Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Psihologie Militara
Psihologie Militara
1. Obiect şi domenii
Psihologia militară poate fi văzută ca aplicarea principiilor, teoriilor,
metodelor,
cunoştinŃelor de psihologie generală, socială etc. în interiorul ambientului
militar. Domeniile
consacrate ale psihologiei (experimentală, clinică etc.) sunt aplicate, relaŃionate
la o populaŃie
specifică.
Psihologia militară este un domeniu larg şi foarte complex, nu există
domeniu al
psihologiei (teoretic sau aplicativ) care să nu aibă aplicabilitate în armată.
Pentru a înŃelege acest
lucru, vom enumera problematica psihologiei militare:
- selecŃia, evaluarea şi repartizarea potenŃialilor militari pe arme,
specialităŃile militare
– de fapt aici a început să se dezvolte psihologia militară: SUA, în Primul Război
Mondial, a
repartizat peste 1 milion de persoane pe specialităŃi, după aptitudini, iar în al
Doilea Război
Mondial peste 7 milioane de persoane;
- instruirea şi evaluarea performanŃelor – instruirea militară:
o are un caracter stresant;
o se desfăşoară într-un context nespecific (nu se pot simula
perfect condiŃiile de
război, deci implicarea este mai mică faŃă de situaŃia reală);
o rezultatele instruirii pe câmpul de luptă se evaluează în
termenii de viu sau
mort!
- diferenŃele de performanŃă în luptă ale unor militari cu aceeaşi dotare
tehnică se
datorează unui complex de factori care trebuie studiaŃi: conducerea, moralul,
experienŃa,
motivaŃia, disciplina, cultura, instruirea etc.; referitor la disciplina militară,
se consideră că
„armata te dresează”, dar acest „dresaj” înseamnă condiŃionarea executării fără
proteste a unui
ordin, ceea ce reduce pierderile de vieŃi în război;
- personalul militar este deseori solicitat să acŃioneze în condiŃii grele
sau care
ameninŃă viaŃa, într-o multitudine de ambiente: altitudine, temperaturi
ridicate/joase, radiaŃii,
vibraŃii etc. ale căror efecte asupra personalului trebuie cunoscute (vibraŃiile
puternice au foarte
multe efecte, printre care impotenŃa sexuală);
- lupta armată poate dura perioade mai mari de timp, ceea ce duce la
deprivări de
somn, oboseală, pierderi de efective, psiho-traumatisme (trebuie cunoscute efectele
şi găsite
măsuri de combatere a acestor efecte, măsuri pentru a pregăti oamenii să reziste);
- influenŃa comandanŃilor asupra subordonaŃilor – nu este întâmplător
faptul că o
orientare recentă în leadership accentuează necesitatea formării unor calităŃi
charismatice la
conducătorul militar (diferenŃa manager-leader: leaderul îşi motivează
subordonatul, managerul îl
tratează ca pe un angajat);
- socializarea militară prin sistemul de norme, prin cerinŃele de încadrare
în disciplina
militară, urmăreşte să formeze acele conduite care asigură acŃiunea în condiŃii de
certitudine, atât
în situaŃii de rutină, cât şi în situaŃii extreme (în lupta armată); instituŃia
militară are toleranŃă zero
la incertitudinea comportamentală;
1
Aron Simona, Psihologie, anul II PSIHOLOGIE
MILITARĂ – note de curs
2
Aron Simona, Psihologie, anul II PSIHOLOGIE
MILITARĂ – note de curs
3
Aron Simona, Psihologie, anul II PSIHOLOGIE
MILITARĂ – note de curs
1. DefiniŃii şi caracteristici
DefiniŃie. În sens larg, integrarea este un complex de fenomene psiho-
sociale care se
stabilesc între un individ şi o colectivitate, la pătrunderea individului în acea
colectivitate, având
efecte şi modificări reciproce şi care desemnează în final o anume poziŃie a
individului faŃă de
colectivitatea respectivă (integrat, izolat, respins etc.).
Caracteristici:
1) este un proces multidimensional:
- integrarea are o dimensiune psiho-socială (în grup sau microgrup,
relaŃiile cu ceilalŃi –
orice apariŃie într-un grup modifică ceva, stârneşte reacŃii în
microgrup);
- integrarea funcŃională (profesională) – la cerinŃele activităŃii;
- integrarea normativă – asumarea, interiorizarea sistemului de norme –
în armată,
toleranŃa la încălcarea sistemului de norme este ZERO;
Este necesar ca integrarea să se facă simultan pe toate cele 3 direcŃii; dacă
există un clivaj prea
mare, comportamentul este disfuncŃional (pierde şi organizaŃia şi individul);
2) are o desfăşurarea temporală (în timp, mai multe stadii) fie pentru individul
care se integrează
într-un grup constituit, fie chiar pentru formarea grupului (forming,
storming…);
3) are un efect transformator atât asupra individului care se integrează, cât şi
asupra grupului
integrator (exemplul cu fata în grupul de bărbaŃi: ea a împrumutat din limbajul
lor, ei şi-au
rafinat limbajul).
