Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Regimurile Vamale Si Procedurile de Vamuire
Regimurile Vamale Si Procedurile de Vamuire
Coordonatori :
Studenți :
CUPRINS :
PROCEDURA DE VAMUIRE
2) Depozitare provizorie - procedură prin care mărfurile (inclusiv cele care la momentul
introducerii în ţară nu întruneau condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare pentru a li se
acorda o destinaţie aprobată de organele vamale) se păstrează în locuri autorizate, fără
achitarea drepturilor de import, impozitelor şi fără aplicarea măsurilor de politică economică,
pînă la plasarea acestora într-un anumit regim vamal sau o altă destinaţie aprobată de organele
vamale.
3) Declararea.
Declararea mărfurilor şi prezentarea lor pentru vămuire se efectuează de către declaranţi sau
reprezentanţii acestora, prin depunerea unei declaraţii vamale în detaliu, în formă scrisă, la
încheierea procedurii de tranzit sau în termen de 20 de zile de la data depunerii declaraţiei
sumare.
Normele tehnice privind imprimarea, utilizarea şi completarea declaraţiei vamale în detaliu
sunt stabilite în Ordinul Serviciului Vamal nr. 438-O din 19.11.2007.
Iniţial declaraţia vamală se completează de către specialistul în domeniul vămuirii, accesand
modulul informaţional al programului automatizat vamal AsycudaWorl, după care declaraţia
se stochează pe serverul central al organului vamal şi se înregistrează cu atribuirea automată a
numărului şi datei de înregistrare.
Dacă declaraţia vamală este selectată pe culoarul verde de vămuire, acordarea liberului de
vamă se efectuează fără efectuarea controlului documentelor şi al mărfii.
Normele Uniunii Europene considera drept regim vamal de export definitiv din UE
totalitatea marfurilor expediate in strainatate pe baze contractuale si destinate sa
ramana permanent in afara teritoriului vamal comunitar, cu exceptia:
• marfurilor trimise temporar in strainatate;
• marfurilor care fac obiectul unei activitati de perfectionare pasiva.
Pot fi exportate toate marfurile care sunt produse in Uniunea Europeana, precum si
cele importate anterior, cu exceptia celor care sunt interzise la exportul din Uniunea
Europeana, si anume:
• marfurile prohibite;
• marfurile restrictionate in cadrul politicii comerciale comune.
Principalul regim vamal in Uniunea Europeana este importul definitiv. Acesta consta
in intrarea pe teritoriul vamal al UE a marfurilor straine, in vederea introducerii lor in
circuitul economic, dupa efectuarea formalitatilor vamale si plata taxelor vamale la
bugetul comunitar. in Uniunea Europeana, importul de marfuri este liberalizat. Totusi,
anumite categorii de marfuri sunt supuse unor restrictii cantitative sau supuse
regimului de control, in conformitate cu angajamentele internationale asumate. Lista
marfurilor supuse regimului licentelor se stabileste periodic, prin hotarari ale
autoritalilor comunitare. Metodele si formalitatile de vamuire prevazute de
reglementarile europene se inscriu in principiile generale definite de GATT (OMC).
Aceasta inseamna ca limitele sau liberalismul politicii comerciale comune se regasesc
in principiul reciprocitatii concesiilor comerciale.
Taxele vamale de import ale UE sunt, in marea lor majoritate, taxe vamale ad valorem.
Numai pentru 10% din pozitiile tarifare de opt cifre, taxele vamale sunt stabilite pe o
alta baza decat ad valorem: taxe vamale specifice, taxe vamale mixte in functie de
anumite elemente componente sau sub forma unor plafoane maxime sau minime ale
taxelor. Taxele vamale exprimate in procente se aplica valorii in vama a marfurilor
(valoarea CIF la frontiera UE), exprimata in Euro si sunt cele prevazute la data
inregistrarii declaratiei vamale.
Depozitul vamal se poate utiliza atunci cand exista un decalaj de timp intre circulatia
marfurilor si comercializarea acestora. Acest regim se aplica atat la import, cat si la export.
Principalele caracteristici ale regimului de depozit vamal:
Perfectionarea activa consta in supunerea, pe teritoriul vamal al Uniunii Europene, la una sau
mai multe operatiuni de transformare sau prelucrare a:
• marfurilor noncomunitare, destinate reexportului, sub forma de produse compensatorii, fara
a face obiectul incasarii taxelor vamale sau al masurilor de politica comerciala;
• marfurilor puse in libera practica, din care o parte vor fi reexportate in afara Uniunii
Europene. In acest caz, se percep taxele vamale numai daca produsele compensatorii sunt
acceptate in UE.
