Contractul de franciză

Vs
Contractul de leasing

Nume student: Pîrvu Andrei Daniel

Grupa: 1417, seria B
Profesor coordonator: Viorel Bănulescu

Cuprins
1
 1. Cadrul juridic…………………………………………………………………………..………..3
2. Contracul de franciză……………………………………………………………………,,……3
2.1. Definitie……………………………………………………………………..4
2.2. Originea si evolutia……………………………………………………….4
2.3. Cum opereaza franciza ?..........................................................4
2.4. Avantaje si dezavantaje………………………………………………….5
2.5. Tipuri de francize…………………………………………………………6
3. Contractul de leasing………………………………………………………………….…...….6
3.1. Definitie……………………………………………………………………..6
3.2. Origine si evolutia…………………………………………………………7
3.3. Leasing-ul in legislatia romana………………………………………..7
3.4. Elementele contractului de leasing…………………………………..8
3.5. Părțile într-un contract de leasing……………………………………8
3.6. Fazele operatiunii de leasing…………………………………………..9
3.7. Tipuri de leasing………………………………………………………….10
4. Concluzii………………………………………………………………………………………….11
5. Bibliografie……………………………………………………………………………………….11

1. Cadrul juridic

Contractul de leasing și operațiunile de leasing sunt reglementate, în principal, de O.G

nr. 51/1997 (actualizată la data de 22.05.2014) privind operațiunile de leasing și
2
societățile de leasing, art. 1-27, nefiind reglementat (ca un contract special) în Codul
Civil, însă Articolul 1757 din Noul Cod Civil, alin. 2 și 3, privind Rezoluțiunea
contractului face referire și la contractul de leasing. Astfel că, dacă în O.G. sunt cuprinse
exclusiv regulile aplicabile contractului de leasing, în noul Cod civil sunt reglementate
condițiile generale privind contractele și consecința rezoluțiunii contractului de leasing. Și
Codul Fiscal face referire la contractele de leasing, facând distincția între leasing
financiar și leasing operațional (Art. 29, alin. 1 și 2).
Contractul de franciza este cu executare succesiva. Deoarece exploatarea elementelor ce
se transmit în temeiul francizei are loc pe o anumită perioadă de timp. Reglementările
operaţiunilor de franciza consacră principiul potrivit căruia durata contractului va fi
fixată astfel încât să permită beneficiarului amortizarea investiţiilor (art. 6 din O.G. nr.
52/1997).

2. Contracul de franciză

Contractul de franciză trebuie să cuprindă următoarele clauze :

• obiectul contractului
• drepturile şi obligaţiile părţilor
• condiţiile financiare
• durata contractului
• condiţiile de modificare, prelungire şi reziliere
Deschiderea unei afaceri în franciză, beneficiază de o serie de avantaje fără investiţii
substanţiale. Cât priveşte investiţia iniţială, aceasta presupune, potrivit unui studiu
realizat de publicaţia” Banii Noştri”, amenajarea spaţiului comercial în funcţie de
cerinţele francizorului, realizarea stocului iniţial în cazul francizei de retail şi cumpărarea
echipamentelor (de obicei furnizate de francizor, datorită cunoaşterii specificaţiilor
tehnice, reţelei de distribuţie şi service) .
În cazul acestui gen de afacere, există 3 tipuri de taxe pe care beneficiarul trebuie să le
plătească : taxa de intrare, care se plăteşte la semnarea contractului, redevenţele
reprezentând cotele procentuale din cifra de afaceri, care se plătesc lunar, şi taxa de
publicitate, care este utilizată rareori pe piaţa românească.
Taxa de intrare poate varia de la 500 de euro, pentru agenţiile imobiliare, de exemplu,
la peste 2 milioane de euro, în cazul unui lanţ hotelier. Redevenţele pot varia şi ele între
0 şi 5% în afacerile de retail, iar pentru francizele din sfera serviciilor, aceste taxe ajung
între 5 şi 20% din cifra de afaceri.
2.1. Definiție

