NEOMICINE

NEOMICINE

 Neomicina (Negamicina):

 Waksman şi Lechevalier 1949

 culturi Streptomyces fradiae
 Proprietăţi:
 pulbere amorfă albă sau slab gălbuie
 fără miros
 solubilă în apă şi metanol; insolubilă solvenţi organici uzuali
 stabilă pH 2- 9
 cu acizii minerali săruri stabile
 NEOMICINE

 Compoziţie: Neomicinele A, B şi C ( Complex neomicinic)

 Formulare generală:
HO CH 2 NH2
HO O Neozamina C
H2 N 1
4

O NH 2
2 - Deoxistreptamina
O
R HO NH 2

 fracţiunea comună : 2-Deoxistreptamina + Neozamina C

(2,6-dideoxi-2,6-diamino--D-glucoza)
 legătură -D-glicozidică 1 4
 grupa -OH de la C5 liberă sau substituită
 NEOMICINE
 Neomicina A (Neamina): R = H
 Proprietăţi: pulbere cristalină, cu T.t. 225- 2260C (desc.)
 dextrogiră
 are activitatea cea mai slabă (10% neomicina B)

 Neomicina B (Framicetina)(DCI):
 R = Neobiozamina B formată din

Neozamină B (2,6-didesoxi-2,6-diamino--L-idoză) + D-riboză

 legătură -L-glicozidică 1 3

HO H 2 C
O
D-Ribozã
HO O 3
CH 2 NH 2
HO OH
O
H 2N
1
Neozamina B
 NEOMICINE

 Neomicina B (Framicetina)(DCI):
 Proprietăţi:
 pulbere albă
 higroscopică
 fotosensibilă
 solubilă în apă

 Sulfat de neomicină B (DCI)

 Proprietăţi:
 pulbere albă
 greu solubilă în apă, mai greu în alcooli şi benzen, practic insolubilă în
acetonă, eter şi cloroform
 dextrogiră
 NEOMICINE

Trisulfat de neomicină B (DCI)

 Proprietăţi:
 pulbere albă sau alb- gălbuie
 fără miros
 higroscopică
 uşor solubilă în apă (1: 1), foarte greu solubilă în etanol, practic
insolubilă în acetonă, cloroform şi eter
 soluţia apoasă 5% pH 5- 7,5
 soluţiile apoase sunt relativ stabile la pH 2- 9
 în stare pură foarte stabile faţă de alcalii şi instabile faţă de acizi
 fotosensibilă
 NEOMICINE
 Neomicina C: R = Neobiozamina C formată din:
 - Neozamină C + D-riboză
 - legătură -D-glicozidică 1 3

HO CH2NH2
HO O
H2N HOH2C O
1 D-Ribozã
Neozamina C
3
O HO

 Proprietăţi:
 pulbere amorfă
 solubilă în apă şi metanol, insolubilă în solvenţi organici uzuali
 dextrogiră
 NEOMICINE
 În practică: amestec 85- 90% sulfat de neomicină B + 10- 15% sulfat
de neomicină C
 pulbere albă sau slab gălbuie
 fără miros
 higroscopică
 solubilă în apă (1: 3), puţin solubilă în etanol, insolubilă în eter,
acetonă şi cloroform
 Activitate: 650 U.I./ mg (trisulfat)
 Spectru acţiune:
 germeni grampozitivi (şi stafilococ auriu rezistent la alte
antibiotice)
 germeni gramnegativi: E. coli, Shigella, Proteus, Klebsiella,
Salmonella
 B. Koch streptomicinorezistent
 rezistenţi: streptococ, B. piocianic
 activitate mai puternică în mediu alcalin
 activitatea nu este influenţată de suc digestiv, enzime, produse
patologice (puroi)
 NEOMICINE

 Administrare:
 parenteral: acţiune nefrotoxică şi ototoxică
 oral: - absorbţie nulă din tract gastrointestinal
- 2- 4g/ zi, câte 0,5- 1g la 6 ore
- concomitent vitamine complex B
- tratament max. 5- 7 zile; contrar infecţii cu Candida
albicans
 extern: pulbere sterilă, soluţii 1%- 1‰, unguent 0,5%
 Indicaţii:
 oral: infecţii gastrointestinale, preoperator intervenţii
chirurgicale pe intestin
 extern: infecţii dermatologice, oftalmice sau ale urechii
 Se asociază cu bacitracina-pentru lărgirea spectrului
de activitate
 neomicina inhibă sinteza proteinelor bacteriene
 bacitracina (amestec de polipeptide ciclice) inhibă
sinteza peretelui celular bacterian, fiind activă pe
germeni gram-pozitivi: streptococ beta-hemolitic,
stafilococ
 se administrează local în infecții dermatologice
(foliculite, micoze suprainfectate) și profilactic pentru
infecții ombilicale la nou- născuți
 KANAMICINE
KANAMICINE

