UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

PSIHOPEDAGOGIE

Rolul procesului de predare – învăţare

în lecţia de educaţie fizică

NUMELE : STOICA
PRENUMELE : RICCARDO
SPECIALIZAREA : Educaţie fizică şi sportivă
GRUPA : 103
FORMA DE ÎNVĂŢĂMÂNT : ZI, Anul 1
LOCALITATEA : Cluj-Napoca

~ 2020 ~
Rolul procesului de predare – învăţare în lecţia de educaţie fizică
 Activitatea de educaţie fizică şi sport trebuie privită ca o latură de bază a procesului de
educare a tinerei generaţii, a formării personalităţii elevilor. În acest sens, se remarcă necesitatea ca
educaţia fizică să-şi aducă contribuţii substanţiale la educarea elevilor/studenţilor.
Educația fizică și sportul reprezintă unul dintre cele mai importante subiecte din sistemul
universitar din prezent. Observându-se o tendință crescândă a obezității în rândul copiilor și
adolescenților, nu a fost niciodată mai important ca sănătatea și educația fizică să fie predate în școli
și universități. În momentul în care ne gândim la educație fizică și sport în universități, gândurile a
numeroase persoane ar putea să se concentreze asupra performanței, competiției de echipă,
participării și exerciții regulate. Într-o oarecare măsură, se presupune că acest lucru va contribui la
conștientizarea studentului în privința practicării unui sport și importanța conducerii unui stil de
viață sănătos dar şi îmbrăţişarea carierei didactice în acest domeniu. Astfel că din acest punct de
vedere, rolul profesorului de educație fizică și sport poate fi foarte ușor confundat cu rolul unui
simplu furnizor de activitate sportivă, dar ale cărui tehnici de predare –învăţare ....
Cercetătorii au acordat, în ultimii ani, o atenţie mărită întrebărilor legate de ştiinţa predării.
Ei au investigat cunoştinţele de specialitate ale profesorilor din unghiuri diferite. Ceea ce cunosc
profesorii are cea mai mare influenţă asupra clasei şi apoi asupra a ceea ce învaţă elevii.
(https://muhaz. -1-v2.html org/capitolul?page=3)
“Pedagogul Ioan Cerghit definea predarea ca pe un ansamblu complex de acţiuni şi
comportamente didactice specifice, destinate producerii învăţării.”
(https://issuu.com/profabiol/docs/118405069-teoria-si-metodologia-ins/40)
Aşadar, predarea presupune schimbarea, trecerea de la ceea ce este la ceea ce trebuie să fie,
prin angajarea elevilor într-o nouă experienţă de învăţare.
Predarea este activitatea dominantă a profesorului, de calitatea acesteia depinzând, în mare
masură, starea de pregatire a elevilor. Calitatea activităţii de predare este dată de potenţialul ei
transformator.
“Principalele accepţiuni ale predării sunt următoarele: predarea ca transmitere de cunoştinţe
şi tehnici de acţiune, predarea ca ofertă de experienţe, predarea ca formă de dirijare a învăţării.
 Predarea ca transmitere de cunoştinţe şi tehnici de acţiune
În practica instrucţiei tradiţionale a preda înseamnă a da, a oferi, a transmite în mod
sistematic cunoştinţele specifice unei discipline; a prezenta materia, a informa, a mijloci un transfer
de informaţii; a comunica o serie de cunoştinţe, de rezultate, de cercetări ştiinţifice; a expune o
lecţie, etc.
  Predarea ca ofertă de experienţe de învăţare
Din această perspectivă, predarea se defineşte ca ofertă a unei progresii de experienţe
personale determinate şi dirijate în mod intenţionat spre valori. Prin trăire conştientă şi cu
implicarea acestor experienţe elevul îşi dezvoltă propriile experienţe în virtutea cărora se apropie de
adevăr, pătrunde în „miezul lucrurilor”. Important este ca elevii să extragă tot ce se poate extrage
din aceste experienţe.

