Publicat in 1938, romanul “Enigma Otiliei” a produs un adevarat soc in epoca

deoarece propunea o formula romanesca care intorcea literatura cu 100 de ani in

urma. Inclinatia romanului catre realismul clasic este explicata de autor prin faptul ca
romanii, in marea lor majoritate, erau analfabeti. (ce mama lu dreacu?!)

Otilia este caracterizata in mod direct de catre narator. Acesta spunea despre ea ca
avea “fata maslinie,nasul turtit si ochii albastri”. Ea era o pustoaica de “optsprezece-
nouasprezece ani” care nu prea stia ce doreste de la viata. Din prisma atributelor sale
fizice, ea putea ademeni orice barbat dorea. 1

Din fapte, gesturi, limbaj, comportament ni se contureaza in mod indirect

personalitatea acestui personaj. Ii placea sa se detaseze de viata, avea aspiratii
mari:”Imi vine uneori sa alerg, sa zbor”. “Ah, ce mult mi-ar placea sa am trasura!”.

Nu era o persoana hotarata. Acest lucru ne este confirmat in mod repetat:”Sunt foarte
capricioasa, vreau sa fiu libera”. Din caracterizarea proprie, ne putem da seama ca ea
dorea sa fie iubita:”Oricat de independenta as fi, simt nevoia unei ocrotiri.”Ea
confirma din nou ca nu stie ce-i cu ea:”Eu sunt o zapacita, nu stiu ce vreau, eu sunt
pentru oamenii blazati, care au nevoie de rasetele tineretii, ca Pascalopol”.

Portretul sau este unul mai complex, fiind singurul personaj care beneficiaza de un
portret complex construit prin metode deterministe. Astfel,pentru Felix ea este femeia
in ipostaza idealului romantic, pentru Pascalopol este feminitatea insasi iar pentru Titi
este obiectul fanteziilor sale erotice.

Din punct de vedere al relatiei spatio-temporale, ea apartine unei epoci in care

burghezia era in prabusire libera, ea facand parte din acest grul social:”intr-o seara de
la inceputul lui iulie 1909″,”in strada Antim”.
Un al treilea concept prezent este conflictul. El ofera o imagine de ansamblu al
existentei acestui personaj si totodata reliefeaza tema mostenirii,fapt ce ii determina
pe membrii familiei Tulea sa o priveasca pe Otilia ca pe o amenintare in obtinerea
averii lui Costache Giurgiuveanu:”tanti Aglae si cu Aurica nu pot sa ma sufere fiindca
le e teama ca sa nu piarda mostenirea”.
Perspectiva narativa este relevanta caracterizarii. Aceasta este de tip “par derriere” iar
naratorul construieste in mod direct un personaj, el ironizand in mod repetat
dezordinea din viata tinerei facand legatura cu dezordinea din camera sa:”O
amestecatura comica. Un pantof era in pat, pe o carte deschisa, pus probabil ca sa nu
se inchida volumul legat prea dur”.
Otilia era fiica adoptiva a lui Costache Giurgiuveanu, ea bucurandu-se de un statul
social privilegiat. Era studenta la Conservator dar inca nu hotarase ce va face cu viata
ei.

Din punct de vedere psihologic, nu era o fire prea vesela dar iubea multe:”Am linia
inimii neteda, asta inseamna ca sunt o fata de inima, capabila de dagoste profunda (ce
nostim!)”.

“Eu am un temperament nefericit:ma plictisesc repede, sufar cand sunt contrariata”.

Caracteristica principala a Otiliei este nehotararea, ea nefiind capabila de a lua o

decizie.

“Sunt foarte capricioasa, vreau sa fiu libera.” “Oricat de independenta as fi, simt
nevoia unei ocrotiri”. Ea mereu isi doreste mai mult decat obtine deja.

De asemenea, ea prefera sa ia deciziile spontan,nefacandu-si planuri de viata pe

termen lung:”Am avut intotdeauna frica sa hotarasc lucrurile dinainte, lucrurile care
nu sunt inca in puterea mea”.

In primul rand, in baza dovezilor aduse mai sus putem spune ca Otilia este o femeie
nehotarata. In al doilea rand, este singurul personaj ce are parte de un portret
determinist fiind perceputa in moduri diferite de fiecare personaje, acest fapt scotand
in evidenta si complexitatea personajului.

In concluzie, Otilia este un personaj complex construit atat prin metode traditionale
cat si moderne.