3
 Notiunea de franciza face inca obiectul de studiu in ceea ce priveste definirea atat din
punct de vedere juridic, cat si la nivelul conceptual al marketingului. Succint, franciza se
poate defini ca o metoda comerciala de "imprumut" al numelui, prin care un business al
francizorului este dat in folosinta unui beneficiar in anumite conditii contractuale. Astfel,
pe de o parte franciza devine un vehicul de extindere a activitatii francizorului prin
"multiplicarea" afacerii sale, pe de alta parte fiind o oportunitate accesibila a
investitorului gata sa isi construiasca o cariera in afaceri.
In intelesul Ordonantei OG 52/1997, franciza este "un sistem de comercializare bazat
pe o colaborare continua între persoane fizice sau juridice, independente din punct de
vedere financiar, prin care o persoana, denumita francizor, acorda unei alte persoane,
denumita beneficiar, dreptul de a exploata sau de a dezvolta o afacere, un produs, o
tehnologie sau un serviciu".
Revista ” Franchise International ” defineşte o franciză ca fiind un concept de afacere
prin care francizatul plăteşte pentru „marca” (numele) şi „instruirea” (know-how-ul) în
sistemele, operaţiunile şi sistemul comercial al francizorului printr-o taxă iniţială şi
printr-o taxă ulterioară denumită „taxa de franciză” (un procent din cifra de afaceri) .

2.2. Originea si evolutia

Franciza ca sistem de dezvoltare a afacerilor a aparut in SUA la inceputul anilor '50, a

cunoscut o continua cresterea si o invadare a pietelor de capital din toata lumea, astfel
incat astazi se poate vorbi de sute companii care opereaza in sistem multi-national,
unele dintre ele chiar la nivel mondial. Se estimeaza ca la sfarsitul anilor 2000, jumatate
din produsele oferite consumatorilor se fac in virtutea unor contracte de franciza.
Francizorii ofera mii de oportunitati de a deschide noi afaceri in fiecare an. Se
estimeaza ca la nivel mondial, in orice moment exista circa 250 000 de oameni care se
straduiesc sa-si stabileasca un business. In tarile Europei Occidentale sunt intre 600 si
900 de oportunitati de franciza (dar nu toate de inalta calitate), ceea ce face ca
informarea si obtinerea unor sfaturi profesionale sa fie vitale. Cifra de afaceri atinsa in
SUA anual de catre companiile de franciza se ridica la 800 miliarde dolari, iar in Marea
Britanie, in sistemul francizei lucreaza 250 000 de oameni in 40 000 de afaceri.

2.3. Cum opereaza franciza?

"It's a business marriage" intre un business deja existent ( al francizorului) si un nou

sosit in piata de afaceri(francizatul). Beneficiarul francizei (francizatul) cumpara de la
francizor drepturile inregistrate pentru a reproduce intregul pachet de afaceri, intr-un
format "la cheie", pe un teritoriu specific si pe o perioada de timp delimitata.

4
 Francizorul trebuie sa puna la dispozitie un format complet al business-ului care sa
includa numele, imaginea si impactul corporatiei, dovada testarii lui anterioare, know-
how-ul, servicii de training si suport.
Beneficiarul francizei investeste capital, timp, efort, si eventual o experienta anterioara
in business pentru a crea "clona" sistemului de business al francizorului.

2.4. Avantaje si dezavantaje

Avantajele francizorului Dezavantajele francizorului

 Atragerea capitalului francizatilor sai,
cresterea volumului investitiilor si
implicit a profitului;
 Penetrarea de noi piete cu eforturi
investionale reduse si cresterea
volumului produselor si/sau
serviciilor;
 Cheltuieli reduse pentru reclama si
publicitate;
 Imaginea francizorului este de fapt
reflectia activitatii francizatilor sai;
 Esecul sau falimentul unui francizat
produc dezechilibre intregii retele de
franciza;
 Controlul relativ asupra francizatilor;
 Dependenta profitului francizorului de
performanetle francizatilor.