 Predarea ca formă de dirijare a învăţării

Sistemele clasice de instruire şi-au dezvoltat şi perfecţionat atât de mult funcţiile de
orientare şi îndrumare a învăţării, încât predarea a început să fie identificată cu dirijarea învăţării.
A preda, în sens de a dirija, se referă astfel la ceea ce face profesorul pentru a motiva, a
încuraja şi a inspira elevii săi pentru a atinge rapid obiectivele de studiat.
Trebuie avut grijă la excesul de dirijare, exces care dezavantajează efortul personal, munca
proprie, iniţiativa şi activitatea, privează elevul de efortul de anticipare şi construcţie a unei strategii
(ipoteze) atunci când se află în faţa nevoii de rezolvare a unei probleme.
Ultima raţiune a dirijării rămâne aceea de a îndruma în mod discret elevii spre studiul
auto-dirijat.” (Suport de curs – Psihopedagogie, Prodea, 2020, p. 24-25).

“În Enciclopedia Britanică învăţarea este definită ca o „modificare relativă a

comportamentului, fundamentată pe experienţa trecutului”, iar Skinner o defineşte ca o „formare a
comportamentelor noi”. Gagne face referire la „acea modificare a dispoziţiei sau capacităţii care
poate fi menţinută şi care poate nu poate fi atribuită procesului de creştere; modificarea denumită
învăţare se manifestă ca o modificare a comportamentului”.” (Suport de curs – Psihopedagogie,
Prodea, 2020, p. 26).
Accepţiunile date procesului de învăţare sunt cunoscute în literatura de specialitate sub două
denumiri: învăţarea ca proces şi învăţarea ca produs:
Activitățile didactice de predare şi învățare privite ca subsisteme interdependente ale
procesului educațional, îndeplinesc anumite funcții, astfel:
 Predarea  Învățarea
- Este activitatea profesorului. - Este efortul elevului.
- Provoacă schimbarea. - Impulsionează progresul, schimbarea.
- Are la bază logica științei specifice - Are la bază logica psihologiei cognitive.
disciplinei școlare și logica didactică. - Efectul învățării este calitatea.
- Succesul predării este eficiența. - OUTPUT.
- INPUT.
 Aceste două componente/subsisteme împreună cu evaluarea se contopesc într-un tot unitar şi
anume, procesele sau regresele uneia au repercusiuni asupra celorlalte. Componenta ”predare”
menține echilibrul dintre activitățile specifice sferei învățării și condițiile indispensabile realizării
eficiente a acesteia. O bună predare este doar o condiție necesară, dar nu și suficientă. Ea
trebuie corelată cu efortul individual al elevului de a recepta, a prelucra și a operaționaliza
informația transmisă de profesor. Cheia reușitei învățării este participarea activă a elevului, iar
prin evaluare se pun în evidență atît rezultatele/produsele predării-învățării, cît și procesul care a
condus la ele. Anume în baza evaluăriise pot stabili măsuri concrete ce ar regla funcționarea
eficientă a procesului respectiv.
Concluzionând, rolul procesului de predare – învăţare în lecţia de educaţie fizică este de a
stimula şi a susţine motivaţia elevilor pentru învăţarea continuă, permanentă; de a stimula şi a
dezvolta aptitudinile elevilor, venind în întâmpinarea intereselor şi nevoilor lor; prin activitatea de
predare, cadrele didactice trebuie să propună elevilor situaţii de învăţare diverse şi eficiente, care să
mijlocească atingerea obiectivelor instructiv-educative propuse; de a facilita nu numai transmiterea
de cunoştinţe, ci şi de competenţe, atitudini şi comportamente; de a da posibilitatea elevilor să