 Kanamicina: - izolare Umezawa 1957

- culturi S. kanamyceticus
- amestec: kanamicine A,B,C
Structura: glicozidică
 a. partea comună = 2-deoxistreptamina (aglicon) legată - glicozidic
la C6 de Kanozamină (3- deoxi-3- amino--D-glucoza)
 b. partea variabilă = la C4 al 2-desoxistreptaminei se leagă - glicozidic:
 6-deoxi-6-amino--D-glucoza  Kanamicina A
 2,6-dideoxi-2,6-diamino--D-glucoza (Neozamina C)  Kanamicina B
 2-deoxi-2-amino--D-glucoza  Kanamicina C

OH

R O
HO Kanozamina
H2N
O HO 1
HO
HO O
1
R' 6
HO NH2
O 2-deoxistreptamina
4
H2N

R R'
Kanamicina A NH2 OH 6-deoxi-6-amino-D-glucoza

Kanamicina B NH2 NH2 2,6-dideoxi-2,6-diamino-D-glucoza

Kanamicina C OH NH2 2-deoxi-2-amino-D-glucoza

 Kanamicina A
 - rezistentă la hidroliză acidă sau alcalină
 - la încălzire cu HCl conc.  componente

Sulfatul de kanamicină A
 Proprietăţi:
- pulbere cristalină
- T.t. peste 2500C (desc.)
- uşor solubilă în apă, insolubilă în etanol şi solvenţi organici nepolari
- dextrogiră
 Activitate: 812 UI/ mg
 Kanamicina B
- pulbere cristalină
- T.t. peste 178- 1820C (desc.)
- dextrogiră
- solubilă în apă, puţin solubilă în cloroform şi izopropanol,
practic insolubilă în alcooli inferiori şi solvenţi nepolari
- toxicitate superioară
 OH

HO O
HO Kanozamina
H2N
O HO 1

Kanamicina C HO
HO
H2N
1
6
O
HO NH2
O 2-deoxistreptamina
2-deoxi-2-amino-D-glucoza 4
H2N

 - pulbere cristalină
0
 - T.t. peste 270 C (desc.)
 - dextrogiră
 - solubilă în apă, insolubilă în alcooli inferiori şi solvenţi organici
nepolari
 - hidroliza acidă  Kanozamină + Paromamină
(2- deoxi-streptamină +
2-deoxi-2- amino-- D- glucoză)
 Spectru acţiune (sulfat Kanamicină A):

- germeni grampozitivi: stafilococ auriu, B. difteric

- germeni gramnegativi: E. coli, Proteus, Klebsiella,
Salmonella, Shigella, gonococ, meningococ
- bacil Koch (putere medie)
- inactiv: streptococi, clostridii, fungi, virusuri,
protozoare, Pseudomonas aeruginosa
- s-a semnalat rezistenţă la mulţi germeni
gramnegativi şi B. Koch

 Indicaţii: stafilococii grave, infecţii respiratorii, urinare şi

intestinale
 Reacţii adverse: - la doze mari sau tratamente îndelungate:
- efecte ototoxice ireversibile
- efecte nefrotoxice
 Administrare: - parenteral i.m. sau perfuzabil
- 1- 2g/ zi (fracţionat la 6- 12 ore)
max. 7- 10 zile (15g)
- local: unguente oftalmice 0,5- 1%
- utilizare mai redusă datorită rezistenţei
TOBRAMICINA
3-Deoxikanamicina B

OH
3-deoxi-3-amino-D-glucoza
H2N O
HO (Kanozamina)
H2N
O HO 1
HO
1 O
H2N 6
HO NH2
O 2-deoxistreptamina
2,3,6-trideoxi-2,6-diamino-D-glucoza
4
H2N
TOBRAMICINA

- izolată din Streptomyces tenebrarius

- utilă în tratamentul unor infecţii bacteriene, acţionând în
special pe germeni gram- negativi
- are acţiune superioară gentamicinei pe Pseudomonas
aeruginosa
- este ototoxică şi nefrotoxică
- nu se absoarbe din tractul gastro- intestinal
- pentru acţiunea sistemică se administrează i.v. sau i.m.
TOBRAMICINA