 Cresterea renumelui marcii, a firmei,

a produselor sau a serviciilor oferite.
 Pastrarea independentei si a
controlului afacerii.
Avantajele francizatului
 Demararea unei afaceri la cheie sub
un brand de renume ce si-a dovedit Dezavantajele francizatului
eficienta;
 Accesul francizatului la afacere se
 Instruirea si asistenta tehnica din
face prin plata unei taxe;
partea francizorului;
 Francizatul conduce afacerea pe o
perioda delimitata de timp

2.5. Tipuri de francize

5
  Franciza de investitie (Investment franchise) - francizatul contribuie cu un capital
substantial la un sistem costisitor de franciza si, desi obtine managementul
strategic, angajeaza un tert pentru a conduce afacerea. (eg. Hoteluri si
restaurante).
 Franciza de management (Management franchise) - francizatul controleaza o
regiune si conduce o echipa de operatori (eg. Operatiuni mobile)
 Franciza executiva (Executive franchise) - francizorul conduce si opereaza de unul
singur afacerea, de obicei in activitati de consultanta si management al
proiectului, unde sediul nu este necesar, acesta fiind de obicei cel al clientului (eg
Francizele de consultanta financiara).
 Franciza comerciala (Retail franchise) - francizatul face o investitie considerabila in
sediu comercial, echipament si personal, cu ajutorul carora va opera afacerea care
apoi va putea fi vanduta cu profit in cazul in care investitorul doreste obtinerea de
capital. Spre deosebire de franciza de investitie, proprietarul este si operatorul in
acest caz (eg. Magazine de haine, aparatura Hi-Fi, etc).
 Franciza de vanzare si distributie (Sales and distribution franchise) - francizatul
este comis - voiajor, vanzand si distribuind produsele intr-un teritoriu delimitat,
teritoriu in care poate sa-si angajeze personal suplimentar daca baza
clientilorcreste.
 Franciza de antreprenor (Job franchise) - francizatul, cu un nivel scazut al
investitiei, cumpara dreptul sa opereze un serviciu cum ar fi instalatii, reparatii, in
sectoare ca: curatatorii, reparatii auto sau paza.

3. Contractul de leasing

În România, prima menţiune a leasing-ului într-un act normativ datează din anul
1995, şi este utilizat în cuprinsul unei ordonanţe referitoare la echipamentele importate
în cadrul unor astfel de tranzacţii; astăzi, domeniul este reglementat prin Ordonanta
Guvernamentala nr. 51/1997, republicata in Monitorul Oficial nr. 9 din 12.01.2000,
operatiunile de leasing constituind o noua categorie de fapte de comert care se adauga la
cele prevazute de art. 3 Cod Comercial.

3.1. Definitie

Leasing-ul este o operatiune comerciala prin care o parte denumita locator/finantator

transmite pentru o perioada determinata dreptul de folosinta a unui lucru al carui
proprietar este catre alta parte, denumita utilizator, la solicitarea acesteia din urma,
contra unei plati periodice, denumita rata de leasing, iar la sfarsitul perioadei de leasing
locatorul/finantatorul se obliga sa respecte dreptul de optiune al utilizatorului de a
6
cumpara bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a inceta raporturile
contractuale.

3.2. Originea si evolutia

Analiştii comerţului internaţional au scos în evidenţă faptul că leasing-ul constituie o

expresie a tehnicilor moderne de contractare în acest domeniu. Insistenţa asupra acestui
tip de contract este explicată de mai mulţi autori prin pragmatismul şi eficacitatea lor.
Leasing-ul a apărut pentru prima dată în Statele Unite ale Americii, ca mai apoi,
treptat, să pătrundă şi în alte ţări, îndeosebi în Europa.
În S.U.A., leasing-ul a fost reglementat prin United States Uniform Consumer Credit
Code şi prin Uniform Commercial Code. În Marea Britanie, Franţa şi Belgia s-au elaborat
reglementări, care definesc relaţiile contractuale pe bază de leasing şi precizează
operaţiunile pe care le include.
Leasing-ul a fost determinat, în apariţia sa de cauze obiective. Astfel, în S.U.A., în
Marea Britanie şi în alte ţări erau întâmpinate greutăţi în finanţarea afacerilor, ca
urmare a rigidităţii formelor şi procedeelor existente. Oamenii de afaceri simţeau nevoia
dotării societăţilor lor comerciale cu echipamente moderne, în condiţiile în care utilajele
din dotare se învecheau, mai ales ca efect al uzurii lor morale. Formula cumpărării unor
bunuri de la vânzător în scopul închirierii lor acelor clienţi care aveau nevoie de ele a
apărut ca o formulă salvatoare şi eficientă.

