Meningele cranian

Este alcătuit, ca și cel spinal din dura mater, arahnoidă și pia mater.
Dura mater craniană
Învelește encefalul și căptușește suprafața internă a cutiei craniene.
Prezintă două fețe:
Fața externă este rugoasă. La nivelul bolții ea este mai aderentă doar la
nivelul suturilor, în rest aderența este slabă, iar în regiunea parieto-
occipitală se detașează ușor de craniu (zona decolabilă a lui Gerard
Marchand care se întinde de la marginea posterioară a micilor aripi până
la 2 – 3 cm înaintea protuberanței occipital externe). Un traumatism în
zona lui Gerard Marchant care produce ruperea unui ram al meningeei
mijlocii produce prin revărsarea sângelui decolarea durei și formarea
unui ehmatom extradural. La nivelul bazei aderența este mult mai
puternică: pe crista galli, marginea posterioară a aripilor mici, apofizele
clinoide anterioare și posterioare, marginea superioară a stâncii.
Fața internă este netedă și lucioasă, din ea desprinzându-se spre encefal
5 prelungiri, din care trei orizontale și două sagitale.
Prelungirile orizontale sunt reprezentate de:
A. Cortul cerebelului este situate între fața superioară a cerebelului și
lobii occipital ai emisferelor cerebrale. Are formă de semilună
dispusă cu concavitatea anterior și prezintă două fețe și două
margini.
- Fața superioară vine în raport cu lobii occipital. Pe linia median
a acestei fețe se implantează baza coasei creierului, care conține
în grosimea ei sinusul drept.
 - Fața inferioară vine în raport cu fața superioară a emisferelor
cerebeloase și dă inserție pe linia median coasei cerebelului.
- Marginea posterioară sau marea circumferință se inseră
mergând dinapoi înainte pe: protuberanța occipitală internă,
marginile șanțului lateral de pe fața endocraniană a solzului
occipitalului, marginea superioară a stâncii temporalului pentru
a se termina pe apozfiza clinoidă posterioară. În grosimea
acestei margini se găsesc segmental orizontal al sinusului
sigmoid (pe occipital) și sinusul venos pietros superior (pe
marginea superioară a stâncii). În apropierea vârfului stâncii,
această margine se dedublează pentru a forma cavum Meckeli.
- Marginea anterioară sau mica circumferință este concavă
anterior și delimitează cu dorsum sellae orificiul lui Pacchioni
prin care trec cei doi pedunculi cerebrali. În cazurile de
hipertensiune intracraniană prin orificiul lui Pacchioni se pot
angaja lobul temporal sau vermisul cerebelos. După ce
delimitează orificiul lui Pacchioni, cele două extremități
(dreaptă și stâmgă) ale micii circumferințe trec peste vârful
stîncii și se termină pe apofiza clinoidă anterioară.
B. Cortul hipofizei este o lamă patrulateră. Cortul se inseră pe cele
patru apofize clinoide și pe marginea superioară a dorsumului
sellae. Este perforat în porțiunea central de tulpina hipofizei.
Anterior și posterior acestui orificiu, în grosimea cortului hipofizei
se găsește sinusul coronar anterior și posterior.
C. Cortul bulbului olfactiv este așezat între vârful cristei galli și
marginea externă a lamei ciuruite. El formează plafonul lojei
olfactive unde găsim extremitatea anterioară a bulbului olfactiv.
Prelungirile sagitale ale durei mater sunt reprezentate de:
A. Coasa creierului este o lamă sagitală situată în fisura
interemisferică, având forma unei lame de coasă cu vârful
 anterior. Este mai groasă posterior și se îngustează spre vârf.
Prezintă două fețe, două margini, o bază și un vârf.
- Fețele lateralevin în raport cu fața internă a emisferelor
cerebrale.
- Marginea superioară este convexă și se inseră dinainte îndărăt
pe: creasta frontal, șanțul interparietal, șanțul longitudinal
occipital și protuberanța occipital internă. În grosimea sa se
găsește sinusul venos longitudinal superior (SVLS).
- Marrginea inferioară este concavă, situată deasupra corpului
calos de care este despărțită prin spațiul subfalciform. La nivelul
acestui spațiu se pot angaja emisferele cerebrale, în caz di
hipertensiunea intracraniană. În grosimea marginii inferioare se
găsește sinusul venos longitudinal inferior (SVLI).
- Vârful se inseră pe crista galli.
- Baza se inseră pe fața superioară a cortului cerebelului, în
grosimea sa găsindu-se sinusul drept.
B. Coasa cerebelului are formă triunghiulară, cu baza în sus care se
inseră pe fața inferioară a cortului cerebelului. Vârful este
situate inferior și în apropierea găurii occipital se împarte în
două brațe care circumscriu gaura occipital și care au în
grosimea lor sinsusurile occipital posterioare. Marginea
anterioară intră în scobitura cerebelului, iar marginea
posterioară se inseră pe creasta occipital internă, conținând
sinusurile occipital posterioare.

