Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
1
acestora sunt cointeresaţi diverşi utilizatori ai situațiilor financiare. Astfel, indicatorii rentabilităţii
producţiei sunt examinaţi de managerii entității în cadrul elaborării Planului de afaceri şi stabilirii
programului de producţie.
Astfel, rezultatul brut al exerciţiului se va analiza structural pe cele trei activităţi
(operațională, financiară şi excepțională), după modelul:
Rb = Ro + RF + Rex
Marja comercială (Mc) este suplimentul de valoare adusă de entitate prin activitatea de
comercializare (produse şi mărfuri cumpărate şi revândute), fiind element al valorii adăugate şi se
determină cu ajutorul relaţiei:
Mc = Vânzări de produse (mărfuri) (VP) – Costul produselor( mărfurilor )(CP).
Producţia exerciţiului (Pex) - cuprinde bunurile şi serviciile produse de întreprindere în
cursul exerciţiului, indiferent de destinaţie, fiind egală cu suma:
Pex = Producţia vândută (Pv) + Producţia stocată (± ΔS) + Producţia imobilizată (Pi).
Valoarea adăugată (Vad) - exprimă ceea ce adaugă entitate la circuitul economic prin
propria activitate şi se calculează cu relaţia:
Vad = Marja comercială (Mc) + Producţia exerciţiului (Pex) –- Consumurile intermediare
(Ci).
În practica franceză, firmele au obligaţia de a elabora „Tabloul soldurilor intermediare de
gestiune”, care reprezintă o sursă suplimentară de informaţii pentru analiza rezultatelor pe diferite
trepte ale formării lor. Soldurile intermediare de gestiune sunt indicatori sub formă de solduri ce pun în
evidenţă etapele formării rezultatului exerciţiului.
În realitate, tabloul soldurilor intermediare de gestiune nu constituie decât o altă variantă de
prezentare a contului de rezultate.
Din punctul de vedere al analizei economice, soldurile intermediare de gestiune
caracteristice exploatării sunt indicatorii valorici ai producţiei şi comercializării, care permit în
sumarea tuturor rezultatelor obţinute de întreprindere, materializate în produse finite, semifabricate,
prestaţii destinate pieţei sau utilizării în interes propriu şi imobilizate în întreprindere:
Soldurile intermediare de gestiune sunt indicatori parţiali de rentabilitate, calculaţi pe baza
informaţiilor din contul de profit şi pierdere, ca diferenţă între două valori, de regulă între venituri şi
cheltuieli aferente unei anumite activităţi (tabelul 5.1).
Soldurile intermediare de gestiune care sunt calculate în plus faţă de rezultatele ce apar în
Contul de profit şi pierdere sunt:
• marja comercială (MC);
• producţia exerciţiului (Qe);
• valoarea adăugată (VA)
• excedentul (deficitul) brut din exploatare (EBE).
Sistemul indicatorilor de rezultate şi rentabilitate determinaţi pe baza informaţiilor din Contul
de profit şi pierdere şi a soldurilor intermediare de gestiune este prezentat în figura 3.1.
2
Indicator de Indicatori parţiali
rezultate (activitate) ai rentabilităţii
• Capacitatea
de autofinanţare
• Autofinanţarea
Ratele de rentabilitate fac parte din categoria indicatorilor de eficienţă de tipul efect/efort.
Efectul este exprimat prin profitul sub diversele sale forme de calcul: brut, net, din exploatare,
curent etc. Efortul este reflectat sub forma capitalurilor (proprii, permanente), resurselor consumate,
activelor totale sau ale unor părţi din acestea, veniturilor etc.
În analiza economico-financiară se constituie un sistem operaţional de rate de rentabilitate, cele
mai utile fiind următoarele:
• rata rentabilităţii comerciale (rentabilitatea veniturilor din vânzări);
• rata rentabilităţii resurselor consumate;
• rata rentabilităţii economice (rentabilitatea activelor) ;
• rata rentabilităţii financiare (rentabilitatea capitalului propriu).
-3.1-
Rentabilitatea veniturilor din vânzări (rentabilitate comercială) calculată în baza profitului
net / brut exprimă cât reprezintă cota profitului net/brut la un leu venituri din vânzări și exprimă
eficienţa utilizării veniturilor plasate în afacerea economică.
3
Marja comercială este primul indicator de performanţă în activitatea de vânzare a
mărfurilor în comerţ.
-3.2-
Rata rentabilităţii caracterizează gradul de rentabilitate, singurul care diferenţiază
întreprinderi cu acelaşi beneficiu dar cu rentabilităţi diferite, ca urmare a unor costuri diferite.
Numai raportând beneficiul la costuri se poate stabili gradul de rentabilitate al fiecărei întreprinderi
şi eficienţa activităţii desfăşurate.
Inclusă în bateria indicatorilor de eficienţă, rata rentabilităţii se determină pe baza datelor
din contul de rezultat, sau din bilanţ, prin raportarea unui rezultat (excedentul brut al exploatării,
rezultatul din exploatare, rezultatul exerciţiului) la un indicator de efort (costuri, venituri din
vânzări, capital investit, capital propriu).