 - se utilizează în tratamentul:
• infecţiilor pulmonare cronice exacerbate cu P. aeruginosa, adm. inhalare prin
nebulizator (15’, la 12ore, 28 zile)
• meningitelor la nou- născuţi
• sinuzitelor
• brucelozei
• infecţiilor cu Yersinia pestis
 - se administrează şi local în tratamentul conjunctivitelor
bacteriene, sub formă de sol. sterile oftalmice 0,3% sau sub formă
de unguente oftalmice 0,3%
 - se asociază cu dexametazonă în tratamentul inflamaţiilor
oculare care răspund la corticosteroizi, asociate cu infecţii
oculare
AMIKACINA
 structură
OH
3-deoxi-3-amino-D-glucoza
H2N O
HO (Kanozamina)
H2N
O HO 1
HO
O
HO 1 O
HO 6 NH2
HO N
6-deoxi-6-amino-D-glucoza O H
OH
4
H2N
N1-(2-hidroxi-4-amino-butiril )-
2-deoxistreptamina
AMIKACINA

 - se foloseşte în tratamentul infecţiilor rezistente cu

bacterii gram- negative (Pseudomonas aeruginosa,
Acinetobacter şi Enterobacter)
 - spectrul de acţiune include şi Serratia marcescens,
Providencia stuartii, micobacterii (tulpini sensibile la
amikacin)
 - se poate asocia cu antibiotice beta-lactamice
 - sa administrează i.m. sau i.v. lent sau perfuzabil
 - 7,5 mg/ kg la 12 ore sau 5 mg/ kg la 8 ore, 7- 10 zile,
cu control al funcţiei renale şi audiogramă.
G E N T A M I C I N E
 Izolare: - culturi Micromonospora purpurea (1963) şi
M. echinospora (actual)
- iniţial: gentamicinele A, B, C1, C2
- ulterior: + B1, C1a, C2a, X
 Structura: - glicozidică
 a. partea comună = 2-deoxistreptamina (aglicon)
 b. partea variabilă = două oze:
L-Garosamina (aminopiranoză) având configuraţia
L-arabinozei legată la C6 al agliconului (leg. - L 1 6)
- la gentamicina A  4-demetil-L-garosamina
- un mono- sau diaminozaharid cu structură variabilă
legat la C4 al agliconului ( leg. α-D 1 4)
- la gentamicinele din seria C = Purpurosamina
Heterozidul format din 2-deoxistreptamină şi L-garosamină = Garamina
R4
R3 CH R5
R2 O
R1 1
4

O NH2
2 - Deoxistreptamina
OH HO
6
O NH2
R6 O
H3C-H N 1
HO
Garosamina (R6 = -CH3)
 R4
R3 CH R5
R2 O
R1
1
4
O NH2
2 - Desoxistreptamina
OH HO
O 6 NH2
R6 O
H3C-H N
HO 1
Garosamina (R6 = -CH3)

Gentamicina R1 R2 R3 R4 R5 R6

A -NH2 -OH -OH -H -OH -H

B -OH -OH -OH -H -NH2 -CH3
B1 -OH -OH -OH -CH3 -NH2 -CH3
C1 -NH2 -H -H -CH3 -NH-CH3 -CH3
C1a -NH2 -H -H -H -NH2 -CH3
C2 -NH2 -H -H -CH3 -NH2 -CH3
C2a -NH2 -H -H -CH3 -NH2 -CH3
X -NH2 -OH -OH -H -OH -CH3
 R4
R3 CH R5
R2 O
R1
1
4
O NH2
2 - Desoxistreptamina
OH HO
O 6 NH2
GENTAMICINE R6
H3C-H N
O

HO 1
 Relaţii structură- activitate Garosamina (R6 = -CH3)
- grupa -CH3 la C4 din garosamină  necesară;
Gentamicina A (lipsă) mai puţin activă
- grupe - OH la C2, C3 şi C4 din aminozaharid nefavorabil;
îngreunează traversarea membranară
- gentamicinele A, B şi X  mai puţin active ca antibacteriene;
au proprietăţi antiparazitare
 Gentamicina folosită = amestec de gentamicine din seria C:
aprox. 28% C1, 35% C1a, 37% C2
 Proprietăţi: - pulbere amorfă albă
- T.t. = 102- 1080C
- uşor solub. apă, solub. DMF şi piridină,
moderat solub. metanol, etanol şi acetonă,
practic insolub. benzen şi hidroc. halogenate
- solub. în mediu acid  săruri
 Activitate: 641 U.I./ mg
SULFAT DE GENTAMICINĂ (sulfatul fracţiunilor de gentamicină C1, C2 şi C1a)

