistemul
tradițional de educaţie, deosebirea fiind atunci când se corectează o lucrare de control,
dascălul din Waldorf nu ţine să caute, să sublinieze (cu roşu) doar greşelile elevului ci, prin
observaţii scrise, îl şi laudă pentru ceea ce a lucrat bine, frumos şi corect.
În sistemul tradiţional, profesorul este considerat o autoritate ce deţine adevărul şi care, în
actul predării, îl împărtăşeşte şi elevilor.
Caracteristici generale Elevii din şcoala Waldorf nu primesc note sau calificative ca cei din
învăţământul tradiţional ei vor primi la sfârşitul anului şcolar o caracterizare făcută de
învăţător. Școala Waldorf este o şcoală fără manuale, dar învăţătorul are la îndemână o vastă
sursă de informare pentru orice domeniu, elevii au la dispoziţie numeroase cărţi de lectură.
Aici elevii îşi construiesc singuri manualul numit caiet de epocă.
Elevii şcolilor tradiţionale primesc manuale gratuit de la stat având acces şi la diferite surse de
informare. Mijloacele audio video sunt folosite cu regularitate în şcoala tradiţională atât în
ciclul primar cât şi gimnaziu respective liceu. Profesorii din şcolile Waldorf sunt mai rezervaţi
în privinţa mijloacelor audio video mai ales în ciclul primar. Elevii şcolilor tradiţionale învaţă
cititul şi scrisul din clasa întâi, scriind pe caiete cu liniatură specifică şi folosind instrumente
de scris precum stiloul şi pixul. În şcoala Waldorf scrisul vine înaintea cititului. Pe parcursul
clasei întâi sunt învăţate toate literele de tipar, dar se citeşte numai ceea ce a scris fiecare
pentru el. Scriu pe caiete fără liniatură folosind ca şi instrument de scris blocurile cerate. Tot
ce predă profesorul la clasa întâi se bazează pe poveşti atât în predarea literelor cât şi a
cifrelor. Spre deosebire de sistemul tradiţional unde elevul învaţă să cânte la un instrument din
plăcere sau urmând cursurile unei şcoli de profil, în şcoala Waldorf elevul învaţă să cânte la
un instrument numit liră, încă din clasa întâi. În clasa a doua elevii din şcoala Waldorf învăţă
scris-cititul folosind literele de măna, exersează numărarea şi operaţiile aritmetice. În şcoala
tradiţională toate aceste se învaţă în clasa I.
 În sistemul Waldorf, învăţătorul are un rol major în viaţa elevilor conduce clasa o perioadă
mai lungă, de regulă până în clasa a 8-a, în sistemul tradiţional rolul învăţătorului este preluat
din clasa a V-a de profesor-diriginte.
Sistemul Waldorf pune accent pe legătura părinţi-şcoală, părinţii participând activ în formarea
vieţii şcolii. Rolul părinţilor în sistemul tradiţional fiind mult diminuat. Povestirea zilnică a
învăţătorului, în partea de final a orei principale, indiferent de materia predată, ocupă un
spaţiu larg în desfăşurarea activităţilor didactice din şcolile Waldorf: basme în clasa I, fabule
şi legende în clasa a II-a, texte biblice din Vechiul Testament în clasa a III-a, mitologie în
clasa a IV-a. Textele povestite sunt apoi repovestite de copii, care preiau cu uşurinţă elemente
de limbaj specifice, astfel încât se realizează atingerea unui obiectiv esenţial – dezvoltarea
capacităţii de receptare a mesajului oral. Curriculum şcolilor Waldorf din România, se
suprapune legislaţiei în vigoare, a preluat aşa-numitul trunchi comun al curriculum-ului
naţional, cu obiecte, conţinuturi şi număr de ore impuse, la care a adăugat materiile şi orele
opţionale specifice alternativei. Programele diferitelor discipline sunt asemănătoare cu cele
din sistemul naţional. Nivelul cunoștințelor este egal cu cel din şcoala tradiţională, la nivelul
claselor a IV-a, a VIII-a şi la bacalaureat. Şcoala Waldorf nu este o şcoală ajutătoare, ci se
adresează copiilor obişnuiţi. Sistemul este astfel conceput, încât să-i ajute deopotrivă pe cei
slabi, în atingerea unui nivel acceptabil, cât şi pe copiii dotaţi, în aspiraţia lor naturală spre
performanţe cât mai notabile. Mai presus de toate, însă, această şcoală îşi propune dezvoltarea
copiilor din toate punctele de vedere, într-un mod cât mai armonios.
Concluzii „Şcoala Waldorf trebuie să facă din copii nişte oameni sănătoşi din punct de
vedere fizic, liberi din punct de vedere spiritual. Sănătatea şi vigoarea fizică, libertatea
sufletească şi claritatea spirituală sunt lucrurile de care omenirea va avea cel mai mult nevoie
şi din punctul de vedere social în viitorul evoluţiei sale”(Rudolf Steiner, Forţele spiritual-
sufleteşti fundamentale ale artei educative). Cel mai important lucru ce stă la baza făuririi
omului este cel de a-l instrui, este nevoie să fie bine crescut, bine educat, pentru a-l putea duce
la înălţimea unde nu mai sunt lucruri, ci chipuri născute din modul divin care leagă lucrurile.
