Haikuu

Câți fluturi

nu și-au fluturat cărarea

de-a curmezișul zidului!

Norii, când și când,

Acoperă luna

Împrospătând lumina privirii

Păsările nu cunosc

Floarea numită fluture.

Cer de toamnă

Subt burniță,

nalbele

deschid un cer senin.

Ele trebuie să conțină cel puțin un cuvânt sau imagine care să exprime anotimpul în care acesta a fost scris.
Japonezii tratează foarte mult natura în haiku-urile lor

Un haiku autentic are în structura lui 2 planuri aflate intr-o relație de Juxtapunere: fragmentul și sintagma sau
expresia. Formal, ele sunt despărțite prin cezură. La prima vedere, cele două planuri apar ca fiind independente,
dar împreună, sunt percepute ca o metaforă globală, relevându-se cititorului ca un flash, o străfulgerare sau
iluminare instantanee. Iluminarea instantanee îi confera haikuului un caracter filozofic, fiind văzut ca o cale
lăuntrică spre desăvârșira sinelui.

 Cuvintele sezonale pot fi înlocuite cu "cuvinte-cheie", cu caracter universal: mare, copaci, viitor, foc,
apă, fără legătură cu anotimpurile;
 Criteriul esențial pentru haiku va fi "originalitatea";
 Se vor folosi ritmul și sunetele carcteristice fiecărei limbi, pentru a scrie un haiku, care va putea avea o
structură de 3 sau 4 versuri, de câte 4, 6 sau 8 silabe;
 importanță deosebită le vor avea "cuvintele penetrante";
 Va fi necesar să se facă mai multe traduceri.