 Proprietăţi:
 - pulbere albă sau aproape albă, fără miros
 - higroscopică
 - uşor solub. apă, solub. în etilenglicol şi formamidă, practic
insolub. etanol, cloroform şi eter
0
 - T.t. = 218- 237 C
 - dextrogiră
 - soluţia apoasă 4% pH 3,5- 5,5
SULFAT DE GENTAMICINĂ (sulfatul fracţiunilor de gentamicină C1, C2 şi C1a)
 Spectru activitate: - germeni grampozitivi
(stafilococ, b. difteric, B. antracis, Clostridium)
- germeni gramnegativi
(E.coli, Klebsiella, Proteus, Salmonella, Shigella,
Pseudomonas aeruginosa, Enterobacter)
- inactiv: streptococ
 Indicaţii: septicemii, infecţii severe căi respiratorii, căi urinare, piele
sau ţesuturi
 Administrare: - parenteral i.m., i.v. sau perfuzabil
- 1- 3 mg/ kg
- extern: pulberi, unguente sau creme 0,1%, colire,
ciment în ortopedie
- instalare rapidă rezistenţă
- efecte nefrotoxice şi ototoxice
- tratament max. 7- 10 zile
- Se poate asocia cu betametazon (pic. oftalmice): conjunctivite
nepurulente, blefarite
N O V O B I O C I N A

 Izolare: - culturi S. niveus şi S. spheroides

NOVOBIOCINA
 Structura: - glicozidică
 - aglicon = acidul novobiocinic
 - fracţiunea glucidică = 3-O-carbamoil-L-novioza
legătură -L-glicozidică 1  7
- acidul novobiocinic constituit din:
 3-amino-4,7-dihidroxi-8-metil-cumarina, acilată de
acidul 3-izopentenil-4-hidroxi-benzoic
CH3
1
O O
O 7 CH2-CH=C(CH3)2
CH3
H3C 1 NH-OC OH
H3CO O
OH
O
OH acid novobiocinic
CO-NH2

3-O-carbamoil-
-novioza
 NOVOBIOCINA
0
 Proprietăţi: - pulbere cristalină, fotosensibilă, T.t. 152- 156 C
- solubilă în etanol, acetonă, acetat de etil, piridină
- solubilă în soluţii apoase cu pH peste 7,5 ; insolubilă în soluţii acide
 Proprietăţi chimice:
- hidroliza în cataliză acidă ( HCl diluat)  acid novobiocinic + 3-O-carbamoil-novioza
- hidroliza în soluţie metanolică HCl  acid novobiocinic + metilglicozidul corespunzător
- hidrogenare  Dihidronovobiocina cu activitate apropiată
CH2-CH2-CH(CH3)2

-OC OH

 - în prezenţa soluţiilor alcaline ( pH 10)  Izonovobiocina inactivă

CH3
O O
O CH2-CH=C(CH3)2
CH3
H3C NH-OC OH
H3CO O
2 OH
OH
O-CO-NH2
 NOVOBIOCINA

 Spectru activitate: stafilococ auriu rezistent, b. difteric, Neisseria gonorrhoeae, N.

meningitidis, Streptococus pneumoniae, Haemophylus influenzae, H. pertussis
 Sarea de sodiu (la -OH cumarinic)
 Proprietăţi: - pulbere cristalină albă sau alb- gălbuie
- fotosensibilă
- solubilă în apă 1: 5 şi etanol 1: 7, solubilă în glicerină şi propilenglicol
- insolubilă în acetonă, benzen, cloroform şi eter
 Administrare: - oral 0,5g la 6 ore
- parenteral i.v. lent sau perfuzabil ( infecţii severe)
- i.m. dureroasă
 Sarea de calciu (dihidrat)
 Proprietăţi: - pulbere albă sau alb-gălbuie
- fotosensibilă
- greu solubilă în apă
 Administrare: - oral în doze identice
 M A C R O L I D E
 Acţiune bacteriostatică: opresc multiplicarea germenilor patogeni
Mecanism de acţiune:
antibiotice care inhibă sinteza proteinelor ( modifică funcţia ribozomilor)
 Macrolidele se fixează la nivelul subunităţii 50S, pentru a împiedica
alungirea lanului polipeptidic în timpul sintezei proteice.
 Macrolidele se fixeaza asupra țintei, ARN-ul ribozomal 23S al subunității
50S a ribozomului. Situsurile de fixare diferă ușor în funcție de molecule,
dar mecanismul de acțiune este identic. Fixarea macrolidei pe ribozom
antrenează inhibarea elongației peptidei în formare.
 Clasificarea macrolidelor (după structura macrociclului)
 Macrolide cu aglicon de 14 atomi
 Eritromicina
 Oleandomicina
 Roxitromicina
 Claritromicina
 Diritromicina
 Telitromicina
 Macrolide cu aglicon de 15 atomi (azalide)
 Azitromicina
 Macrolide cu aglicon de 16 atomi
 Spiramicina
 Midecamicina
 Josamicina
 Miocamicina
 Clasificarea macrolidelor (după modul de obţinere)
 Macrolide naturale (de biosinteză)
 Eritromicina (1952 - Streptomyces erythreus)
 Spiramicina (1954 - S. ambofaciens)
 Oleandomicina (1955 - S. antibioticus)
 Josamicina (Leucomicina A3 - 1967 - S. narbonensis var.
josamiceticus)
 Midecamicina (1969 - S. mycarofaciens)
 Macrolide de semisinteză (Neomacrolide)
 Claritromicina
 Roxitromicina
 Diritromicina
 Azitromicina
 Miocamicina
 MACROLIDE
 Macrolide nepolienice
 Aspecte structurale:
 macrociclu lactonic de care se leagă glicozidic oze şi
aminooze
Macrociclu de 14, 15 sau 16 atomi

