Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Administrarea Insulinei
Administrarea Insulinei
Administrarea insulinei pe cale parenterală se poate efectua folosind o seringă, un dispozitiv tip
stilou, un injector cu jet sau o pompă de insulină. Insulina este medicamentul care asigură
supravieţuirea pacienţilor cu diabet zaharat tip 1 şi controlul glicemiilor pentru un număr
semnificativ de pacienţi cu diabet zaharat tip 2 şi gravide cu diabet gestaţional.
Cuprins
Obiective
Indicaţii
Caracteristici insulină
Tipuri de insulină
o Insuline prandiale
o Amestecurile de insulină
Forme de prezentare
Păstrarea insulinei
Efectuarea procedurii
o Pregătirea materialelor
o Pregătirea pacientului
o Administrarea insulinei
o Precauţii speciale
o Supravegherea pacientului
Concluzie
Bibliografie
Obiective
promovarea şi menţinerea stării de bine, clinic şi psihologic a pacienţilor;
evitarea hipoglicemiilor severe, a hiperglicemiei simptomatice şi a cetoacidozei.
Indicaţii
1. Diabet zaharat tip 1 (indicaţie absolută);
2. Diabet zaharat tip 2:
Caracteristici insulină
1. Momentul de start – este durata de timp înainte ca insulina să intre în fluxul sangvin și
să înceapă să scadă nivelul glucozei din sânge.
2. Momentul de vârf – este durata de timp în care insulina se află la capacitate maximă, în
termeni de scădere a nivelului glucozei din sânge.
3. Durata totală a acțiunii – înseamnă cât de mult timp insulina continuă să scadă
cantitatea de glucoză din sânge.
Tipuri de insulină
Insuline prandiale
o Humulin R;
o Insuman Rapid.
Insulinele cu durată scurtă de acțiune se pot administra subcutanat și sunt singurele care se pot
administra intravenos, intramuscular și utilizând pompele de insulină. Acestea intră în acțiune în
30-60 minute din momentul injectării și de aceea se administrează cu 30 minute înainte de masă.
o Monotard;
o Insulatard;
o Humulin N;
o Insuman basal.
Insulinele cu acțiune intermediară (NPH) prezintă vârf de acțiune la 5-8 ore și variabilitate
crescută a acțiunii.
Amestecurile de insulină
Formele premixate conțin, în proporții variabile (25/75, 30/70, 50/50), insulină cu durată scurtă
de acțiune și insuline NPH (Mixtard 30, Insuman Comb 25, Insuman Comb 50, Humulin M3).
Există și insuline premixate cu analog rapid lispro și insulină NPH modificată în proporții 25/75
și 50/50 (Humamix 25, Humamix 50), cât și cu analogul rapid aspart și insulină NPH (Novomix
30).
Forme de prezentare
Flacoane de 5ml sau 10 ml ce conțin insulină în concentrație de 100UI/1 ml. Din flacon
insulina se administrează cu seringa;
Cartușe de 3ml ce conțin insulină în concentrație de 100UI/1 ml. Insulina se
administrează cu ajutorul penului sau, dacă se defectează, se poate folosi seringa;
Sisteme preumplute (optiset, novolet, solostar) care conțin insulină în concentrații diferite
100 UI/1 ml, 200 UI/1ml, 300 UI/1 ml. În acest caz nu se poate folosi seringa pentru
administrare.
Administrarea insulinei se mai poate face și utilizând pompa de insulină care asigură substituția
bazală de insulină (rata bazală) și substituția prandială de insulină (bolus prandial). Insulina
administrată prin pompa de insulină poate fi insulină cu durată scurtă de acțiune sau analogi
rapizi de insulină.
Păstrarea insulinei
Se păstrează de regulă la frigider între 2 – 8°C, nu în congelator sau aproape de acesta.
În vederea administrării flaconul se scoate din frigider cu 60 min înainte. Nu se încălzeşte
înainte de administrare.
Flaconul integru şi/sau cel din care se face administrarea se poate păstra sub 30°C la
întuneric, nu mai mult de 28 de zile. Dacă timpul este depăşit se pierde valabilitatea.
Efectuarea procedurii
doza și tipul de insulină se stabilește de către medic, individualizat;
medicul instruieşte pacientul cum să-şi ajusteze dozele în funcţie de conţinutul de
hidrocarbonaţi din dietă;
tipul de insulină este ales în funcţie de toleranţa pacientului;
administrarea insulinei se face conform unei scheme stabilite de medic;
asistentul medical administrează insulina conform indicațiilor, instruiește pacientul cum
să-și administreze injecția de insulină și îl asistă asigurându-se că acesta și-a însușit corect
modul de administrare și de păstrare a insulinei; instruiește de asemenea pacientul pentru
recunoașterea semnelor de hipoglicemie( transpirații, piele rece și umedă, palpitații,
tremur, greață,neliniște, paloare, creșterea tensiunii arteriale).
Pregătirea materialelor
Pregătirea pacientului
1. psihică: se anunţă bolnavul şi se explică scopul, efecte dorite şi nedorite, orarul de
administrare dacă este cazul, se obţine consimţământul informat;
2. fizică:
Administrarea insulinei
Precauţii speciale
Insulinele rapide sunt singurele insuline care se folosesc în situaţii de urgenţă metabolică,
în stări febrile, boli infecţioase, traumatisme, intervenţii chirurgicale.
Insulinele rapide sunt singurele care se pot administra pe cale i.v. intrând în acţiune în
mai puţin de 10 minute. Deasemenea se pot administra pe cale S.C. şi I.M.
Alegerea locului în funcţie de tipul de insulină:
Supravegherea pacientului
Concluzie
Administrarea insulinei este esențială pentru pacienții cu diabet zaharat tip 1 și poate fi necesară
pacienților cu diabet zaharat tip 2 pentru controlul intermitent sau continuu al glicemiei. Pentru o
utilizare eficientă a insulinei, asistentul medical trebuie să cunoască durata de acțiune a
diferitelor tipuri de insulină, doza recomandată de medic, relația dintre nivelurile de glucoză din
sânge la exerciții, aportul alimentar, bolile intercurente, anumite medicamente și stres.
Bibliografie
1. Prof. Edmond Ciumaşu, Prof. Tania Bararu – Ghidul Examenului de Absolvire 2019,
Ediția a IX-a, Calificarea profesională: asistent medical generalist, Școala Postliceală
Sanitară de Stat „Grigore Ghica Vodă”, Iași;
2. American Diabetes Association – Insulin Administration, care.diabetesjournals.org,
2003;
3. Dr. Daniela Petrache – Diferitele tipuri de insulină și acțiunea lor, danielapetrache.ro,
2018;
4. Dr. Oana Cuzino – Insulina: Ce este și care este rolul ei în organism?, doc.ro.