realizeze transferuri de cunoştinţe şi de competenţe intra- şi interdisciplinare; de a realizara legături
dintre activitatea instructiv-educativă şi viaţa cotidiană; de a adopta stiluri de învăţare diferite,
tehnici şi procedee diferite prin ritmuri diferite; de a investiga continuu prin eforturi intelectuale şi
motrice şi autodisciplină; de a forma şi dezvolta atitudini, capacităţi şi însuşirea de noi cunoştinţe,
abilităţi şi competenţe; de a contribui la dezvoltarea şi la integrarea activă a elevilor în viaţa
socială.
Subiectul procesului de predare în educaţa fizică este Profesorului de educație fizică și sport
căruia îi revine rolul de a pregăti mai mult decât prea puțin, iar ceea ce nu este necesar în momentul
respectiv poate fi folosit tot timpul într-o altă lecție. Totodată, pentru a ajuta studenții să-și dezvolte
abilitățile, este esențial ca profesorul de educație fizică și sport să se gândească la ceea ce aceștia
urmăresc să obțină.
Profesorii de educație fizică și sport au rol și o responsabilitate importantă în ceea ce
privește siguranța în sport. Acesta ar trebui să fie un aspect major în planurile de lecții, iar
profesorii de educație fizică și sport ar trebui să știe cum pot diminua riscurile de rănire și boală,
precum și felul în care se poate trata un accident, în situația în care acesta apare.
Comunicarea eficientă este vitală în predarea sportului, iar aceasta presupune furnizarea de
informații și primirea acestora, vorbind și ascultând. Astfel că profesorul de educație fizică și sport,
trebuie să trimită mesaje corecte studenților și în același timp trebuie să le ofere acestora șansa de a
comunica.
 Pe măsură ce implicarea profesorului de educație fizică și sport în sporirea învățământului
crește, acesta va deveni din ce în ce mai experimentat, va învăța să observe și să analizeze progresul
studenților cărora le predă și totodată va învăța din propriile succese și eșecuri.
Rolul unui profesor de educație fizică și sport este să predea studenților lecții, să
monitorizeze progresele studenților, să răspundă nevoilor fizice ale studenților cu dificultăți de
învățare și fizice, să evalueze performanța elevilor și să comunice.
Educația fizică și sportul pot fi descurajante pentru mulți studenți, deoarece aceștia pot simți
lipsa puterii, abilității și încrederii pe care le posedă și alți studenți. Astfel că rolul profesorului de
educație fizică și sport este de a orientarea acești studenți spre un stil de viață sănătos și activ. În
aceste condiții este vital ca profesorii de educație fizică și sport să aibă la dispoziție suficiente
resurse pentru a aduce un aport semnificativ în momentul în care predau copiilor.
În concluzie, un profesor de educație fizică și sport are un rol extrem de important în
înțelegerea procesului de învățare, prin intermediul căruia este vizată dezvoltarea abilităților printr-o
comunicarea și organizare eficientă, iar în aceste condiții profesorul de educație fizică și sport va
trebui tot timpul să-și mențineți studenții motivați. Profesorii de educație fizică și sport trebuie să fie
conștienți de faptul că nu există momentan o soluție generală pentru problemele cu care se
confruntă educația fizică și sportul și mai presus de toate, procesul de predare / învățare trebuie să
funcționeze eficient, cu un accent puternic pe aspectele pedagogice ale dezvoltări corpului într-un
mediu sănătos.
 Lecţia de educaţie fizică şi sport