 Izolare: culturi specii Streptomyces

 Spectru acţiune: majoritate germeni grampozitivi,
unele bacterii gramnegative,
spirochete, rickettsii, virusuri
  ERITROMICINE

 Izolare: - culturi Streptomyces erythreus

- eritromicinele A (1952), B (1954) şi C (1957)
 ERITROMICINA A
 Structura: - glicozidică
- aglicon = sistem polihidroxi-ceto-lactonic cu 13 at. C = Eritronolida
- la C3 aglicon - se leagă -L-glicozidic L-Cladinoza
(2,6-dideoxi-3-C-metil-3-O-metil-hexoza)
- la C5 aglicon - se leagă -D-glicozidic D-Desozamina
(3,4,6-trideoxi-3-dimetilamino-hexoza)
- la C2,C4, C6, C8, C10, C12  grupe -CH3
- la C13  grupă -C2H5
O
- la C6, C11, C12  grupe -OH
H3C CH3
- la C9  grupă carbonil OH
CH3
OH
H3C CH3
OH N CH3
O
H3C OH O CH3 D-desozamina
H5 C 2 O 5

O 3 O OCH3
CH3 CH3 L-cladinoza
OH
O
eritronolida CH3
 O
H 3C CH3
CH3
OH OH

ERITROMICINA A
H3C CH3
OH N CH3
O
H 3C OH O CH3 D-desozamina
H5C2 O 5

O 3 O OCH3
CH3 CH3 L-cladinoza
OH
O
eritronolida
 Proprietăţi: - pulbere cristalină alb- cenuşie CH3

- T.t. = 135- 1400C

- greu solub. apă, mai solub. acetonă şi cloroform
- solubilă în acizi minerali diluaţi  săruri
 Proprietăţi chimice:
- hidroliză acidă blândă  L-Cladinoza + Eritrolozamina
(Eritronolida + D-Desozamina)
- hidroliză energică  amestec de produşi
- izolare D-Desozamina; nu Eritronolida (instabilă)
- reducere leg. carbonilică de la C9 cu NaBH4 
 Dihidroeritromicina mai stabilă;
- hidroliza acesteia  ozele + aglicon (Dihidroeritronolida)
 O
H3C CH3
H3C
OH OH
H3C CH3
OH N CH3
12
O
H3C
5 OH O CH3
D-desozamina
HC
52
O

3 O
O OCH3

 ERITROMICINA B CH3
O
CH3
OH
L-cladinoza

eritronolida CH3
 Structura: - lipsă grupa -OH
de la C12 Eritromicina A

 ERITROMICINA C
 Structura: - L-Micaroza în
loc de L-Cladinoza
OH OH
CH3
OH L-micaroza
O
CH3
 ERITROMICINA A
 Acţiune: 900 U.I./ mg
 Spectru acţiune: asemănător penicilinei G
- germeni grampozitivi: stafilococi (inclusiv penicilinorezistenţi),
streptococi, pneumococi, b. difteric
- germeni gram negativi: hemofili, neiserii
- clostridii, spirochete, micoplasme, entamoebe, rickettsii

 Indicaţii: - în general antibiotic de înlocuire al penicilinelor

 - provoacă rezistenţă  întrebuinţare limitată

 Administrare: - oral  drajeuri enterosolubile (inactivată în sucul gastric)