Calculate în mai multe variante în funcţie de factorii raportului efect-efort, ratele de
rentabilitate servesc la efectuarea comparaţiilor în timp, spaţiu sau cu valori standard acceptate sau
elaborate de organisme de specialitate.
Rata rentabilităţii resurselor consumate (Rc) compară beneficiul (efectul) cu efortul
propriu reflectat în costuri, iar rata rentabilităţii veniturilor (Rv), care compară beneficiul cu un
factor parţial dependent de efortul propriu (venituri din vânzări), dă expresie politicii comerciale a
întreprinderii, indicând profitabilitatea acesteia.
4
Producţia imobilizată cuprinde lucrări efectuate de întreprindere, fără a fi destinate pieţei,
ci conservării şi folosirii în interes propriu: imobilizările corporale şi necorporale realizate pe cont
propriu şi alte investiţii efectuate prin efort propriu.
Deşi totalizează volumul întregii activităţi a întreprinderii în cursul unui exerciţiu
financiar, producţia exerciţiului prezintă dezavantajul neomogenităţii elementelor luate în calcul
care afectează comparabilitatea: în timp ce producţia vândută este evaluată în preţuri de vânzare
(exclusiv TVA), producţia stocată, care poate cuprinde şi provizioanele pentru depreciere, ca şi
producţia imobilizată sunt evaluate în costuri de producţie.
Tabelul 3.1. Analiza dinamicii producției perioadei de gestiune
Nr. Indicatori Perioada de gestiune Abateri Indici
crt. Precedentă Curentă (± Δ) (%)
0 1 2 3 4 (3-2) 5(3x100/2)
1. Producţia vândută - Pv 530 551 777 384 + 246833 146,5
2. Producţia stocată - Ps - 4 924 - 89 949 - 85025 1826
3. Producţia imobilizată - Pi 598 2 254 + 1656 376,8
4. Producţia exerciţiului – Pex 526 225 689 689 + 163464 131,1
(rd.1+rd.2+rd.3)
Concluzie:
In baza calculelor efectuate in tabelul de mai sus
putem spune ca in anul curent productia vanduta a
intreprinderii a crescut semnificativ fata de anul
precedent in suma de 246 833 lei, adica cu 146,5%,
aceasta modificare fiind apreciata ca un fenomen
pozitiv pentru intreprindere, deoarece aceasta
inseamna ca si veniturile, iar in rezultat si profitul
intreprinderii va creste astfel evidentiandu-se
reusita entitatii prin cresterea rentabilitatii
activitatii pe care o desfasoara.
Totodata, productia stocata a crescut in proportii
de 1826%, acest fenomen fiind vazut negativ,
deoarece aceasta inseamna ca si costurile
depozitarii si stocarii vor creste, ceea ce va
determina scaderea veniturilor, si in rezultat a
profitului. In acelasi timp a crescut si productia
imobilizata, fiind un factor negativ.
5
In final, productia exercitiului in anul curent de
gestiune s-a ridicat cu 131,1% fata de anul
precedent, acest fenomen fiind apreciat pozitiv in
cadrul entitatii pentru ca contribuie la sporirea
rentabilitatii pe viitor a intreprinderii.
6
Tabelul 3.2. Calculul influenței factorilor la devierea nivelului rentabilității pe produse
N Costul pe unitate de Prețul mediu de Rentabilitatea produselor, % Abaterea % Inclusiv, din modificarea
п/п produs, vânzare,
Perioada Perioada Perioada Perioada Perioada Recalculat Perioada Costul unitar Prețul unitar
precedentă curentă precedent curentă precedent curentă
ă ă
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
(3-1) x 100 (3-2) x 100 (4-2) x 100 (7-5) (6-5) (7-6)
/1 /2 /2
3 658 466 4 430 970 3 694 777 4 470 843 0,9925 -16,6147 0,8998 -0,0927 -17,6072 17,5145
- - - - - - - - - -
345 194 317 512 632 044 634 215 83,1 99,06 99,74 +16,64 + 15,96 + 0,68
Concluzie:
In baza calculelor efectuate, observam ca rentabilitatea produselor in perioada curenta s-a diminuat in
comparatie cu perioada precedenta.
7
-3.3-
Rata rentabilității activelor (ROA – return on assets / Rata rentabilității economice)
măsoară eficiența capitalurilor alocate în active fixe și în activele circulante ale întreprinderii.
Aceasta nu ține cont de modalitatea de procurare a capitalurilor (proprii sau împrumutate) și este
independentă de politica de finanțare.