- O zi din cantonamentul de pregătire fizică la judo a sportivilor cu vârsta cuprinsă

între 14-16 ani -

Ora 07.00: Înviorarea constă în:

- 20 minute de alergare 2/4;
- 4 serii de broscuţe pe o distanţă de 20 metri;
- 4 serii mers în roabă pe o distanţă de 20 metri;
- 4 serii cărat în spate pe o distanţă de 20 metri;
- 4 serii mers fandat pe o distanţă de 20 metri;

Ora 10.00: Antrenament de pregătire fizică ce constă în:

- 4 aparate cu o greutate optimă cuprinsă între 50-70% din capacitatea sportivului;
- 4 serii a câte 10 repetări împins la piept cu o bară oblică;
- 4 serii a câte 10 repetări de genoflexiuni;
- 4 serii a câte 10 repetări de îndreptări cu o bară olimpică;
- 4 serii a câte 10 repetări de tracţiuni cu propriul corp.
Notă: 1-a serie se execută cu o greutate mică, de acomodare.
A 2-a serie se execută cu o greutate de 20-30% din capacitatea sportivului.
A 3-a serie se execută cu o greutate de 40-50% din capacitatea sportivului.
A 4-a serie se execută cu o greutate de 50-70% din capacitatea sportivului.

Ora 16.00: Antrenament specific de Judo - TEHNICI DE CADERE IN JUDO SI MODUL

DE PRACTICARE AL ACESTORA

A. Încălzirea constă în executarea următoarelor exerciţii fizice:

- Alergare uşoară în coloană în sala de judo folosind elemente din şcoala alergării;
- Încălzire mixtă bazată pe: rotirea capului stânga-dreapta, rotirea braţelor spre înainte/înapoi,
rotirea bazinului stânga/dreapta, rotirea genunchilor, rotirea încheieturilor.
B. Învăţarea şi perfecţionare tehnicilor de cădere în judo/ greşeli în practicare şi
consecinţele acestora.
Tehnicile de cădere (ukemi) sunt unele dintre cele mai controversate aspecte ale artelor
marțiale. Atât de mulți oameni cred că ukemi este despre cădere, cum să cadă, despre a fi aruncat.
Ei bine, desigur că este, dar este vorba și despre multe altele. Ukemi, arta de a cădea, este o parte
esențială a învățării judo-ului. In Judo există patru tehnici de cădere. Acestea sunt :

Yoko Ukemi (căderea pe o parte)

Mae Ukemi (caăderea înainte)

Ushiro Ukemi (căderea pe spate)

Mae Mawari Ukemi (căderea în jurul axilei)

Ukemi este un set esențial de tehnici care vă vor împiedica să obțineți vătămări inutile. Pentru cei
mai avansați, după ce aţi aflat elementele de bază ale diferitelor tehnici de cădere în pauză, ar trebui
să vă perfecționaţi abilitățile și să le exersezi cu sârguință.

Cea mai mare greseala în executarea tehnicilor de cădere este întâlnită la Mae Mawari
Ukemi. După o proiectare generată de un procedeu de întoarcere, în momentul impactului cu
salteaua, uke va executa o bătaie cu mâna întinsă şi cu palma orientată în jos pe saltea pentru
amortizarea căderii. În cazul în care tori are o înalţime mai mare decat uke este posibil ca acesta să
cadă în fund iar apoi pe spate. În majoritatea cazurilor , uke, din instinct şi lipsă de experienţă se va
sprijini în cot. În cazul în care forţa exercitată asupra acţiunii este mai mare (de ex. în luptă) uke
poate suferi o ruptura de claviculă sau dezlocarea umărului.
A doua greseala în executarea tehnicilor de cădere este întâlnită la Ushiro Ukemi (căderea
pe spate). În timpul utilizării unui procedeu de ieşire executat de tori, uke va cădea pe spate, fiind
nevoit să utilizeze Ushiro Ukemi. În momentul impactului cu salteaua , uke , din lipsă de experienţă
şi a musculaturii slab dezvoltate în jurul gaâtului, este posibil să dea cu capul de saltea. În cazul în
care forţa actiunii este puternică acesta poate suferi o contuzie sau chiar o comoţie.
A treia greseala este întâlnită tot la Mae Mawari Ukemi. În urma utilizării unui procedeu de
întoarcere executat de către tori, uke executând căderea în jurul axilei ( Mae Mawari Ukemi), din
lipsă de exerciţiu , este posibil să cadă picior peste picior. În rare cazuri în care proiectarea este
puternică, uke poate suferi o fisură a rotulei , sau cu timpul o ciupitură de menisc, o afecţiune ce se
poate trata doar chirurgical.

C. Revenirea organismului după efort prin efectuarea exerciţiilor de stretching.

 Bibliografie

1. Suport de curs – Psihopedagogie, Prodea, 2020.

2. Eficiență în activitățile de predare-învățare: siguranță în calitatea produselor, 2015.
3. https://muhaz. -1-v2.html org/capitolul?page=3
4. https://issuu.com/profabiol/docs/118405069-teoria-si-metodologia-ins/40
5. Yasuhiro Yamashita interview by Neil Ohlenkamp at Kodocan in 2003
6. Judo Info-Online Dojo
7. www.NewportJudoClub.com
8. Lucrare pentru obţinerea atestatului de competenţe profesionale, Stoica, 2020.
9. Wikipedia.