- 0,25- 0,5g la 6 ore sau 0,5-1g la 12 ore (2- 4 g/ zi)
- nu afectează enterobacteriile
 - toxicitate redusă: tulburări digestive, fenomene hepatotoxice
 - tratament maxim 14 zile
 O
H3C CH3
H3C
OH OH
H3C CH3
OH N CH3
12 HO
H3C O O D-desozamina
O 5 CH3
HC
52

3 O
O OCH3
CH3 CH3 L-cladinoza
OH
O
eritronolida CH3

Eritromicina A
 ESTERI AI ERITROMICINEI
- eritromicina  sensibilă la acţiunea sucului gastric
- se formează la grupa -OH de la C2 al D-Desozaminei
- solubilitate mai redusă
- nu sunt afectaţi de sucul gastric
- hidroliză lentă  acţ. mai prelungită
 C2H5
ESTERI AI ERITROMICINEI CH3
C=O
 Propionatul de eritromicină N CH3
O
O O CH3

 Proprietăţi: - pulbere cristalină albă sau alb-gălbuie

- fără miros
- gust slab amar
- uşor solub. acetonă şi etanol absolut, foarte greu solub. apă

 Spectru activitate: - asemănător eritromicinei

 - nu inactivare suc gastric
- absorbţie mai rapidă din tractul gastrointestinal

 Indicaţii: - infecţii cu stafilococi penicilinorezistenţi

- tratament de elecţie în difterie
- infecţii streptococice, pneumonii pneumococice,
tuse convulsivă, gonoree, bruceloză
 Administrare: - oral 0,2- 0,3 g/ zi la 6 ore
- fenomene hepatotoxice (la tratamente peste 7 zile)
 ESTERI AI ERITROMICINEI
 Laurilsulfatul de propionileritromicină
C 2H5
H3C
C=O
+ CH3
NH
. -
O H3C-(CH2)10-CH2-OSO3
O O CH3

 Proprietăţi: - pulbere microcristalină albă

- fără gust
- fără miros
- p.t. = 135- 1380C
- foarte puţin solub. apă, solub. etanol, acetonă şi cloroform

 Spectru activitate: - asemănător eritromicinei

 Administrare: - oral 0,2- 0,3 g la 6 ore

- nu inactivare suc gastric
 ESTERI AI ERITROMICINEI
CH2-CH2-COO-C2H5
 Etilsuccinatul de eritromicină CH3
C=O
N CH3
O
O O CH3

 Proprietăţi: - pulbere cristalină, albă

- fără miros
- uşor solub. etanol, acetonă, metanol şi cloroform,
practic insolub. apă
- suspensia 1% pH 6- 8,5
- levogir
 Administrare: - oral  comprimate, suspensie
- parenteral  suspensie
- 30- 50 mg/ kg pe zi la 4- 6 ore
SĂRURI ALE ERITROMICINEI

- se formează la grupa dimetilamino de la C3 al D-Desozaminei

- solubile în apă - administrare parenterală
COO -
Glucoheptonatul de eritromicină
H C OH

CH3 H C OH

+ NH CH3 HO C H
HO .
O O H C OH
CH3
Proprietăţi: H C OH

- pulbere cristalină, higroscopică CH OH 2

- solub. apă, etanol, acetonă, dioxan şi propilenglicol, insolubilă eter,

cloroform şi benzen
- soluţia 2%  pH 6- 7,5
Administrare:
- parenteral i.v. sau prefuzabil 0,25 g/ zi
- toxicitate diminuată
SĂRURI ALE ERITROMICINEI
CH3
Lactobionatul de eritromicină OH CH OH
2
CH2OH
OH
+ NH CH3 O
O HO -
HO . COO
O O HO HO
CH3
HO

Acid lactobionic: (acid 4-(β-D-galactozido)-D-gluconic)

Proprietăţi:
- pulbere cristalină albă sau alb-gălbuie
- fără miros
- solub. apă, metanol şi etanol, practic insolub. eter
- soluţia apoasă 5%  pH 6,5- 7,5
Spectru acţiune: - identic eritromicina bază
Administrare: - parenteral i.v. lent sau perfuzabil, 1- 2 g/ zi
- soluţiile preparate în soluţie izotonică de glucoză
nu ser fiziologic  precipitare
- i.m.  dureros
CLARITROMICINA (DCI)

Sinonime: 6-O-Metileritromicina A
Antibiotic macrolidic de semisinteză, derivat al eritromicinei A