3.3. Leasingul in legislatia romana

Cadrul legislativ în domeniul leasingului este:

o Ordonanţa Nr. 51/28.08.1997 republicată privind operaţiunile de leasing şi societăţile
de leasing
o Legea Nr. 90/28.04.1998 pentru aprobarea OG nr. 51/1997 privind operaţiunile de
leasing şi societăţile de leasing
o Legea nr. 99 din 26 mai 1999 - Modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr.51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing
o Norme privind înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor de leasing
o Ordonanţa Nr. 51/1997 republicată privind operaţiunile de leasing şi societăţile de
leasing
3.4. Elementele contractului de leasing:

a. Partile:
7
- locatorul/finantatorul;
- utilizatorul.
b. Descrierea exacta a bunului care face obiectul contractului de leasing;
c. Valoarea totala a contractului de leasing;
d. Valoarea ratelor de leasing si termenul de plata a acestora;
e. Perioada de utilizare in sistem de leasing a bunului;
f. Clauza privind obligatia asigurarii bunului.

3.5. Părțile într-un contract de leasing:

a. Utilizatorul (locatarul) - clientul solicitarilor sau beneficiarul lucrului;

b. Finantatorul operatiunii - creditorul sau cumparatorul bunului (de regula, este o
societate comerciala specializata);
c. Furnizorul (vanzatorul) - constructorul, producatorul sau fabricantul lucrului.
Obiect al operatiunilor de leasing il pot constitui bunurile imobile, bunurile mobile de
folosinta indelungata aflate in circuitul civil, cu exceptia inregistrarilor pe banda audio si
video, a pieselor de teatru, manuscriselor, brevetelor si a drepturilor de autor.
Statistic, obiect al leasingului il formeaza in special echipamentul de calcul, aparatele
si instrumentele de masura, mijloacele de transport, masinile unelte, masinile agricole.
Utilizatorul poate opta pentru cumpararea bunului inainte de sfarsitul perioadei de
leasing, daca partile convin astfel si daca utilizatorul achita toate obligatiile asumate prin
contract.

În contractul de leasing, obligaţiile vânzătorului sunt:

 să livreze un echipament de calitate, adică în stare de funcţionare;
 să asigure asistenţa tehnică a personalului care îl va exploata;
 să asigure piesele de schimb necesare reparaţiilor;
 să efectueze reparaţiile echipamentului închiriat, în măsura în care defecţiunile nu
sunt din culpa utilizatorului.

Utilizatorul (beneficiarul) are obligaţia:

 să plătească ratele chiriei, la termenele şi condiţiile stipulate în contract;
 să exploateze bunul închiriat prin respectarea instrucţiunilor tehnice;
 să nu efectueze modificări în construcţia echipamentului închiriat; în cazul în care
asemenea modificări sunt necesare, utilizatorul are obligaţia să solicite acordul
societăţii de leasing;
8
  să conserve bunul în stare de funcţionare;
 să asigure echipamentul închiriat în folosul societăţii de leasing.

Sunt cunoscute doua tipuri de contracte de leasing:

- leasingul financiar, care transfera, in mare masura, toate riscurile si avantajele aferente
dreptului de proprietate asupra bunului.Titlul de proprietate poate fi transferat, in cele
din urma, sau nu.
- leasingul operational, care este operatiunea de leasing ce nu intra in categoria
leasingului financiar.

3.6. Fazele operatiunii de leasing

Fazele operatiunii de leasing:

a. Achizitionarea bunului de catre societatea finantatoare;

b. Restituirea treptata de catre beneficiar a creditului primit (prin plata redeventelor),

folosind resursele financiare obtinute din exploatarea bunului (a investitiei).
Redeventa contractului de leasing cuprinde: ratele de amortizare ale bunului,
chiria pe capitalul neamortizat, taxele, asigurarile, precum si o marja de profit a
societatii finanþatoare;

c. Dreptul beneficiarului ca la expirarea contractului sa-si exprime optiunea privind

bunul care face obiectul contractului de leasing.