4
Aron Simona, Psihologie, anul II PSIHOLOGIE
MILITARĂ – note de curs
5
Aron Simona, Psihologie, anul II
PSIHOLOGIE MILITARĂ – note de curs
6
Aron Simona, Psihologie, anul II PSIHOLOGIE
MILITARĂ – note de curs
7
Aron Simona, Psihologie, anul II
PSIHOLOGIE MILITARĂ – note de curs
8
Aron Simona, Psihologie, anul II PSIHOLOGIE
MILITARĂ – note de curs
9
Aron Simona, Psihologie, anul II PSIHOLOGIE
MILITARĂ – note de curs
10
Aron Simona, Psihologie, anul II PSIHOLOGIE
MILITARĂ – note de curs
Psihologia rănitului
(aplicabilă şi la victima accidentului de muncă)
11
Aron Simona, Psihologie, anul II PSIHOLOGIE
MILITARĂ – note de curs
12
Aron Simona, Psihologie, anul II PSIHOLOGIE
MILITARĂ – note de curs
1. Stresul
Un război de durată sau de mare intensitate (chiar scurt), o situaŃie
excepŃională în
ambient non-militar, prin aceste caracteristici (durată, intensitate mare) sunt
deosebit de stresante
pentru cei care participă la aceste activităŃi.
Potrivit previziunilor psihologice:
- într-un război convenŃional, în perioada iniŃială de 30 zile va fi
cel puŃin un militar
psiho-traumatizat la 3-4 victime fizice;
- în războaiele unde sunt folosite arme de distrugere în masă (arme
nucleare), vor fi 1
până la 2-3 în primele 30 zile; după 30 zile, numărul celor
traumatizaŃi psihic depăşeşte
numărul celor cu traume fizice;
- anumite predicŃii susŃin că după 60 zile cea mai mare parte a
personalului va fi inaptă
d.p.d.v. psihologic.
În general, stresul este definit ca o boală a civilizaŃiei (denumirea de
stres vine de la
latinescul stringere = a strânge, a răni). Cercetările asupra stresului au fost
generate de medicul
Selye (1930), care a introdus termenul de sindrom general de maladie, care era un
răspuns
nespecific al organismului la boală (bolnavi de diferite boli infecŃioase aveau o
simptomatologie
comună). În 1936 înlocuieşte termenul cu sindrom general de adaptare, apoi cu cel
de stress.
DefiniŃii.
Selye: O stare ce se traduce prin un sindrom specific indus într-un sistem
biologic.
Pieron: Agresiunea, acŃiunea violentă exercitată asupra organismului de un
stimul
fizic/emoŃional sau o frustrare acută.
Delay: O stare de tensiune acută a organismului obligat să-şi mobilizeze
capacităŃile de
apărare pentru a face faŃă unei situaŃii ameninŃătoare.
McGarth: stresul apare atunci când se produce un dezechilibru marcant între
solicitările
mediului şi capacităŃile de răspuns ale organismului.
Cercetările mai noi arată că există şi un stres cumulativ, în sensul că
anumite evenimente
cotidiene au o anumită semnificaŃie stresantă şi cumularea lor în timp duce la
apariŃia
manifestărilor de stres. Holmes şi Rahe au alcătuit o scală a evenimentelor
stresante de viaŃă (pe
populaŃia americană) şi care acordă puncte diferitelor situaŃii cu care ne
confruntăm (de ex.,
pierderea partenerului de viaŃă – 100 puncte, pierderea serviciului – 50 puncte,
pensionarea – 20
puncte, începerea anului şcolar – 5 puncte etc.). Pe baza punctajului acumulat timp
de 6-12 luni
(momentul critic fiind acumularea a 200 puncte în acest interval), ei fac o
predicŃie privind
apariŃia unei boli organice pentru că stresul fragilizează, vulnerabilizează
organismul.
ReacŃia la stres parcurge 3 etape:
- faza de alarmă, când capacitatea de apărare a organismului scade;
- faza de rezistenŃă sau adaptare, când organismul îşi mobilizează
toate resursele de
apărare; dar mobilizând tot, se consumă tot! şi apare:
- faza de epuizare – organismul nu mai are resurse, se produce
epuizarea.
13
Aron Simona, Psihologie, anul II PSIHOLOGIE
MILITARĂ – note de curs
14
Aron Simona, Psihologie, anul II PSIHOLOGIE
MILITARĂ – note de curs
15
Aron Simona, Psihologie, anul II PSIHOLOGIE
MILITARĂ – note de curs
16
Aron Simona, Psihologie, anul II PSIHOLOGIE
MILITARĂ – note de curs
17
Aron Simona, Psihologie, anul II PSIHOLOGIE
MILITARĂ – note de curs
18
Aron Simona, Psihologie, anul II PSIHOLOGIE
MILITARĂ – note de curs
19
Aron Simona, Psihologie, anul II PSIHOLOGIE
MILITARĂ – note de curs
20
Aron Simona, Psihologie, anul II
PSIHOLOGIE MILITARĂ – note de curs
21
Aron Simona, Psihologie, anul II
PSIHOLOGIE MILITARĂ – note de curs
22
Aron Simona, Psihologie, anul II PSIHOLOGIE
MILITARĂ – note de curs
23
Aron Simona, Psihologie, anul II PSIHOLOGIE
MILITARĂ – note de curs
Sindromul Stockholm