Căci nu este nimic de aşteptat de la lucruri dacă ele nu răsună unele în altele, aceasta fiind
singura PEDAGOGIILE ALTERNATIVE • 125 muzică pentru inimă. Ideea pedagogică pe
care se bazează acest sistem: EDUCAȚIA ESTE O ARTĂ CE LEAGĂ NATURA
SPIRITUALĂ A OMULUI DE CEA FIZICĂ!

PRINCIPIILE PEDAGOGIEI WALDORF

„Scopul şcolilor nu este atât a oferi o educaţie completă, cât de a pregăti individul să şi-o
poată obţine singur de la viaţă” (Rudolf Steiner).
Şcoala Waldorf este o alternativă la învăţământul tradiţional, în cadrul învăţământului de stat,
a cărei pedagogie se bazează pe indicaţiile pedagogice ale lui Rudolf Steiner. Şcoala Waldorf
este o şcoală europeană; toţi cei care sunt preocupaţi de dezvoltarea ideilor pedagogice în
lume cunosc şi recunosc succesul său în toate ţările dezvoltate ale Europei. Prin pedagogia
Waldorf se oferă o alternativă educaţională care să implice în procesul de învăţământ întreaga
fiinţă a copilului Pedagogia Waldorf a fost fundamentată, în 1907, de Rudolf Steiner, în
lucrarea Educaţia copilului din perspectiva ştiinţelor spiritului. Aplicarea acestei teorii s-a
făcut, în 1919, la şcoala pentru copiii angajaţilor de la fabrica de ţigarete Waldorf-Astoria din
Stuttgart, după care s-a creat o întreagă reţea de şcoli. Asigură exprimarea liberă a copiilor
prin activităţi artistice (muzică, dans, desen), lucrări practice (grădinărit, apicultură,
silvicultură etc.) şi euritmie („gimnastică pătrunsă de suflet”). Nu se dădeau note şi toţi elevii
erau consideraţi promovaţi.
A. Un principiu pedagogic fundamental al şcolii Waldorf este: Se educă omul întreg. Aceasta
afirmaţie o găsim şi la marele pedagog elveţian Pestalozzi care cerea să fie formate „capul,
inima şi mâna”. Pedagogia Waldorf vorbeşte despre cele trei forţe sufleteşti, gândirea,
simţirea şi voinţa, ce trebuiesc întărite şi dezvoltate refuzând accentuarea unilaterală a
capacităţilor intelectuale, foarte răspândită deşi atât de nocivă. Pedagogia ale cărei baze le-a
pus R. Steiner îşi asuma misiunea de a cultiva egal intelectul, capacităţile emoţionale
(afectivitatea) şi practice (voinţa), deoarece dezvoltarea ultimelor două este de cea mai mare
importanţă pentru viaţă, pentru că în sfera simţirii găsim motivaţia şi în sfera voinţei ne
întâlnim cu fapta, cele două forţe ale devenirii umane. Ea oferă în acest sens grupajul necesar
de discipline ştiinţifice, artistice şi meşteşugăreşti. Acestea nu stau izolate unele lângă altele,
ci se întrepătrund. Chiar şi aritmetica şi introducerea literelor în primul an de şcoală se face
artistic. În predarea disciplinelor ştiinţifice mai ales în clasele superioare se fac constant
conexiuni practice. Elevul trebuie să înţeleagă concret, care este importanţa cunoştinţelor unei
materii pentru viaţa socială. Astfel în continuarea trigonometriei se face, de exemplu o
practică geodezică. Stagiile de practică agricolă, socială sau industrială, prevăzute în clasele
superioare, oferă căi de înţelegere ale diferitelor domenii de activitate.
B. Un alt principiu este cultivarea celor trei forţe psihice fundamentale: gândirea, simţirea,
voinţa, se face la nivelul fiecărei categorii de vârsta. - La vârsta preşcolara predomina, prin
învăţarea imitativă, elementul volitiv, activ. Pedagogia Waldorf consideră nesănătoasă
educaţia intelectuala timpurie. - În perioada 7-14 ani predomină artisticul, pentru edificarea ca
om a individului, pentru prefigurarea unui om moral şi liber. - La adolescenţă predomina
cultivarea puterii de judecată individuală. Aceasta fiind în conformitate cu principiul:
Respectarea etapei de dezvoltare a copilului. Fiecare etapă de dezvoltare a copilului
presupune caracteristici ce necesită o abordare specifică pentru a se asigura sănătatea fizică şi
sufletesc-spirituală a maturului de mai târziu.