Arahnoida craniană
Are două foițe. Foița parietală este alipită pe toată întinderea ei
de suprafața interioară a durei mater. Foița viscerală este situată
în afara piei mater și acoperă encefalul În timp ce pia mater se
alipește intim de encefale, pătrunzând în fundul tuturor
 neregularităților encefalului, arahnoida trece ,,în punte’’ pe
deasupra acestor neregularități, delimitând cu pia mater spațiul
subarahnoidian.
Lărgimea spațiului subarahnoidian nu este uniformă. La nivelul
șanțurilor mai puțin adânci spațiul subarahnoidian se prezintă
sub forma unor culoare care formează ,,râurile’’ (rivi). La
nivelul scizurilor se formează culoare mai largi: ,,fluviile’’
(flumina). Locul unde spațiul subarahnoidian atinge
dimensiunile maxime se numesc lacuri sau cisterne, în care se
varsă râurile și fluviile. Principalele cisterne se găsesc la baza
creierului:
- cisterna chiasmatică (situată între ciocul corpului calos și
chiasma optică;
- cisterna centrală corespunde spațiului dintre cei doi pedunculi
cerebrali și comunică superior cu cisterna chiasmatică, iar
inferior cu cea pontină. Aceste trei cisterne interconectate poartă
numele comun de cisterna bazală;
- cisterna prepontină este situată pe fața anterioară a punții și
conține în interiorul său trunchiul bazilar;
- cisterna sylviană corespunde originii scizurii lui Sylvius; în ea
se varsă fluviile rolandic și sylvian;
- cisterna supracalosă este situată pe fața superioară a corpului
calos;
- cisterna ambiens care corespunde porțiunii mijlocii a fantei lui
Bichat;
- cisterna cerebeloasă superioară situată între cortul cerebelului și
fața superioară a cerebelului;
- cisterna cerebeloasă inferioară situată între fața inferioară a
cerebelului și fața posterioară a bulbului.
În jurul vaselor și a nervilor care trec prin spațiul
subarahnoidian, arahnoida trimite teci ce însoțesc aceste
formațiuni până la ieșirea lor din craniu.
De pe suprafața arahnoidei se ridică spre interstițiile durei mater
niște prelungiri de dimensiuni variabile numite vilozitățile
(prelungirile mici) sau corpusculii (prelungirile mari) lui
Pacchioni. Aceste formațiuni au un rol esențial în drenarea
lichidului cefalo-rahidian, pe care îl trec din spațiul
subarahnoidian în sinusurile durei mater. Corpunsculii lui
Pachionii încep să se formeze după vârsta de 18 luni, iar
numărul lor crește odată cu vârsta.

Pia mater craniană

Este mai subțire și mai bine vascularizată decât pia mater
spinală, cu care se continuă. Cu excepția porțiunii care acoperă
trunchiul cerebral, unde este aderentă, ea se decolează ușor de
pe suprafața encefalului. Ea se insinuează între bulb și cerebel,
formând pânza coroidiană inferioară și plexurile coroide ale
ventriculului IV.
La nivelul emisferelor cerebrale ea acoperă suprafața
encefalului pătrunzând în fundul tuturor șanțurilor. În dreptul
fantei lui Bichat pia mater se invaginează, pătrunzând deasupra
membranei tectoria pentru a forma pânza coroidiană superioară,
precum și plexurile coroide ale ventriculilor III și laterali.
Între parenchimul cerebral și lumenul arterei care îl
vascularizează se interpune bariera hemato-encefalică formată
din peretele arteriolei, teaca perivasculară ce conține lichid
cefalo-rahidian (LCR) și pia mater craniană.
Spațiul perforat posterior
Se mai numește și spațiul interpeduncular și aparține
mezencefalului. Este acoperit de o substanță cenușie perforată de
artere și conține nucleul interpeduncular. Spațiul perforat posterior
este delimitat anterior de corpii mamilari iar pe părțile laterale de
fața internă a celor doi pedunculi cerebral ce prezintă un șanț
longitudinal unde găsim originea aparetă a nervului III.