Mihai Hanganu
12 noiembrie 1946, comuna Hânţeşti,
jud. Suceava, profesor de matematică
A lucrat 45 ani în domeniul administrației publice
locale, asistenței sociale și protecției copilului. Este
membru al Uniunii Scriitorilor din România.
Din anul 1987 locuieşte în Piatra Neamţ.A absolvit
mai multe facultăţi. Facultatea de Matematică din
cadrul Institutului Pedagogic Suceava, Facultatea
de Management din cadrul ASE Bucureşti şi
Facultatea de Studii Economice și Social – Politice
la Academia “Ştefan Gheorghiu” – Bucureşti, studii
post universitare în domeniul Managementului
instituţiilor publice, A.S.E. Bucureşti.
A debutat în anul 2004 cu volumul de versuri
“Nostalgii” (Iaşi, Editura Universitas XXI), publicând
până în prezent (2020) 20 volume:
- Bucoavnele Bucolicei Bucovine – versuri
(Editura Dram Art XXI, Iaşi, 2005);
- Apa Regală – versuri (Editura Universitas XXI,
Iaşi, 2006);
- Fractalia – versuri (Editura Universitas XXI,
Iaşi, 2007);
- Constelaţia Destinelor – proză (Editura
Universitas XXI, Iaşi, 2008);
- Bombe cu efect întârziat – proză (Editura
Universitas XXI, Iaşi, 2008);
- Crai Nou – versuri (Editura Universitas XXI,
Iaşi, 2009);
- Fleacuri – versuri (Editura Timpul, Iaşi, 2009);
- Sub Judecata Timpului – proză (Editura
SAMIA, Iaşi, 2010);
- Nemuritorii – proză (Editura SAMIA, Iaşi,
2010);
- Judecata de Apoi a Românului – versuri
(Editura SAMIA, Iaşi, 2010);
- Desculţ prin roua poemelor – versuri (Editura
Universitas XXI, Iaşi, 2011);
- Hoinar printre cuvinte – versuri (Editura
Universitas XXI, Iaşi,2012);
- Taina Şoaptelor – versuri (Editura Timpul, Iaşi,
2013);
- Cutreierand prin Amintiri – versuri ( Editura
Ateneul Scriitorilor, Bacău, 2014);
- Avatarul Roșu (Enigma Crucii de sub Toaca) –
roman (Editura Andvertising, București, 2015).
- Roua din Vatra – versuri (Editura Limes, Cluj,
2016)
- La hotarele copilăriei – versuri (Editura Nona,
2017)
Referințe critice:
“Originar din ţara de sus, ţara fagilor de odinioară,
Mihai Hanganu este fascinat de forţa şi puritatea
naturii, de lumea satului, de ciclul sacru al
anotimpurilor, de cutumele neştirbite, de logosul iniţial,
de bucuria vieţii de zi cu zi, de sentimentul
apartenenţei etnice, de dragostea pentru adevăraţii
înaintaşi ai neamului, de nepătrunsurile metafizicului şi
de fiorul discret al credinţei strămoşeşti, de tot ceea ce
simte şi receptează altfel decât mulţi dintre congenerii
săi, el fiind tributar izvoarelor de la care a băut apa
dintâi, prispei pe care s-a odihnit, porţii ţărăneşti pe
care a ieşit spre sat, plaiului din care a primit germenii
culturii fundamentale, frumoasei Bucovine, munţilor de
care se apropie odată cu vârsta, oamenilor şi lumii pe
care o descoperă pas cu pas, sensibilităţii sufletului pe
care începe să şi-l afle, pentru totdeauna” –
Constantin Dram
„Într-o vreme când poezia e interesată de sintagme,
de asonanţe, de dizarmonii, Mihai Hanganu scrie o
poezie cu cuvinte. Acordurile pot fi minore, dar
nostalgia nu poate fi trăită (şi scrisă) decât într-un
asemenea registru tonal”. Lucian Strochi
“Poemele lui Mihai Hanganu scrise de-a lungul
timpului pot fi grupate cel puţin în două registre:
poemele unui răzvrătit social şi poemele unui
neoromantic încrezător în destinul poetului şi al
poeziei. Cu o sensibilitate lirică autentică, poetul e un
răzvrătit împotriva ordinii sociale, a realităţii agresive,
a tot ceea ce atacă naturalul, autenticitatea.
Temperamental, ditirambic, beneficiind din plin de
ironie şi chiar de un sarcasm vitriolard, poetul
realizează, în lirica Grigore Alexandrescu, Eminescu
din Scrisori şi Epigonii, Goga, Păunescu, profunde