C. Educăm prin ceea ce suntem. Numai un Eu, o personalitate poate educa un adevărat Eu. Nu
educăm prin statut social, material şi profesional, nici prin dorinţe şi planuri pentru viitorul
copilului, ori eforturi financiare, ci prin ceea ce suntem cu adevărat ca oameni. Dascălul
Waldorf nu foloseşte manuale, ci structurează singur conţinuturile pentru că această muncă
însăşi educă şi construieşte elevul, evitându-se reproducerea mecanică a conţinuturilor. Un
adevărat dascăl Waldorf este o personalitate, un caracter, o persoană cu conştiinţa trează care
se străduieşte întru dezvoltare sufletesc-spirituală, este pe cale…El dobândeşte prin strădanie
personală o sănătoasă şi largă viziune asupra lumii, universului, strădanie şi viziune care
devin forţe de educare pentru elev.
D. Între 7 şi 14 ani întregul proces instructiv educativ trebuie să fie străbătut de un element
artistic. Este un imperativ sufletesc-spiritual al copilului. Aici concretizându-se principiul:
Pedagogia este o artă. Pedagogia Waldorf este artă din punctul de vedere a predării şi
conţinuturilor dar dezvoltă şi aptitudini artistice independente de talentul nativ. Educarea
devine artă prin folosirea artisticului, artei, frumosului, ca metodă de predare şi educare, ce-l
fac pe om liber şi creativ, moral, conştient, motivat.
E. Se tinde către un stil de predare care să ţină seama de evoluţia individului, astfel încât
elevul să fie implicat în dobândirea de cunoştinţe – aşa cum procedează desigur orice profesor
bun din lume. Accentul nu cade pe achiziţie informaţională, ci pe dobândirea de cunoştinţe ce
cresc odată cu omul, cunoştinţe ce devin ele însele instrumente de cunoaştere. Acesta fiind un
alt principiu Waldorf: Învăţăm să învăţăm! Nu acumulare de informaţie, ci capacitatea de a
observa viaţa şi de a trage concluzii conforme cu realitatea. Nu umplem un vas, ci aprindem
un foc!
F. Numai un om liber, o şcoală liberă pot creşte un om liber. Principiul respectării libertăţii
individului, presupune că educaţia se face astfel încât copilul este ajutat să-şi găsească propria
concepţie despre lume şi viaţă. Când impun modul meu de a gândi, felul meu de a concepe
viaţa, principiile, valorile mele, încalc libertatea micului om. Copilul, adolescentul şi tânărul
vor crede în valori şi principii şi vor avea tăria să le urmeze, numai când au ajuns la ele prin
proprie experienţă şi convingere, în mod liber şi nu când le-au fost impuse. Pentru orice
individ au cea mai mare valoare propriile experienţe. Pedagogia Waldorf prin conţinuturi şi
metodică asigură punerea elevului în contexte artistice care facilitează vieţuirea unor variate
experienţe de viaţă.
G. Principiul autorităţii iubite. Profesorul diriginte, dascălul însoţeşte copilul cu dragoste
lucidă şi stabileşte cu acesta o relaţie profundă şi justă, care îl determină să înveţe. Autoritatea
iubită este construită prin cunoaşterea reală a etapelor de dezvoltare ale elevului şi a sarcinilor
ce decurg de aici, aducerea spiritualului în conţinuturi, verticalitate morală şi spirituală, clipe
de frumos autentic trăite împreună. Nu există autoritate mai mare, mai autentică, mai
sănătoasă educaţional decât cea a modelului ales. H. Principiul autodeterminării are
următoarele concretizări: necondiţionare economic-politică, ciclu integral de 13 ani, evitând
clasele paralele pentru a crea un climat de familie spirituală, fără manuale, fără note, fără
examene, fără repetenţie, la sfârşitul anului, profesorul redactează o caracterizare ce reflectă
imaginea etapei de dezvoltare a copilului, cu bacalaureat echivalent şi în cadrul celui de la
stat, discipline artistice specifice (euritmie, gimnastică, sculptură, etc.) profesor-diriginte ce
conduce clasa 8 ani, predarea făcându-se în epoci de 3-5 săptămâni, în cadrul cursului de
bază, de 110 minute, într-un cuvânt: un spaţiu spiritual. Întrucât contextul naţional actual se
înscrie, în linii mari, în tendinţele lumii contemporane a cărei direcţie fundamentală este
democraţia alternativa Waldorf poate veni în sprijinul împlinirii obiectivelor educaţionale: -
Integrarea democraţiei în subsistemul educaţional pe care îl reprezintă; - Asigurarea unei
educaţii sub forma unui învăţământ deschis și flexibil; - Formarea unor cetăţeni conştienţi și
responsabili, preocupaţi de evoluţia societăţii în care trăiesc; - Formarea atitudinilor și
relaţiilor sociale solicitate de necesitatea îmbunătăţirii vieţii cultural-etice spre binele general
al societăţii româneşti; - Dezvoltarea interesului pentru educaţie printr-un tip de învăţământ
axat pe disponibilitatea continua pentru cunoaştere și acţiune, pentru desăvârşirea culturală şi
morală, pentru adaptarea la un context social în schimbare