O
H3C CH3
H3C
OH OCH3
H3C
CH3 N CH3
OH
O
H3C
5 OH O CH3
D-desozamina
HC
52
O

3 O
O OCH3
CH3 CH3 L-cladinoza
OH
O
CH3
CLARITROMICINA (DCI)

Proprietăţi:
- pulbere aciculară incoloră
- T.t. 217-220°C (desc.); 222-225°C
- levogiră
- stabilă la pH acid
- suspensia 0,2% în metanol 5%  pH 7,5- 10
Spectru acţiune:
- similar eritromicinei
- activă şi pe Mycobacterium avium, Helicobacter pilori
Indicaţii: - similar eritromicinei
- infecţii cu M. avium în stadii terminale SIDA
Administrare: - oral 0,25- 0,50g la 12 ore
- tratament 7- 14 zile
- se utilizează lactobionatul
ROXITROMICINA

-are agliconul format din 14 atomi fiind derivat

semisintetic
metoxi-etoximetiloxima eritromicinei- în poz.9

O O O
H3C N O-CH3
CH3
H3C H3C
OH OH CH3
H3C H3C
CH3 N CH3 OH OH
OH H3C CH3
O
H3C
5 OH O CH3 OH N CH3
HC O O
52 H3C
5 OH O CH3
D-desozamina
HC
52
O
3 O
O OCH3
3 O
CH3 O OCH3
CH3
OH CH3 CH3 L-cladinoza
O
CH3 OH
O
CH3
ROXITROMICINA

Spectru acţiune:
- asemănător eritromicinei, dar este mai activă pe unele specii de
bacterii gram-negative, în special pe Legionella pneumophila
- se utilizează în tratamentul infecţiilor tractului respirator, urinar şi
ale ţesuturilor
- prezintă şi acţiune antimalarică
- ca toate macrolidele, inhibă sinteza proteinelor bacteriene

Administrare:
- la adulţi, oral, cu 30 min. înainte de mese, sau 2 h după, 300 mg/ zi,
în 2 prize, la 12 ore. Tratament 5 zile cu posibilitatea repetării
tratamentului după o pauză de 5 zile.
- la copii 2,5-5 mg/Kg corp, divizat, în două doze/ zi
TELITROMICINA
- face parte din grupul ketolidelor, derivaţi semisintetici ai
eritromicinei A, cu proprietăţi biologice noi
- denumirea clasei derivă de la grupa carbonil cetonică din poziţia 3
şi de la macrociclul lactonic
- această clasă de compuşi antimicrobieni a fost produsă pentru a
depăşi rezistenţa, prin mecanismele obişnuite, a cocilor
grampozitivi, faţă de eritromicina A
- s-a considerat că L-cladinoza este esenţială pentru activitatea
antimicrobiană a macrolidelor cu inel de 14 atomi de C, deoarece
scoaterea ei din claritromicină, azitromicină şi roxitromicină duce
la pierderea activităţii antimicrobiene. Însă, modificări aduse în
alte poziţii ale macrociclului compensează pierderea cladinozei.
TELITROMICINA
- este caracterizată în principal prin:
- înlocuirea L-cladinozei din claritromicină cu grupă carbonil
cetonică
- prezenţa unui heterociclu (oxazolidin-2-ona) cu doi atomi de
carbon comuni cu C11 şi C12, ce aparţin macrociclul lactonic
- de at. de N al heterociclului se leagă radicalul 4-(4-(3-
piridinil)-1H-imidazol-1-il)-butil
O
H3C
CH3
N O N
N OCH3 H3C
O
CH3
H3C H3C N CH3
HO
O O O CH3
N H3C
O O D-desozamina

CH3
TELITROMICINA

- grupa metoxi la C6 favorizează stabilitatea în mediul acid;

- grupa carbonil cetonică la C3 elimină inducerea rezistenţei
încrucişate cu macrolide, lincosamide şi streptogramine şi
favorizează legarea de ribozomi;
- lanţul lateral carbamat ataşat la C11/C12 măreşte afinitatea
pentru ribozomi
O
H3C
CH3
N O N
N OCH3 H3C
O
CH3
H3C H3C N CH3
HO
O O O CH3
N H3C
O O D-desozamina

CH3
TELITROMICINA

- este foarte activă faţă de patogenii respiratori atipici

aerobi Gram- pozitivi (Bordetella sp, Legionella sp.,
Chlamydia pneumoniae, Mycoplasma pneumoniae).

- este activă faţă de câteva bacterii Gram- pozitive şi

negative: Clostridium sp., Peptostreptococcus sp. şi
Bacteroides sp.

- este inactivă faţă de enterobacterii, faţă de Acinetobacter

baumanii (bacil Gram- negativ).