Rentabilitatea activelor (Ra) = [Profitul net al perioadei de gestiune /
Valoarea medie a activelor totale (Capital investit = Capital propriu + Datorii financiare) ]× 100%
Este ideal ca indicatorul să fie pozitiv și cât mai mare, însă o bună parte din specialiști
recomandă ca să fie mai mare de 12%. Un manager financiar trebuie să aibă în vedere și alte date
comparabile de pe piață pentru a urmări nivelul de eficiență al afacerii, cum ar fi rata inflației, rata
de rentabilitate medie pe sectorul de activitate, rata dobânzii la depozite etc. Această rată pune în
evidenţă performanţele utilizării activului total al unei entități sau a capitalului investit pentru obţinerea
acestor performanţe.
Tabelul 3.3. Calculul influenţei factorilor la devierea nivelului rentabilităţii activelor
Verificare:
7,4047-6,9288= -0,6167+1,0927
0,4759= 0,4759
Concluzie:
Din calculele efectuate rezulta ca nivelul rentabilitatii activelor din anul precedent s-a majorat cu
0,4759 in anul curent constituind 7,4047 acest fenomen accentuand ca capitalurile
intreprinderii au fost alocate eficient in activele fixe si circulante ale entitatii.
Aceasta majorare a rentabilitatii activelor este influentata de majorarea veniturilor din vanzari.
In acelasi timp, in anul curent de gestiune s-a inregistrat o crestere a numarului de rotatii ale activelor
totale cu + 1,7535 fata de perioada precedenta, iar acest indicator a influentat cresterea
rentabilitatii activelor. Examinand rentabilitatea veniturilor am observat ca aceasta a scazut
8
cu -0,6167, datorita cresterii cheltuielilor in anul curent fata de anul precedent.
In final, cresterea rentabilitatii activelor intreprinderii in proportii de + 0,4759 este un
rezultat pozitiv si satisfacator pentru intreprindere, pentru ca acestea contribuie la randul
sau la sporirea capitalului proriu al intreprinderii si la cresterea eficientii activitatii
economice.
-3.4-
Ratei rentabilităţii capitalului propriu (ROE – return on shareholders Equity/ rata
rentabilităţii financiare) ajută investitorilor să aprecieze în ce măsură investiţiile lor sunt rentabile sau
nu. În cazul în care rata rentabilităţii financiare este mai mare decât costul capitalului propriu, atunci,
prin activitatea desfăşurată, firma creează o valoare suplimentară pentru acţionari.
Rata rentabilităţii financiare se determină prin raportul dintre rezultatele nete şi
capitalurile proprii.
Rentabilitatea capitalului propriu (Rcp) = [Profitul net al perioadei de gestiune / Capital propriu]×
100
Rentabilitatea capitalului propriu reprezintă randamentul utilizării capitalurilor proprii,
adică evidențiază capacitatea întreprinderii de a realiza profit prin folosirea capitalurilor proprii de
care dispune. Indicatorul arată rata de remunerare a capitalurilor investite de acționari/asociați și
semnifică câți bănuți se obțin pentru fiecare leu investit de proprietari. În calitate de cei mai utilizați
indicatori ai profitabilității, deseori se compară rentabilitatea activelor cu rentabilitatea
capitalului propriu . Diferența dintre aceste două rate o reprezintă efectul de levier sau acele
strategii ale entității prin care se recurge la împrumuturi purtătoare de dobândă. Rentabilitatea
capitalului propriu crește atunci când profitul din utilizarea acestor împrumuturi este mai mare ca
cheltuielile cu dobânzile. În caz contrar, avem de a face cu "efectul de măciucă" , când rentabilitatea
activelor este mai mică ca rata dobânzii pentru împrumuturile respective. Se consideră că, dacă
întreprinderea are o rată a rentabilităţii activelor mai mare decât rata dobânzii la capitalurile
împrumutate, atunci atragerea surselor suplimentare este raţională şi acţionarii vor beneficia de
efectul pârghiei financiare, în caz contrar, îndatorarea devine consumatoare de capital propriu,
având loc un „efect de măciucă".
Tabelul 3.4. Analiza rentabilităţii capitalului propriu
0 1 2 3 4 (3-2)
1. Venituri din vânzări, lei 3 694 777 4 470 843 + 776 066
2. Profit (pierdere) până la impozitare, lei 25 279 27 865 + 2 586
3. Profitul net al perioadei de gestiune, 22 l42 24 462 +2 320
lei
4. Valoarea medie a capitalului propriu, lei 364 838 376 313 +11 475
5. Rentabilitatea capitalului propriu calculat 6,0689 6,5004 +0,4315
în baza profitului net, % (rd. 3 : rd. 4 x
100) %
6. Rentabilitatea capitalului propriu calculat 6,9288 7,4047 +0,4759
în baza profitului pînă la impozitare, %
(rd. 2 : rd. 4 x 100) %
9
7. Rentabilitatea activelor, % (tabelul 3.3.) 6,9288 7,4047 + 0,4759
8. Efectul de levier (rd. 5 sau 6 - rd. 7 ) -0,8599 -0,9043 -0,0444
Concluzie:
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
10
16. Г.В. Савицкая. Анализ хозяйственной деятельности предприятия. Минск: Новое знание, 2000,
р.278-302.
11