EDUCAŢIA ŞI LUMEA CONTEMPORANĂ

modul în care se conturează azi educaţia

şi modul în care pot fi îndeplinite funcţiile educaţiei

,,Omul nu poate deveni om decât prin educaţie” - spunea Kant. Prin urmare, omul nu se
naşte om: ,, tot ceea ce constituie umanitate: limbajul şi gândirea, sentimentele, arta, morala
-nimic nu trece în organismul noului născut” fără educaţie.
Educaţia este un fenomen care a apărut o dată cu societatea umană, parcurgând de-a
lungul istoriei, etape esenţiale în dezvoltarea sa. Daca la inceput era doar o actiune cu caracter
difuz, copiii si tinerii fiind pregătiți pentru viață prin intermediul activităților zilnice, riturilor,
ceremoniilor, pe masură ce experiența social-istorică se îmbogățește, educația se concretizează
într-o știință cu statut propriu numită stiința educației (pedagogie).
Epoca actuală a informatizării, a călătoriilor interplanetare, a interdependenţelor
culturale, economice sau de orice altă natură, ridică probleme noi pentru lumea contemporană.
Actualmente, consider că educația, sub toate formele sale (formală, nonformală și informală),
tinde spre formarea unei personalități armonioase, creatoare, adică spre stimularea dezvoltării
inteligenței si a potențialului creator. Astfel, realitatea din zilele noastre demonstrează că rolul
şcolii nu numai că nu s-a diminuat, ci a devenit tot mai complex.
Afirmăm deseori, pe bună dreptate, că unul dintre elementele definitorii ale societății
contemporane este schimbarea. Așadar, cred că avem nevoie de o educaţie desfășurată în
perspectiva viitorului, care vizează formarea unor capacități, deprinderi, abilități intelectuale,
afectivitate etc., ce se pliază pe cerințele activităților din viitor.
Noul mileniu în care păşim a moştenit însă multe probleme sociale, economice şi politice,
care, deşi au marcat în mare măsură ultima jumătate de secol, sunt departe de a-şi fi găsit
soluţiile. Dintre aceste probleme menţionăm: terorismul internaţional, rasismul, creşterea
numărului săracilor, a analfabeţilor şi a şomerilor etc. Actualmente, analfabeţi nu mai sunt doar
cei care nu ştiu să scrie şi să citească, ci şi cei care au deficienţe în cunoştinţele de bază,
vorbindu-se de analfabetismul funcţional, iar mai nou şi de cel computerial. Analfabetismul
funcțional face referire la acele persoane care știu să citească, dar nu înțeleg ceea ce citesc și la
abolvenți de orice grad care nu au cunoștințe de bază din domeniul studiat.
Educaţia caută să contribuie la ameliorarea acestor probleme prin acţiuni specifice de
prevenţie, dar, după opinia mea, încă nu s-au găsit soluții și pot spune că educația de află într-o
situație de criză, prin criză înţelegând decalajul dintre rezultatele învăţământului şi aşteptările
societăţii. Dintre mijloacele specifice şi generale utilizate până acum enumăr următoarele:
- inovaţii în conceperea şi desfăşurarea proceselor educative;
- introducerea noilor tipuri de educaţie în programele şcolare;
- întărirea legăturilor dintre acţiunile şcolare şi cele extracurriculare;
- formarea iniţială şi continuă a cadrelor didactice;
- conlucrarea dintre cadrele didactice, elevii, părinţii şi responsabilii de la nivel local;
- regândirea procesului de educaţie în vederea integrării cu succes a tinerilor în viaţa
profesională şi socială.

Problemele lumii contemporane au impus constituirea unor noi tipuri de educaţie dintre
care:
o educaţia relativă la mediu (educaţia ecologică);
o educaţia pentru pace şi cooperare;
o educaţia pentru participare şi democraţie;
o educaţia pentru sănătate;
o educaţia economică şi casnică modernă;
o educaţia pentru drepturile omului;
o educaţia pentru comunicare şi mass-media;
o educaţia nutriţională;
o educaţia pentru timp liber.

Noile educaţii s-au impus într-un timp foarte scurt deoarece corespund unor trebuințe din
ce în ce mai bine conturate. În ciuda situaţiei paradoxale în care se găseşte, în pofida obstacolelor
cu care se confruntă, educaţia este invitată să pregătească într-o manieră activă, mai constructivă
şi dinamică, generaţia viitoare. În aceste condiţii, noile educaţii vin să pregătească un
comportament adecvat, adică raţional, care să atenueze în parte şocul viitorului.