- se administrează sub formă de comprimate filmate, 800

mg o dată/ zi.
AZITROMICINA

- are agliconul format din 15 atomi

O
H3C CH3 H3C
H3C CH3
OH OH
H3C
CH3 HO N OH
H3C
OH N CH3
CH3
H3C OH
O
O HO CH3 N CH3
O 5 CH3
HC O
52
H3C H3C
5 OH O CH3 D-desozamina
3
O
O O OCH3 H3C
3
CH3 CH3 O O OCH3
OH
O CH3 CH3 L-cladinoza
CH3
OH
O
eritromicina A CH3
AZITROMICINA
- face parte din subgrupa macrolidelor numită azalide
- se absoarbe oral
- are coeficienţi superiori de penetrare intracelulară şi tisulară,
este mai stabilă, mai uşor absorbită, iar efectele secundare
gastro-intestinale au o incidenţă mai scăzută
- se elimină lent
Spectru acţiune:
- este asemănător eritromicinei, dar este mai activă pe unele
specii de bacterii gram-negative
- indicată în tratamentul unor infecţii ale căilor respiratorii,
pielii, ţesuturilor, infecţii ale tractului urinar, gastro-intestinal,
în infecţii cu Helicobacter pylori, precum şi al unor infecţii cu
transmitere sexuală
- se utilizează şi în tratamentul malariei, alături de chinină
AZITROMICINA

- se administrează o dată pe zi la adulţi şi copii cu

greutate mai mare de 25 kg, sub formă de compr. filmate,
capsule sau suspensie orală, injecţii i.v. sau soluţie
oftalmică 1%
- adulţi: în infecţii respiratorii (500 mg/ zi, timp de 3
zile), uretrită (1 g priză unică), infecţii gastro-duodenale
(1g/ zi, 3 zile) asociat cu amoxicilină şi omeprazol
S P I R A M I C I N E (DCI)

Sinonime: Rovamicina, Espiramicina, Foromacidin

Izolare: - culturi S. ambofaciens
- amestec: spiramicinele I (63%), II (24%) şi III (13%)
Structura: - macrolidă (15 at. C) (agliconul format din 16 atomi)
- la C5 se leagă α-D-glicozidic un dizaharid format din D-
Micaminoză (aminozaharid) şi L-Micaroză (des-O-metil-cladinoză),
legate α-L 14 HC 3

N CH3
O CH3
O
CH3

CH2-CHO CH3
N CH3
H3CO
HO O OH
O O O CH3
CH3
H3C O OR O
OH
CH3
S P I R A M I C I N E (DCI)
- la C3 o grupă -OH liberă sau esterificată
- la C4 o grupă -OCH3
- la C6 o grupă metilenformil (rest de acetaldehidă)
- la C8 şi C15 grupe -CH3
- la C9 se leagă β-D-glicozilic D-Forosamina (izomicamină)
- două duble legături ( C10- C11 şi C12- C13 )
H3C

N CH3
O CH3
O
CH3

CH2-CHO CH3

H3CO N CH3
HO O OH
O O O CH3
CH3
H3C O OR O
OH
CH3
S P I R A M I C I N E (DCI)

Spiramicina I R = -H
Spiramicina II R = -OC-CH3
Spiramicina III R = -OC-CH2-CH3
H3C

N CH3
O CH3
O
CH3

CH2-CHO CH3

H3CO N CH3
HO O OH
O O O CH3
CH3
H3C O OR O
OH
CH3
S P I R A M I C I N E (DCI)

Proprietăţi: - pulbere amorfă

- greu solub. apă, uşor solub. etanol,
metanol şi acetonă, puţin solub. eter
- levogiră
Activitate: 3200 U.I./ mg
Spectru acţiune:
- asemănător eritromicinei
- germeni grampozitivi (stafilococ rezistent)
- rickettsii
- rezistenţă încrucişată cu eritromicina şi carbomicina
S P I R A M I C I N E (DCI)
Administrare: - oral: 2- 4 g/ zi, la 6 ore
absorbţie digestivă lentă
nu inactivare suc gastric
se foloseşte adipatul
se concentrează în spută
- extern: soluţii, unguente
Indicaţii:
- înlocuitor al eritromicinei
- toxoplasmoza gravidelor
- epidemie meningită cerebrospinală (antibioprofilaxie)
- afecţiuni stomatologice (+ metronidazol)
- infecţii oftalmologice, ORL (infecţii cavitate bucală,
dentare, căi respiratorii) şi dermatologice
VĂ MULŢUMESC!