La incetarea perioadei de inchiriere, utilizatorul are urmatoarele posibilitati:

a. sa restituie bunul finantatorului, contractul luand astfel sfarsit;

b. sa reinnoiasca locatiunea pentru o noua perioada si cu chirie redusa. Leasing-ul

nu poate fi insa asimilat vanzarii pe credit, deoarece pana la expirarea duratei
locatiunii si manifestarii optiunii de cumparare, utilizatorul este un simplu locatar,
iar translatia proprietatii nu opereaza cu efect retroactiv;

c. sa cumpere bunul la un pret rezidual (diferenta dintre pretul platit de investitor si

sumele restituite, periodic, de catre beneficiar). Deoarece pretul de cumparare este
inferior valorii reale a bunului, aceasta varianta este cea mai avantajoasa pentru
utilizator.

3.7. Tipuri de leasing

A. Leasing-ul direct

9
 Cel care da bunul cu chirie este producatorul, care detine dreptul de proprietate
asupra bunului respectiv, utilizatorul detinand numai dreptul de folosire a bunului.
Deseori, cel care da cu chirie este obligat prin contractul de leasing sa asigure si service-
ul de intretinere; intr-un asemenea caz se vorbeste de service lease. Un element foarte
important este clauza anularii.
Utilizatorul bunului poate sa decida sa nu mai plateasca chiria, inainte de expirarea
termenului de inchiriere, atunci cand bunul respectiv s-a uzat moral inacceptabil de
mult sau nu mai este necesara prelungirea contractului din cauza declinului activitatii
chiriasului. Platile prevazute prin contract nu acopera in intregime costul bunului, iar
durata contractului este mult mai mica decat durata normala de utilizare a bunului, cel
care da cu chirie asteptandu-se fie sa vanda bunul la incheierea contractului de leasing,
fie sa inchirieze bunul si altor chiriasi.

B. Leasing-ul financiar

In aceasta forma de leasing exista trei parti: finantatorul, utilizatorul si, respectiv,
furnizorul bunului. Utilizatorul selecteaza bunul si negociaza pretul si termenul de
livrare cu furnizorul, apoi negociaza conditiile de incheiere a contractului de leasing cu
finantatorul. Finantatorul (de regula o firma de leasing) achizitioneaza bunul vizat si il
ofera utilizatorului prin contract de leasing.
O forma particulara este leasing-ul parghie. Finantatorul furnizeaza celui care da cu
chirie o mare parte din fonduri necesare pentru achizitionarea bunului respectiv. Cel
care da cu chirie trebuie sa ramburseze imprumutul contractat pentru achizitia bunului.
Redeventa contractului de leasing variaza functie de conditiile financiare in care a fost
obtinut imprumutul.

C. Vanzare si leaseback

Proprietarul bunului (teren, cladire, echipament) vinde bunul respectiv si incheie

simultan o intelegere cu cumparatorul pentru a inchiria bunul respectiv in anumite
conditii. Cumparatorul bunului poate fi o banca, o firma de asigurari, o societate de
leasing, un investitor particular.
Vanzatorul primeste imediat pretul de cumparare al bunului si utilizeaza bunul,
platind redevente noului

4. Concluzii

Franciza si leasingul reprezinta doua concepte economice foarte raspandite in ziua de

azi. Franciza este una din cele mai raspandite tipuri de afaceri in lume si in continua
10
dezvoltare in ultimii ani, iar leasingul reprezinta o operatiune comerciala de finantare
prezenta in aproape toate mediile de afaceri din lume.
Urmarind evolutia lor putem spune ca cele doua concepte vor fi prezente in mediile
economice si de afaceri mondiale mult timp de acum in colo si vor fi din ce in ce mai
intalnite intr-o tara in plina dezvoltare economica asemeni tarii noastre. Cunoasterea si
stapanirea acestor doua concepte poate fi utila oricui si la un moment dat poate
reprezenta un avantaj in afaceri si viata.

5. Bibliografie

o Philip Kotler, Kevin Lane Keller, Managementul marketingului, Editia a V-a, Ed.
Teora, Bucuresti, 2008 – pag.742-744;
o William M. Pride, Robert J. Hughes, Jack R, Kapoor, Bussiness Editia a III-a, Ed.
Houghton Miflin, Boston, 2002, pag. 117-123;
o Ion Stancu, Gestiunea financiara a agentilor economici, Ed. Economica, Bucuresti
1994,pag 283-284;
o Eric N. Berkowitz, Roger A Kerin, Steven W. Hartley. William Rudelius, Marketing
Editia a IV-a, 2004, pag. 426-427, 436, 472;
o www.finantare.ro
o ro.wikipedia.org

11