Regimul de draw-back este un regim vamal special, instituit cu scop fiscal. In cadrul acestui
regim se restituie total sau partial taxele vamale de import percepute cu ocazia introducerii
unor marfuri in circuitul economic al Uniunii Europene, cu conditia ca acestea sa fie
reexportate în aceeasi stare, incorporate in alte marfuri sau transformate in alte produse. Se
acorda la solicitarea scrisa a importatorilor exclusiv pentru marfurile identificabile in
produsele ce fac obiectul reexportului, cu conditia existentei posibilitatii de a se efectua
controlul vamal in orice moment. Autoritatea vamala europeana poate stabili un orizont
temporal in care sa deruleze operatiunea de reexport.
Taxele vamale vor fi restituite titularului regimului de draw-back de catre vama care l-a
acordat, dupa ce se va face dovada exportului marfurilor printr-un birou vamal intern al UE
sau de frontiera, prin depunerea unei copii de pe DAU. Taxele vamale pot fi distribuite si in
cazul in care exportatorul este altul decat importatorul, cu conditia sa se faca dovada ca
marfurile de export au constituit in prealabil obiectul regimului de draw-back sau contin
materii prime aflate sub incidenta acestui regim. Daca cererile de restituire a taxelor sunt
depuse dupa acordarea "liberului de vama" la export, organele vamale comunitare nu vor mai
accepta restituirea taxelor.
La import, produsele rezultate din perfectionarea pasiva nu sunt impuse la valoarea lor
integrala (deoarece aceasta include si valoarea materiilor prime exportate anterior), ci numai
la diferenta de valoare corespunzatoare prelucrarii in strainatate. Astfel, in UE, in cazul
perfectionarii pasive, se practica impozitarea diferentiata a produselor compensatorii
importate, taxele vamale, taxele fiscale si parafiscale find percepute diferentiat.
REGIMUL VAMAL IN TURCIA
Cadru general
Turcia este membra a Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC) din anul 1995. In calitate
de membru al OMC, Turcia aplica un regim de comerţ exterior destul de liberalizat.
Din anul 1996, după semnarea Acordului de Uniune vamală cu UE, Turcia a adoptat tariful
vamal comun al UE (TARIC) la importul de produse industriale şi produse agricole prelucrate
importate din terţe ţări.
În afara UE, Turcia a semnat acorduri de comert liber cu tarile membre EFTA, Israel, FYR
Macedonia, Croatia, Bosnia-Hertegovina, Tunisia, Maroc, Autoritatea Palestiniana, Siria,
Egipt, Albania si Chile.
Turcia este parte a „Euro-Mediterranean Partnership” care prevede stabilirea unei zone de
comerţ liber în regiunea Mării Mediterane până în anul 2010.
Tariful vamal
Bunurile importate în Turcia sunt supuse taxelor vamale şi taxelor interne (accize, taxe de
consum, TVA şi taxe administrative).
Tariful vamal de import al Turciei cuprinde taxe ad valorem în proporţie de 97,9% şi taxe
specifice . Taxele non-ad valorem nu sunt în concordanţă cu reglementările OMC şi, în
prezent, Turcia are in curs de pregătire o lege pentru alinierea completă la acquisul comunitar.
Anumite bunuri sunt importate numai prin punctele vamale specializate, astfel: importul de
vehicule cu motor, tractoare, motociclete şi componente pentru acestea prin punctele vamale
de la Yesilkoy şi Gebze; produsele textile prin punctele vamale de la Halkali, Atatürk
Havaliman, Gemlik, Mersin, Izmir Denizli, Ankara, Kayseri şi Gaziantep; solvenţii şi
produsele petrochimice prin punctul vamal de la Gebze.
Reguli de origine
Preferinţe tarifare
Din motive de protecţie a mediului, securitate publică, sănătate morală publică şi pentru
respectarea angajamentelor internaţionale, în Turcia este interzis importul la următoarele 10
articole: produse narcotice (haşiş şi opium preparat); substanţe cu conţinut diminuat de
ozon(un articol); substanţe colorante (un articol); arme chimice (4 articole); instrumente de
măsuri neconforme cu standardele turceşti (6 articole); arme şi muniţii, explozibili, focoase şi
capse detonatoare (3 articole); instrumente pentru jocuri de noroc, cu excepţia celor destinate
turismului (un articol); produse interzise la utilizare publică; pământ, frunze, ramuri şi
compost natural pentru utilizare în agricultură şi germeni pentru viermi de mătase.
Din anul 1996, Turcia a interzis importul de animale vii şi carne de vită, capră, oaie şi pasăre.
Bibliografie:
http://www.customs.ro/ro/print.aspx
http://mkaccdb.eu.int/mkaccdb2/datasetPreviewFormATpubli.htm?
datacat_id=AT&from=publi
http://www.preferatele.com/docs/economie/4/prezentarea-regimuri4.php